Primul poem
Azi nu mai pot privi cerul în ochi.
Fața lui tristă
e oglindirea feței mele.
Cuvintele au vrut să-l străpungă,
dar s-au întors la mine,
fulgere.
Și-un strigăt al ființei s-a pierdut
prin desișul de stele.
Era prima lacrimă a mamei,
primul meu poem.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tristețe, poezii despre stele, poezii despre prezent, poezii despre poezie, poezii despre mamă sau poezii despre cuvinte
Citate similare
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre copilărie
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre noapte
- poezii despre nebunie
Fulg de stele
A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.
Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.
N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.
Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut să mai aștept.
Trebuia să-l las să cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.
Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.
poezie de Mihu Eugenia (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre tăcere
- poezii despre sărut
- poezii despre schimbare
- poezii despre plâns
- poezii despre devenire
- poezii despre admirație
- poezii despre acasă
Poem rătăcit
Am pierdut un poem, nu știu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găsești, să mi-l dai
Aș fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.
Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai știu, le aștern ca prin vis
Și de n-am să-l găsesc părți, din viață-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.
Nu aș vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puțin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.
Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Știu că este târziu...
Chiar nu vrei să te lași până nu-l vei găsi?
Înțeleg... dacă-l ai... poți la mine veni.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre amintiri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge și să joace
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de râs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite ăi neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi din Mărțișoare (1936)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre verde, poezii despre râs, poezii despre muzică, poezii despre jocuri, poezii despre boală sau poezii despre Mărțișor
Cuvinte stricate
Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Și s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge și să joace,
Dar beția le-a prăvălit încoace.
Nu mai știu ce spun și îs
Bolnave de rîs.
S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărțișor,
Și-ar voi să culeagă roade
Fîstîcite și neroade
Din sălcii nici verzi.
Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cînte cumva
Vocea ta
Și pe cobză deștele.
Hulește-le!
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Tudor Arghezi despre cuvinte, citate de Tudor Arghezi despre voce, citate de Tudor Arghezi despre verde, citate de Tudor Arghezi despre jocuri, citate de Tudor Arghezi despre boală sau citate de Tudor Arghezi despre Mărțișor
Stelele
Într-un ochi de baltă,
Se răsturnase cerul;
Cu chipul înstelat,
M-am aplecat
Și-n pumnii laolaltă
Am vrut să prind
Un pumn de stele,
Și-apoi zâmbind
Să sorb din ele.
Și-am prins!
Dar stelele s-au stins
Și apa s-a prelins
Ca păcura murdară...
Și pumnii mei secară.
Un univers am vrut să fac
Din pumnul meu de stele,
Dar n-am știut că într-un lac
Sunt numai umbrele răsfrânte
Din visurile mele;
Un ideal spre cer cu aripi rupte,
Da, da, spre cer cu aripi rupte.
poezie de Ilie Căpitănescu (1958)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre idealuri, poezii despre cereale, poezii despre aripi sau poezii despre apă
Rugă
Tată, o, Tatăl meu din Ceruri,
Îmi plec azi inima în Fața Ta
Și sufletu-mi smerit Te roagă
Ai milă de ființa mea!
Isuse, Tu, Cel ce
Pentru mine Te-ai jertfit
Ai milă de-ale mele lacrimi
Și de-al meu suflet greu lovit!
Dă-mi, Domane, azi răbdarea
Ce Tu-ai avut odat
Când ai murit pe cruce
Și ai tăcut, deși nevinovat!
Dă-mi, Doamne, azi credința
Prin care Te-ai jertfit
Și-ntreaga omenire
Prin ea ai mântuit!
Dă-mi, Doamne, azi iertarea
Ce spală orice păcat
Și nu privi, Isuse,
La al meu cuget necurat!
Dar mai presus de toate,
Dă-mi, Doamne, azi iubirea
Să pot iubi ca Tine
Pe toți din jurul meu!
Să pot să rabd ca Tine,
Când drumul e prea greu!
Să pot să iert ca Tine
Pe cel ce-mi face rău!
Să am credință vie
În Tine, Domnul meu!
poezie de Daniela Loga
Adăugat de Daniela Loga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre tată, poezii despre smerenie, poezii despre nevinovăție sau poezii despre mântuire
Mamă, Dumnezeul meu
Mamă, Dumnezeul meu,
Prima lacrimă de mine
S-a ivit în ochi la tine,
Ți-a părut așa de bine
C-am venit pe lume eu.
În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu
Sunt așa de singur, Mamă, și ce dor îmi e de tine!
Oare mai trăiești măicuță, să-ți mai fie rău sau bine,
Ca măcar un ochi pe lume să plângă și pentru mine
Când mi-e teamă sau mi-e greu,
Mamă, Dumnezeul meu!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (25 noiembrie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre ploaie, poezii despre frică sau poezii despre dor
(fără titlu)
Fața ta contra feței mele
în plină noapte
blând
un dans și un joc
atât de dulce
că eu nu mai sunt eu
și tu ești mai mult decât tine
totul s-a oprit
fața mea împotriva feței tale.
poezie de Miriam Calleja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans
Dor de noi...
Ca niciodată azi mi-e dor de tine,
Și-atât de mult aș vrea să îți vorbesc,
Iar zâmbetu-ți candid să-l țin pentru mine,
Ca-n zilele ce vor veni... să pot să trăiesc.
Ca niciodată azi am vrut să-ți scriu,
Dar cuvintele în neant au dispărut,
Chinul inimii am crezut că pot să-l descriu,
Dar e prea dureros, iar tocul mi-e mut.
Ca niciodată azi am vrut să-ți șoptesc
Vorbe dulci, să râd cu lacrimi de fericire,
Chiar și ochii frumoși voiam să ți privesc,
Să simți că am nevoie de tine, de-a ta iubire.
Ca niciodată azi mi-am dorit să te-mbrățișez,
Să te ating, să-mi poți simți inima cum bate,
Dar nu ești lângă mine, iar eu mă dezintegrez,
Nici gândul nu te ajunge, ești mult prea departe.
Ca niciodată azi inima-mi tristă mi-a plâns,
Lacrimi de argint pe obraz curgând puhoi,
Chiar și sufletul de tristețe mi-a fost învins
Și mi-e atât de dor de tine, mi-e dor de noi...
poezie de Daciana Lazăr (22 ianuarie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre încălțăminte, poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre timp
Poem cu ochi albaștri
azi am să scriu un poem
cu ochii albaștri ca și ai mamei,
cu gene lungi și buze cântătoare
m-a învațat unul să scriu
cică poezie și de atunci nu mă opresc
de unde dracu iei cuvintele îmi intreb
prietenul, prietenul meu Costel
cum care Costel? Costel ăla care scrie
poezie în toate limbile și dacă i se termină ia cu împrumut
și nu se oprește
că a făcut datorii mi-a spus mamaia lui
că și-a cumpărat casă și mașină și nevastă și copii
de-aia Costel scrie poezie
și m-a învățat și pe mine să scriu
ce dracu doar nu-s eu mai proastă
poate găsesc și eu măcar un editor să mă citească
și să mă publice pe un sait
agonia parcă îi zice.
azi am scris un poem
cu ochii albaștri și mă simt împlinită
ce dracu era și timpul să ajung și eu odată poet...
la aprozarul din colț se vând cuvinte pentru versuri proaspete
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi albaștri, poezii despre draci, poezii despre învățătură, poezii despre versuri, poezii despre soție sau poezii despre prostie
Perdea de timp
Mi-am pierdut sinele
... unde sa-l regasesc?, inciudat
te privesc, cautand o spuza de cuvinte
as fi vrut sa te patimesc, despletita si goala
cand nasteai din tine aluatul timpului...
ai fost descatusata prin mine,
pana la primul sarut, leganat intre gene
pana la prima aroma de noapte
strepezita intre migrene...
iar valurile cantau plictisul ordinar
din care ni s-au innegrit unghiile
din care ni s-au imburghezit clipele
din ce in ce mai chele...
as fi vrut sa te alint
dupa o perdea soioasa de timp
sa-ti recit ere intregi
sa nu mai cunoastem pietre
nici conceptul de seara
dar mi-am pierdut sinele
inlauntrul sinelui tau
contopire vulgară
un inger cu aripi de ceara...
poezie de Cătălin Bizdadea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ceară
XXVII
Totul e pe fugă,
nu mai curge ca altădată.
Atârnăm unii de alții
legați cu sfori
nu cu nodurile solidarității.
Cine ajunge primul,
cine pune mâna primul pe armă,
cine lovește letal din prima
cu sau fără argument
este învingătorul.
Socrate e mut.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre victorie, poezii despre solidaritate, poezii despre mâini sau poezii despre Socrate
II
Viitorul pregătește un lanț
fără verigi slabe
și mă poftește discret
să intru
prin ușa lui deschisă
așa cum se strecoară și el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafață
spinările
unor animale neclasificate:
un exercițiu neconvențional
de limpezire,
o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri
ce-mi dau târcoale
în fața unei naturi moarte
cu pești vii
și cu pâine.
poezie de Gabriel Hasmațuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre viitor, poezii despre pâine, poezii despre pești, poezii despre moarte, poezii despre gânduri sau poezii despre animale
Planuri
câmpul era azi ca o imprimantă
de ultimă generație
doi cocoși veseli și verzi
umblau prin ochii mei
ca și cum nu s-a întâmplat nimic
iar eu aveam planuri mari
cu câmpul acela
și cu zgomotul lui verde abrupt
aveam de gând să-l dezbrac
de toată splendoarea
și să-l iau acasă la mine
să-l pun covor în mijlocul camerei
să spun o rugăciune
în mijlocul sufletului
și să-l salvez de dăunători
dar nu s-a întâmplat nimic
pentru că nu era azi primăvara aceea
timpurie în care cocoșii
se trezeau foarte devreme
și anulau rațiunea
sau orice echilibru profetic
era doar o zi de toamnă
în care totul se liniștise
iar lumina ieșea dintr-o poantă
în trupul meu de femeie
cu norii în cap
(nu cu capul în nori)
iar câmpul era unul magnetic
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre lumină, poezii despre cocoși, poezii despre trup și suflet, poezii despre toamnă sau poezii despre salvare
* * *
Doamne,
șterge-mi din minte
și din suflet, cuvintele
ce m-au făcut să uit de mine,
arată-mi fața lui, și nu umbra...
Vreau să-l întâlnesc
pentru prima dată
pe acest muritor,
vreau, ca neliniștea lui,
să nu mă mai tulbure,
vreau să-l pierd în mulțime
și să nu-i mai recunosc
plânsul...
Lacrimile lui
mă trimit în mormânt...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am stat la țară cu bunică-mea, apoi la altă moșie, cu tatăl meu și mama mea a doua, apoi iar la bunică-mea. Mi-aduc aminte de priveliști și peisagii, care se numesc Sălăveștri, Berbenceni, sate în județul Bacău unde tatăl meu ținea moșii în arendă cu rudele lui noi.
În această vreme moșul meu Teodor s-a înamorat de o fată a Eleonorei, tatăl meu a pierdut ce mai avea, bunica mea era tristă de moartea mamei mele -- eu mă simțeam str[...]n lumea cea nouă a tatălui meu. Mamei mele a doua -- o ființă bună, supusă, roabă -- nu i-am putut spune "mamă" și din greutatea mea de a deveni familiar și a da numiri "artificiale" și oficiale, și din cauza amintirii adevăratei mele mame, pentru care începeam să am un cult și o tandrețe alcătuită din tot felul de amintiri, căci deja aveam amintiri și, cum se vede, amintiri scumpe și duioase.
În acești ani cred că s-a închegat o mare parte din caracterul meu, așa cum îl am și acum. Cu altă copilărie, cu altă viață, fără aceste lucruri neobișnuite și triste, aș fi fost poate altfel.
Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie și adolescență (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mamă, citate despre tristețe, citate despre sat, citate despre amintiri, citate despre viață, citate despre timp, citate despre rude, citate despre moarte sau citate despre iubire
Două cântece ale eschimosului
I Evadând din eternitate
Omul a venit alergând fără chip pe suprafața pământului
Fără ochi și fără gură el alearga cu fața spână
Știa că pășește pe piatra morții
Știa că el era o stafie e tot ce știe.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorțită.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă și fierbinte
De pe hornul unei stele și peștele s-a risipit în cristale.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un șoarece
dar un suspin al timpului
L-a spulberat în firimituri de articulații.
A luat o piatră ascuțită și și-a găurit fața
Prin lacrimi și durere a privit planeta.
A găurit iarăși mai adânc și prin lacrimi și durere
A scrâșnit la fulger la brumă și la timp.
Atunci, zăcând printre oase pe cimitirul pământului,
A văzut o femeie fredonând în pântecele ei niște cântece.
El i-a dat doi ochi și-o o gură în schimbul unui cântec.
Ea a lăcrimat sânge, ea a urlat de durere.
Durerea și sângele erau viață. Dar omul a râs
Cântecul merita prețul.
Femeia s-a simțit înșelată.
II Cum a început apa să cânte
Apa voia să trăiască
Ea s-a dus la soare s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la copaci ei au ars-o s-a întors plângând
Ei au putrezit s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori ele s-au ofilit s-a întors plângând
Ea voia să trăiască
S-a dus la pântece a întâlnit sângele
Ea s-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit cuțitul
S-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit larva și putregaiul
S-a întors plângând dorind să moară
S-a dus la timp a trecut prin aceeași ușă de piatră
S-a întors plângând
A început să caute prin tot universul nimicul
S-a întors plângând dorind să moară
Până când nu mai rămânea nimic din plâns
Zăcea în străfundul tuturor lucrurilor
Absolut epuizată absolut limpede
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge, poezii despre femei, poezii despre durere sau poezii despre început
El era cuvintele mele, respirația mea, singurul meu vis neîmplinit, marea mea cu buze sărate și răsărituri care se zbat piele pe piele.
Era cartea mea preferată, vocea lui era tot ceea ce voiam să aud, cuvintele lui erau citatele mele preferate și ochii săi verzi erau orizontul meu.
Mihai Diana în "MALIK." - Wattpad, 34 (22 iunie 2019)
Adăugat de Mihai Diana
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce, citate despre visare, citate despre verde, citate despre ochi, citate despre cărți sau citate despre cuvinte
Poem de duminică
Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine
azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea
dar e un exercițiu ludic să-mi pot expune sufletul
în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine...
nu mai calc desculță demult...
dar mă-ntreb, numai! unde se ține
concursul de frumusețe al dumnezeirii
când fiecare zi se ascunde după cealaltă
numai eu... alerg, alerg vrând multe să uit-
celulele mele toate au memorie
toate amintirile îmi ard sub piele
numai Chopin e cântecul meu de răspuns
să-nteleg cum de mi-e drag,
azi să stau cu mine
într-un labirint launtric când cineva
încearcă să urce o scară cu susul în jos...
poezie din autor, Poezii de suflet (8 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre concursuri