Locuiesc într-o lume în care soarele nu poate fi perceput din decembrie până în decembrie viitor:
Mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu? Chiar și puțin mi-ar prinde bine.
M-am refugiat undeva într-un vis abandonat pe pământul nimănui unde păsările sunt umbre și au nevoie de soare.
Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre Soare
- citate de Camelia Oprița despre Soare
- citate despre visare
- citate de Camelia Oprița despre visare
- citate despre viitor
- citate de Camelia Oprița despre viitor
- citate despre păsări
- citate de Camelia Oprița despre păsări
- citate despre Pământ
- citate de Camelia Oprița despre Pământ
Citate similare
Iubirea, cea mai frumoasă rugăciune pe care o putem spune
Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
care uneori are efect de păcat
din cauza insomniei,
înflorește întregul pământ,
candelă crescută la sânul icoanei pentru rugăciune:
prefă-mă din piatră
fluture de foc
să fiu de-o vârstă cu deșertul,
să urc din nisipuri prăbușite,
să iubesc,
să n-am dorința de a fugi
din calea soarelui -
mi-ai face curtoazia de a-l muta pe cerul meu?
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae 2019
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre foc
- poezii despre iubire
- poezii despre vârstă
- poezii despre superlative
- poezii despre religie
- poezii despre nisip
- poezii despre insomnie
- poezii despre icoane
- poezii despre greșeli
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Câtă vreme ai bani, nu ai nevoie de lume: lumea are nevoie de tine. Dar în lumea asta sunt și oameni care nu se măsoară cu bani. Ei reprezintă adevărata lume de care ai nevoie atunci când ți se clatină pământul de sub picioare.
camelia oprița
Camelia Oprița în Cuvântul din lumina condeiului Literatură pentru minte, inimă și suflet
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre picioare, citate despre bani sau citate de Camelia Oprița despre bani
Soare în decembrie
Admirată și aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă și ușoară
Cu dorința de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în brațele ei
Șoptindu-mi în vis
- Când brândușele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brândușele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
Cu disperare
Îți simt îmbrățișarea caldă
Afară e soare...
Soare în decembrie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zăpadă, poezii despre visare, poezii despre râs, poezii despre sărbători, poezii despre râuri, poezii despre ochi, poezii despre iarnă sau poezii despre dorințe
Undeva, cândva
Undeva, cândva
Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spațiu, or vibra ca unde.
Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.
Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emițând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.
Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.
Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie și... cuiva...
poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre stele, poezii despre plâns, poezii despre infinit, poezii despre gânduri, poezii despre durere, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Decembrie
Decembrie ne-mbracă-n praf de stele
Și-n alibii fulgi, valsând într-un alint,
Flăcăi înnoadă-opincile de piele
În promoroaca iernii de argint.
Decembrie ne cântă valsul iernii
Pe strune de omăt și dans de flori,
Ne-nvăluie în ceața densă-a lunii
În simfonii, pe-arcușuri de viori.
Decembrie ne-acoperă-n miresme
De nori de fum și cetină de brad,
Ne prinde-n haina miilor de basme,
Arzând lumini în brațele de jad.
Decembrie colindă Universul
Iar visele preschimbă-n bucurii,
Obraji îmbujorați aruncă fesul,
Mușcând din cozonacii aurii.
Decembrie întroienit coboară
Să șteargă ochii plânși de peste an,
S-aprindă candelabrele de ceară
Pe cerul înstelat și diafan.
Decembrie-n parfum de sărbătoare
Seduce prin magie și mister,
Revarsă gerul nopților polare
În seara când răsună Leru-i ler.
poezie de Sibiana Mirela Antoche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ger, poezii despre dans, poezii despre brazi, poezii despre vioară, poezii despre vestimentație, poezii despre vals sau poezii despre timp
Decembrie
Trezește-te e dimineață
Si soarele urcă pe cer
Decembrie mâna -. mi ingheață
Inchide cartea lui Voltaire
Ia-mă de umăr si vom merge
In pas vioi ca altădată
Să nu uităm, clipa va trece
Si e păcat a fi ratată
Obrajii roșii ca o floare
Ii sărutai adeseori
Aș vrea râzând astăzi in soare
S-alung din ochii tăi ninsori!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre prezent, poezii despre ninsoare, poezii despre mâini, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre cărți
Pe 22 Decembrie, moartea Soarelui este deplină, Soarele deplasându-se spre sud, fără întrerupere timp de 6 luni, ajunge în cel mai jos punct de pe bolta cerească. Apoi încetează a se mai deplasa spre sud, cel puțin perceptibil, pentru următoarele trei zile. În acest timp, Soarele rezidă în vecinătatea Crucii Sudice sau Crucii Constelațiilor. După acest moment, pe 25 Decembrie, Soarele se deplasează cu 1 grad, de această dată spre nord prevestind zile mai lungi, mai călduroase și venirea primăverii. Și de aceea se spune: Fiul care a murit pe cruce a făcut-o pentru trei zile numai pentru a renaște, motiv pentru care Iisus și ceilalți zei ai Soarelui au în comun crucificarea; cele trei zile ale morții și conceptul de reînviere. În momentul echinocțiului de primăvară, Soarele detronează întunericul. După acest moment, ziua devine mai lungă decât noaptea. Se ivesc condițiile revitalizante a tot ce înseamnă viață.
Camelia Oprița în WordPress.com, La porțile universului
Adăugat de Elena Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre primăvară, citate despre moarte, citate despre crucificare, citate despre cruce, citate despre întuneric, citate despre zile sau citate despre viață
Decembrie
Decembrie cu iz de fericire și umblet peste umbre de cer stins
Șovăitor și tainic de pe-o rază, te-ai pogorât în cel mai dulce vis
Și amândoi cu strașnică simțire, trăindu-ne amploarea de senin
Ne-am cufundat din suflet până-n suflet, plutind aievea, neoprit și lin.
Decembrie cu zbucium și lumină, ți-e plină rugăciunea de surâs
Miroși a muguri de iubire și pieptu-i nins de-atâta dor nespus.
Mă înfioară timpul azi și-o clipă, îmi treci ca o săgeată prin destin
Și îngerii te poartă pe-o aripă departe, dincolo de rană și venin.
Decembrie mi-ai pus pe creștet, cunună fragedă de primăveri
Să nu mă las pierdută în ispită, sub streașina tăcerilor de ieri.
Mă mângâi cu ardoare, lent și tandru ca și cum nu ne-am fost nicicând străini.
Tu mă izbești de mine, mă apropii, mă ierți și fără grabă mă alini.
Decembrie nu pot să uit de tine, te-aștept când se înalță peste nopți
Un falnic dor și-o răsuflare, la margine de Rai cu grele porți.
Mi-ai spus că iar trece Crăciunul, prea repede, fără nici un răgaz
Și luna-și infiripă strălucirea lăsându-ne iar goi, flămânzi de visuri... un singur ceas.
Decembrie te rog chiar înainte să-ți pleci iar fruntea de supus
Ia-mă cu tine, să-ți fiu sprijin, toiag sau gând nespus
Și uite, am în buzunar magie!
Aripi de fluturi, zâne și pitici
Poate s-o îndupleca Părintele din Ceruri să fim de-a pururi inocenți și mici.
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre tăcere, poezii despre trecut sau poezii despre suflet
Rădăcini și soare
Eram în vremea lui April
o ciocârlie ridicată peste viață și moarte
o floare, un tril,
un imn
venit de departe,
un copil,
o frunză
ca un zmeu de pânză.
Țineam cu o mână
păpușa de lână
pe drum neumblat,
plângeam, mamă,
cât te-am căutat.
Mă mușca pământul
plin de mărăcini,
mă-ntâlneam cu vântul
venit din vecini.
Eram în vremea lui April,
voiam să fiu mare,
când copil...
Ce timpuri călătoare,
mamă, rădăcini
și soare.
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
Erau timpuri călătoare
și-aveam frunze-degetare,
mamă, rădăcini
și soare.
camelia oprița / 19 / octombrie / 2019
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre vecini, poezii despre păpuși, poezii despre ploaie, poezii despre nori, poezii despre moarte, poezii despre mamă sau poezii despre lână
Vis de soare
tu ma imbratisezi precum
soarele
soare plutind in apele
norilor
tu esti soarele care rasare
pe cerul vietii mele
tu esti rupt din soare
si lipit de inima mea
tu esti soarele care-mi
bate la fereastra in fiecare
dimineata
pasarea galbena cu pene
de soare
strabate vazduhul
vis galben
soare de aur
aur de soare
vis.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre galben, poezii despre inimă, poezii despre aur sau poezii despre apă
Sunt momente când într-o pornire nebună, omul se aruncă într-un gol infinit pentru a se supune fatalității; el devine obiectul propriului dramatism interior și viața lui este o penitență. Iată cum poate fi recunoscută o închisoare în care trăiești, stăpânit de agoniile care te alcătuiesc din ecouri. Te întrebi unde e viața din spatele ușii încuiate.
Nevăzându-te nimeni, suporți toate aceste senzații nebune. Plutești într-un ocean stăpânit de flăcări și în acelasi timp într-o mare ucisă de gheață, visând o moarte de vis. Viața se precipită în mod implacabil când te vrei a fi în transcendența flăcărilor. De cealaltă parte devii un punct minuscul de lumină până la autodistrugere.
Camelia Oprița în Alergând spre iubire, fugim de catastrofe interioare
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre foc, citate despre devenire, citate despre ocean, citate despre lumină sau citate despre infinit
Soarele alb al paradisului
Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
și de atunci
merg pe frunțile norilor.
Undeva e un nor alb,
e atât de frumos,
cu floare de cireș în gene.
Mi-a spus că dacă sunt îndrăgostită,
pot afla soarele alb al paradisului.
poezie de Camelia Oprița (13 iunie 2007)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre frumusețe, poezii despre cireșe sau poezii despre alb
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
Fă măicuță pâine-n vatră
Că-ți vine copila acasă.
Unde este e străină
Și nu prinde rădăcină.
publicată în revista Constelații Diamantine - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre verde, poezii despre mere, poezii despre copilărie, poezii despre constelații, poezii despre acasă sau poezii despre România
Mă uitai pe Olt în jos ( Doină românească )
Foaie verde măr zemos
Mă uitai pe Olt în jos,
Văzui frunza -ngălbenită
Și pe maica necăjită.
Plânge, plânge și suspină
Că se simte prea străina
Ca frunza de rădăcină,
Ca salcia din gărdină.
Dar salcia nu-i străină,
Are trunchi și rădăcină.
Primavara face frunză,
Arșița să n-o pătrunză.
Face umbră răcoroasă
Și se leagănă duioasă
În grădina de acasă
Casă, vatra mea frumoasă...
( Doina este prilejul prin care omul comunică cu sufletul )
Fă măicuță pâine-n vatră
Că-ți vine copila acasă.
Unde este e străină
Și nu prinde rădăcină.
publicată în revista Constelații Diamantine - nr. 12 (124) / 2020 (decembrie 2020)
cântec, versuri de Camelia Oprița din Ulițe și oameni (2020)
Adăugat de Mircea MONU
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre informații
Creatorul
Peste tot mă văd doar pe mine
Nu există om care să nu-mi semene
Și nici măcar un animal
Care să nu geamă cu glasul meu
Pe unde calc pământul se despică
Iar morții poartă chipul meu
Cerul și pământul, după mine au fost făcute
Soarele, luna și întreg universul
Mă urmărește cu mii de fețe ale mele...
Nu știu de unde și până unde
Această stranie și nebunească asemănare
Că doar sunt un simplu Dumnezeu
poezie de Iustinian Gr. Zegreanu
Adăugat de Iustinian Gr. Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre existență, poezii despre animale, poezii despre Pământ sau poezii despre Dumnezeu
În zori
Într-o dimineață de decembrie
Undeva sus pe deal
Stau și privesc peisajul
Cu cele șapte coline ale Iașului,
Gândindu-mă la anii studenției
Când eram bine și voioasă.
Acum ce văd aici, e numai suferință,
Și nu știu de unde vine atâta suferință.
Oameni cu dureri mari și triști,
Stau și așteaptă mângâierea doctorilor,
Vindecarea cea miraculoasă
Cu speranțe pentru viitor.
Atât ne mai ține în viață, speranța.
poezie de Eugenia Calancea (11 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre tristețe, poezii despre suferință, poezii despre studenție, poezii despre peisaje, poezii despre medicină sau poezii despre medici
Decembrie se repetă
tata a murit într-o noapte de joi spre vineri
aerul greu amplifica teama
sub cerul atât de rece și negru
se prăvălea ca un bulgăre lumina
adâncind disperarea
undeva s-a produs o greșeală
mama avea ochii sticlați și
mirosea a pâine proaspătă
mă ținea strâns cât mai aproape de piept
să mai fim împreună doar pentru o vreme
dincolo de toate acestea
chiar și Dumnezeu clipea îngăduitor
poate sunt vinovat în ideea că
n-am știut să aprind o lumânare pentru tata
dar exista riscul să nu pot să-l mai strig
ca atunci când îmi doream să fiu bărbat
și îi imitam toate mișcările
însă am învățat cu timpul
că acel ritual
e jumătatea care rămâne aici
mi-e teamă acum
respirația îmi aburește vederea
bântui printre imagini
undeva la margine cade o stea
îmi aduce aminte de copilărie
de serile târzii în care număram
stelele în cădere și inima îmi bătea
ca aripa unui fluture
nici nu știu dacă totul e adevăr sau minciună
dar știu că dincolo de clipa aceasta
mă așteaptă tata
și e decembrie
am glezne de sticlă realitatea
mușcă din mine sufăr dar nu spun nimic
nici nu vorbesc despre tata
e decembrie
și oricum anotimpurile se repetă
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre frică, poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre toleranță, poezii despre tată sau poezii despre seară
Existențial sunt în continuare nedumerit
convins că m-a adus barza
priveam cu dragoste din balcon cuibul
așezat strategic într-un stâlp de lemn
iar zborul lor îmi era cunoscut
aproape că m-aș fi aruncat în gol de la etajul 7
dacă tatăl meu nu mi-ar fi spus răstit
ceaușescu e tatăl tău
și nu trebuie să dai precum el din mâini
până la urmă chiar o să zbori
după ce mama mi-a zis că sunt copilul cerului
că dumnezeu e singurul meu tată
am auzit de darwin și teoria evoluționistă
apoi ea a plecat prea devreme la El
și m-am înscris la cercul de ateism
să dezleg misterul materialismului dialectic
iată că statul nu mai clocește oul lui columb
dar sunt în continuare lipsit de orizont
iar după ce dumnezeu a făcut cerul și pământul
(în sfârșit au fost de acord într-o ședință și cu asta)
se spune că de restul s-au ocupat chinezii
fără să mai ceară nimănui licență
nici măcar lui dracu
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre draci, poezii despre sfârșit sau poezii despre lemn
Săream într-un ochi de apă,
în ghete să-mi încapă
ploaia, cerul, norul, vântul
printre care și pământul.
catren de Camelia Oprița din poemul Rădăcini și soare, Capitol : (revista Plumb nr 169, USR Bacău, Apr. 2021)
Adăugat de Poliana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Camelia Oprița despre vânt, citate de Camelia Oprița despre ploaie, citate de Camelia Oprița despre nori sau citate de Camelia Oprița despre apă
Anotimpuri
Trec anotimpuri terne, ireale,
secunde răsucite înapoi,
pe buze reci rostogolind, din ploi,
blesteme vechi din țărmuri boreale.
O primăvară urcă, în frisoane,
un psalm evanescent, spre zodiac,
din lutul viu, dar ceasurile tac
cu limbi încremenite pe cadrane,
căci nu mai sunt în stare să cuprindă
hiatusul, iar ritmul e ucis.
Azi, vara nemișcată-i o oglindă
pe bolta monocromă, într-un vis
din somnul lui decembrie, o grindă
pe cerul unui viitor închis.
sonet de Radu Ștefănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre secunde, poezii despre ritm sau poezii despre primăvară