Când doar ploaie sunt...
Nu s-au mai desprins de mine ploile cu frunze-n plete,
Curg, așa, ca o cascadă și nu-ncerc să mă ascund.
Poate, te-oi găsi prin ele, printre frunze violete-
Strigă-mă, iubite-n ploaie, chiar de-andante îți răspund!
Și dezbracă-mă de toamne, cât mai este timp de-o vrajă-
Uite, cum suspină cerul-mpovărat de nenuntiri!
Caută-mă-n nopți de veghe, unde mirii stau de strajă,
Numărându-și anii tineri amprentați de amintiri.
Și de-o fi să fie-o nuntă, nu uita să faci strigare
Până dincolo de toamne, să mă-mbraci în primăveri,
Să mă plimbi prin constelații, înhămat la Carul Mare,
Ca un Zburător, iubite, nemurirea să-mi oferi!
Poate-i doar un vis de noapte ce se naște din dorință-
(Eu să te inund cu cerul, ce se scaldă-n ochii mei),
De atâta așteptare și prea multă neputință,
Când doar ploaie sunt, iubite, și te chem ca să mă bei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre nuntă
- poezii despre noapte
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre toamnă
- poezii despre tinerețe
- poezii despre păr
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Nu-mi neliniști amurgul!
Nu-mi mai scormoni prin toamne, lasă-mi frunzele să cadă,
Nu-mi neliniști amurgul strâns în pumni, pe la răscruci!
Caii tăi îmi dau târcoale, când cu tine-n cavalcadă
Tropotesc prin pacea nopții, alergând prin vis, năuci.
Și mă ispitești, iubite, să-mi las anii pe bordură,
Să-i ia selul înspre mare, în șuvoi învolburat,
Când din șaua tinereții, îmi aluneci înspre gură
Și cu un sărut mă tulburi și mă umpli de păcat.
Și ce dulce-mi e secunda dimineților vrăjite,
Când îmi pui oglinda-n față, să mă văd, cum nu mai sunt!
Numai tu mă duci în raiuri, să mă nasc din nou, iubite
Și să mai gustăm o dată legendarul amănunt.
Dacă tot îmi vii prin toamne, să-mi tai lanțuri și lăcate,
Adu-mi mânzul alb din iarna-n care m-ai lăsat să mor,
Să pot evada din anii pe care îi car în spate,
Și cu murgii și cu roibii, să încerc, din nou, să zbor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cai, poezii despre sărut, poezii despre secunde sau poezii despre rai
Rămas bun
Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Și ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Și voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.
În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viață în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viața mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.
Iau dormitoru-n brațe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise și ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Și-ți simt, iubite, gura, mușcând seducător.
Deschid sertare pline și le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet și mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.
Aud un vânt pe-afară, vestind că toamna plânge,
'N același timp cu mine, cu fruntea printre nori,
Cu umerii în ploaie, tot cerul nu-i ajunge,
Să mă îmbrace-n galben și-n doliu de culori.
Mă duc să-mi mângâi marea, doar țărmul atingându-l,
Să îmi rămână urma în veșnicia ei,
Dar stau la mal poeme să își aștepte rândul
Și rămas-bun, albastro, îți spun doar ochii mei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre zâmbet, poezii despre vânt, poezii despre vinovăție, poezii despre vară sau poezii despre tăcere
Erotică în miez de noapte
Miez de noapte, vise-n gene, dorurile-aleargă-n stele și prin mine treci, iubite, când te chem în joc de iele...
Și te las să-mi scotocești chiar prin gândurile toate, știi că-n toate doar tu ești, nimeni nu te poate scoate...
Și mă bântui prin câmpii, Elizee... bei din Lethe și te mântui de stihii când mă sorbi pe îndelete...
Mă adulmeci prin eter și-mi respiri mireasma mov, ca pe-un elixir-miracol din al sânilor meu crov...
Eu, minune de femeie, din amurg amăgitor, îți las trupul meu de zeie, să-i fii unic călător...
Umblă-n mine prin visecere, nu lăsa vreun tainic loc, sunt din două emisfere-n care numai tu ai loc...
Și când te resimt în mine, sunt întreagă cum n-am fost, un rotund din linii curbe, ce se-ntrepătrund c-un rost...
Miez de noapte cu tăcerea în euforii de-amor... luna e un pic geloasă... se retrage-n dormitor...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre stele, poezii despre mântuire, poezii despre miezul nopții, poezii despre jocuri sau poezii despre iubire
Și eu, ca orice-albastră visătoare...
Ești vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Și poeziei 'i-este dor de noi.
Ești vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?
Ești vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aș aduna durerea de fecioară
Pe buze-n așteptare, dar tu taci.
Ești vinovat de crimă și trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Și m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.
Ești vinovat de-nsingurea-n care,
M-ai condamnat, într-un deșert de dor;
Îmi plânge versu-n semne de-ntrebare,
La care nu găsesc răspuns și mă strecor
În nopțile ce-mi sunt mereu aproape-
Nopți albe, agonii, și-nnebunesc;
În mine nicio zi nu mai încape
Și-aș vrea pe trupul tău, să m-odihnesc.
Am obosit de-atâta așteptare,
Ecouri îți trimit, dar nu ajung;
La tine. Depărtarea e prea mare
Și gerurile iernii mă străpung.
Și de mai cred în false jurăminte,
E pentru că îmi place să mă mint,
Că sunt un adevăr printre cuvinte
Și vreau minciunile să îți dezmint.
Ești vinovat, iubite, și mă doare
Că suntem, totuși, sub alcelași soare...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre minciună, poezii despre adevăr și minciună sau poezii despre virginitate
Vino să te ascund, iubite
Vino să te ascund, iubite,
În amurgul umbrei tale
Unde cerul din fereastră
Prinde iar să se prăvale.
Vino să te ascund, iubite,
În furtuna dintre noi,
Unde anii trec în goană
Printre viscole și ploi.
Vino să te ascund, iubite,
În iubirea cea rămas,
Într-o ordine divină
Printre valuri de lumină.
Vei rămâne-atunci cu mine
Peste lumea mea de vise,
Fericirea o vei dărui
Gândului cu porți deschise.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre lumină, poezii despre gânduri, poezii despre fericire sau poezii despre cadouri
Rugă
De m-ai îmbrăca-n iubire, lupii s-ar opri din goană
Și le-aș îmblânzi nesațul cu sărutul tău de vineri,
În genunchi, te rog, iubite, pune-mă într-o icoană,
Să miros a iasomie la mirese și la gineri!
Lasă-mi vântul să-mi adie, peste sâni și peste pleoape!
Și să cred că mă mângâie, palma ta de zeu cuminte.
Adu-mi cerul și pâmântul, lângă mine, mai aproape,
Să-mi aleg, din universuri și din lutu-ți, noi veșminte!
Sunt frumoasa din Valhalla, goală sub lumina lunii,
Tu să mă privești o clipă, cât să îți pătrund în sânge,
Pune-mi borangic pe brațe, să culegem toți alunii,
Să mă-mbraci în frunza toamnei, chiar, pădurile, de-or plânge!
Și mai vreau să-mi pui coroană de cicoare peste frunte,
Să se oglindească-albastru, ochii mei de inocentă,
Ce n-au învățat, Infernul, Purgatoriul, să le-nfrunte,
Când mai am pe mine urme, din a Raiului placentă.
Și să mă botezi, iubite, dimineața, pe răcoare,
Când vin zorii să se-mbete cu miresmele femeii!
M-aș îndrăgosti de viață, chiar de-i viața-nșelătoare,
Doar să gust un pic din tine, când vor înflori toți teii.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre învățătură sau poezii despre tei
Și-acum mai ești în mine
M-ai adăpat, iubite, ce sete-aveam în mine
De ploile rebele, de vară și de tine!
Și cum mai crește iarba în pielea de sub palme
Când palma ta rămâne pe sânu-mi și adoarme!
Și-acum mai ești în mine, ca un poem ce cântă
Pe strune de vioară, când înserări frământă.
Cum înflorește-albastrul sub genele lăsate,
În visele de noapte, când pleoapa-ncet se zbate!
Și aripile-s ramuri ce înfloresc amurgul,
Cu primăveri aruncă în mine Demiurgul.
Pe buze mai suspină sărutul... ce arsură
Mi-a sângerat tăcerea și s-a ascuns în gură!
Mi-ai adăpat iubite, atâtea doruri mute,
Cu zeama aurie de pere pergamute!
Când ai mușcat din versul virgin al cărnii mele
A explodat tot cerul și a plouat cu stele.
Și-s ca o sărbătoare în straie de lumină
Și te iubesc cu teamă și te iubesc cu vină...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vioară sau poezii despre versuri
Chiar de-i târziu...
Iubite, fă-mă ploaie și picură-mă-n sus
Acolo, în Castelul, unde, cândva m-ai dus
Și lasă-mi și cicoarea, să-mi țină loc de cer
Albastru, că-i atâta de sus și efemer...
Ascunde-mă-n ruine, sub ziduri de cetăți
Eu și cu poezia, ca două jumătăți.
Te-așez în poezie, în versul meu de dor
Ca timpul să îți treacă, pe lângă ploi, ușor...
Pictează-mă pe turnul ce-atinge-un univers
În care, noi, de mână, cândva,-mpreună-am mers!
Eu, de la țărmul mării, voi evada curând
Să mă așezi, iubite, în brațe, nu în gând...
Și te-oi iubi cum nimeni nu te-a iubit vreodat'
Profund, derezonabil dar și nevinovat.
Te voi lăsa să-mi intri sub piele pân' la os
Dar, să o faci, iubite, calin și drăgăstos...
Și să îmi pui în iriși un violet aprins,
C-am mai rămas cu movul culorii ce s-a stins,
Când ai uitat de mine, atâția ani la rând.
Am căutat iubirea, dar n-am vrut să o vând...
Am așteptat cuminte cu tine-n poezie
Să-ți fiu acum, iubite, chiar de-i târziu, soție...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre nevinovăție sau poezii despre dor
Gust de ploaie
Plouă afară, curg șiroaie,
Cafeaua are gust de ploaie,
Sau gust de viață... nu mai știu,
E dimineață... sau târziu.
Îi sorb caimacul din priviri,
Citesc în el doar amintiri,
Cu degetul l-ating încet,
Să mă inspire, ca poet.
Văd parcă inimi desenate,
De frumuseți neîntinate,
Dansează toate, fericite,
Că s-au născut, că sunt iubite.
Mă tot gândesc... pot să le sorb
Dar fără ele aș fi orb...
Îmi plouă-afară, curg șiroaie,
Cafeaua mea... miros de ploaie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre lectură, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Doar o zi mai râd a floare...
Azi arunc broboada sură și dau liber la coșmar,
Arunc lanțurile toate la fier vechi și-mi fac un dar:
Scutur pomii de petale și mă-mbrac în liliac,
Din lăstari de sălcioară coroniță am să-mi fac.
Pun narcise la revere și crăițe la mijloc,
O liubelie pe frunte și pe gene un boboc
De petunie albastră, ca albaștri ochii mei,
Să te cheme, să te soarbă. Și-n ureche brebenei,
Să-mi atârni, iubite, galben, purpuriu sau auriu,
Lângă tâmplă unde timpul s-a machiat în argintiu.
Și din iarba fremătândă ce se zbate pe sub pași,
Să-mi faci pat de noapte bună și-așternut din toporași.
Și să mă-nvelești cu tine-n dimineața de Florii,
Când eu, violetă-albastră, cu mireasma-mi te îmbii,
Să mai zăbovești o clipă, cât mai înfloresc în zori.
Apoi, poți să zbori, iubite printre cârduri de cocori.
Cât mai port culoarea-n mine și-n oglindă mă privesc,
De Florii port strai de soare și-un minut întineresc.
Și-n clepsidra-n care timpul zboară într-un gest firesc,
Eu rămân o vreme floare, ca un vis dumnezeiesc.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre albastru, poezii despre urechi, poezii despre râs, poezii despre prezent sau poezii despre petunii
Albastru 29
Am brațele înmugurite-n toamne,
Paradoxal, nici frunza nu mai cade,
Mi-ai împrimăvărat iubirea, Doamne
Și plouă peste mine cumsecade.
Îmi înfloresc în iriși cantilene
Și îmi zâmbesc pe buze, crini albaștri,
Pe glezne-mi cântă voci vivaldiene
Și mă înalț, o novă printre aștri.
În palme cresc poeme de lumină,
Din asfințit culeg un vers de taină,
Mi-e foame de iubire și de vină
Și mă dezbrac de a tăcerii haină.
Și aș dansa cu ielele de mână
Când noaptea își îmbrățișează zorii,
Pe trupul meu, doar roua să rămână,
Tu să o bei, nectar din sânul florii.
Mi-s tălpile de verde amețite
În labirintul sevelor astrale;
Arată-mi calea înspre noi, iubite,
Din cele patru puncte cardinale!
Mă vei găsi în câmp de gențiene,
Printre scaieți ce-mi cântă la vioară
Albastre simfonii fără refrene
Și-n mine nemurirea se strecoară.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre vestimentație
Bună dimineața...
ce poate fi mai frumos decât să guști răsuflarea unei dimineți
să te bucuri în naivitatea ta că exiști
că te poți ridica din pat ca să-ți faci o cafea
să o bei gânditor, privind pierdut pe fereastră
respirând odată cu cerul
poate că dimineața e cumva bosumflată
poate că o ploaie melancolică îi șterge ochii
sau poate că e doar soarele răscolind printre frunze
dar ce mai contează. îți bei cafeaua, respiri și te bucuri
din adâncuri se ridică o metopă aproape uitată,
când mâinile ei,
petale pline de rouă intră în spațiul vizual
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dimineață
- poezii despre cafea
- poezii despre uitare
- poezii despre rouă
- poezii despre ochi
- poezii despre naivitate
- poezii despre mâini
- poezii despre melancolie
Nu mai e vară-n iulie, iubite...
Îmi place să-mi atingă ploaia gândul,
Să-mi spele pân' la oase frământarea.
Mi-aș aștepta-ntr-un nor de ploaie rândul
Și-aș lăcrima albastru peste marea
Ce-și scutură un val doar pentru mine
La țărmul însemnat de vara-n care
Se-mbrățișau săruturi orfeline
Și înfloreau în noi mărgăritare.
Nu mai e vară-n iulie, iubite.
(De ziua mea, a plâns albastru cerul).
Te-aș fi adus din vise ofilite
Dar, eu nu pot să îți dezleg misterul
Tăcerilor cu gust de renunțare.
Te caut prin cotloane clandestine
Și-mi stă pe buze, azi, o întrebare:
De ce-ai ucis grădinile din mine?
M-aș fi zidit o Ană pentru tine-
Poem născut din lacrima durerii
În temelia ta și peste mine,
Tu, zidul nemilos al ne-nvierii.
Îmi place să-mi atingă ploaia gândul
Și să-l trimit la tine să te-adape,
Că ți-a secat, iubite, iar, cuvântul
Și ți-au rămas numai silabe șchioape.
Eu încă te aștept în miezul verii
Să-nsuflețim, din nou, masa tăcerii...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere sau poezii despre plâns
Prima iubire
Se scutură iar teii și parcă-i toamnă iară,
S-a strecurat o vară fără identitate
Și plouă ca-n potopul lui Noe. Ca o fiară
Mă sfâșie prezentul acesta și se zbate
Secunda fără nume, cu flori de câmp pe frunte
Când fluturii albaștri, să mă învețe zborul,
Mă ridicau de umeri până în vârf de munte,
Să îmi arate locul unde se naște dorul.
Și nu mi-era nici teamă când îți cădeam în brațe
Și nu-mi era nici iarnă, când mă ningeai, iubite,
Îți așteptam iubirea, cu foame, să mă-nhațe
Cu-mbrățișări de inimi, în vară poleite.
Erai prima iubire, primul sărut de soare
Și înfloream, cum macii, în palma ta cuminte;
Nici nu știam, iubite, că mângâierea doare,
Când pleacă fantomatic și uită să m-alinte.
Și am plecat în viață, cu soarta în spinare,
Ca doi străini în noapte, pe drumuri paralele.
Doar amintiri de-o vară ne duc pe fiecare
Într-o poveste-a noastră, când ne ploua cu stele...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici iad, nici rai
Am obosit să te mai strig, iubite
Oricine ai fi fost, dar nu mai ești.
Și nici n-ai fost, am vrut doar să-mi citești,
Pe buze, adormitele cuvinte
Rămase undeva-n eter, ecouri
De aripi adunate într-un zbor,
Când tu, grăbit, plecai în urma lor,
Eu adunam, în urma ta, zerouri.
Și m-am pierdut, cum toamna-și pierde straiul,
Printre cuvinte. Să te-opresc, am vrut
Într-un poem cu noi, de început.
Dar n-am găsit nici iadul și nici raiul.
De-aș ști că brațele-ți îmbrățișează
Un trup de Zee care te-a vrăjit,
M-aș risipi în neantul infinit
Și n-aș mai ține, noaptea albă, trează.
Și vine înc-o noapte și-ncă una;
(L-aș fi rugat, cândva pe Demiurg,
Când clipe goale, peste mine, curg
Să otrăvească stelele și luna).
Se năpustesc flămândele coșmaruri
Când glasul sugrumat de neputinți,
Scrâșnește-atât de-anemic printre dinți
Pierzându-se, o șoaptă, printre valuri.
Ești prea departe să m-auzi, iubite
Iar eu sunt prea aproape de înec;
Adio, peste mine, ape trec,
Să nu-ți faci griji, că mor așa cuminte!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iad sau poezii despre început
Mă pliez pe toane, să te am...
Tu mă descompui și mă compui, tu mă urci în cer și mă cobori,
Sunt a ta și sunt a nimănui, sunt deșert și ploaie fără nori.
Tu mă înflorești, mă veștejești, mă desființezi și mă-ntregești,
Azi mă uiți și mâine mă iubești, mă alungi și iarăși mă primești...
Îmi frângi visele într-un minut și ningi peste mine-n luna mai
Ca și cum nici nu m-ai cunoscut și doar iarnă și furtuni îmi dai.
Vii prin mine și mă viforești, de nu-mi mai găsesc niciun poem,
Doar septembrie îl mai citești, și să nu mi-l furi, încă, mă tem...
Aștept jurământ pe inelar, să te știu, cumva, numai al meu,
Tu îmi spui că visu-mi e-n zadar și că totul e doar un clișeu.
Nu te știu decât din amintiri ale unei toamne în amurg,
Când mi-ai pus pe buze trandafiri și de-atunci dorințe-n mine curg...
Și îmi ești și nu îmi ești și-aștept, ca din când în când să te aud,
Glasul tău aș vrea să îl păstrez și în glasul meu să îl includ...
Mai visez, încă n-am obosit, că te voi privi în ochi vreodat'
Și atunci vei ști cât te-am iubit... și de toate tu ești vinovat...
Mă pliez pe toane, să te am, ca pe-un elixir pentru pustiu
Și la orice caznă mă înham, doar ca să te am cât de târziu...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre trandafiri sau poezii despre promisiuni
Citește-mă în braille
Iubite, prinde-mi aripa beteagă
În arcul tău de timp, cât încă sunt!
Dar, prinde-mi-o de stele și mi-o leagă
Cu firul tău de viață, să înfrunt
Furtunile ce vin, să-mi frângă zborul
Cu grindina înghețului din ploi.
Doar tu mai poți înveseli decorul
Tabloului în care suntem goi,
Unul de altul, rătăciți prin vară,
Într-o degringoladă spre infern,
Intercalând distanțele de ceară
Între suspinul tău și-al meu. Și cern
Atâtea versuri sângerând astenic,
(Sunt norii plini de ele și sunt grei),
Deasupra noastră-n peisaj edenic
Rămân să hiberneze anii mei.
Se-apropie o toamnă nemiloasă
Și lungă precum ziua pe Mercur;
Nici dincolo de lume nu mă lasă,
Când voi rămâne doar un gând obscur.
Tu vei rămâne, macii, să-mi acoperi
Cu lacrima poemului dintâi;
Citește-mă în braille și-ai să descoperi
Ecoul mut al rugii...''mai rămâi!''
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre peisaje
Eternități în straie de-așteptare
Au înflorit pe gene tuberoze,
Ca într-un vis de vară-amăgitoare,
Ce picură tăcerea în mimoze
Cu ploi de mângâieri tulburătoare.
Și trec prin mine herghelii de fluturi
Într-un galop, ca sevele pădurii,
Te simt în mine și de nopți mă scuturi,
Eu îți aștept sărutu-n colțul gurii.
Să nu mă cerți că încă vreau iubire,
Chiar de mi-s anii grei ca piatra morii!
Și de mai plâng la ceas de despărțire,
Știu că te-ntorci, precum se-ntorc cocorii.
De moare luna mai de întristare,
Eu o s-aștept septembire să vină,
Cu mere coapte ies la drumul mare
Să te invit în toamna mea, la cină.
De se-auresc gutuii fără tine
Și mustul de va curge singuratic,
Te-oi aștepta-n colindele creștine,
Chemându-te, prin ceruri, telepatic.
Și nici atunci, de n-ai să vii, iubite,
Voi inventa un anotimp în care
Secundele sunt tot mai infinite,
Eternități în straie de-așteptare.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tuberoze, poezii despre tristețe sau poezii despre singurătate
Doar ochii
Eu am rămas printre destine pendulând
Iar versul mi s-a stins în negura de șoapte,
Doar ochii mei încă veghează suspinând,
S-apară chipul tău frumos în miez de noapte.
Încerc să te întrezăresc doar printre amintiri
Și prin cenușa visurilor noastre spulberate,
Prin disperarea și furtuna unor mari iubiri,
Neverosimile iluzii și-amăgiri deșarte.
Voi rătăci mereu printre destine pătimind
Și graiul meu va amuți curând în lumea fără șoapte,
Doar ochii mei vor sta de veghe strălucind,
Ca ochii de argint ai prădătorilor din noapte.
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cenușă
Nimic prea mult și nepermis...
Îți caut umărul, iubite, în bezna-n care-am rătăcit
Într-un septembrie în care, de-un an te chem și n-ai venit...
Măcar acum să-mi sprijin gândul pe gândul tău și să te simt,
Când toamnele-n veșmânt de gală, în fiecare zi mă mint...
Te caut printre crizanteme, pe-alei cu pași stingheri și rari
Pe unde-arțarii-și plâng coroana, dar, dintre ramuri, nu apari...
Nu îndrăznesc, tăcerea frunzei, s-o inoportunez c-un vers
Deși, poeme-mi cresc pe buze... dar, ploile, pe rând, le-au șters...
E firul ierbii încă verde și te zăresc în seva lui
Și-n zbaterea mării ce-și pierde val după val ca un haihui.
De-am apuca înc-o maree cu fluxul și refluxu-n doi
Poate, că sub povara toamnei, aș înceta să mă-ncovoi...
Și-aș strânge iar secunda-n palme, s-o simt cum bate disperat
Cu fiecare așteptare, când îmi pledezi nevinovat
De neputințele nuntirii, chiar în amurgul unui vis
Pe care, amândoi, iubite, pe fruntea toamnelor l-am scris.
Departe dar atât de-aproape, eu te-ntâlnesc printre chemări
Și știu că, noaptea, pe sub pleoape, oprești într-una dintre gări
Unde, peronul singuratic îmi este locul clandestin
Între iluzii și fantasme ce dau cu pietre în destin...
M-am resemnat în poezie, e locul unde îmi permit
Să-alerg prin orice fantezie și ce-mi doresc, să îmi promit...
Nimic prea mult și nepermis, doar o-ntâlnire fortuită
Pe malul mării, la apus, ghidați de-a inimii suită...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări sau poezii despre verde