Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Puiul de căprioară

Copleșitorul codru în jurul meu cânta...
Sensibilă-n adâncuri, ardoarea-mi majestuoasă
În unduioase valuri de farmec mă-mbrăca
Și-un stol de turturele în fața mea se lasă.

Cu spinten salt și zvelte picioare statuare,
Un pui de căprioară țâșni în fața mea:
Părea-ngrozit - și-n mine văzuse o salvare,
Că-n urmă-i apăruse un lup ce mi-l gonea...

Ca un părinte bun care cu drag l-așteaptă,
Eu l-am prins drept în brațe, iar lupul a fugit.
Și-n clipa-aceea luasem decizia-nțeleaptă
Să-l țin mereu cu mine, căci mult l-am îndrăgit.

De-atunci, ieduțu-ajunse o mândră căprioară
Care mi-era ca umbra în oricare minut.
O răsplăteam adesea; și într-o primăvară
O luai să-și vadă locul în care s-a născut.

Pe când zburda prin codru, apare-un căprior...
Când l-a văzut, deodată spre el fugi-n extaz!
Zadarnic am chemat-o, pieriră spre-un ogor
Și m-a lăsat de-atuncea cu lacrimi pe obraz.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Charles Baudelaire

Unei trecătoare

Asurzitoare, strada în jurul meu mugea.
Înaltă și subțire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu fastuoasă
Și mândră, o femeie trecu prin fața mea.

Cu sprinten mers și zvelte picioare statuare.
Eu mă-mbătam privind-o și beam, ca pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane plin
Plăcerea ce ucide și vraja care doare.

Un fulger... apoi noaptea! – Făptură fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut deodată,
Abia în veșnicie te voi vedea de-acum?

În alte părți, departe! Târziu! Sau niciodată!
Căci nu-mi cunoști cărarea, nu știu spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care știai!

sonet de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Marius Robu

Desprindere de toamnă

A mai venit o toamnă-n viața mea
Și-a mai căzut o frunză peste mine
Mă simt mormânt, și parcă n-aș mai vrea
mai albesc în iarna care vine

Iar au plecat și berzele și cucii
Și m-au lăsat mai singur ca lumina
Prin codru nu mai mișună haiducii
Și-n beznă mi-a rămas pe veci retina.

Mă simt așa de frunză și de ram
Încât rup de mine și rămân
O frunză doar din cel care eram
Și-un ram din cea ce m-a ținut la sân.

poezie de din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Trezire

Ce seară-n care singur cu mine iar mă lupt
De teamă și tristețe că astăzi, mai abrupt,
Mai sec, mai gol, mai aspru, mult mai învolburat
Mi-am văzut viitorul în aerul curat,

În vântul care bate, în frunza ce-a căzut,
În timpul care trece și-n omul ce-a trecut,
Pe mine în oglindă așa curat și drept
Și bun, cinstit și sincer, cu inima din piept

Bătând în fugă mare, prinzând cu drag de tot
Ce a atins în cale, iubit-a totul, pot
spun cu strigăt mare, cu trâmbiță de foc,
Tot ce avem în viață nu ține de noroc,

Ci doar de tine totul, de mine și de noi,
Sau poate nu de-a-ntregul, dar sincer, îndoi,
este-n lumea asta un lucru cât de mic
Pe care, chiar și-n gând doar am vrut ca să-l ridic

La nivelul la care să-l pot vedea deplin
Așa cum e, un totul, lăsat de la Divin
Mai mic, mai plin, mai mare, unit de mii de părți
Ce-ar încăpea în minte, dar nu în mii de cărți

Cum e a mea oglindă în care m-am văzut
Astăzi mai clar, mai tare, mai drept dar decăzut
Din chiar a mea părere, căci chipeș, bine, sus
Până mai azi pe mine mereu, mereu m-am pus

Dar am greșit și știu că la mine m-am uitat
Așa voios cum sunt, eu mai rău m-am întristat
Că m-am văzut prea bine, credeam că sunt zărit
De toți prietenește dar, Doamne, ce tâmpit

Să mă ridic cu gândul, cu inima în slăvi
Pe mine, înnegritul, în suflet cu otrăvi
De morți aducătoare, cu putredu-mi miros
M-am pus în piramidă de sus și până jos

Când de fapt azi, întâia oară când m-am desprins
De egoul puternic, de rugul cel aprins,
Am observat că nu sunt măcar numai pe sfert
Cât mi-am văzut persoana pe care prea incert

Am crezut că o cultiv șispre bine-o cresc
Pe când, de fapt, cu lauri eu singur acresc
De parc-aș fi o iudă, rău mie mi-am făcut
Că am plecat departe de unde m-am născut

Gol și murdar și vânăt dar totuși fericit,
Așa eram și tot eu de-acolo am fugit
Ca să m-ascund de mine, de viziunea mea
Asupra mea, desigur, ce greu apăsa

Dar nu vedeam c-orbește mergeam întunecat
De propria privire, de modul cel spurcat
Cu care murdărit-am un trup orânduit
Prea bine de un Doamne ce nu L-am prețuit

Din propria-mi prostie, din nepăsarea mea
Tot eu mereu lăsat-am în partea cea mai grea
A iadului cadă treptat a mea viață
Și m-am trezit deodată ieșit la suprafață

Și n-am știut, chiar astăzi, reacționez
La propria trezire sau poate un botez
Ce vine dintr-un singur și unicat moment
În care eu, pe mine, m-am văzut monument

Ridicat doar pe apă, pe vânt, pe foc uscat
Și lăsat din porunca Marelui Împărat
cadă ca în valuri, ca frunza de ușor
Poate fiu legendă și pildă tuturor

știe nu facă vreodată ce-am făcut
Cu viața pân-acuma câtă mi-am petrecut,
Ci mereu s-o îndrepte, s-o crească mai frumos
Unde este Lumină și Cerul luminos!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

E mult de-atunci

E mult de-atunci, o știi și tu,
Era o dulce primăvară,
Când liliacul înflorea
Și tot atunci, laleaua rară.

Ai apărut ca din văzduh,
Ca un luceafăr ce străluce,
Ce vine de la infinit,
“Zâmbește”, stă, apoi se duce.

E mult de-atunci, dar mi-ai rămas
De-a pururi încrustată-n minte,
Te văd mereu în fața mea,
Și ieri și azi, ca mai-nainte.

Cu farmece m-ai cucerit,
Tu! Căprioară milenară,
În suflet mi-ai aprins scântei.
Și m-ai făcut ard ca o pară.

Am încercat de-atâtea ori,
te urăsc, uit de tine,
Dar sentimentele sunt tari,
Nu le distrug nici șapte “mine

Deși în multe-mprejurări,
M-ai alungat, chiar sfidătoare,
Crezând în zilele ce vin
Te-am adorat cu mult mai tare.

Iar după fiecare “gest”
Și-o despărțire furtunoasă,
Citindu-ți chipul mai speram
te-ntâlnesc și mai frumoasă.

Dar timpul nu m-a ascultat,
S-a scurs cum numai el o știe,
Iar eu aștept îndurerat
Speranțele să-mi reînvie.

poezie de din Freamăt de dor- Antologie (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-NireșeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

te-am căutat
ere
și-n fiecare femeie care a fugit
din calea mea
ca să n-o transform într-o păpușă de nea
care s-a lăsat folosită
precum un lanț
și care a tăcut cînd eu înșiram în fața ei
lumi
paradisuri
și ierburile mîniei

și te-am găsit

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am uitat

Am uitat de mine într-un vers
M-am ascuns într-o lacrimă
Și-n cădere lentă m-am prelins
De sus în jos într-o sferă infimă.

Am uitat trăiesc și am adormit
Pe caldarâm, cu fața în sus și am visat
Într-un dor mereu nemărginit
Am pierdut, mai apoi și ce-am sperat.

Am uitat mai respir în zborul căzut
Și în propria-mi nimicire am atins
C-un cuvânt, un tărâm nevăzut
Dar oarbă fiind, l-am pierdut și s-a stins.

Am uitat dispar dintr-un vis în zori
Și am văzut o lacrimă ce m-a topit
Transformând clipa mea în vapori
Într-o frunză veștedă m-am risipit.

Am uitat că trebuie mai și gândesc
M-am ascuns într-o cochilie de melc
În secret, am abandonat tărâmul lumesc
M-am cuibărit în lună-n patul semicerc.

Am uitat de un vis, dar și el m-a uitat
Prin firul vieții ce mereu se-nnoadă
Mai am minutul ultim ce l-am așteptat
Ce vis ar mai putea să se-ntrevadă?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat. Scula--voi, mi-am zis, și-n târg voi alerga, pe ulițe, prin piețe, amănunțit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. Intâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; "N-ați văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?" Dar abia m-am despărțit de ei și iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci și nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei.

în Cântarea Cântărilor
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Minulescu

Rugă pentru ziua mea onomastică

Mă caut și nu găsesc!...

Mă caut în vechiul ogor strămoșesc-
În grâu, în porumb și-n secară,
În apa fântânii cu ghizduri de piatră
Și-n focul din vatră,
În golul din casă
Și-n gloata de-afară,
Și-n toți răposații ce-n mine trăiesc
Mă caut zadarnic...

Zadarnic mă caut, că nu găsesc!...

Când vântul se ceartă cu plopii pe drum
Și drumul trosnește sub pașii greoi,
Mă caut și-n larma vieții de-acum,
și-n pacea vieții de apoi...

Când ziua se-ngână cu noaptea pe lac,
Mă caut în iarba de leac,
În Steaua polară, ce poartă noroc,
În bobi
Și-n ghioc...
Mă caut și-n vechiul ceaslov bătrânesc
Cu slovele șterse...
Dar nu găsesc.

Zadarnic mă caut, că nu găsesc...

Părinte!...
Ce vină face s-alerg
Cu gândul și fapta spre morții de ieri,
urmele mele din lume se șterg
Și nu găsec nicăieri?...

Ce vină face nu găsesc
Când tot mai trăiesc?...

poezie celebră de din Gândirea, VII, nr. 3 (martie 1927)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 ianuarie 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.

Fulg de stele

A căzut un fulg de nea
Și, din zborul lui tăcut,
L-am oprit în palma mea
Să-l admir și să-l sărut.

Era gingaș, era mic,
Iar căldura palmei mele
L-a schimbat îndată-n "pic"
Și în lacrimă din stele.

N-am putut să-l mai privesc
Căci mi s-a prelins pe mână
Și din cer dumnezeiesc
Ar fi devenit țărână.

Dar eu l-am oprit din zbor
Căci vroiam să-l pun în piept
Însă plânsul său ușor
M-a făcut mai aștept.

Trebuia să-l las cadă,
Poate e trimis din stele,
Ca un sol, ce vrea să vadă,
Dacă am bune sau rele.

Dar în neștiința-mi crasă
L-am ucis și l-a durut:
Cred că se-ntorcea acasă
Cineva de mult pierdut.

poezie de (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O duminică fără sfârșit

l-am visat pe tata
avea vârsta mea (53 de ani)
cât a avut și când ne-a lăsat

mi-a zis
băiete
trezește-te
hai mergem la târg
vaca ne așteaptă la poartă
hai să o vindem
o să luăm bani frumoși
să-i cumpărăm maică-tii o eșarfă
ție cărțile lui jules verne
mie un costum nou
iar de restul țigări

și m-am trezit
doar nu era să-l refuz pe tata

însă când am deschis ochii
am văzut o grădină plină de flori
ba chiar chiar și vaca de care pomenea tata
și vaca s-a apropiat de mine
m-a lăsat să o scarpin pe gât
apoi de fericire
s-a prefăcut într-un nor

iar când m-am uitat mai atent
l-am văzut și pe tata
un serafim îl purta în spate
și-i spunea:

nu-ți fie frică
lipește-ți mâinile de aripile mele
lasă-le moi
imaginează-ți că zbori
că doar e duminică
așa cum a fost și în ziua în care ai sosit
și care încă nu a trecut

dar tata nu-l asculta
încerca aprindă aceeași țigară
și striga la mine

băiete
lasă visele
norii se adună pe cer
și nu e nimeni să-i vadă

hai
o să luăm bani frumoși pe ei
o să-i cumpărăm maică-tii o eșarfă
și ție cărțile lui jules verne

hai
că-i duminică
moartea se hodinește și ea

are mâinile moi
un înger o învață zboare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pseudo-fabule

Dacă pisicile, câinii, caii
Ar scrie poeme, din acelea tari, senzuale,
Nu ar mai scrie nimeni altceva.
Un fulger m-a lovit într-o noapte,
Am scăpat, eu sunt copacul care râde.
Râd prin mierlele care mă vizitează.
Un cocostârc cu funcție a trecut pe lângă mine,
Nu vorbește, el știe tot, eu râd.
Nemaiavând picioare, mai mult ascult și privesc,
Glasul meu s-a risipit în frunze, în vânt,
Am zărit un rac cu clești de aur, am râs,
Păsări ce încercau imite broaștele, am plâns,
Am văzut îngerul morții, se fâțâia în jurul meu,
l-am gonit, alături, un buștean vechi și putred
visa în fiecare noapte că este verde,
cânta, încercând amăgească fetele.
Cineva s-a oprit, a luat o daltă și l-a cioplit,
A făcut un chip de zeu, au venit oamenii să-l admire,
Un câine s-a ușurat pe el, bușteanul a suferit mult,
Un înger milos l-a dus în Rai, că acolo nu sunt bușteni.
**********************************************
Un cântec a pornit la drum, a nimerit în botul unui măgar,
Vai, ce jale, a fugit cântecul și-a dat de o privighetoare,
Dar un glonț rătăcit a ucis pasărea, a ajuns cântecul la un gropar beat,
A cântat groparul până a adormit, a găsi un soldat,
Porni soldatul la luptă cu cântecul nou venit,
A fost ucis și el, o gură de tun a prins din zbor cântecul,
Ați auzit un tun cânte? Nu prea. Un sinucigaș a cules cântecul
și cu el a vrut sară de la etaj, de supărare, cântecul a amuțit.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorel Muha

De ce vine...

pe fața mea
a ta
și-n noi
nu simțim
corzi de strune
vibrații în ramificații
ea lasă
pe față obraji
la colțuri de gene
înăuntru adânc în tine
în mine și-n el
secunde pune prin ore și zile
pune ani
ia din frăgezime
din roz face cenușiu
crapă buze
cioplește cute adânci
ia din toate
încet
îndoaie oase
degete strâmbă
lacrimi pe ochi lasă să curgă
pune ceață
ia culoare voiciune
când vine dacă mai este trezire
vine în zori de zi
sau...
spre lăsat de seară
nu știi
ea stă mereu de pază
atenție
nu ești atent o clipă
o secundă
și...
nu mai ești
dispari ca o nălucă

poezie de
Adăugat de Viorel MuhaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai mare succes din viață mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea, este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Și aici am avut noroc. Eu nici n-am știut când a trecut prin școală și el a fost mereu șef de promoție.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rugăciunile Naturii

Oricare răsărit și-orice apus de soare,
Dar mai cu seamă cele mai pline de splendoare,
Sunt rugăciuni pe care Natura, iar și iară,
Le face dimineața și-n amurgiri de seară...
Așa se roagă zilnic, de mii de ani, mereu,
Precum tot Universul - și-s rugi la Dumnezeu!

Spre cer se-nalță raze, brațe de foc divine -
Blagosloviri mărețe, de sanctitate pline.
Privește-le și uită de-a grijilor rugină,
Și-ai auzi din ele o muzică divină
Care, de-o chemi, coboară cu dulcele-i șuvoi
Și se revarsă-n valuri de pace peste noi...

Putea-vom, drept urmare, ca sufletele noastre
soarbă energia din Soare și din astre.
O primăvară nouă devine orice oră,
Căci peste fiecare coboară-o auroră!
Jur-împrejur, Natura, cu ale ei poteci,
E ca o ființă vie - și-așa se roagă-n veci!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu moartea-n simbioză

de când mă știu trăiesc cu moartea-n simbioză
a îmbătrânit și ea deodată cu mine
vara se sfârșeste dar de-aș fi o tuberoză
sub valuri de lumină mereu mi-ar fi bine.

detașez de moarte în cel mai profund sens
apropieri de steaua mea mă ridică-n extaz
o lume de valori aprofundenz intens
chiar și când lacrimi curg șiroi pe obraz.

adevăruri despre viață le-am primit ca pe perfuzii
sunt mândră în convingeri precum filozofii
ascensiuni spre univers destramă confuzii
mi-au netezit gândirea îngeri sfinți și profii.

străduiesc iau prețioase decizii
cu noianul de vise urmez teozofii.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Rămân cum am fost

Tot ce s-a întâmplat departe de mine
era o poveste ruptă din rai,
nu m-a lăsat mama în gija altora
când totul părea că am sosit prea devreme,
dar Dumnezeul meu era cu mine în același trup,
nu m-a lăsat niciodată pradă întâmplărilor
și de aceea am devenit un muritor credincios
cu respectul pentru legea pământului.

Nu înțeleg minunea care mi-a deschis ochii minții
și mă face sîngerez în rana tuturor
cu dragostea sângelui picurat prin lacrimi
pe fața celor ce mă însoțesc spre mântuire,
vă înțeleg ruga dar niciodată fapta
ce nu mă lasă să dorm liniștit,
întunericului care mă obsedează
îi caut lumina stelelor în ferestre.

Întotdeauna drumul care mă duce acasă
eliberează de răutățile lumii,
rămân cum am fost.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cel mai mare succes din viața mea, cel mai bun lucru pe care l-am făcut în viața mea este băiatul meu, pe care l-am avut cu actorul Cristea Avram. Și aici am avut noroc. Eu nici n-am știut când a trecut prin școală și el a fost mereu șef de promoție.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind pentru... suflet

Deschisă ți-e a sufletului-mi tindă
Din sară-n zori, din zori și până-n sară,
Iubita și frumoasa mea... colindă;
Colind al meu, cu gust de scorțișoară!

Am te cânt și-n umbră... și-n lumină;
Cum n-am cântat colinde niciodată!
Prin ploaie, omăt, prin soare sau prin tină,
Colind al meu, cu gust de ciocolată!

Te voi cânta cu drag, cu mintea rătăcită;
Te voi cânta-ntre zâmbete și șoapte.
Vei lăcrima... dar fi-vei fericită,
Colind al meu, cu gust de mere coapte!

Te voi cânta și-n fața caldei vetre
Ca ieri... și azi... și mâine... și... mereu;
Tu te lași cântată pe-ndelete,
Colind frumos al... sufletului meu!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
detalii despre carteAnda Docea

La 19.58, ajunsesem în față la Bibliotecă. Mi-am scos căștile din urechi cu mișcări lente și mi-am oprit soneria ambelor telefoane. Am mai tras o dată aer în piept, adânc (nu știu de ce se spune că gestul ăsta are darul te liniștească, pe mine mereu m-a amețit rău). Am ajuns la colțul străzii, vizavi de Muzeu, acolo unde nu e trecere de pietoni și trebuie prinzi momentul. L-am văzut așteptându- (nici nu prea aveai cum să-l ratezi), se plimba pe aleea din fața Ateneului. Mi-am îndreptat spatele, am ridicat ușor nasul în vânt, am lăsat un autobuz treacă prin fața mea și am pus primul picior pe stradă.

în Camere de hotel (aprilie 2015)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Camere de hotel" de Anda Docea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 12.99 lei.

Dorul Tău Isus

Când dorul Tău
În mine sapă
Îmi curg lacrimi pe obraz
Și sorb atunci
O nouă apă
O Mire scump
Fără răgaz

mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
căci inima
demult ți-am dăruit-o
iar azi
cu lacrimni și suspine
scald Isus în dorul Tău
că Tu-mi ești Mire
Dumnezeu

a Tale degete le vreau
cadă lin pe fruntea mea
suflarea mea să ți o dau
o Mire drag
și scump Mesia
îmbracă-mă-n privirea
Ta
și-n
ochii Tăi Isus de foc
moară firea
mea în mine
altundeva nu am loc
decât Isus
decât în Tine

ca Domn și Mire
eu te vreau
domnește Tu Isus în mine șice vreai
în viața mea
domnește Tu
și stăpânește Tu în mine
căci sunt
creația Ta
și lucrarea mâinilor Tale

în dorul Tău Isus
scald
și în iubirea Ta
eu vreau ard

mi-e dor
mi-e dor Isus de Tine
și-n lacrimi
calde și suspine
te chem Isus acum vii
al Tău fiu în veșnicii
Isuse scump
Mesia al meu
încinge-mă cu Adevărul
ca pentru Tine trăiesc
și-n veci Isus
te iubesc

a Tale degete le vreau
pe fruntea mea
ca mângăierea
Ta
Isuse să o simt
de
Duhul Tău cel Sfânt
Tu să mă umpli
Domnul meu
Mesia al meu
Emanuel 8 sept. 2019

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!