Nevolnic
Sunt doar un calator in timp,
Cu maini subtiri, cu fruntea grea,
Ce monocroma-i lumea mea,
De parasit e in rastimp.
Sub pres eu umbra mi-o ascund,
Ca nu cumva, pe negandite,
Sa se rascoale, sa palpite,
Sa-mi traga chiar un sut in fund.
Privesc la cana-i de cafea,
Ce-adasta langa a mea masa,
Si-ntind priviri spre bolta grasa,
Pe unde-i oare steaua mea?
poezie de Andrei Ghita (3 iulie 2008)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre stele sau poezii despre cafea
Citate similare
Scrutatura spre casa
Cu maini subtiri si tremurande
Trecea pe pod un om spasit
In contra omenestii unde
Ce se scurgea spre asfintit.
E frig si mainile-i se zbat
Ca doua frunze-n luna noua
Purtand peceti de stramutat
In tara-n care numai ploua.
In aer dens c-un iz de multi
Cu greu isi face loc de drum
Pe langa trupuri moi de calti
Si fabricanti batrani de scrum.
Copil mereu in drum spre casa
Incearc-un fluierat sonor
Mimand distragerea in masa
Servita la televizor.
*
Zdrelindu-se de masluite ziduri
Botindu-si hainele lor cele bune
Cete de creieri agitati de friguri
Vor ca scumpul lor ego sa rasune.
*
Asa-i acum, la fel de cand ma stiu
In lungul drum catre acel acasa
Aglomeratie intr-un pustiu
Cine ajunge primul
nici nu-mi pasa.
poezie de Andrei Ghita din Nici una (25 noiembrie 2007)
Adăugat de Andrei Ghita
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vestimentație, poezii despre televiziune, poezii despre poduri, poezii despre ploaie, poezii despre copilărie, poezii despre cenușă sau poezii despre aer
Cred în Steaua
Cred în Steaua
La bine și la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.
Cred în Steaua,
Colț de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.
Pentru onoare și adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.
Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost și ce sunt,
Pentru speranța ce vine din ea
Cred în Steaua mea.
Știu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Și-n viața aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.
Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toți ca unul zicem așa:
Cred în Steaua mea.
Lumea să știe că sunt luptător
Și că nu renunț ușor,
Fie lupta ușoară sau grea,
Cred în Steaua mea
Port în mine semnul ceresc,
Am curaj și îndrăznesc,
Focul credinței mă ține în șa,
Cred în Steaua mea.
Steaua va fi veșnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!
cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre lumină
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre religie
- poezii despre păr
- poezii despre onoare
O plimbare-n mintea mea...
Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Și vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.
Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Și știu că viața mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.
Văd umbra ta în pașii tăi pierduți,
Ieșind din mintea mea cea trează
Ș-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.
Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Și speranța mea să vină de la soare.
poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre ochi, poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre frică sau poezii despre dor
Sub steaua versatilă
steaua mea îmi face cu ochiul
îmi aruncă priviri versatile
visului verde i-a venit sorocul
să răsară-n lume - slove febrile.
steaua mea mă-nvață să mă schimb
să adun doar lumină în gândurile mele
îmi pune pe creștet un azuriu nimb
o seamă de emoții vibrează sub piele.
steaua mea îmi pregătește veșnicia
fericiri diafane îmi cântă sub plasmă
conjug bătrânețea cu trăinicia
păcatul visceral îl spăl cu agheasmă.
steaua mea mă-ndrumă la tot pasul
să străbat cu slova cerul și atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre verde, poezii despre schimbare, poezii despre muzică sau poezii despre hărți
Steaua
Oare fiecare om se naste sub o stea?
Sau se naste, pur si simplu,
Cautandu-si toata viata steaua?
Daca e asa, oare unde o fi steaua mea?
Te rog, Doamne, Te rog din suflet
Ajuta-ma sa-mi caut steaua.
Ajuta-ma sa o gasesc si sa o primesti
Pe cerul stelelor Tale.
poezie de Iulia Comaniciu (mai 2009)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-oi fi?
Iubirea mea-i ascunsă în poezia mea,
Cum e, în miezul zilei, ochiului, orice stea;
Iubirea ta-i ascunsă într-o tăcere grea,
Cum e, în miezul nopții, soarele, steaua mea.
Cum soarele e steaua mea, iar tu ești soare, soare-al meu,
Tăcerea-i poezia ta. Și mă-ntreb: oare ce sunt eu?
poezie de Marius Robu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Soare
- poezii despre tăcere
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre miezul nopții
- poezii despre iubire
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mama, steaua copilăriei mele
Orice copil are o stea
Frumoasă, caldă, iubitoare.
Însă eu știu că steaua mea
Este cea mai strălucitoare.
Cu zâmbet cald, cu ochi senini,
Ea îmi îndrumă pașii-n viață.
Știu unde merg, de unde vin,
Pentru că steua mea mă-nvață.
Ce fericită mă trezesc
Când mă sărută, dimineața...
Și, când spre steaua mea privesc,
Ei i se luminează fața.
Și mă iubește steaua mea,
Cât nu pot spune în cuvinte.
Căci eu sunt universul ei:
Fetița ei cuminte.
Orice copil are o stea
Și pururea să țineți seama
Că steaua oricărui copil
Are același nume: MAMA.
poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre superlative, poezii despre mamă sau poezii despre frumusețe
Rugă
Am spus la toți cât te iubesc
Și lunii, soarelui și mării
Și cât de simplu mă topesc
În umbra mea și umbra zării.
Doar tu n-auzi strigarea mea
Și-mi lași tăcerile desculțe
Și eu mă ard sub steaua ta
Cu crucea mea ce se prelinge.
Sunt ca un nor pe cerul tău
Și nu știu de-ți opresc lumina
Și știe numai Dumnezeu
Că nu-s aceea ce port vina.
E dăltuită piatra mea
Și-am mai simțit vântul iubirii
Și vremea ce o simt tot grea
E parcă altfel spusă firii.
Și cred și-acum că nu m-auzi
Și lași pe cerul meu tot noapte
Și negura mă prinde lin
Șoptindu-mi sec că nu se poate.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt
Acasă
viață trecătoare, nu mă lasă
drumul nu-l opri, trezește-mă
strigătul pământului atârnă, povara-i grea
deschide ferestre, spre casa mea
aș vrea să zbor, chiar printre umbre
nu lăsa să se surpe speranțele mele
colțul ruginit îl simt al apei ce curgea
piatra fântânii când șoptea
nu pleca, cumpăna-i grea
buzunarul sufletului îmi duce o povară grea
plânge vatra, copilul rămas statuie
stâlpul porții, coloană amintire
lacrimile-mi curg pentru durerea din mine
sunt agățat de firele lumii
nordu-i umed, plouă rece, lumea nu-i a mea
căteodată ne regăsim printre cețuri, păsări migratoare
străzile sunt pustii, ne dor pașii, nu suntem noi din ea
vreau întoarcere, vreau drum spre casa mea
să nu mai fiu umbră, nicăieri,
călător în timp uitat
vreau întors să fiu, în țara mea
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre țări, poezii despre uitare, poezii despre sculptură, poezii despre păsările călătoare sau poezii despre păsări
Nenumărata stea
Nenumărata mea
Stea căzătoare,
De unde te știu eu,
Pe tine, oare?
Căci eu nu privesc,
Bolta cea înaltă....
A, da! Te cunosc
Dintr-o mică baltă...
Am zărit, în apă,
Pentru o clipită,
Strălucirea-ți caldă,
Nemaipomenită...
Apoi, din zminteală,
Cred că am călcat
Neatent, iar balta
S-a întulburat...
În zadar prin preajmă,
Ochii îi rotesc,
Steaua căzătoare,
Nu o mai zăresc,
Și mă-ntreb, cu jale:
E posibil, oare,
Să se-nece-n baltă
Steaua căzătoare!?!
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele căzătoare, poezii despre înălțime, poezii despre posibilitate, poezii despre cunoaștere sau poezii despre apă
Totem
La moartea mea,
Horezmia,
Sub geana grea,
O turturea,
N-o mai cânta.
La moartea mea,
Nu s-o vedea,
Căzând vreo stea.
Ca-n viața mea,
Nu s-o vedea,
Chiar nimenea,
Alăturea.
Pe urma mea,
Pe cușma mea,
Alăturea,
O cucuvea.
La ce-oi mai sta,
Horezmia,
Și n-oi pleca,
Spre Bactria?!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte sau poezii despre cucuvele
Steaua mea
Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aștept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ți cânt
În univers, purtați de vânt,
Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Și-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna
Să văd ce vezi și tu mereu
Să știu atunci când îți e greu
Cu brațele să te-nconjor
Să-ți fiu balsamul unui dor
Cu șoapte dulci să te alint,
Să-ți mângâi părul de argint
Printre suspine să-ți șoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!
poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste
Steaua mea nemuritoare
Iubita mea, cu ochi mari, albaștri,
Steluța cea mai caldă dintre astre,
Iubita mea cu buzele subțiri,
Ești o paletă scumpă de-amintiri.
De tine, zi și noapte-mi este dor,
Frumoasă ești ca pasărea în zbor,
Care se înalță tot mai sus spre soare.
Ești steaua mea în veci nemuritoare!
poezie de Vladimir Potlog (19 octombrie 2018)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre astre sau poezii despre albastru
* * *
Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai adânci pe care aș putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce îmi râd de mine și fac să izbucnească taina mea în mii de glume. Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocotești tu.
Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai simțite pe care aș putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce le prefac în minciuni și-ți spun prin ele ceea ce nu gândesc. Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuință.
Sunt dornic să-ți aleg cuvintele cele mai prețioase, pe care aș putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui de teamă că nu vei cunoaște niciodată chinul.
Sunt dornic să mă așez plin de tăcere lângă tine. Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima. Iată de ce vorbesc mult și fără de șir ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. Chinui suferința mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.
Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăție. Și iată de ce vin spre tine cu fruntea sus și cu un aer nepăsător. Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi ațâță durerea în fiecare clipă.
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vorbire, poezii despre umor, poezii despre trădare sau poezii despre suferință
Amazoana mea frumoasă
Amazoana mea frumoasă
Te-am invitat la cafea,
Ai zâmbit spunând c-o bei
Singurică-n casa ta.
Ca să vin, sau ca să vii,
Să sorbim cafea în doi,
Te-ai gândit că lumea vede
Și ne scaldă în noroi.
Deplasându-ne departe,
Liniște poate-am avea
Și am sădi cu săruturi
Dragostea și inima...
Amazoana mea frumoasă
Te invit la o plimbare,
Fie noapte, fie zi,
În inima mea ești soare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plimbare
Calator
Întorc capul și privesc în urmă
O jalnică parere de regret
Și zborul spre minciună.
Cu ochii închiși voiam să merg pe drumul drept,
Mi-am îngenuncheat dorința și vrerea mea nebună,
Privesc acum în față coclauri și aștept
Chiar de ocolesc mai mult, acesta-i drum mai drept
Și pot zîmbi acum, fară vre-un regret.
poezie de Stelian Gabor
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minciună sau poezii despre dorințe
Dincolo de noi
În lumea mea e-o stea ce strălucește
cum nicio alta nu va străluci
chiar de, în nopți târzii, o voi zări
privind spre steaua care mă iubește.
Privesc adesea cerul plin de stele
și mă întreb de-o fi o stea și Luna
ce-n bolta nesfârșită e cununa
ce mă răsfață-n razele-i fidele.
Pășesc ușor pe scara care urcă
pe trepte ale timpului șuvoi
spre-un loc ce pare dincolo de noi.
Cum drumul meu nicicând nu se bifurcă,
privirea-mi nu se-ndreaptă spre napoi,
iar ochii-mi strălucesc pentru-amândoi.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fidelitate
Steaua mea
Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.
Să îmi pun-argint în plete
Și-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.
Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.
Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.
Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Își va face vesnic plinul,
În parfum de așternut
Și-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învațat... să zbor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă sau poezii despre noroc
Într-o zi...
Într-o zi va apărea
După nouri steaua mea.
S-o cinstești, dragostea mea!
Într-o zi voi dispărea
Ca un fulg sub neaua grea.
Iartă-mă iubirea mea!
Într-o zi cu un alt rost
Va fi ca și cum n-am fost
Unui suflet adăpost...
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
Acum cand pleci si cand melancholia
Se lasa grea, mai grea ca o durere,
Inconjurat de umbra si tacere,
Uitat de toti, as vrea sa-mi uit solia.
O, trecatoare vise efemere,
V-am cunoscut de mult zadarnicia;
Statornica-I doar nestatornicia,
Iubirea? Juramintele? Himere!
Alearga trenul, creasca departarea,
Vor trece anii, va veni uitarea
Si linistea care impaca toate.
Te du spre fericitele-ti destine!
Cand primavera va muri in tine,
Tristetea mea, vei intelege-o, poate.
sonet de Victor Eftimiu
Adăugat de Cristian Stoicescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Victor Eftimiu despre visare, poezii despre trenuri, citate de Victor Eftimiu despre timp, citate de Victor Eftimiu despre moarte, citate de Victor Eftimiu despre iubire sau poezii despre durere