Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Locuiesc într-o lume în care soarele nu poate fi perceput din decembrie până în decembrie viitor:

Mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu? Chiar și puțin mi-ar prinde bine.

M-am refugiat undeva într-un vis abandonat pe pământul nimănui unde păsările sunt umbre și au nevoie de soare.


Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Doina Bonescu

Soare în decembrie

Admirată și aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă și ușoară
Cu dorința de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în brațele ei
Șoptindu-mi în vis
- Când brândușele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brândușele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
Cu disperare
Îți simt îmbrățișarea caldă
Afară e soare...
Soare în decembrie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalității; el devine obiectul propriului dramatism interior și viața lui este o penitență. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăiești, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viața din spatele ușii încuiate.

Nevăzându-te nimeni, suporți toate aceste senzații nebune. Plutești într-un ocean stăpânit de flăcări și în acelasi timp într-o mare ucisă de gheață, visând o moarte de vis. Viața se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendența flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Decembrie

Trezește-te e dimineață
Si soarele urcă pe cer
Decembrie mâna -. mi ingheață
Inchide cartea lui Voltaire

Ia-mă de umăr si vom merge
In pas vioi ca altădată
nu uităm, clipa va trece
Si e păcat a fi ratată

Obrajii roșii ca o floare
Ii sărutai adeseori
Aș vrea râzând astăzi in soare
S-alung din ochii tăi ninsori!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decembrie

Decembrie cu iz de fericire și umblet peste umbre de cer stins
Șovăitor și tainic de pe-o rază, te-ai pogorât în cel mai dulce vis
Și amândoi cu strașnică simțire, trăindu-ne amploarea de senin
Ne-am cufundat din suflet până-n suflet, plutind aievea, neoprit și lin.
Decembrie cu zbucium și lumină, ți-e plină rugăciunea de surâs
Miroși a muguri de iubire și pieptu-i nins de-atâta dor nespus.
Mă înfioară timpul azi și-o clipă, îmi treci ca o săgeată prin destin
Și îngerii te poartă pe-o aripă departe, dincolo de rană și venin.
Decembrie mi-ai pus pe creștet, cunună fragedă de primăveri
nu mă las pierdută în ispită, sub streașina tăcerilor de ieri.
Mă mângâi cu ardoare, lent și tandru ca și cum nu ne-am fost nicicând străini.
Tu mă izbești de mine, mă apropii, mă ierți și fără grabă mă alini.
Decembrie nu pot să uit de tine, te-aștept când se înalță peste nopți
Un falnic dor și-o răsuflare, la margine de Rai cu grele porți.
Mi-ai spus că iar trece Crăciunul, prea repede, fără nici un răgaz
Și luna-și infiripă strălucirea lăsându-ne iar goi, flămânzi de visuri... un singur ceas.
Decembrie te rog chiar înainte să-ți pleci iar fruntea de supus
Ia-mă cu tine, să-ți fiu sprijin, toiag sau gând nespus
Și uite, am în buzunar magie!
Aripi de fluturi, zâne și pitici
Poate s-o îndupleca Părintele din Ceruri să fim de-a pururi inocenți și mici.

poezie de
Adăugat de Andreea PalasescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
O inimă și o lună

Caut apa unei irosiri egale
cu ploaia,
îmi clocotește trupul în lumină
și umbra mi-e mai limpede la brâu.

Se vede într-un ochi subțire de grâu.
pâinea împăturită într-o simplă rugăciune.

Ard odată cu tine,
ni se micșorează sufletele
cât un soare ros de nori.
Tu ai mai fost aici,
te știu pe de rost ca pe o copilărie limpede,
mai limpede ca piatra ieșită din râu,

Se vede printr-un ochi subțire de grâu
cum îmi lucește părul înserat,
îți bate pulsul încurcat.

Mă prelungesc cu trupul de aer
unde ți se sfârșește creștetul.
Se vede într-un ochi albastru de cer
o inimă și o lună
într-o zbatere
subțire de furtună.

camelia oprița

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Decembrie se repetă

tata a murit într-o noapte de joi spre vineri

aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece și negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea

undeva s-a produs o greșeală

mama avea ochii sticlați și
mirosea a pâine proaspătă
mă ținea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme

dincolo de toate acestea
chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor

poate sunt vinovat în ideea că
n-am știut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig
ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
și îi imitam toate mișcările
însă am învățat cu timpul
că acel ritual
e jumătatea care rămâne aici

mi-e teamă acum
respirația îmi aburește vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere și inima îmi bătea
ca aripa unui fluture

nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună

dar știu că dincolo de clipa aceasta
mă așteaptă tata

și e decembrie

am glezne de sticlă realitatea
mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic
nici nu vorbesc despre tata

e decembrie

și oricum anotimpurile se repetă

poezie de
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Creatorul

Peste tot mă văd doar pe mine
Nu există om carenu-mi semene
Și nici măcar un animal
Care să nu geamă cu glasul meu
Pe unde calc pământul se despică
Iar morții poartă chipul meu
Cerul și pământul, după mine au fost făcute
Soarele, luna și întreg universul
Mă urmărește cu mii de fețe ale mele...
Nu știu de unde și până unde
Această stranie și nebunească asemănare
Că doar sunt un simplu Dumnezeu

poezie de
Adăugat de Iustinian Gr. ZegreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În zori

Într-o dimineață de decembrie
Undeva sus pe deal
Stau și privesc peisajul
Cu cele șapte coline ale Iașului,
Gândindu-mă la anii studenției
Când eram bine și voioasă.
Acum ce văd aici, e numai suferință,
Și nu știu de unde vine atâta suferință.
Oameni cu dureri mari și triști,
Stau și așteaptă mângâierea doctorilor,
Vindecarea cea miraculoasă
Cu speranțe pentru viitor.
Atât ne mai ține în viață, speranța.

poezie de (11 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Anotimpuri

Trec anotimpuri terne, ireale,
secunde răsucite înapoi,
pe buze reci rostogolind, din ploi,
blesteme vechi din țărmuri boreale.

O primăvară urcă, în frisoane,
un psalm evanescent, spre zodiac,
din lutul viu, dar ceasurile tac
cu limbi încremenite pe cadrane,

căci nu mai sunt în stare să cuprindă
hiatusul, iar ritmul e ucis.
Azi, vara nemișcată-i o oglindă

pe bolta monocromă, într-un vis
din somnul lui decembrie, o grindă
pe cerul unui viitor închis.

sonet de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Important e sa te faci nevazut" de Radu Ștefănescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -18.00- 17.10 lei.
Mihai Leonte

MEDITATIE...

Trupul meu e rupt din pământ
De care nu m-am dezlipit niciodată,
Din plante am cules ce e sfânt
Și dragostea mereu curată.

Pământul m-a făcut mai puternic,
Atunci când munceam din greu,
În credință am fost cucernic,
Fiindu-mi alături DUMNEZEU.

Prin pământ am căutat comori,
Pe care le-am adus la lumină,
Având satisfacții, cuprins de fiori,
Când intram sau ieșeam din mină.

Nu m-am lăsat niciodată învins,
Chiar dacă nu mi-a fost ușor,
În jocul vieții eu m-am prins,
Căci oricând viața o ador.

31 decembrie 2003

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Existențial sunt în continuare nedumerit

convins că m-a adus barza
priveam cu dragoste din balcon cuibul
așezat strategic într-un stâlp de lemn
iar zborul lor îmi era cunoscut
aproape că m-aș fi aruncat în gol de la etajul 7
dacă tatăl meu nu mi-ar fi spus răstit
ceaușescu e tatăl tău
și nu trebuie să dai precum el din mâini
până la urmă chiar o să zbori

după ce mama mi-a zis că sunt copilul cerului
că dumnezeu e singurul meu tată
am auzit de darwin și teoria evoluționistă
apoi ea a plecat prea devreme la El
și m-am înscris la cercul de ateism
să dezleg misterul materialismului dialectic

iată că statul nu mai clocește oul lui columb
dar sunt în continuare lipsit de orizont
iar după ce dumnezeu a făcut cerul și pământul
(în sfârșit au fost de acord într-o ședință și cu asta)
se spune că de restul s-au ocupat chinezii
fără să mai ceară nimănui licență
nici măcar lui dracu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jumătate a trupului

Din tălpi până-n creștet
mă-nvelește glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aș fi fost eu
cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelișul inimii ei
în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama,
Cu cealaltă jumătate m-am privit
într-o frunză de măr
și eram floarea lui.
Celelalte flori mi-au ajuns la inimă;
vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger
să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor
care n-au fost înveliți
din tălpi până în creștet
de glasul mamei.
M-am gândit la frunză și
am înțeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei:
în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.

poezie de
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Fluturi din iubire

Intr-o scorbură de brad
Intr-un vârf de munte înalt
Loc înconjurat cu gard
Gându-mi zboară într-un salt

Unde cerul sărută pământul
Mă confund cu aerul sărat
Orizontul înfruntă vântul
Si poposesc la un mal curat

Printre boabe fine de nisip
Sub căldura ce din mine dogoare
Caută-mă să nu mă risip
Sufletul se topește la soare

Printre rosii maci de mai
Fluturi îsi întind ei aripioare
In decembrie nasc mici crai
Zboară prin stomacuri iubitoare

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Decalogul educă toată lumea și limpezește furtuna din inimile noastre.
camelia oprița

în Cicluri de viață
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Acolo e altă lume

Acolo unde este ea
Vântul se parfumează
Acolo unde este ea
Soarele de nori se depilează
Acolo unde este ea
Păsările au aripi de petale
Acolo unde este ea
Fluturii sunt evantaie
Acolo unde este ea
Lună se rujează
Acolo unde este ea
Noaptea poartă dresuri de mătase neagră
Acolo unde este ea
Apa se îmbată în sărutare
Acolo unde este ea
Pământul pe urme îi răsare câte o floare
Acolo unde este ea
Cerul are căprui culoare
Acolo unde este ea
E plecată și inima mea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă

Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei...
Acolo mi-am regăsit săniuța...
ruginise...
Ulița cu garduri de lemn
era neumblată.
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă.
M-am grăbit să întâmpin soarele,
răscolind bolțile nalte ale cerului
în căutarea copilăriei.
Aer e timpul nevăzut ce bate în turnul
de cărbune al artistului.
N-am uitat cât de mult m-a durut
un refren abandonat, în stare de funcționare.
Cheltuim energie pentru a îndura
anumite situații, considerând că
suntem puternici, când cea mai potrivita
alegere pe care o putem face este
să lăsăm porțile soarelui deschise.
Singurătatea lovește ca frunza,
frunza cade și acoperă pașii nimănui.
Anotimpurile sunt dependente de
îndrăgostiți tăcuți.
Singuratico, în loc de inimă
îți bate întunericul Universului în piept...
Dar gândurile?
Gândurile tale în ce stele au urcat?

poezie de din Universul Iubirii (6 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A accepta intelectualul, culturalul și emoționalul înseamnă a-L percepe pe Dumnezeu, Forța tuturor forțelor până acolo unde sâmburele, din instinct, își îndreaptă embrionul spre suprafața pământului de a da rod și continuitate vieții.
Lărgindu-ne perspectiva gândirii juste, citadela sfărâmată a stelelor reprezintă energia frumuseților viitoare în care se naște viața, din altă viață nevăzută.

în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia OprițaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întrebări

De ce răsare soarele?
De ce curg izvoarele?
Unde ne duce sfârșitul?
Unde este infinitul?
Soarele, de ce apune?
Unde pleacă-întreaga lume?
De ce viața se sfârșește?
De ce pământul se-învârtește?
Sunt întrebări la care,
doar timpul poate da,
răspuns la fiecare.

poezie de (octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Satisfacții multiple

sunt mulțumită cu-al meu suflet de femeie
totul în viață am trăit căci mult am iubit
m-am frământat și m-am aprins ca o scânteie
scumpă e lumina ce mă urcă în infinit.

am trăit miracolul dintre bune și rele
m-am simțit o prințesă într-un castel de vis
mult am fost iubită până sus la stele
tot destinul meu în versuri l-am transcris.

mă contopesc și azi cu un amor nebun
iubesc până la soare cât pământul întreg
natura mi-e aproape cu marele tribun
Cristos al mântuirii de tine eu mă leg.

n-aș fi putut să am un spirit mai bun
blândă romanțioasă de amar mă dezleg.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unde locuiesc sfinții

Unde locuiesc
iluminatele creaturi nocturne, care s-au prădat și de
ultimul pătrar de lună din colțul lor de cer, să poată face toiage de lumină
pentru cei care șchiopătau în întuneric
unde locuiesc
frumoasele viețuitoare acvatice, care au coborât din Arca lui Noe
pentru a face loc și celor fără adăpost
unde locuiesc
acești oameni-fluviu care, cu limbă de moarte, au lăsat apă vie
pentru cei însetați de Cuvânt
unde
locuiesc aceste ființe înaripate și cum de și-au făcut
cuiburile acestea mari
în inimile acestea mici
ale noastre?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!