Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Zâna iernii vine...

Curând, ziua e mai scurtă ca noaptea,
Natura e răvășită, se răcește încet,
Umbre, lumini și vântul schimbă din nou vremea,
Albastrul cerului și păsările dispar la pachet.

Anotimpul culorilor dispare-n tăcerea adâncă,
Clipele frumoase trec la trecut și aerul se răcește,
Iarna apare ca un uragan ce te-nspăimântă,
Acum zâna iernii vine cu mii de artificii și noaptea o trezește.

E cam pustiu în zori în iarna ce îngheață,
Furtuni și freamătul zăpezii din nou o să reînvie,
Mă-ncântă albul pur că mă trezește la viață
Și vraja iernii-ntensă mă duce ușor în poezie.

E cunoscută iarna c-o iubim ca pe-o dulce și fragilă fată,
Iubim și clipele de viscol ce-și schimbă iar veșmântul
Și naște-n vis povestea din țara-ndepărtată,
Iar gândul meu prinde din nou conturul cu farmecul și cântul.

poezie de (29 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Primăvara – poem diamant

Anotimpul
în care
natura se trezește
din nou la viață
și totul înverzește, înmugurește, înflorește,
iar păsările călătoare vin
din nou acasă
vestind sosirea
Primăverii!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sonet Toamnă caldă

O nouă zi caldă iar s-arată
Nu vrem încă vină vijelia
Ne pregătim s-avem tăria
Când frigul și zăpada vin îndată.

Soarele încălzește și azi câmpia
Razele lui toamna le cerșește
Grădina cu flori te copleșește
Și parcă aud din nou ciocârlia.

Natura cu căldură ni-e dragă
Alergăm repede prin iarba umedă
Ca roadele toamnei să se culeagă.

Acum oamenii porumbul adună
Dar ziua e scurtă și noaptea vine
Speram s-avem și iarna bună.

poezie de (5 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Natura noastră

Soarele ne sărută iară,
Astăzi pentru puțin timp,
Norii, vor din nou să piară,
Albastrul cerului cel scump.

Picături fine ușor apar,
Dar ploaia nu vrea vină,
Ea trebuie, dar e-n zadar,
vine din nou ca o balerină.

Se simte parfumul de liliac,
Ce-a stat adormit în tufe iar
Și seceta revine ca un maniac,
Ce face ca totul fie un nou amar.

Ne simțim nisipul în clepsidră,
Dar vai de noi când se întoarce,
Capul nostru înoată ca o vidră,
Gândul natura se pierde nu ne dă pace.

poezie de (8 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gândul ne poartă

E ziua unirii și iarna nu mai trece,
E frig afară și uneori mâinile nu le simt,
Zăpadă-i pufoasă și ai chef de ceva dulce,
Dar sper tu vrei și asta presimt.

E un chin urci pe munte undeva departe,
Dar te gândești și timpul parcă fuge,
Inima vrea meargă macar o jumătate
Și ajung din nou la râul care curge.

Ziua e scurtă și imediat e noapte,
Venim de pe munte viața o iubim,
Ajungem în casă și vorbim în șoapte,
Zăpadă-i în ghete și e ceva nostim.

Frigul de ianuarie a o crudă soartă,
Dar ce să facem vara e departe,
Noi vrem pe văi că gândul iar ne poartă
Și uneori zăpada ne desparte.

poezie de (24 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tablou arămiu

Toamnă rece și cumplită
Ai venit tu cam grăbită
În dar acum ne-aduci
Struguri, gutui, prune, nuci.

De fructe-i plină gospodăria,
Bunicii au cules din nou via.
Și pasările noastre călătoare
Din țară-au început zboare.

Afară vremea se răcește
Noaptea și mai mult crește,
Iar frunzele îngălbenite
Cad pe asfalt așa grăbite...

poezie de (21 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis de anul nou...

Mii de stele căzătoare
Văd pe cer, se văd în zare,
Pentru inimi noi vrăjite
Cu case împodobite
Ca lumea le privească
Și apoi ne zâmbească,
Noaptea-n negură se pierd,
Pentru anul nou ce vine, eu cred.
Atunci milioane de cuvinte
Se vor rătăci în minte,
Cu urări dulci de iubire
Că mergem spre fericire.
Printre lacrimi se așterne,
Sper, iubiri din nou eterne,
Un an nou fară despărțiri,
Spre bune gânduri fără rătăciri.
Mii de vise nesfârșite,
Calde, frumoase sau triste.
Și aș vrea anul fie
Dulce ca o poezie.

poezie de (28 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citește-o din nou! Scrie-o din nou! Schițeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exercițiu, iar exercițiul este îmbunătățire, iar îmbunătățirea conduce doar la perfecțiune.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

În noaptea asta

În noaptea asta cu lună plină
Suntem din nou în doi.
Tu ești frumoasă ca o zână,
Eu un bet soldat venit de la război.
Aș vrea ne iubim în tăcere,
Ca nu mai văd focuri de arme!
Și să nu mai aud glasuri pline de durere
Venind din pieptul unor mame.
Vreau ca dulce să mă săruți
Și încet să-mi șoptești,
Iubite, hai spune-mi cât de mult iubești.
În brațele tale vreau din nou să mă simt bărbat
Și să regret ziua care am dorit devin soldat.
În noaptea asta cu lună plină,
Aș vrea din nou să dorm ca un copil
Să visezi o lume mai bună, mai senină.
Frumoasă ca florile ce înfloresc în luna lui april.

poezie de (19 noiembrie 2022)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Iarna...

Soarele și-ascute dinții, sub tălpi scârțâie zăpada,
Gerul iernii flori pictează și împodobește geamuri,
Cu steluțe de cleștar se inundă iar livada,
Pomii-n somn își țes inele tremurând ușor din ramuri...

Țurțurii par gene lungi care-atârnă pe la streșini,
Franjuri de cristal din care iarna plânge când e soare,
Candelabre transparente ca esența de rășini
Sau cercei modelul punk la urechi de domnișoare...

Fumul pe acoperișuri se învăluie, se zbate,
Semn viața dăinuiește și în case arde focul
Iar prin curte, zgribulite, câteva înaripate
Boabele de prin zăpadă le tot caută cu ciocul...

S-a pornit viscol din nou, pe la dosuri cresc troiene,
Cerul pare acoperit cu o pânză întunecată
Și din nourii de plumb iarna cu zăpadă cerne,
Iar prin infinitul alb vântul colții și-i arată!...

Satul se cufundă-n noapte și se sting lumini la geamuri
Iar pe uliță nici urmă, nici copii cu sănii nu-s,
Vântul șuieră năprasnic și cu biciul dă în ramuri,
Nimeni nu îl mai aude. Satul doarme,... doarme dus!...

poezie de din Eu sunt copacul vieții mele
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să zbor din nou spre soare

uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau fac un zbor când iar mă doare.

poezie de (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Caracterul nu se schimbă prin povață; apa, cât de încălzită, tot se răcește din nou.

în Panchatantra
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunete în noapte

Sub o lună binevoitoare ce-ți luminează calea
Calea Lactee cu mii de stele -ți arate cărarea.

Noapte, am de gând intru cu sigiliul tău,
ziua grăbită vine din nou la rândul său.

Din nou deasupra noastră un înger de lună,
Iar vântul-mi ducea șuvițele-n furtună.

Vin îngerii și sufletu-mi s-adoarmă,
Lumina zilei lovește ca o armă.

Îmi aminteam de tine ca de-un cântec,
Stau jos ghemuită și fac un descântec.

Apare apoi cerul puțin alb înnorat
Și vine dimineața cu-n aer pur curat.

poezie de (17 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc în splendoarea nopții

Privesc cerul și e liniște-n amurg,
Iar soarele se vede-n oglinda unei ape,
M-apropii de lac cât mai aproape,
Ș-ascult în tăcere izvoarele cum curg.

Privesc splendoarea, dar soarele a adormit,
Apoi ascult păsări cu simfonii ambientale,
Ce vin din cele patru puncte cardinale,
Iar eu înregistrez și ți le trimit.

Eu intru din nou în melancolii,
Iar brazii-și leagănă crengile din păcate,
Florile-și închid petalele înmiresmate
Și vântul bate într-un dans de veselii.

În lumina lunii se vede-un nor înaripat,
Ce cuprinde cerul fără teamă,
Se-aude-n depărtare ceva ce vrea geamă,
Plângând iubirea-n lung și-n lat.

Și noaptea a trecut c-un gând ce-a mai rămas,
C-o liniște-n sufletul nou de primăvară,
Ș-apoi vine albastru pur și ne-nfășoară,
Ș-ajung la casa veche cu ultimul pas.

poezie de (14 martie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Iordache

Iarna

Iarna bate la fereastră,
Vrea intre-n casa noastră,
De cei mici e așteptată
De cum a sosit la poartă...
Cu steluțe mii și mii,
Cu mai multe bucurii,
Cu săniuțe pe cărări
Și bujori în obrăjori.
Numai gerul când se lasă
Îi alungă iar în casă,
Lângă sobă, la căldură
Mâinile și le dezgheață
Și devin iar plini de viață.
Așa-i iarna, cu de toate,
Prezentă din zori în noapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Ghid de intoxicatii acute la copil" de Constantin Iordache este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Caleașca către soare...

Azi încerc s-alerg din nou către tine,
Sper -nțelegi vreau -mi fie bine.
S-așterne din nou iarna pufoasă, drăguță,
Peisaju-i de iarnă, astept o căruță,
Dar nu-i o căruță cu roți oarecare,
E o caleașcă ce duce către soare.
Putere de-aș avea pot ajunge la ea,
prind cu putere și să fie a mea,
Ca o lumină vie ce se-nalță din nou în văzduhul albastru,
Să cânte fiorul împreună cu dorul, c-acum tu ești un astru.

poezie de (21 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Așteptarea-i grea

Vântul bate iar în geam
Și ploaia curge șiroaie,
Speranța mea va fuge iar,
Că oasele din nou mă doare.

Afară se vede, e rece iar
Și tu nu vii la mine,
Stau și privesc din nou la geam,
Cu gândul iar la tine.

Ești acum departe de mine,
simt singură în loc,
Că inima mea este la tine
Și stau nerăbdătoare ca un foc.

Vine iar un cer fierbinte,
Aștept așa cum tu ai zis,
Să stau și să fiu cuminte,
Și tu vii cum ai promis.

poezie de (8 mai 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nemulțumiri de-o iarnă

Nu iubesc iarna, de loc frigul ne răcește între noi
Și nici zăpada n-o iubesc cu albul ei ce pur ne minte
mai curată ar fi, doar o apă multă, multă ca din ploi
Și râuri aburinde îngheață, mințindu-ne c-ar fi fierbinte.

Ne face și copii fim, ne jucăm pe niște scânduri
Să ne-aruncăm nebuni cu trup crezând -i moale și e fermă
Iar din întinsurile cuminți se răscolește-n dune rânduri,
Sau avalanșe răsuflarea în puf ne e inerție eternă.

Atâtea vieți a luat degeaba cu oglinda morții ne îmbiind
Și din bucăți ne-a luat, din noi, arzându-ne cu caldu-i ger,
Cum zilele mi-a luat din viață scurtându-le și nopți mărind...
Și asasin face iarna; în rit -mi fac tăiș din fier!

Și ce-i mai rău e că an sfârșește și-i trecere fără de întors,
M-aruncă pradă la microbi, la viruși, m-umplu de sechele.
Îmi face contul anual; "Câte am făcut? Cât am fost stors?"...
Și m-amăgește-odată-n plus cu artificii în loc de stele!?

poezie de (31 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug și mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă și se ridică,
stau și te aștept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
tu ești dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" și te urcai la cer încet
și nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simțea doar vântul,
urc și eu spre cer și văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig și ceață,
îmi simt mâinile reci, dar întorc la viață.
trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu ești lângă mine, o mare iubire
și las cu drag inima să te admire.

poezie de (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zâmbești din nou

O mână simt pe fruntea-mi înghețată trece ușor
Și tâmplele-mi zvâcnesc încălzite de dor.
Dincolo de abis prăbușesc în umbrele fericite,
Iar lumea-ntunecată, stă acum ascunsă-n iubire.
Stând pe o stâncă, undeva la capat de drum,
Mi se pare totul în jurul meu e alb acum.
Atâtea lumini în seară inundă străzile pline
Ca găsesc curajul pot zbura către tine.
Și stelele se pare -s scânteietoare tăceri
Iar lacrimile sunt reci și amare forme de dureri.
Îmi dai drumul să te văd și-mi zâmbești din nou
Și sufletul meu o să tresară ca-n tablou...

poezie de (19 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Până ne vom întâlni din nou

de-aș putea,
aș condamna iarna
în contumacie la exil,
la domiciliu forțat în nordul extrem,

e prea mult pentru firea mea temperată,

ziua asta și-a fracturat un picior,
ziua de ieri și-a scrântit mințile,
iarna nesfârșită
îmbolnăvește societatea vrajbei noastre
de gripă galopantă,
de antiromantism
și tembelism cronic
iar iubirea asta rece
abia își târâie picioarele reumatice
spre tribunalul
de primăvară.

oricum cele mai importante clipe
ale iernii au fost
primul sărut
și scrisoarea de adio,

oamenii ornamentali sunt despărțiți
mereu
de o stradă prea lungă
și înzăpezită de concurență
ca să mai alerg
după tine,

povestea iernii e povestea vieții,
un glonț rătăcit,
se termină apoteotic
într-o sclipire cosmică de cometă,
între primul și ultimul trăsnet
al iubirii,

văd o pasăre de lumină neagră,
așa stingeți luminile
până ne vom întâlni din nou,
vă rog,
vreau ajung acasă
pe întuneric.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook