Toamnă, te adun din lut
Toamnă te adun de jos,
Îți șterg lacrima duios,
Șiruri lungi de castaniu,
Galbene și-n ruginiu,
Și cert vântul supărată,
Că-mi goli pădurea toată.
Printre neguri și pustiu,
Te adun din pământiu,
Cert și bruma de pe flori,
Îmi cer vraja de culori
Ce îmi bucura privirea,
Da cunosc împotrivirea.
Sar văpăi din ochii tăi,
Când te salt din luturi, văi,
Din mormane de frunziș;
Și mă pun și-n curmeziș
Să-ți alin chipul de fată,
Când caldă, când frisonată.
Te ridic din râuri reci,
Te usuc printre poteci,
Îți șterg ceața de pe ochi,
De pe chipul bazaochi,
Ce era vesel odată;
Și-ți spăl poala întinată.
Din dumnezeiescul plai,
Te adun cu mult alai,
Îți răsfir șuvițele,
Îți repar altițele,
Și de-aveam un strop de rouă
Ne spălam în ea, noi două...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre văi
- poezii despre vânt
- poezii despre toamnă
- poezii despre supărare
- poezii despre râuri
- poezii despre rouă
- poezii despre păr șaten
- poezii despre păduri
- poezii despre lut
Citate similare
Îți scriu la o răscruce, mamă
Eu ți-am mai scris măicuță dragă, pe mirosuri ce-ți aparțin,
Pe-un colț de pâine din cuptoare, pe un ștergar, pe-un spic... puțin,
Da nu mă vezi că-n vânt, pădurea și-a risipit frunzișul tot,
Și tu mă strigi stârnind ecouri, și aș veni, da nu mai pot.
Am gleznele zidite-n luturi care mă țin, mă strâng și dor,
Și simt miros de mere coapte și de gutui... și-aș vrea să zbor,
Da aripile-mi sunt furate, ba nu, le-am dat cu împrumut
Cuiva care s-a dus departe, și când le-a smult, mult m-a durut!
Îți scriu din nou măicuță bună, pe tivul toamnei ruginii,
Și când te-ai duce spre ponoare, spre arături, sau printre vii,
Citește... să citești măicuță să vezi ce chin m-a perpelit,
Când tu, cu mirosul de mamă, m-ai tot strigat, și n-am venit...
Da poate vin... mă smulg din luturi și m-oi spăla pe prispa ta,
Acolo unde o fetiță cu ochi de cer, râdea, zburda,
Și își ținea o mână mică pe două pete din cireș,
Și-și legăna o păpușică și o culca pe sub măceș.
Acu îți scriu la o răscruce că nu mai știu pe un* s-o iau,
Fă-mi semne, mamă, că o cruce mă închircește și nu vreau,
Te văd și vin, îți leg năframa ce ți-a căzut de-ngrijorare,
Și îți absorb mireasma dulce a pâinii calde din cuptoare.
N-o să-ți mai scriu... te voi picta și-oi sta cu tine să n-am teamă,
Statornică, și-n alte lumi, cu capu-n poala ta de mamă...
poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre pâine, poezii despre lectură, poezii despre păpuși, poezii despre pictură sau poezii despre mere
Albumul meu
izvorul meu e nesecat
din ani și gânduri adunat
mereu voi spune o poveste
ce veselă sau tristă este
în dimineți de toamnă reci
mă prinde bruma pe poteci
zăpezile când se topesc
cu soare cald mă învelesc
sunt când o pasăre măiastră
când dorul care-i stins în casă
ieri am fost floare pe câmpie
azi doar un puf de păpădie
adorm cu greu... mă năpădesc
adesea amintiri... și-mi cresc
aripile cu negru-n vis
și plâng când ochii am deschis
șterg lacrimile pe obraji
mă-ntreabă ziua.... ce faci azi?
azi? voi porni din nou la drum
și adun versuri în album
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre versuri
- poezii despre tristețe
- poezii despre trecut
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre păsări
Și acum ce să fac
și acum... ce să fac,
să îți mai scriu, să nu-ți mai scriu,
mă tot gândesc, mă-ntreb și tac,
și-n mine totu-i arămiu
te înțeleg și ai dreptate,
căci cine sunt și de ce vreau,
să îți vorbesc gânduri furate,
din noaptea mea în care stau
și cum de îmi permit să-ți cer,
să te mai chem din nou aproape,
să-ncerc o floare să-ți ofer,
cu albul ei pătat sub pleoape
te înțeleg, chiar de sunt trist,
zâmbesc în colțul meu de gură
și resemnat n-am să insist,
să-ți fur privirea ce mă fură
mă mulțumesc să te privesc,
din când în când în câte-o poză,
visez și-n vis îți mai șoptesc,
că pentru mine îmi ești roză
mă iartă dacă am greșit,
mă iartă și mă înțelege,
mă plec în fața ta spășit,
e dreptul tău de a alege
acum, în prag de sărbători,
acum când noul an sosește,
închide ochii, să-ți dau flori,
deschide-i mari, și-apoi zâmbește
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zâmbet, poezii despre flori, poezii despre vorbire, poezii despre trandafiri, poezii despre sărbători, poezii despre roz sau poezii despre ochi
Buchet...
picături de timp strâng
în mici flori de tristețe
din apusuri iau culori
înrămate în raze de lumină
sculptez pictez și în cuvânt
pun gândurile lumii
culori adun din tot ce este
rază albastră din pământ
primăvară prin semn de roșu
toate pictate pe trepte de cer
galben de pădure cioplit
violet din roz secular
seară portocaliu din corn de lună
toate cu ochi de lumină
buchet adunat
să scalde chipul tău
în câmpuri de lumină
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre arte plastice, poezii despre seară, poezii despre sculptură sau poezii despre roșu
Să îți usuc lacrimile
Lacrimi cad din ochii tăi albaștri
Și inima-mi palpită la vederea lor.
Te strâng la pieptul meu
Și-ncerc să îți alin durerea,
Făcând-o să devină a mea.
Îmi lipesc obrazul de obrazul tău,
Iar lacrimile tale îmi ard fața
Atunci când îți șoptesc la ureche
"Iubito, totul va fi bine".
Lacrimile noastre se amestecă
Acum durerea ta este a mea
Iar lacrimile noastre devin una
Și cad în cascadă pe așternuturi.
Îți usuc lacrimile de pe obraz
Cu sărutări blânde și delicate
Și te ascund de durere
În cotloanele iubirii mele.
Patul nostru devine un potir
Din care ne bem mâhnirea
Și-n el găsim alinare
Unul în brațele celuilalt.
Astfel, durerea trece
Și lasă loc pasiunii,
Așa că în scurtă vreme uităm
Că aici au existat lacrimi.
poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre iubire, poezii despre durere, poezii despre urechi, poezii despre sărut, poezii despre ochi albaștri, poezii despre existență sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Adun tăceri într-un album de toamnă...
Și de mă lași să te iubesc cum vreau, vei ști cum e iubirea... niciodată nu îți voi cere din căuș să-ți beau nici libertatea, nici iubirea toată...
Să-mi spui ce vrei, minciuni și vorbe goale, te-oi asculta ca pe o simfonie, nimic în mine n-o să se răscoale, te voi certa, cum știu, în poezie...
De îți pătrund în gânduri câteodată, e că mă lași sa te ghicesc din toane... și de intruzie nu-s vinovată, doar mă strecor subtil cu etimoane...
Adun tăceri într-un album de toamnă, doar în septembrie mai îndrăznesc să strig, când în covor de frunze se întoamnă poemele ce tremură de frig...
De mă auzi, să nu-mi răspunzi în grabă, e luna când am voie să vorbesc, tu poți să-mi dăruiești doar o silabă din care orice vreau să intuiesc...
Și chiar iluzii de-mi prepar la cină, desertul e ceva ce știu doar eu și tu când raiul nostru din grădină-mi oferă mărul dat de Dumnezeu...
În versul meu te am întreg și-ntreagă îți sunt și rimă și metaforă îți sunt... acolo știu că îți sunt cea mai dragă, și cel mai adorabil amănunt...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre superlative, poezii despre religie, poezii despre vinovăție sau poezii despre tăcere
Singur
Mi- e dor nespus de mine... fizic!
Călătorind pe alei de parc...
Cât de ușor eram... un arc,
Cu trup de pană, suflet liric.
Nici inima n-aveam cu mine...
Era în zbor, în ascunsă stea...
Ce-a de pe cer, o peruzea,
Ce-o rezervasem pentru tine!
Și-un colibri îmi eram, în minte...
Eram în zbor, din floare în flori.
Nectar să-ți dau... că poți să mori;
Așa mi-ai spus, o rugăminte!
Nici nu vedeam pe unde merg,
Pluteam pe aripi de zăgan.
Eram un fulg și doar plonjam;
Doar vis... vroiam real, să șterg!
Ades, din pas, îmi luam elan
În triplu salt, fugeam ferice.
N-aveam rival... Cine să strice
Extazul; ce mi-a fost alean?
Un râs nebun stătea să iasă
Din piept, din brațe, din obraji.
Zburam... Te văd cu buze fragi
Cum râzi; când vin la tine acasă...
Când chipul încă îți visam,
Zăresc printre arbuști, un cuplu...
Nu mă mai simt, nu mai am suflu!!!
Erai, iubit-o... Te pierdeam!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vulturi, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre parcuri sau poezii despre nebunie
Îmi adun gândurile
Când soarele încălzește pământul
Secatuiti de o secetă nebună
Ies afară la tine mi zboară gândul
lmi doresc sa mergem iar de mână
Să alerg prin codru ca data trecută
Si să mă asez pe iarbă cu trifoi
Beau din izvorul cu apă ne ncepueta
Vreau să râdem si să visăm amandoi
Am întins mâna să te prind era tăcere
Doar foșnetul de ulmi m a întrebat
De ce iubesti acum cu atâta durere
Iar cerul mă privea de nori brânzdat
Rază sugubeata printre pomi a apărut
Si mi mângâie chipul cu multă blândețe
Mi alunecă o frunză pe fată ca un sărut
Îmi adun gândurile nu le mai las răzlețe
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre nori sau poezii despre frunze
E frig la mine
e frig la mine în odaie
și-n sobă focul n-a mai ars de mult
pe trupul meu
călduri se scurg șiroaie
din liniștea tăcută
mă înfrupt
vântul scutură perdeaua
și prin crăpături aduce
miros proaspăt de zăpadă
șuierând apoi se duce
din razele de lună se adapă
flori de gheață la ferestre
chipul tău incremenind
în vitralii de poveste
eu mâna tremurândă-ntind
ochii tăi să îți atingă
dar fiebinteala ei topește
și lacrimi reci încep să-ți curgă
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre gheață, poezii despre foc sau poezii despre flori de gheață
Troc
Să-ți dau ca să îmi dai,
Ce sens!
Îți dau din timp, din aripi, mers
Ca-n suflet să îmi stai:
Intens!
Să-ți spun ca să îmi spui,
Ce greu!
Îți spun din dor, din vină, eu,
Ca-n brațe să îmi cazi:
Al meu!
Să-ți cânt ca să îmi cânți,
Ce joc!
Îți cânt din mâini, din buze, foc,
Ca-n versuri să m-alinți
În troc.
Să vin ca să îmi vii,
Ce mers!
Îți vin din ochi, din pași, divers,
Ca-n goană să mă scrii:
Imens.
Să te iubesc să-mi fii
Ce jar!
Te iubesc des, ușor, stupid, arar,
Ca-n toate să m-alegi
În dar.
poezie de Gabriela Chișcari (24 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică sau poezii despre jocuri
Dintr-o dâră de condei...
Hai, Anida, lasă-ți părul să îți fluture prin vii,
Când alergi ca o nălucă printre toamnele târzii!
Nu-mi mai vitregi privirea, unduiește-ți trupul gol,
Să te cânt din lira verii adormită-n si bemol!
Ning castanii frunze roșii peste brațe de cleștar,
Eu îți pun luna pe umeri și-ți fac loc în calendar,
Să-mi fii luni și să-mi fii vineri și septembrie și mai,
Anotimpul tău, Anida, numai mie să mi-l dai.
Și să-mi înflorești în palme, să te-adulmec pofticios-
Dintre florile pădurii tu miroși cel mai frumos.
Lasă-mă, să-ți scriu pe buze tot ce n-aș putea să-ți spun-
Am tot adunat săruturi, încă tot le mai adun,
Ca un cerșetor de vise, stau la pândă să te prind,
În poemul meu de toamnă, cum, Anida să-ți aprind,
Felinare în amurgul ce mă-ngenunchează iar,
Când tu vrei doar primăvară să-ți aduc, iubito,-n dar?
Hai, Anida, să bei mustul toamnelor din ochii mei
Și te fac nemuritoare dintr-o dâră de condei...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară sau poezii despre păr
Privește cerul
Te-ai supărat pe mine tare
Suntem suflete în pereche
Te ascunzi aidoma și fugi
Mă voi întoarce printre fulgi
Zbor ușor ca pana de cocor
De două ori acum eu mor
Și simt cum inima se zbate
Eu nu am o singură moarte
Căci am iubit ca o nebună
Am inventat o lume bună
Ce a fost rău în lumea asta
Cu-n zâmbet trec și balta
Am vrut să fie ca o glumă
Liniștea îmi adun din lună
Și o pun ușor pe chipul tău
Să fim apropiați tot mereu
Îți mulțumesc c-ai răsărit
Mulțumesc, zilnic am iubit
Îți spun ca ultimă strigare
Privește cerul și pe mare
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre umor sau poezii despre mulțumire
Vis
Te-ating cu razele mele ce-alungă și luna,
Îți mângâi chipul cufundat în tristețe,
Căldura mea curge prin venele tale
Și-n ochii tăi palizi de-atâta blândețe;
M-apuc să îți sfârtec cu dinții tăcerea,
Să sparg cu piciorul durerea din piept,
Să smulg suferința din sufletul sumbru,
S-o fac fără pic de regret;
Și-atunci când tresari și lacrima-ți curge
Topesc tot în tine, îți iau și puterea,
Îți las doar curajul să zbori înspre mine
Să-mi dai înapoi mângâierea.
poezie de Carmen Comloșan
Adăugat de Carmen Comloșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință sau poezii despre picioare
Lacrima căzută din din ochi îți acoperă chipul, dar nu doare. Doare lacrima izvorâtă din inimă. Ea îți acoperă sufletul.
Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet sau citate despre inimă
Scatiul
Afară-i vânt, toamnă târzie.
- Scatiu nebun, fă-ți trainic cuib,
Până când iarna nu sfâșie,
Straiul din pomi pe-ntregul uib!
El însă-mi cântă fără-oprire,
Deasupra ușii, triluri lungi.
- Fă-ți cuib și-ndată-mi dă de știre,
Cu lucrul gata când ajungi!
Toamna-i târzie, muge vântul.
- Scatiu nebun, dă zor îți spun!
Vreau să-ți aud și-n iarnă cântul,
Când frigul bântuie-n cătun.
Scatiul meu îmi zise-n față:
- De vremea rea să nu te temi!
Cât timp mai am un strop de viață
Îți cânt, chiar dacă nu mă chemi...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre știri, poezii despre viață sau poezii despre frică
Refren
Cântec
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
cu flori
cu nimic altceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu frunza ta!
Eu stau și-ți aduc
bănci calde de toamnă
și te usuc
pe țeava de armă...
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
Cu zile
Cu flori
cu din tine ceva
Eu vara obișnuiesc să îmi spăl toamna
cu arma mea
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile
Toamnă durdulie
Durdulie toamnă!
Hoții de cai au împletit coșuri din copite
în care femeile să ducă ștergarele
la tăiat.
Mi-am pus candele în ochi
să îmi țină de iarnă.
Printre prune afumate îți dau zâmbetul
de-o parte
să-ți văd peștera cum cască
un liliachiu căscat
când cu ochii
toropiți de fructe
pari o durdulie toamnă...
Doamnă!
Caii hoți mi te-ai furat!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre speologie, poezii despre fructe sau poezii despre femei
Pot
pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine,
pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi -
să se-nroureze nopțile-ți cu vise
și să-ți ardă toate spaimele-n văpăi.
pot să-ți curg în suflet cu uimiri candide
când îți bate pleoapa alb peste cărări
și când înflorește noaptea printre greieri
pot să-ți șterg tristețea altor întâmplări.
să renasc pot încă sub a ta suflare
sau sub dalta-ți aspră de Pygmalion
care-mi sapă aripi largi în carnea pietrei
ce-mi crescuse-n tâmpla arsă de nesomn.
când te cheamă zarea dincolo de vreme
să-mi atârn privirea pot de ochii-ți triști,
să te duc cu mine-n capătul luminii
unde iarba verde știe că exiști,
unde universul îngustat în inimi
face să nu doară că ne-a rupt cândva
din perfecțiunea unui tot magnetic
ursind două cioburi spre-a se căuta.
dupa toate astea pot să-nvăț să uit
cum îți suna pasul când îmi calci în dor
și redefinindu-mi viața prin uitare,
fără sens de tine, pot să-nvăț să mor.
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre perfecțiune sau poezii despre noapte
Culcuș de Rai
Primăvară iar te-aduni
Din luturi și urâciuni,
Geruri aspre și vântoase
Aprige și spăimântoase,
Munți de alb și tremurici;
Punând verde peste frici.
Iar te salți din sol și-ți speli
Chipu-n cânt de primăveri,
În trei ape limpezite;
Calci cărări bătătorite,
Miroși frezii și-o lalea,
Să fii gingașă ca ea.
Și de când te-ai primenit,
Razele te-au rumenit,
Ți-au zvântat și trena lungă.
Iarba-n tălpi să te împungă,
Ca să-mi faci culcuș de Rai,
Din ce poți și din ce ai.
Nu te duce prin vâlcea,
Unde vântu-ți încâlcea
Și cosițele și poala,
Căpătând noroi ca smoala;
Stai în pomi ca să săruți
Mugurașii goi, desculți,
Să-i trezești din nou la viață,
Sus parfum și jos verdeață.
Te-ai săltat de prin noroi,
Ca pământul să-l înnoi...
Să-mi pictezi ochii, îți cer,
Ca un peticel de cer.
poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară sau poezii despre rai
* * *
La mulți ani, bărbate,
Și-ți mulțumesc, că poate,
Nu sunt așa perfectă,
Stresantă și directă,
Geloasă, că-i firesc,
Că doar, deh, te iubesc.
Te cert ca disperata,
Când îți adun șoseata,
Cănd uiți să duci gunoiul,
Când faci "pe bibeloul"...
Dar tu, tăcut privești,
Că doar, deh, mă iubești.
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gelozie sau poezii despre declarații de dragoste