ploaia s-a oprit
chiar între Cer şi Pământ -
ar vrea să ningă

haiku de Ion Ene Meteleu (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit (fragment)

Primăvară până departe, ploaia s-a oprit – pe lacul de la vest este plăcut.
O sută de ierburi se întrec în frumuseţe,
Fluturi în dezordine, bâzâit de albine,
O zi clară şi caldă îndeamnă bobocii să dea în floare.

Vâsle între nuferi, o barcă pictată mişându-se molcom.
Parcă se vede un grup de iele –
Lumina se reflectă în unduirile apei,
Vânturi înalte trec melodioase peste ape întinse.

poezie clasică de Ouyang Xiu din Culegând mure, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Ploaia, buruiană deasă,
vrea pământ de cer să ţeasă,
şi pe vechi şi-atâtea căi
ploaia şterge paşii tăi ...

Pe unde-am iubit odată
creşte buruiana beată,
părul tău se stinge-n ploi,
nu mai ştim nici noi de noi,

şi ca ploaie, şi ca vânt,
ne tot pierdem în pământ ...

poezie clasică de Mihu Dragomir
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce părinţii-s muritori?

M-am întrebat uneori,
De ce părinţii-s muritori?
Dacă dau viaţă la om,
De ce nu-s veşnici,
ca un pom?

Şi-n loc de pletele sure,
La tâmple s-aibă pădure?
Din riduri şi adânci cute,
Ramuri să fie crescute?

Iar pasărea să-i vegheze,
Pe umeri să le danseze?
Falnici prin furtuni şi vânt,
Pe pământ, nu în pământ...

Toamna, de-o fi să le fure,
Frunze din tâmpla-pădure,
... Noi, copiii lor, vom şti,
Că în "Mart" vor înverzi.

Iar iarna dac-o să vrea,
Să ningă, pe ei, cu nea,
Să ningă! Zile la rând,
Că-i ştim drepţi,
nu în pământ...

*****************

M-am întrebat uneori,
De ce părinţii-s muritori?
Dacă dau viaţă la om,
De ce nu-s veşnici,
ca un pom?

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ningă! (poezie in grai bănăţean)

Să ningă neaua să mă-mbreşe
în albu ei străluşitor,
să măi zăuit vremea şe treşe
şi doru meu rătăşitor...

Să ningă. Num-atâta vreu
să număr fuljii care cad,
că ei furară satu meu
şî toace crenjilii dă brad...

Să ningă. Cât măi mult să ningă,
să mi-i ce prindă iarna-nbraţă
sî cand o fi ea să ce strângă
să sâmţ căldura ei dă gheaţă...

Să ningă cum n-o nins dămult,
tăşâtu iernii să-l primeşci,
iar doru teu când îl ascult
mereu, mereu să ce topeşci.

Să ningă. Până să sprăjăce
şî umbra iernii ce apuşe
când jeru numa să năspreşce
şî soarilii nu ce aduşe

Să ningă. Iarna să şiulească
ca o cemare-a nopţî blândă,
iar ochii tei să n-o găsască
sî măi dup-aia să să-nchidă.

Să ningă, să ningă, să ningă,
să mori supt neaua care vine
şî gându meu d-o fi să plângă
să moară odată cu cine!...

poezie de Sergiu Boian din Antologia literaturii dialectale bănăţene "Gura Satului" (februarie 2008)
Adăugat de Sergiu Boian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să fiu o pasăre-n zbor,
Sau frunza purtată de vântul uşor...
Aş vrea să fiu o dulce adiere,
Sau poate din stupi a albinelor miere.
Aş vrea să fiu mireasma din flori,
Un fir de iarbă, ori roua din zori.
Aş vrea să fiu o gingaşă floare,
Nisip, curcubeu, sau apa din mare.
Aş vrea să fiu o gâză, ori furnică,
Un fluture, peşte, sau chiar rândunică.
Aş vrea să fiu apă de ploaie,
Un lup, sau chiar doar o blândă oaie.
Aş vrea să fiu lumină, sau nor,
O rază de soare, un gând călător...
Aş vrea să fiu pom, piatră sau stâncă,
Un munte semeţ, sau marea adâncă.
Aş vrea să fiu o stea de pe cer,
Soarele, luna, sau un vis efemer.
Aş vrea să fiu spicul de grâu,
Izvorul limpede, fluviu, sau râu.
Aş vrea să fiu zâmbet, culoare,
Cântec, iubire, sau strigăt, chemare.
Aş vrea să fiu toamnă sau vară,
Iarna cea albă, sau chiar primăvară.
Aş vrea să fiu ori cer, ori pământ,
Sau toate deodată, însă nu sunt...

poezie de Cornelia Georgescu din În căutarea omului (2005)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânsul este ploaia care mângâie pustiul tristeţii...

RĂTĂCIND...

Sunt trist şi la fel de cenuşiu,
Ca un nor pe cerul pustiu,
Şi vântul îmi suflă din faţa,
Ce greu se-naintează în viaţă!
Ce drumuri cu gropi şi hârtoape!
Sfârşitul e tot mai aproape.
Când vroiam să-mi iau lumea în cap,
Când în piele nu puteam să-mi încap,
Ca să-mi facă în ciudă acum,
Mi se-arată şi netedul drum.
Dar mi-e teamă că-i mult prea târziu,
Doar cărarea cea strâmbă o ştiu...
Şi-s la fel ca un nor cenuşiu,
Rătăcind pe cerul pustiu.
de Ion Ene Meteleu

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Ion Ene Meteleu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A trebuit să ningă

A trebuit să ningă şi a nins
În prima zi de iarnă.
Totul îmi pare un paradis,
Un loc unde îngerii la sfat se îndeamnă.

A trebuit să ningă şi a nins
Peste o ţară plină de durere,
Unde un foc năprasnic e aprins
De un om rău şi lacom de putere!

A trebuit să ningă şi a nins
Peste dealuri, văi şi coline.
Un covor alb s-a întins
Peste satele noastre bătrâne.

A trebuit să ningă şi a nins
Şi mă rog să nu se topească,
Căci e frumos totul ca în vis.
În ţara mea românească!

poezie de Vladimir Potlog (1 decembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există iubiri ce se sting ca lampa rămasă fără ulei ori ca torenţii ce seacă atunci când ploaia s-a oprit. Dar dragostea adevarată este asemeni puternicului izvor care ţâşneşte din pământ; curge mereu, nesfârşit.

citat din Sfântul Isaac Sirul
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ningă a vară
Şi să soare a Crăciun!
Flori de toamnă, primăvară,
Pe inelele lui Saturn!

Şi să curgă râul de vânt,
Peste copacii de pe lună!
Doar eu cel de pe pământ,
Să văd cerul din furtună!

Să mă uit cum plouă frunza.
Ciripesc cum păsărele,
Să pictez şi eu pânza,
Cu natura vieţii mele!

Ilie Andrei Harapaşcu în Poetul respectiv
Adăugat de Ilie Andrei Harapaşcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agenţi heruvimi

n-aş fi oprit timpul dacă nu
m-ar fi oprit jandarmii în centrul istoric
aruncam cu pietre stinghere în mălăiele pe
strada covaci care nu
e decât
o galerie de artă modernă iar nu de ultraşi
şi nu aş
fi oprit curgerea timpului în gurile de metrou
dacă nu
aş fi chiar eu dumnezeul acela
de care
nu se teme nici chiar
garda pretoriană învinsă puţin
de îngeri în servicii. străine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu

Aş vrea să fiu pe lumea asta
O pasăre cu aripi fine
Să zbor în fiecare zi,
Să zbor cu greu, dar pentru tine.

Şi lacrima de pe obraz
Să fie una cristalină
Când bate ploaia pe pervaz
Să mă atingi cu pielea-ţi fină.

Dar ochii tăi cei răi mă dor
Privirea ta uşor mă arde,
Şi când te văd, eu simt că mor!
Aş vrea acum să fiu departe.

Şi-aş vrea acum să plec departe
De multe ori eu mă gândesc
Că locul meu nu-i pe pământ,
Aici eu nu mă regăsesc!
Aş vrea să fiu dusă de vânt
Aici nu cred că pot iubi,
Aici nu cred că pot trăi!

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-i rugăm să ningă, pe poeţi

Iubesc zăpada de sub talpa ta,
când îţi ia forma pasului grăbit,
iubesc sărutul nostru-n asfinţit,
chiar dacă este doar în mintea mea...

În mintea mea aleargă cai la trap,
eu la galop, în urma lor tânjesc,
ca-n herghelia lor şi eu, cândva,
să-ncap şi lângă armăsar să călăresc,

Să călăresc troiene de zăpezi
şi să-mi îmbrac copitele-n argint,
când iernile să ningă mai au trac
şi că ne ninge pe-amândoi, mă mint.

Mă mint că va mai ninge peste noi
şi că vom colinda de Sărbători
dar cerul e-mbrăcat în nori de ploi
şi noi, prin ploaie, singuri călători...

Ce singuri călători fără de drum
spre destinaţii scrise de destin!
rătăcitori pe la răscruci precum
un gând de viaţă gri şi clandestin.

Şi clandestine-s toate câte sunt,
iubirea-i interzisă-ntre nămeţi,
de-aceea nu mai ninge pe pământ...
să ningem noi iubire-n alte vieţi!

Sau să-i rugăm să ningă, pe poeţi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

sus,
într-o ţară cu umeri albaştri,
gerul s-a oprit să privească păsările
dintr-un refugiu de aer.

se însera a joi
când a început să ningă în spaţiu,
era un ger tânăr,
se-nchipuia
visul dintr-un somn de pasăre.
fără să vrea
îngheţase roua pe lună
şi, dintr-odată,
timpul, ca o apă gândind în frig,
a început să cadă
peste toate părţile viului.

ningea
în ţara cu umeri albaştri...
un poem,
care zburase mai sus de lună,
vedea cum
se arginta singurătatea.

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graniţa între cer şi pământ e o linie matematică infinit de subţire. Dar numai un pas mai sus e încă cer, un pas mai jos e deja pământ. Între amândoi aceşti mici paşi este deosebirea ca de la cer la pământ. Tot astfel în politică şi în morală.

citat clasic din Titu Maiorescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să ningă cu iertare din ochii universului.

aforism de Alexandra Mihalache din Între expresie şi adevăr (Cugetări şi definiţii aforistice), Lumina expresiei (1 decembrie 2016)
Adăugat de Alexandra Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!

DAC-AŞ PUTEA...

De-aş putea, ţi-aş aduce,
Tot raiul pe pământ,
Să ne plimbăm de mână,
Tu înger, eu un sfânt,
Să ne-aşezăm la umbra
Dulcelui pom oprit,
Să admirăm EDENUL
De DOMNUL zămislit.
Iar eu să culeg mărul,
Din el să-ţi dau să guşti,
Să-mi dai apoi sărutul,
De buze să mă muşti
Şi cerul peste noi,
Cu ploi de flori să toarne
Şi-apoi să ne-nchinăm
La sfinţi şi la icoane,
Şi-n iia înflorată
Sânii să îţi tresalte
Iar părul lung, de aur
Să curgă râu pe spate
Să-ţi împleteşti în trei,
Cosiţele cu lauri.
Şi-n jur, zburde copiii,
Ca îngerii, o droaie,
Din nori de bucurie
Să se stârnească ploaie,
Şi după noi, potopul,
De flori şi fericire
Din care să bem stropul
Mirific de iubire!

poezie de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E o dovadă de gândire simplistă să apropii lacrimile şi ploaia. Atracţia faţă de Pământ este singurul punct comun între cele două fenomene.

Martin Page în Despre ploaie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar vânt

Între răsărit şi apus
A mai rămas o filă.
Între cer şi pământ
A mai rămas un zbor.
Între buze şi cânt
Se frânge un cuvânt.
Între noi
Rămâne doar vânt.
Pe urmele tăcerii
Mă frâng.
Te strig.
Ecoul se rupe
La capăt de gând.
Aripile mă strâng.
Între zori şi asfinţit
A mai rămas un rând.
Scrie-mi pe el
Un pas
Să te ajung.
Rupe tăcerea din glas...
Între cer şi pământ
Sentiment frânt.
Între noi doi
Doar vânt.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia plângea

Ploaia plângea
şiroaie, lacrimi vărsa
cerul se despica
şi norii îi golea,
pământul plin de apă
a spus că nu mai vrea
pe soare-n ajutor chema
dar ploaia suspina
când pietrele stropea
iar soarele ascuns
nu se mai arăta.
Din cuibul meu
am întrebat
de ce ploaia plângea
dar nu vorbea...
credeam că nu mă auzea,
Am primit apoi
şi un răspuns
furtună, tunete şi-un trosnet
m-au străpuns
Un nor, atunci
m-a aşezat
pe iarba ce muia
şi am văzut şi cuibul meu
căzând din rămurea
Un val de apă
cum ochii-mi închidea
am intrebat încă odată
de ce ploaia plângea...

poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strict oprit

Cum? Să fiu chiar interzis?
Ce vă supără la mine:
Că-mi văd liniştit de scris?
Că exist? Că mor şi-i bine!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!