Minor

(alb)

nefiinţă, biserică a ilucidităţii,
suicidală enigmă a gândului
existând ori treaz
ca să mi te asemăn ţie
am frânt secunda din ceasornicul cu melci,
flăcările erau de zarvă
când apa ne plia-n pleoape
a sete de nici fără unu,
păşind în lene pe bulevardul timpului

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viu ori treaz

pe vani pereţi plâng sfinţi în ilustraţii
şi-n sacre lacrimi desenez blesteme...
când de-al ei cântec pasărea se teme
voi, oameni, o enigmă clipei daţi-i

că e cenuşa stinsă-n anateme
renaşterii nu-i zbor în respiraţii
carnală existenţă-n strâmte spaţii
şi timp doar până liniştea să cheme

am frânt din mine să îmi fii femeie
ca să-mi rămâi amor şi după veac
sub ochi tămăduindu-mi moartea, cheie
a descuia pe îngerul sărac
ce am lăsat să-mi umble prin idee,
dar viu ori treaz mi-e stihul tot un drac...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epiderma unui gând

cunosc la zei de apă convertire
când ploaia gândului izbeşte pieptul
şi raţiunea îmi conjugă dreptul
la rătăciri de vin de prin potire.

se săvârşeşte visul, înţeleptul,
dub toată dulce-a aştrilor rotire
în simplă a luminii povestire
şi nefiind tenebrelor adeptul.

venind, femeie, în odaia-mi stinsă
aprinzi scântei de lene a păcat
dar şarpele-are patima învinsă.

cu tine-a mea murire-am îmbrăcat
spinarea cu poveri de alb mi-e ninsă,
acolo epiderma ţi-ai urcat.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Rey
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminesciană

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe vremea
când codrii erau
de aramă,
când Lacul...
când dorul
de mamă...

Se spune că
a fost unu Eminescu
când plopii
erau fără soţ
pe afară,
când Vino iubito...
când dorul
de ţară...

Se spune că
a fost unu Eminescu
pe când
Memento mori
îi venea în minte...
când O, rămâi
când dorul
de cuvinte...

Se spune că
a fost unu Eminescu
în anii cei grei
păstrat în parfumul
de tei!...

poezie de Gheorghe Gurău (ianuarie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet cu rime facile

pe alb de insomnie-s taine scrise
misterului de diamant lucire
în perne bând poem de fericire
pe rană umbra cântec făurise.

ne ticluiam pe cer în adâncire,
la zarvă clipa vorbei ne oprise
vopsiţi pe guri şoaptă, sus zărise
a noastră stea divina rătăcire.

erau averi de vise, slovă-n lapte
a tălmăci văpaia fiartă-n frig
şi-n înţeles cu miezurile coapte.

din ochii tăi o depărtare strig
privindu-ţi văzul, mut în multa noapte
şi-n calea apei timpurilor dig.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi acasă

lăuntrul tău, fântâna cea din sete,
e-adăpostit în mine, tainei ovă
pe-nfăţişarea ta lactee-i slovă
femeie întocmind spre har versete.
a noapte curge liniştea alcovă
misterioase cine-s incomplete,
ca salcia spre ape visu-n plete
aplec spre tine-n veşniciei provă.
e mult şi dacă, în fiinţa larvă
pe la ferestre-o să mă recunoşti
că pe înalt îs adâncimi de oşti
asediind în stih a lumii zarvă.
îmi amintesc din vremea dulce prea
la noi acasă clipa când se-oprea...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Riley
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroseai a înger la telefon

la flacăra cuvintelor se coace o prăjitură de albastru
tu devii literă şi te scrii pe giulgiul singurătăţii mele
nicăieri e aproape o existenţă,
din pipă-mi ies vorbe de fum
pe o scară de la unu la minus o sută
poeţii veacului trecut ingurgitează nefiinţă
câte unul îşi mai vinde din agoniseala stihului
pentru un ceas adăugat

ornicul are limbi de moarte
înfipte definitiv în carnea vremii
toţi vorbim în graiul timpului,
dănţuind pe muzica aceea
în sevraj de oase parcă

aşteptându-te,
am fermentat cerneală şi carnea pâine mi-am făcut-o
mă trimiteai către femeile facile,
ai zis că eşti ocupată,
îţi dai doctoratul în tenebre

eu ţâşneam atunci din bezne fără lumină de împrumut,
în scânteiere proprie îmi aprindeam rugăciunea
trezind din somn pe Dumnezeu

uneori îmi aşez în bagajul existenţial plecarea
nu cunosc destinaţii
atâta doar că miroseai a înger la telefon

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Angel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigme maneliste

pe chip ca de hârtie-n alb pierindă
îmi tălmăceşti eresul tău cu struna
şi iarăşi în amor e toamnă-ntruna
cu frunza-n brâu de flacără fiindă

pe gura ta-i truism şi e minciuna
şi-ţi este-n zori privirea mea oglindă
când dintre stins şi sete să te-aprindă
tu nu culegi din taine pe nici una

veghindu-i îngeri umbrei căpătâiul
tangoul de lumină-ţi suie-n glezne
şi mai era şi-un vis de pisc, dar bezne
au aşezat mormânt pe sânge-ntâiul

răpindu-te cu ochi păgâni, frumoaso
în mine mierea de iubire las-o

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Momo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nume în alb

mistere păşind într-o luciditate de floare
miezul îşi lasă umbra-n grădini de-nţeles
moale-n palparea visării
te cheamă a flori, în ziua numirii tale răcnesc
femeie din aceeaşi nuntă,
Domnul strivind în copitele asinului drumul,
deschizând
mormânt de curând
chemând
pe tine a floare

ştiu, scriu nimicuri
în veghea aceasta de petale

corolă în lacrima ta de iubire numeşte
femininul înfipt în coasta lui Dumnezeu,
nu te pot scrie, am păşire de Om
şi-mi este mersul vorbei păgân

asupra fumegării a fi
Fiul zideşte pipa iertării pe buze de Tată,
pe văzduh, nenumită, cu zbor păşind
Pasărea...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba tăcere

[baliverne]

muzica sângelui, cântec eternitate amputată...
fiind, în deshumarea amorului ni se strică frunza
a ne ţine şoapta de sete în voce
pe când sub gând e îngerul mai neferoce

puţină-i lumina la balamuc de cuvinte
alienării i se injectează amintiri viitoare
cu minţile pe dos
să poată scrie nebunii frumos

existenţa e doar o antemurire...
nefiinţă, tu te naşti în moarte
cu fustele ridicate-n apus
(cum s-a mai spus)

îngerul neferoce, amorez la vorbă, tăcere...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să pun zurgălăi timpului

să-l aud
să-l învăţ să nu mai treacă aşa pe neauzite
o să-l priponesc ca pe un bidiviu nărăvaş
într-o poiană unde să nu se mai sature de verde
o să-l leg chiar de inima mea
oricum face ea pe ceasornicul
poate aşa o să îmbătrânească
să nu mai iubească
să facă ceva util
picătura şi secunda
să înveţe să bată egal
cu indiferenţă
fără aere de primadonă

apoi o să-i pun timpului şi ochii mei
să vadă că nu e normal să treacă aşa
fără să cunoască lacrima

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţărâna cotidiană

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu sunt decât un fluture în vânt
unde am ajuns
desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri nici mâine
de ce faci caz
de un lucru fără haz
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei vieţi de...
rima să o cauţi tu..
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi
dar eu şi cu tine,
nu ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roşcovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
face un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmulţiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă matematică

Noi ştim că unu ori unu fac unu,
dar un inorog ori o pară
nu ştim cât face.
Ştim că cinci fără patru fac unu,
dar un nor fără o corabie
nu ştim cât face.
Ştim, noi ştim că opt
împărţit la opt fac unu,
dar un munte împărţit la o capră
nu ştim cât face.
Ştim că unu plus unu fac doi,
dar eu şi cu tine,
nu Ştim, vai, nu ştim cât facem.

Ah, dar o plapumă
înmulţită cu un iepure
face o roscovană, desigur,
o varză împărţită la un steag
fac un porc,
un cal fără un tramvai
face un înger,
o conopidă plus un ou,
face un astragal...

Numai tu şi cu mine
înmultiţi şi împărţiţi
adunaţi şi scăzuţi
rămânem aceiaşi...

Pieri din mintea mea!
Revino-mi în inimă!

poezie clasică de Nichita Stănescu din volumul: Măreţia frigului (1972)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stare de spirit

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... şi nu pot...

Nu mă scarpin când mă mâncă,
Stau cu capu' într-o brâncă,
Nu pot sta nici în picioare,
Mi-e o lene de mă doare...

Ochii-abia îi ţin în gene,
Lene mi-e să-mi fie lene,
Şi să-nhaţ un chilipir,
Lene mi-e şi să respire...

Am mătreaţă în sprâncene,
Şi mi-e lene... da, ce lene!
Şi să-mi vâr haleala-n bot,
Îmi e lene... rău de tot...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi prin ţărână

mă doare talpa gândului păşind prin ţărână
eterna ţărână
nu eram decât un fluture în vânt
unde am ajuns, desigur nicăieri
aripa sufletului s-a frânt demult
am privit lumea în faţă
nu am ştiut că nu mă vrea
eram un biet venetic rătăcit printre ei
nu m-au văzut ca om
nici ieri, nici mâine
de ce faci caz de un lucru fără haz
m-a întrebat odată timpul şi a plecat
azi sunt un sărman acrobat
căzut de pe scena unei agonice vieţi
în târâna cotidiană

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în derivă

pe nava gândului s-a frânt timona
şi dedesubt e marea de idee
izbind zvârcolitorul vis ce-ncleie
o clipă-n har, ca-n fală anemona.

pe gura ta la şoapte te încheie
când la fereastră duhul ţi-e cremona
şi nu privi în ochi atunci gorgona
ci fii cum eşti, o mică dumnezeie.

în murmurul de pavăză-n destine
spre laudă cuvinte nu deţin
chiar dacă fluturi port în intestine.

te-am zăvorât în aerul puţin
la sânul de văzduhuri clandestine
da-n piept eu iarăşi mie-mi aparţin.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Plutoniu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crăiasa

Când se va face Nunta,-n lumânare
Al Păsării repaus fi-va sacru
Pe-acoperişul nefiinţei, nacru
A melci prin clipele interioare.

Va fi în gânduri nuptial masacru,
Mireasa însă trup sub fuste n-are;
Poveri de somn voi duce în spinare
Că în oglinzi mi-e-n cuget chipul acru.

Pe rând în zboruri duhul ne-nvelimu-l
Înalt, trezind pe Dumnezeu, adânc
În vis de diamant căzut, Sublimul.

Te va primi la Porţi un înger ţânc
Şi nu vei fi nici ultimul nici primul...
Crăiasă Moarte, mierea ţi-o mănânc...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Elsa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd de toamnă

Fântâna-n sete graiul tău mi-aduce
Din taina gurii, învelită-n apă
Şi tot aştept venirea ta să-nceapă
În perne stând, fiindu-mi lenea cruce.
Să-mi urci în văz sosirea ta mioapă
Ce la absurd de toamnă se reduce
Păşind mirări de stih şi flori caduce
Nimicuri, Dumnezeu să le priceapă.
Grădini în mine plumb deschid corolă
Şi a metale curg în temple voci
Iar cugetul cu visul se ancolă.
Pe-altarul de cerneală mă invoci,
Plutesc suit în liniştii gondolă,
Avem în inimi psalmii reciproci...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pikky
Comentează! | Votează! | Copiază!

lene

Lenea este apa care ne stinge arderea.

definiţie aforistică de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Lene (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lipsuri cu alb

mi-am frânt arcul piciorului
nu pot urca piramide

mănânc seminţe şi nuci
/hrana unei păsări fără nume
care îmi ţine calea/

libertatea are lipsuri
cu alb pe margine
eu am câteva apucături

suflu în buline
şi dezleg ciudăţenii

o boală din bumbac
îmi cere iertare

sunt vinovată
de mai multe ori

poezie de Carmen Secere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!