Din pâraie se naşte fluviul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezlănţuită ploaie

Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat,
Vuieşte-n urlet vântul şi fulgere pornesc,
Copacu-şi plânge ramul căzut şi sfârtecat.

Trimişi de prin înalturi, de pe-un tărâm ceresc,
Nori îmbibaţi de lacrimi se-ncaieră, se bat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc,
Bulboace fierb sărind în clocot ne-ncetat.

Porneşte-o viitură din câmpul înecat,
Puhoaie-nvolburate în vad se prăvălesc,
Alunecă pământul, spre vale-i revărsat,
Stihia furioasă loveşte-ntregul sat,
Goneşte ploaia-n ropot, pâraie şiroiesc.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un loc în suflet, un loc precis, locul unde fluviul alb şi fluviul negru se întâlnesc şi se amestecă...

citat din Gabriele D'Annunzio
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Prefă-te din piatra ce moare,
prefă-te din zmalţ de ruine,
prefă-te din cântec de sare,
prefă-te, revino la mine!

Te naşte din corturi de pleavă,
te naşte din plâns de jivine,
te naşte din beciuri de-otravă,
te naşte, revino la mine!

Apari din secunde cioplite,
apari ca din visuri străine,
apari de pe fluvii-mpietrite,
apari şi revino la mine!

Prefă-te din cremene udă,
te naşte din fum, pe coline,
apari când icoana asudă,
revino, revino la mine!

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluviul nu mai poate curge înapoi

Se spune că înainte de a intra în mare
fluviul tremură de frică.
El priveşte înapoi spre calea pe care a străbătut-o
începând încă din piscurile muntelui,
lungul drum întortocheat traversând păduri şi sate.

Iar în faţa lui
vede un ocean atât de vast
în care, odată intrat,
ai senzaţia că vei dispărea pentru totdeauna.

Dar nu există o altă alternativă.
Fluviul nu mai poate curge înapoi.
Nimeni nu poate.
Aşa ceva este imposibil în realitatea acestei lumi.

El trebuie să-şi asume riscul
şi să intre în ocean,
numai astfel teama va dispărea,
pentru că acolo fluviul va afla
că nu este vorba despre a te pierde în ocean,
ci de a deveni ocean.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La tinereţe, iubeşti nebuneşte, iraţional: eşti ca Fluviul Galben, din China, în sezonul polios, care se umflă, rupe totul în cale, trece peste maluri, se revarsă de o parte şi de alta şi mătură totul în cale; la maturitate, iubirea devine raţională – în sensul bun al cuvântului, fluviul revine în matca sa, între maluri, se calmează, iar mâlul fertil pe care-l lasă de o parte şi de alta a malurilor dă recolte bogate.

aforism de George Budoi din Dicţionarul dragostei (4 decembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viitorul se naşte din prezent, aşa după cum prezentul se naşte din trecut.

Marius Torok
Adăugat de Marius Torok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori ura se naşte din frică, alteori frica se naşte din ură...

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frica se naşte din lucrurile pe care credem că le avem în mintea noastră. Compasiunea se naşte din ceea ce suntem şi trăieşte în inimile noastre.

citat din Barbara Garrison
Adăugat de Madalina Gorneanu (Voicu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie

Interioritatea existenţei: din 1 se
naşte 2, din 2 se naşte 3, din
3 se nasc toate lucrurile!

Or fi având oare, ele toate,

toamna dreptăţii?

poezie de Sorin Golea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţa care se naşte din bucurie, este în aceleaşi împrejurări mai puternică decât dorinţa care se naşte din tristeţe. Dorinţa este însăşi esenţa omului adică o sforţare prin care omul năzuieşte să-şi menţina existenţa. De aceea dorinţa care se naşte din bucurie este ajutată sau sporită prin insuşi afectul bucuriei;pe când dorinţa care se naşte din tristeţe este micşorată sau înfrânta de însuşi afectul tristeţii.

Baruch Spinoza în Tratat despre îndreptarea intelectului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Nu m-aş mai naşte aici
Decât dacă te-ai naşte
Din nou...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluviul creaţiei curge din izvorul interior al omului.

aforism de Mihai Enachi
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

timp

Timpul este doar fluviul din care pescuiesc eu.

definiţie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

... din valurile vremii se naşte văl de ape
din vălurile apei se naşte val de vreme
nici nu mai ştiu încaltea ce este mai aroape
de stropul ce desparte extremele extreme...

catren de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

primele dezgheţuri –
corăbii de hârtie
plutind pe pâraie

haiku de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Raţionamentul corect se naşte din experinţă. Experienţa se naşte din raţionament eronat. Concluzie: Raţionamentul corect se naşte din raţionament eronat.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Eugen
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bizar, că din idee
Se poate naşte odisee,
Tot aşa cum şi balada
Poate naşte o Iliada.

catren de David Boia (11 octombrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea se naşte numai din smerenie. Prostia se naşte însă numai din înfumurare. Oricât de mari ar fi capacităţile intelectuale, omul smerit e întotdeauna nemulţumit, caută; cel înfumurat crede că ştie tot şi nu aprofundează.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căci unde am ajunge rămânând platonici? La ante, apud, adversus, sau mai pe româneşte, la o deposedare a lumii de copiii săi. Căci copilul din ce se naşte, ca instinct de conservare? Din bere? Din fişicuri cu alune? Din plimbări prin grădini? O! Nu! Copilul se naşte în baza legii gravitaţiunii universale, adică din împreunarea unui Eu, sau a unei Tu, cu altul.

Tudor Muşatescu în Doresc ca micile mele rânduleţe... (1945)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunile din urmă

Septembrie

Interioritatea existenţei: din 1 se
naşte 2, din 2 se naşte 3, din
3 se nasc toate lucrurile!
Or fi având oare toamna dreptăţii?

Octombrie

Trebuie să renunţi la Dumnezeul din exteriorul
tău, pentru Dumnezeul din interiorul tău.

Sigur că nu vă intetresează liricul,... soma,

melancolia, beţia!

Scorţoşi ai sufletului! Măreţia!

De ce am ajuns aici? Ce este barocul?

Mă întreb: cum se iartă greşelile galbene?
(În locul de unde vin ideile...)
(Poezia?)

poezie de Sorin Golea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!