Iluzii

O, voi iluzii oarbe, ce forţe mari ne daţi,
Ţâşnind din aparenţe ori din străine lumi!
Ce fericiţi ne faceţi când sus ne înălţaţi,
Dând aripi mari visării spre umbre să ne-ndrumi!

Voi ştiţi ce vrem: belşuguri..., iubire..., fericiri
Şi sănătate-n trupuri ţintind apusuri lungi...
Pe mulţi ne ameţirăţi cu vis de preamăriri,
Dar viaţa ne trezeşte! Nu-i simplu-aşa s-ajungi,

Căci realitatea-i alta: ne-apare crudă-n jur,
Pluteşte-n întuneric destinul ce-l dorim.
Cotidianu-i aspru; nimic nu-i aur pur!
Ziua de azi e-un clocot şi-n el ne zvârcolim.

Ne cheamă-n lupta vieţii şi cere acţiuni.
Zadarnic vrem de toate, zadarnic aşteptăm -
Numai prin sacrificii ajungem la minuni.
Doar măreţia muncii dă roada ce-o visăm;

Şi-adeseori în faţă ne-apar oprelişti mari
Sau bariere-nalte ori lipsuri, neputinţi,
Dezamăgiri câinoase, dureri, vrăjmaşi barbari -
Şi-o vreme pierdem lupta, căci n-avem stări de sfinţi.

De-aceea, ca să-nvingem, o luăm de la-nceput...
Cădem? Nicio problemă! Luptând, ne revenim!
Deasupra noastră-i Cerul. Ne-aprobă truda, mut...
Iluziile-s fumuri! Prin fapte biruim!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgiri

(Dedicat scriitorului francez André Malreaux (1901-1976) care a zis: "Secolul al XXI-lea va fi religios sau nu va fi deloc.")

Tot secolul acesta este-o pilulă-amară:
Dorinţe, vii instincte, ameninţări de groază,
Tehnologii complexe, menite, bunăoară,
Să ne unească - însă mai rău ne-ndepărtează...

Visăm doar preamărire, doar bogăţii, putere;
Doar vârful piramidei - ca indivizi, ca ţară -.
Dorim mari satisfacţii, mari funcţii şi avere,
Distracţii nesfârşite, viaţă de vis, uşoară...

Şi vrem toate acestea nu mâine, ci acuma!
Pe cei fără putinţă care ne stau în cale,
Fiindcă sunt slabi, i-mpingem, le luăm din viaţă spuma
Sau... de nu-i dăm deoparte, ni-i facem slugi vasale...

Cei ce nu pot să lupte, că-s veşnic ne-mpăcaţi,
Îşi ameţesc tot visul în mod virtual şi-amarnic,
Căci zăpăciţi de droguri, se simt chiar împăraţi.
Şi-o clipă-s cei mai veseli, plutind prin stele jalnic...

Dar al meu cuget, Doamne, Te caută-n lumine,
Cerşindu-Ţi îndurarea de-aceste vremuri triste.
E-un secol cu pahare de mari conflicte pline,
Căci el fără de Tine nu-l văd să mai reziste.

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt de sus

Eu sunt Lumina lumii
cine dar azi mă urmează
nu-i pe calea-ntunecumii
căci inima îi e trează

va avea lumina vieţii
şi-o lumină el va fi
ca florile dimineţii
mersu el — şi-l va sfinţi

dacă Eu mărturisesc
chiar Însumi azi despre Mine
e numai că vă iubesc
şi de-a pururi vă vreau bine

totuşi voi astăzi să ştiţi
mărturia-Mi e adevărată
vreau în cer să fiţi primiţi
de-al sfinţeniei viu Tată

voi sunteţi de jos
Eu de sus iată azi sânt
le-a vorbit Domnul Hristos
al Vieţii Sfânt Cuvânt

voi sunteţi de pe pământ
Eu din ceruri am venit
să vă spun de Tatăl Sfânt
căci EL iată — v-a iubit

de nu credeţi că Eu sânt
în păcate veţi muri
sfârşind viaţa pe pământ
iertare nu veţi primi

cine eşti Tu — l-au întrebat
iudeii acei din jur
pe Isus Cel mai curat
om cu Duhul — cel mai pur

ceea ce de la-nceput
Eu v-am spus că iată sânt
Cel ce m-a trimis e Adevărat
şi Eu spun a Lui Cuvânt

Eu dar ce am auzit
de la El spun astăzi lumii
Duhul Lui neprihănit
e-adâncimea-nţelepciunii

când veţi înălţa pe Fiul Omului
atunci veţi cunoaşte că Eu Sânt
şi puterea harului
veţi primi-o prin Cuvânt

doar atunci voi o să ştiţi
de la Mine că nimic
nu fac — ca să fiţi primiţi
pe braţe să vă ridic

căci Eu Însumi de la Mine
nimica Eu nu vorbesc
ci Tatăl cum vrea în Sine
Cuvântu — Eu vi-l vestesc

niciodată Tatăl dar
singur EL nu m-a lăsat
căci v-aduc al vieţii har
s-aveţi sufletul curat

şi Eu iată-ntodeauna
fac numai ce-i e plăcut
să primiţi şi voi cununa
având viaţa — al vost" avut

Tatăl Însuşi vă iubeşte
şi vă vrea cu gelozie
sfinţenia trebuieşte
să intraţi în veşnicie

de aceea am venit
cine crede să primească
darul vieţii oferit
prin lucrarea Mea cerească

fiţi de aceea şi voi sfinţi
cum e Cel care vă cheamă
acum dar — la El veniţi
cum şi Duhul vă îndeamnă

poezie de Ioan Daniel Bălan (24 ianuarie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Bolta-ntreagă cu vii stele s-a topit în ochii tăi,
Iar acum mă invadează şi-mi aprind vise-scântei,
Încât raiul tot se scurge peste-a vieţii mele văi
Transformate-n lumi de pace, de-armonii şi epopei...

Sărbători itinerante-s toate vorbele ce-mi spui -
Spre altare mari de aur mă înalţă toate, simt!
Metafizic, mă transformă şi-n speranţe mă transpui,
Căci renasc din dulci ecouri ce le-aud şi le consimt.

Temeralele cuvinte se întorc în fapte-acum
Dezrădăcinând vulcanii ce răsuflă printre noi -
Colierele de gesturi azi fructifică, oricum,
Şi spre-un viitor ferice ne luăm zborul amândoi!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, om!

O, om, ce mari răspunderi ai
De tot ce faci pe lume,
De tot ce spui, în scris sau grai
De pilda ce la alţii dai,
Căci ea, mereu, spre iad sau rai
Pe mulţi o să îndrume.
Ce grijă trebuie să pui
În viaţa ta în toată,
Căci gândul care-l scrii sau spui
S-a dus... în veci nu-l mai aduni
Şi vei culege roada lui
Ori viu, ori mort, odată.
Ai spus o vorbă, vorba ta,
Mergând din gură-n gură,
Va-nveseli sau va-ntrista,
Va curăţi sau va-ntina,
Rodind sămânţa pusă-n ea
De dragoste sau ură.
Scrii un cuvânt... cuvântul scris
E-un leac sau o otravă,
Tu vei muri, dar tot ce-ai scris
Rămâne-n urmă drum deschis
Spre moarte sau spre paradis,
Spre-ocară sau spre slavă.
Ai spus un cântec, versul său
Rămâne după tine
Îndemn spre bine sau spre rău,
Spre curăţie sau desfrâu,
Lăsând în inimi rodul său
De har sau de ruşine.
Arăţi o cale, calea ta
În urma ta nu piere,
E calea bună sau e rea,
Va prăbuşi sau va-nălţa,
Vor merge suflete pe ea
Spre cer sau spre durere.
Trăieşti o viaţă... viaţa ta
E una, numai una,
Oricum ar fi, tu nu uita
Cum ţi-o trăieşti vei câştiga
Ori fericire pe vecie,
Ori chin pe totdeauna.
O, om! Ce mari răspunderi ai,
Tu vei pleca din lume,
Dar ce ai spus, prin scris sau grai
Sau laşi prin pilda care-o dai
Pe mulţi, pe mulţi, spre iad sau rai
Mereu o să-i îndrume.
Deci nu uita!... Fii credincios
Cu grijă şi cu teamă
Să laşi în urmă luminos,
Un semn, un gând, un drum frumos,
Căci pentru toate, neîndoios,
Odată vei da seama.

poezie de Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, Românie sfântă

Tu, Românie sfântă, jertfită-ai fost milenii,
Trecând prin mari prăpăduri, vitează-ai rezistat:
Dezastre-ngrozitoare, de-a lungurile vremii,
Tu le-ai învins eroic; mai sus te-ai înălţat!

A fost destinul sorţii să stai la grea răscruce,
Barajul Europei ades ai devenit:
Barbarii răi ai lumii n-au reuşit s-apuce
Să iasă vii din tine. Pe toţi i-ai nimicit!

Sosit-a iarăşi clipa să fii greu încercată
Şi iar ne dai alarma să fim în jurul tău.
Precum întotdeauna, mulţi vor veni îndată...
Şi, totuşi, câţiva - alţii - trădează şi-ţi fac rău.

Ei tot români, cu jenă, abia se recomandă,
Dar mari averi din tine făţiş ţi le-au prădat.
Aceştia-s vânzătorii slujind străinii-n bandă.
În loc să-ţi deplângi soarta, distruge-i imediat!

Speranţa nu-i pierdută: ştim să-nfruntăm destinul:
Tu ne-ai descris secretul de-a rezista şi-a fi.
De-aceea, prin unire, ne-nlăturăm veninul,
Căci din ruini renaştem - şi iar vom birui!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zadarnic

Cercul ochilor în jurul tău se prinde,
Tu eşti la judecată fără avocat,
Şi-i greu de explicat chiar tot ce s-a-ntamplat,
Şi-i greu de înţeles cum ea te poate vinde,
Şi ultima speranţă din suflet se desprinde,
Tu nu mai ai a spune nici două, trei cuvinte,
Şi realizezi cu ură că singur ai luptat,
Şi nu-i aşa frumos cum ţi-ai imaginat,
Un gând lăsat în urmă, privirea înainte,
Şi-aceleaşi amintiri se răscolesc în minte,
Şi spune unde-i rostul în lupta ce-ai purtat?
Căci în final din toate nimic n-ai câştigat,
Zadarnic ai iubit, zadarnic ai sperat...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nefiinţe, existăm

de când am pus oare mai ştiu când, gând alb în semne negre
am răspuns cu-un doliu pe marginea inimii
şi-am strigat:
- tu, gând întunecat cu faţă mască, priveşte-mă
când am încercat să mă înţeleg
mi-am dat seama cât de departe şi de străin sunt
da, păcălindu-mă prin iluzii şi amăgire
alergând în imensitatea golului şi câutând pe treapte de întuneric, am căzut
adâncul luminii şi întunericului m-a surpat în mine
- tu, străine, înţelege-mă!
ochiul ciclopic priveşte toată omenirea, de acolo, o gramadă imensă
cerul negru, fracturat prin crăpături, plânge nefericire
am văzut gheare de păsări de întuneric, trupuri prinse în alb de nuduri
agăţate de două lumi şi mi-am zis:
- trezeşte-te, suflete, abandoneză-te şi lasă carcasa ta
căci goală-i, nu-i suflet s-o umple, ochii lor te văd
fii nevăzutul luminii
cerul coboră în picături roşii, iubirea şi mila sunt blestem
suntem raiul şi iadul cu fiecare clipă, târând lumea în două picioare
ura este monedă de schimb
când am înţeles că suntem o gramadă, dar singuri şi agăţaţi de nimic
am încercat să ascult înţelepciunea pământului, din groapa vieţii
viul omului deasupra pluteşte, drept cer
el uită neputinţa şi încercă zadarnic să zboare spre zări
apele au devenit diguri de gânduri şi păsări negre veghează tristeţea
gunoiul ne îndrumă, turma aleasă să-o proslăvim
gâturi lungi şi schiloade la minte cu miere-venin, ies din ecrane
ne spun vorbe cuie bătute în cap, de partea cui vor ei ca să fim
împărţiţi în ciudate feţe umane, îndrăznesc ce nu vrem noi
ne cred carcase fără gânduri, nefiinţe care nu existăm
apele cerului se despart, lumina-n gânduri vine

poezie de Viorel Muha (iulie 2010)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate vom pricepe...

Poate vom pricepe taina insucceselor din viaţă
Care-au fost balastul forţei ce-o pierdusem zi de zi,
Revenind fără de scuze din trufia mălăiaţă
La realitatea dură care-arată ce vom fi.

Forţele acestea palizi ne fac inimi anxioase,
Mult supuse umbrei negre dominândune-n ascuns,
Să ne-alunge fericirea spre cotloane-ntunecoase,
Apogeul biruinţei de la noi să fie smuls...

Este zbuciumarea veche din amara noastră dramă,
Căci doar ea ne tăbăcise experienţa de cobai,
Până ce, venind din ceruri, o ciudată hoiogramă
Ne-au schimbat în tari oţeluri slăbiciuni de putregai.
.
Cum să pierdem din prostie toate-aceste dăruiri?
N-avem dreptul amorţirii şi-ndulcirilor cu falsuri
Spre neanturi de-amăgiri ce ne-ntorc din cuceriri
Coborând din înălţime în târări cu paşi de valsuri...

Nu-s nicicum aici reproşuri la trecute insucese,
Însă noi, în România, nu vrem să mai repetăm
A fi iar supuşi nevolnici la străine interese,
Căci dorim să fim puternici, nu, ca sclavi, să sucombăm!

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picuri de lumină

De-a păcatului arsură
Doar Isus azi ne dezleagă
Dacă noi după Scriptură
Trăim viaţa noastră-ntreagă

Doar Isus e Cel ce poate
De păcat să te dezlege
Căci El a trecut prin moarte
Şi-a trăit a vieţii lege

Numai Mesia-i izvorul
De milă şi îndurare
El este Mântuitorul
Ce ne oferă-n veci salvare

Doar prin El suntem spălaţi
Prin sângele care-a curs
Chiar din El — să fim iertaţi
Şi curaţi azi prin Isus

El e jertfa ce s-a dat
Ca noi în neprihănire
S-avem sufletul furat
Numai doar de-a Lui iubire

Domnul este Dumnezeu
Şi este iubirea noastră
El ne-mbracă aici mereu
În lumina cea albastră

Doar acum suntem aleşi
Puşi deoparte şi sfinţiţi
De iubirea Lui culeşi
Sus în cer să fim primiţi

Hristos ne e biruinţa
Noi prin El aici trăim
Şi îi dăruim fiinţa
Ca ai Săi pe veci să fim

Prin El doar aici umblăm
Privind spre desăvârşire
Cununa ca s-o luăm
De har plini şi de iubire

Ne vrem picuri de lumină
Dar pe palma Lui Hristos
S-avem viaţa fără vină
Înspre cerul glorios

Din lumina Lui lumină
Pentru veci cu toţi să fim
În cântarea Lui Divină
Pe Isus să-l proslăvim

poezie de Ioan Daniel Bălan (12 aprilie 2018, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taurul

E de Pamânt, ca semn zodiacal,
Şi-şi ţine-adânc picioarele în el,
Mulţi zic că are ochelari de cal,
Dar lui nu-i pasă de asta, defel.

E credincios Luminii răsădite
În inima cât pâine-ardelenească
Şi spune lumii, simplu, prin cuvinte,
Cât de frumos prea simte să trăiască.

Un pic prea arţăgos de multe ori,
Că-l doare nedreptatea risipită
De oameni care nu privesc spre nori
Să-şi taie-n curcubeie-a lor ispită.

Din cinste şi credinţă-şi face scut,
Luptând cu întuneric pân' la moarte
Şi, chiar dacă-n arenă a căzut,
Când se ridică, merge mai departe.

Când suliţe ce viaţa i le-nfige,
Să-l moară, că prea e neobosit,
În mari dureri, ar vrea şi el să strige,
Dar... plânge mut, în zâmbet învelit.

Şi când IUBIRE arde pân' la scrum,
Nedându-şi milă-n "rupt" de suferinţă,
Nicio furtună nu îi stă în drum,
Dăruind totul, cu întreaga-i Fiinţă...

Cine-l cunoaşte cu adevărat
Îl va păstra mereu în mintea sa
Şi-l va iubi cât timp îi este dat,
Nereuşind vreodată a-l uita...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare la copii

Daţi la copii o pâine
Şi-i îngrijiţi un pic...
Nu or creşte din nimic,
Din trai de azi pe mâine!

Încălţaţii pe copii
Căci îşi tocesc picioare...
N-au ‚naltul să mai zboare
Şi-s mici, în sângerii.

Copii îmbrăcaţi, de vânt,
Căci pielea nu le-ajunge
Şi iarna frig îi strânge;
Nu-i faceţi din om... sfânt.

Daţi pe copii la şcoală
Să nu-i doboare greul,
Măcar să-aibe liceul...
Feriţi-i de-osteneală.

Daţi la copii... vis,
Întindeţi pat să doarmă...
Faceţi vară din iarnă;
Sătui sunt de promis.

Luaţi pe copii de mână,
Pe umeri îi purtaţi,
Faceţi-i învăţaţi...
Daţi zbor, din ce-i ţărână.

Purtaţi copii... părinţi,
Căci toţi, copii aţi fost
Şi când veţi fi compost
Gând să le fiţi, în minţi.

Muriţi pentru copii
Cum au făcut străbunii,
Vă sunt sămânţa lumii...
Lăsaţi-i pe ei vii.

Iubiţi-vă copiii,
Sunt îngerii din voi,
Scăpaţi-i de nevoi...
Daţi-vă nemuririi!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul vieţii noastre

Plantez iubirea cosmic în suflete-nsetate
Pe care o aprinde lumini de cântec sfânt;
Vă-nalţ în rai de vise plutind peste pământ,
Să-nflăcăraţi azurul cu inimi înfocate,

Să fiţi cu toţi de-a pururi fântâni de fericire,
Să fiţi vii universuri, în cosmos necesari;
Să fiţi măreţi în gânduri şi-n fapte cât mai mari
Căci scopul vieţii este Eterna Propăşire!

Desigur, viaţa are ades dureri, necazuri -,
Ele vin nechemate şi vin spre-a ne căli.
Dar toate pot fi frânte; nu vin spre-a dăinui,
Căci scopul vieţii este nu "oful", ci extazuri...

Suntem vieţi stelare de-origine divină,
Şi spun că-n toţi iubirea e-n fiece atom...
Eu v-o trezesc cu-o rază de vers - în orice om -,
Căci scopul vieţii este în veci să fim Lumină!...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wolfgang Amadeus Mozart (poem)

Pe-un piedestal imperial domneşte Mozart...
Din el, izvoare mari de cântece se-mpart
Şi viaţa ne-o inundă-n imense bucurii,
Căci el ne-nalţă-n ceruri cu-aripi de melodii.

În fermecatu-i flaut şi-n magica-i baghetă
E-un univers feeric şi unic pe planetă!
Eroii lui sunt veşnici - cum i-au descris libretul:
Don Juan, Constanţa, coruri şi Figaro, valetul...

Toţi cântă azi pe scene, de peste două veacuri,
Par graţioşi, romantici - şi-nving orice atacuri,
Iar muzica-i vioaie, cu graţii noi, superbe!
Sunt sute de concere, adevărate jerbe...

Sunt elegante toate, cu forţe neştirbite,
Cu timbru dulce, vesel - de-aceea sunt iubite!
Când se va naşte iarăşi un geniu ca un Zeus,
Care să-l egaleze pe Mozart Amadeus?

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cristian Petru Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidului

Se spune că sunt încă pui de om
Şi că n-ajung la fructe fără scară
Dar când poftesc un ionatan şi-o pară
Pot să mă sui ca veveriţa-n pom

Se spune că sunt mic; da nu sunt mare
Cu toate astea însă nu sunt mic
Că-n vise mari eu pot să mă ridic
Spre o măreaţă faptă viitoare

Partidu-mi este reazemul şi ghidul
Pe drumul ce-l urmez neabătut
Cravată roşie eu te sărut
Că mi te-a dat poporul şi partidul

Partidul mi-a dat cel dintâi condei
Şi creta cea dintâi argintie
Pe tablă "PACE" mâna mea să scrie
Şi-n pace să-nflorească anii mei

E primâvară; cerul e-n azur
Se bucură pământul ţării mele
Partidul mi-a făcut din zile stele
Tovarăşi dragi, tovarăşi buni, eu jur:

Eu jur pe tinereţea ţării mele
Pe anii care tineri se deschid
Că voi lupta alături de partid
Şi-n clipe vesele şi-n clipe grele

Că voi fi aspru şi ne-nduplecat
Cu vrajbele duşmanului de clasă
Eu pionier în şcoală şi acasă
Eu patriot şi om adevărat

....................................

poezie de Alexandru Andriţoiu din Culegere de poezii patriotice de prin anii '60
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidului

Se spune că sunt încă pui de om
Şi că n-ajung la fructe fără scară
Dar când poftesc un ionatan şi-o pară
Pot să mă sui ca veveriţa-n pom

Se spune că sunt mic; da nu sunt mare
Cu toate astea însă nu sunt mic
Că-n vise mari eu pot să mă ridic
Spre o măreaţă faptă viitoare

Partidu-mi este reazemul şi ghidul
Pe drumul ce-l urmez neabătut
Cravată roşie eu te sărut
Că mi te-a dat poporul şi partidul

Partidul mi-a dat cel dintâi condei
Şi creta cea dintâi argintie
Pe tablă "PACE" mâna mea să scrie
Şi-n pace să-nflorească anii mei

E primâvară; cerul e-n azur
Se bucură pământul ţării mele
Partidul mi-a făcut din zile stele
Tovarăşi dragi, tovarăşi buni, eu jur:

Eu jur pe tinereţea ţării mele
Pe anii care tineri se deschid
Că voi lupta alături de partid
Şi-n clipe vesele şi-n clipe grele

Că voi fi aspru şi ne-nduplecat
Cu vrajbele duşmanului de clasă
Eu pionier în şcoală şi acasă
Eu patriot şi om adevărat

poezie de Alexandru Andriţoiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem Isus a Ta Fiinţă

Îmbrăcaţi în sfinţenie vrem cu toţi Isus să fim
Şi în veci de veci o Doamne pe Tine să te iubim
Ia-ne dar Isus pe braţe noi să fim al Tău popor
Să-ţi cântăm Doamne Fiinţa până-n vecii vecilor
Fă-ne dar să fim curaţi şi-n a Ta neprihănire
Să umblăm Isus cântându-ţi plini de pace fericire
Căci Tu ne-ai răscumpărat din păcatul nost"cel greu
Şi ne eşti acum Isuse pe veci Domn şi Dumnezeu

Îţi aducem dar onoare şi noi Numele-ţi slăvim
Căci ne-ai prins pe toţi de mână şi noi vrem să te cinstim
Umple-ne de setea sfântă Ţie Isus de-aţi sluji
Şi-n a Ta neprihănire pururi de azi a trăi
Căci noi vrem a Ta lumină sufletul să ni-l străbată
Să trăim doar pentru Tine viaţa sfântă şi curată
Fă-ne să fim dar izvoare de lumină — sfinţenie
Ca Duhul Tău o Isuse în noi pururi ca să fie
Căci ne vrem salvaţi de Tine azi pe treptele credinţei
Noi să fim al Tău popor pe aripa biruinţei

Luminează-ne prin Duhul prin Cuvântul Tău curat
Căci doar Tu ne eşti salvarea Mire scump şi minunat
Doar prin Tine avem izbândă şi trăim aici prin har
Viaţa nostră pe pământ ca să nu fie-n zadar
Ci în dragostea Divină pe noi dar să ne zideşti
Ca o dată sus în ceruri Însuţi Tu să ne primeşti
Fă-ne dar spre împlinire s-alergăm azi prin Cuvânt
Scăldaţi în a Ta lumină să fim plini de Duhul Sfânt
Căci ne vrem să fim lumini pe pământ cât vom trăi
Al Tău Nume scump Isuse pururea spre a-l slăvi
Slavă cinste şi onoare fii dar veşnic preamărit
Căci prin jertfa Ta pe cruce Doamne Tu ne-ai mântuit
25-10-2019 mănăştur

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împletiţi doar în lumină

harul Sfânt al Lui Hristos
iată şi azi ne învaţă
să trăim aici frumos
chiar din zori de dimineaţă

curaţi sfinţi şi în lumină
viaţa nouă s-o trăim
cu toţi să fim fără vină
pe Tatăl să îl cinstim

asta-i noua-nvăţătură
omenirii ce s-a dat
prin lumina din Scriptură
omul să fie curat

nu păcat — nelegiuire
nu minciună — ci-Adevăr
străpunşi toţi azi de iubire
Hristos să ne fie ţel

în lumina mântuirii
toţi să fim astăzi zidiţi
nu în plasa rea a firii
ci fiind cu toţii sfinţi

harul Tău Isus îl vrem
şi lumina Ta cea Sfântă
pe veci doar să te urmăm
să intrăm în cer la nuntă

Evanghelia iubirii
noi o vrem ca îndreptar
pe cărarea mântuirii
cu Hristos Mire şi dar

îndurarea Lui Hristos
o vrem pârghie în veşnicie
ce-i curat şi e frumos
pururi ţintă să ne fie

nu ce nouă azi ne place
ci ce-i place Lui Hristos
căci El e doar viaţă — pace
Domnul vieţii — venit jos

nu păcat — nelegiuire
ci sfinţenie — lumină
şi nu vrem a nostră fire
ci Hristos ca să ne ţină

cum viaţa ne-a trasat
Creatorul nostru Sfânt
nu vrem fire şi păcat
ci Isus şi-al Lui Cuvânt

împletiţi doar în lumină
noi lumină doar să fim
o viaţa fără vină
ca noi toţi să ne sfinţim

cum Hristos a hotărât
noi să ne trăim viaţa
ca zăpada azi încât
să ne lumineze faţa

pe Hristos îl vrem drept lege
şi aici să-mpărăţească
de Adevăr ca să ne lege
până-n patria cerească

Lui ne vrem pe veci supuşi
să-mplinim tot ce ne spune
căci de El am fost aduşi
chiar şi în această lume

în Hristos şi pentru El
vrem viaţa s-o trăim
în al Domnului sfânt fel
ca pe veci ai Lui să fim

glorie dar Lui Mesia
slavă-i fie Lui Hristos
căci El este veşnicia
şi viaţa cu folos

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 septembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai iubirea

Pe lumea asta poţi avea tot ce doreşti.
Dacă eşti trist, iubire nu găseşti.
Nu ai nimic de n-o să ai iubire
Şi-n suflet acel strop de fericire.
În viaţă de n-ai spus la cineva
Un sincer te iubesc, nu vei avea
Lumină-n suflet şi în gânduri pace
Şi-atunci în tină sufletul va zace.

Iubirea cere sacrificii, plâns.
E-un drum până la stele, nu-i apus...
..................................................
Deschide-ţi sufletul. Ea-i ca o carte
Cu litere rotunde, argintate.
Iubirea n-are graniţe, nu-i joc,
Treci prin iubire, poţi să treci prin foc.
Să nu trăieşti în viaţă doar minţind,
Ci doar cu vorbe calde de alint!

Spune-i cuvântul te iubesc
Acelui ce te preţuieşte şi lasă urme de sărut,
Când inima-nfloreşte!
.....................................................................................................
Iubirea-i munte! Nu îl urci uşor.
L-atinge numai pasărea în zbor.
Cuvântul dor prea crunt însângerează
Când nici lumina-n gând nu mai veghează.
Doar inima ţi-e ghid, opaiţ şi veghe.
Iubeşte în tăcere! Iubirea nu se pierde.
Chiar dacă-i la piciare, sfărâmată,
Chiar dacă e în lacrimi înecată...

În lume astăzi multe s-au schimbat,
Nici nu iubim, de-un timp, cu-adevărat,
N-avem respect, n-avem nici sentimente
Şi verbele ni-s reci şi inerente...
Doar internetul naşte-n noi idile
Şi devenim mai secetoşi din fire,
Nici armonie-n suflete nu e,
Nici linişte, nici vis, nici dragoste.

Mulţi, tot mai mulţi copii cer mângâiere.
Străini, gândesc la Domnul şi plâng privind la stele,
Durerea lor mereu colindă zarea,
Părinţii lor colindă depărtarea.
Mamele parcă şi-au pierdut iubirea,
Căci şi-au vândut pe bani nemărginirea.

Părinţii sunt bătuţi, zac prin azile,
Nu e respect şi nu e nici iubire.
Nici viaţă nu-i în trupul fără vlagă
A celor ce-au luptat o viaţă-ntreagă
Să-şi crească pruncii. Doamne, unde eşti?!
De ce poporul nu îţi mai iubeşti?!

Azi fiicele rămân indiferente,
Nu mai există pure sentimente.
Deschideţi inimi, lacăte de lemn,
Şi izgoniţi durerea din infern!
Singurătatea e blestemul care
Întunecă a omenirii zare.
Nu vă mai cramponaţi de inhibiţii,
Pentru iubire faceţi sacrificii!
(poem scris de ziua îndrăgostiţilor)

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-ne

Lăsaţi-ne în pace şi-n nevoi
În ţara sărăcită şi trădată,
Să n-o târâţi cu forţa în război
Şi nu-i mai puneţi ţintele pe hartă!

Nu faceţi din soldaţi carne de tun
Hienelor avide de putere,
Că-n lume nu-i nimic mai sfânt şi bun,
Doar pacea este unica avere...

Voi vreţi, cei din apus şi răsărit,
Să semănaţi pe glob doar panică şi ură,
Cu ace şi cu boli ne-aţi umilit
Şi ne-aţi călcat adânc pe bătătură...

Noi nu vrem arme-n lume, nici război,
Nu-i mai schimbaţi cu foc şi sânge harta!
Cu gândul hâd şi suflet de strigoi,
Voi vreţi cu tancuri să-i decideţi soarta...

Vă credeţi mari, dar sunteţi nişte sclavi
Ai marilor magnaţi,... marionete,
Săraci în duh şi de arginţi bolnavi,
Producători de bombe şi rachete.

Lăsaţi-ne, c-avem eroi destui,
Noi încă-i auzim cum gem sub cruce,
Războiul ne înfioară ca un cui
Când viaţa, însăşi, este la răscruce!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treziţi-vă!

Pluteam uşor prin liniştea din jur
Pe aripi zdrenţuite de milenii
În zborul prin întinsele-mi domenii
De pe Pământul încă imatur.

Un zbor prin întuneric şi lumină,
Prin ură şi iubire sau prin vis,
Prin munţi semeţi ori peste un abis,
În zile reci sau nopţi cu lună plină.

Aud, de la un timp, suspinul greu,
Un geamăt dintr-o cruntă suferinţă
Al mamei ce vă creşte cu credinţă:
Natura ce-o trataţi ca nefiinţă.

Treziţi-vă! Atunci, din zborul meu
Am să arunc pe cer un curcubeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!