Teatrul-artă efemeră

Am intrat visând în visul altcuiva
dincolo de tărâmul civilizaţiei
oamenii nu erau iluminaţi şi demonii îşi răspândeau cruzimea,
într-o lume cu legendele pierdute,
doar în mintea păstorului apăruse începutul poveştii
verde de apă stătută,
în acel colţ din cerul nopţii
tulburat de tainica magie
Lumea era casa mea
când deschideam încăperea interzisă a sutrelor,
înotam în nesfârşita mare a suferinţei
pelerinaj într-un gigantic cimitir cosmic,
lotusul iluminării înflorise deja
in imensitatea ochiului mort
Soarele se scufunda în abisul lichid şi lua foc....

poezie de Elena Preduşel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ochi de înger

Privesc în ochi, un înger alb, un înger luminos!
În ochii lui văd ceru-n rai, un rai aşa frumos!
Vreau să-l ating, el stă pe nori, pe norii de zăpadă
Încet cad râuri de lumină, încet, într-o cascadă!

Ochii n-au văzut, vreodată, vreodată, o altă lume
Lumea lor! Ce-i lumea lor, cine ar putea spune?
Lumea noastră-i lumea noastră, aşa de colorată!
Dar lumea lor, în lumea lor, mult prea minunată!

Se văd culori, ce curg, vărsate, vărsate în lumină
Pe-o mare de tăcere şi-o linişte deplină
Doar cerul înstelat, el ştie să-ţi vorbescă
Ce visul nu cuprinde, nici mintea omenească!

Dincolo de nori e cerul, dincolo de cer e noapte
Unde gândul nu mai zboară şi cuvintele sunt şoapte
Şi din noapte poţi ajunge, până-n răsărit de soare!
Unde vântul nu mai bate şi nimic nu te mai doare!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scufund abisul

zilei de mâine în tuş
îl las acolo nepermis de mult
banchizele s-au înecat în praf
avalanşele de alaltăieri vin
peste mine clocotesc
de speranţă fără soare
abisul îmbină argumente
capriciile se descalţă de iubiri
oftez împuns de acul tocit
scriu poezii fără adresă
le pun într-o mapă vie
aflată permanent în stare de veghe
scufund abisul într-un ţipăt de legendă
sunt eroul unui mosor de aţă
de păianjen ce toarce visuri
oftez dincolo de abis
turnul te-nchide în legenda manuscrisului
colonizăm un supermarket cu doi
porumbei care se giugiulesc
mă ameţeşte dangătul poveştii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pergament

Am rămas într-o lacrimă verde
pe când eram cu Dumnezeu
în braţe.

Ea mă lăsase demult
la marginea unei livezi
fără de fructe din care oamenii plecau în stoluri mari
şi se prefăceau în curcubeu
până unde ne vedeau ochii
şi ne treceau crestele

ca dinţii fierăstrăului Timp
ori ca şi cum nici n-am fi fost decât
într-o lume a noastră fără de sine
mare cât Soarele şi Luna şi tot ce-ar fi putut să existe
de la Facere şi care acum
se strângea încet într-un punct
cât o lacrimă verde,
cât Pământul cel mic,

Iartă-mă, Doamne!

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmul celor două lumi

Tărâmul tainic ce desparte
O lume-a ei de-o lume-a mea,
Nu este-al viselor deşarte
Ori al dorinţei de-a avea.

E-o-ntretăiere de hotare
În care lumea ei şi-a mea
Sunt ca un cer cuprins de-o mare,
Cu mine-n el şi-n mare, ea.

E-o lume-a gândurilor noastre
Îmbrăţişate-n necuprins,
Zburând în voie printre astre
Şi depărtări de neatins.

Tărâmul tainic ne uneşte
În tot ce am putea spera
Când visul nostru se-nteţeşte
Şi-n lumea ei, şi-n lumea mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tu mă înţelegi

Iisus a certat marea, Darius a cerut să fie biciuită,
Eu nu o rog decât să mă lase să o contemplu.
O, de când privesc această mare verde,
Sărată, ca buzele iubitei mele, Annemarie.
La Vama Veche, într-un hamac, am uitat de mine
Şi am crezut că sunt o fiinţă amfibie
Care noaptea se ascunde-n mare,
Iar ziua se întinde pe nisipul fin.
O, lumea-i largă, marea-i boltită dincolo de orizont,
Vapoarele dispar pe curbura verde de apă.
Iubita mea a plecat de mult într-un oraş carbonifer,
Unde şi-a găsit un ceferist şi stă ascunsă
Într-o gară mică. Aşa că fii binecuvântată mare verde,
Doar tu mă înţelegi, doar tu nu mă trădezi
Şi mă primeşti în fiecare an să-ţi simt pântecul,
Să fiu parte din tine.
Iar când voi muri să mă aşezaţi pe un rug plutitor,
Să ard cu o flacără albăstrie.

poezie de Mircea Florin Şandru
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex-voto

În zare, începuturile de drum
Apar ca sugestii sensibile la fereastra mea
Iar pietrele de ciocolată sunt sentimentele
nopţii de obsesie ale unui zeu
cu suflet fără chei.
Un ritm de o frumuseţe şi o o voluptate veninoasă
cântă rodul durerii şi suferinţei
unei flori ce respiră umiditatea din văzduh.
Soarele ce nu-i, e simbolul regelui singur
şi dragostea mâinii mele într-a ta se topeşte
prelingându-se într-o continuă tensiune
la plumbul din grădini... rugăciune.
Imaginea, de frica unui zbor fericit
se sinucide în tainica lumină a fantasticului
ruinând şi nucleul de diamant al sărutului
din icoană. De ce acest oraş e un paradis pierdut
în ploaia de timp de afară?
Totul e atât de simplu şi lin în natură
că-mi stăpunge inima cu suliţa amintirilor...
Cruzimea mesajelor din natură şi de la tine
mă transformă în trup de vânt
iar în spate un decor tandru.
Pot sa-ţi spun doar: Ex-voto!

poezie de Alina Gabriela Trifanov
Adăugat de Alina Gabriela Trifanov
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perechea de tenişi albi

retrăiesc amintiri...
eu încălţat cu aceiaşi tenişi albi
chinezeşti
cu care puteam juca fotbal oricât
fără să se dezlipească
zâmbetul bunicii
acelaşi mereu şi când marcam
şi când primeam gol
iarba verde pe care stăteam tolănit
adulmecându-i mirosul de lut
cerul senin tulburat uneori de un nor alb
care se topea în imensitatea albastră
ca un fulg de zăpadă
mama care-mi mângâia
creştetul capului până mă trezeam
ca să-mi dau seama
că mâna mea căuta - în întunericul nopţii
perechea de tenişi albi
chinezeşti...

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inelar

inspir substanţa ceţii

se ridică
din plutitoarea apă inamică
doar un lichid într-un lichid
licoare
pe sâni
pe coapsa caldă
mişcătoare
pe gura ca o proaspătă melasă
pe adormita piele mătăsoasă
topind într-o prelungă abdicare
meduzele
şi stelele de mare
aşa cum
tu
o să topeşti sclipirea
oglinzilor
în care ne unim privirea
lăsând să cadă
desfăcut
misterul
apoi
uşor
definitiv
şi cerul
ce-apasă greu adâncul peste maluri
vin tandre anotimpuri
vin în valuri
pe inelar doar ora asta scoate
un sunet
alb

albastru
jumătate

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un colţ de Univers

Stau sub salcia pletoasă
Pe-un covor de viorele,
Şi-n magie ne-nteleasa,
Visător privesc spre stele.
În culori de începuturi
Universul azi mi-apare,
Şi din nesfârşite gânduri
Viaţa pare o splendoare.
Am rămas privind la stele
Într-un colţ de Univers,
Prins de vraja dintre ele
Aşez gândul meu în vers.
Văd nestinsa strălucire
Din a cerului minune
Şi din sfântă rânduire
Se va naşte altă lume.
Într-un drum fără oprire
Rătăcesc prin Univers,
Nu am timpul de-ostoire,
Insă visul nu s-a şters.
Între stele stau ascunse
Lumi ce nu vor fi ştiute,
Astazi, eu aşez prin vise
Doar plăceri nebănuite.

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineaţa care a urmat nopţii în care federalii i-au ars casa şi l-au luat pe tatăl ei, Havaa s-a trezit visând anemone de mare. În timp ce fata se îmbrăca, Ahmed, care nu pusese geană pe geană toată noaptea, patrula în faţa uşii, privind cerul luminându-se de cealaltă parte a ferestrei; niciodată până atunci soarele răsărind nu-l făcuse să simtă c-a întârziat.

începutul de la Constelaţia fenomenelor vitale, Prima şi a doua zi de Anthony Marra (2013), traducere de Ioana Avădani
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire pură

Într -un colţ din vreme
Sa născut iubirea
Peste lume ea se cerne
Cerul el i-a scris menirea

Caută suflet frumos
Vrea să înflorească
Nu doreşt loc faimos
Vrea doar să trăiască

Intr-un asfinţit de soare
Iubirea îşi face casa
Pe un nor pufos mare
Soarele asează masa

Cel ce ştie să iubească
Fără patimă si ură
Stie mereu să zâmbească
În el stă iubirea pură

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper

Sper ca într-o zi de mai apoi,
Să aflu cine suntem de fapt noi,
Să aflu taina lumii care ne-a creat
Şi -mpăcată cu mine atunci voi fi
Când cu adevărat eu voi şti
Cine sunt de fapt, cu adevărat.

Sper ca acea zi să fie cât mai aproape,
Să nu trăiesc doar iluzii deşarte,
Să-mi îndeplinesc mie o mare dorinţă,
Cât trăiesc pe acest pământ ca o simplă fiinţă.

Sper ca adevărul suprem să se dezvăluie
Şi lumea toată ca o vrajă s-o învăluie
Şi-n libertate divină să trăim o veşnicie,
Fără vreo teamă că ne pierdem în neant,
Prin trecerea pe tărâmul celălalt.

Sper într-o minune nemaiîntâlnită,
Să facă lumea atât de fericită,
Încât să uite de-al ei suspin şi de durere
Şi cu încredere în ziua de mâine să trăiască,
Că în Univers este o ordine firească,
Care curge-n eterul fluid de noi nevăzut
Dar de cei deja treziţi, perceput.

Sper ca o lume nouă să înceapă,
Cu o viaţă trăită-n dragoste şi libertate,
Oamenii să-şi descopere subtila identitate,
Şi s-o accepte ca pe un dat,
Ce Universul în timp a creat.

Sper ca acea lumină divină să pogoare,
Şi bezna din noi, de milenii, să o destrame,
Iar strălucirea ei, planeta să o cuprindă,
Şi, noi oamenii, să descoperim al nostru măreţ vis,
De a trăi nemurirea într-un adevărat paradis.

poezie de Georgeta Ganea (28 iulie 2022)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarităţi nocturne

topesc dezamăgirea raiului răvăşit de furtună
în razele lunii iubitoare pline de magie
abisul uman piere în veghea duioasă nocturnă
blânda dezrobeşte visul prin nobilă regie.

armoniile nopţii sunt împletiri cu stele
lumini angelice în muzici se transpun divin
lumini care dansează cu gândurile mele
făcând să dispară orice urmă de chin.

trăiesc o conştiinţă dansantă graţioasă
mă ondulez pe fericirea de a fi visătoare
romantică târzie transcend melodioasă
spre lumea veşniciei dincolo de hotare.

slove de recunoştinţă le transcriu sfioasă
elogii pentru steaua mea eternă sfătuitoare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un colţ al ochiului

Într-un colţ al ochiului
O lacrimă îmi şade,
E şoapta sufletului
Ce-ntr-un oftat îmi cade.

Şi îmi ajunge la picioare,
Se evaporă-n pământ...
- Of, tu dragostea mea mare,
Cel mai de preţ legământ!

S-a încheiat un vechi amor,
S-a mai pierdut înc-o idilă,
De-acum mereu îmi va fi dor
De chipul tău, dulce copilă.

De te-am iubit? - Îţi spun că da,
Şi încă arde-n mine amorul,
Căci viaţa mea a fost a ta,
Eu m-am ales numai cu dorul.

Am trăit şi clipe minunate,
Am fost odată cei mai fericiţi,
Azi cu valul mării înspumate,
Să pierdem totul suntem osândiţi.

poezie de Răzvan Isac (27 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi zici să fiu frumoasă

dar să visez cuminte
şi noaptea când se-agaţă de ochiul meu tresar
îmi place să te ştiu cu mâinile întinse
spre cerul unde îngeri ne învelesc de zor
şi ameţind de grija că dorul ne e leagăn
asemeni unui câmp rămas pustiu să ştii
că n-am să fiu cuminte
şi-n visul meu vom râde
ca doi copii ce pot
o lume să străbată
doar suflet întru suflet

şi-mi zici să fiu frumoasă
visând ca îngeri taine ce lumea nu le ştie
dar te-ai gândit că poate
în visul meu apari
cu degete de iarbă
şi când adorm tresar
că tu
eşti mai aproape şi mai frumos decât
un înger în lumina
din viul ăstei clipe

eu am să fiu frumoasă
cuminte
niciodată
atâta vreme cât
în visul meu eşti tu

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Oamenii se-ascund în casă.
E linişte apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.

Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.

Tunete în depărtare,
nopţii îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am făcut o crimă !

trăim într-o lume croită din vorbe şi vise
m-au obosit cuvintele în culori atrăgătoare
îmi apar la fiecare colţ de stradă
într-o zi am făcut din ele salată de culori
avea gustul ecoului urmelor de armăsari
îngropate în globul meu de lut
dezamăgit şi veşnic un zeu nebun
ce nu cunoaşte moarte
ce am învăţat în bucătăria istoriei
nu-i pot pătrunde fantasticele-i planuri
azi râd de iarna vârstelor
mă-ntreb ce-i viaţa
tot eu îmi răspund ce poate fi
abstracţiune ce concentrează o lume
a muri este mai uşor decît a spera a trăi
limitaţi în timp spaţiu
marionete căprioare prinse-n jocul du-te vino
un fel de farsă ipocrită
îmi zice Geneza eterne adevăruri zac ascunse
habar nu am de ce mă cert cu bietele cuvinte
demitizându-le au îmbătrânit prematur
au ajuns în sapă de lemn cu râia până la os
dincolo de os de inimă
la rădăcina arborelui stau grămadă
iau o pauză am început să sughit
într-o lume rotundă
verde ca o pătlăgică
mă înjură istoria care nu există
poate doar deghizată

poezie de Elena Toma
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o mare albastră

Lasă-ţi gândul tot să zboare,
Inima sa-ti înconjoare,
Uită chiar si ce te doare
Zboară dincolo de zare!

Dincolo ce tot ce-i omenesc!
Pentru o clipă lasă-mă să te iubesc!
Stinge focul ce mă arde,
Sau aţâţă-l tot mai tare!

Într-o mare albastră,
Tu dulce crăiasă,
Fii a mea mireasă
Într-o lume tot albastră!

Într-o lume fără lume,
Fără mine, fără tine!
Fii tot ce-mi doresc,
Tot ce încă pot să mai iubesc!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă trenul cu inima mea

Pleacă trenul prin vreme, purtând cu el inima mea
Ca o rază a poemului nestins.
Amiaza soarele îşi scaldă lumina în ochii tăi.
În mărul de aur îţi cuprind mâinile.
Ne jucăm ca iarba verde,
Desprinsă în culorile poveştii.
Te sărut pe obraji ca într-o vrajă străveche
Pe cer, urcându-se curcubeul în extaz
Te ascund în privirea de nuferi.
Poezie pentru ce nu s-a scris,
Visând cum se zbate zăpada,
Pe crestele munţilor între cer şi abis
Din ochii tăi verzi în inima mea se aşează lumina.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!