Oricând

niciodată nu suntem pregătiţi
tot timpul mai avem ceva de făcut
neterminat
planificat
importat
esenţial
de parcă n-am ştii de la început
primul lucru
originea se întoarce
cât de stupid şi inutil
absurd şi haotic
călătorim fără bilet
gata să fim aruncaţi din tren
între staţii

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea absolută? O concep câteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu. Eşti undeva, între o staţie şi alta, rupt de ceva, în drum spre altceva, scos din timp, scos din rost, purtat de tren, purtând după tine un alt tren, cu oameni, situaţii, mărfuri, idei, una peste alta, în vagoane pe care le laşi în staţii, le pierzi între staţii, le uiţi în spaţii, golind lumea, gonind peste lume, singur, mai singur, nicăieri de singur.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inutil

vorbim atât de mult despre clipe strânse cu grijă
în minţile noastre copilăroase şcolăreşti disciplinate
niciun sens, fără răspunsuri, un spălat pe faţă
pe fundul sitei nu rămâne măcar un pumn de stele
când lumea fără început şi fără sfârşit
a început şi s-a sfârşit de atâtea ori
cu noi sau fără noi, cine ştie
spunem atât de multe în tăcerile noastre pietrificate
în cruci pe mormintele veseliei frenetice inutilizabile
de ce să mai vorbim când putem să tăcem atât de bine
cu impresia certitudinii că am înţeles totul şi nimic
trecerea între zumzet năucitor şi linişte cosmică
un val pe ţărmul existenţei lăsând o spumă fantomatică
ne retragem în inima oceanului să ne mai naştem o dată

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Asta-i bine, Nis, fiindcă, să ştii, n-am de gând să-ţi tolerez comportamentul incontrolabil la infinit; odată şi odată tot voi fi nevoit să iau măsuri împotriva ta şi n-aş vrea să se întâmple asta... Pentru că trebuie să fim uniţi! Aici, pe planeta asta, oricât ar fi ea de primitoare, noi suntem singurii de pe Terra şi nu trebuie să ne certăm între noi sub nici un motiv! Trebuie să fim uniţi; v-am mai spus de atâtea ori... Nu-mi place să tot repet acelaşi lucru mereu, dar mă văd silit să procedez astfel, să vă amintesc de această mare dorinţă a mea, unicul lucru pe care vi l-am cerut de la bun început, de când suntem împreună. De ce nu vreţi să mă înţelegeţi? De ce mă faceţi mereu să vă tot repet acest lucru şi să mă enervez de fiecare dată? Ar fi mai simplu dacă aţi încerca măcar, nu să-mi daţi mie ascultare, ci doar să mă înţelegeţi, atâta tot! Ah; sunteţi de-a dreptul imposibili!

replică din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Mai zilele trecute mă uitam la mine
Printr-o lunetă cosmică cu lupă de mărire
Pe faţă mi-au crescut nişte munţi
Ochii mi se scufundă în văi adânci
Singur, nasul a rămas un far de veghe
Între urechile clăpăuge aripi de avion
Vântul tinereţii a şlefuit ridurile blânde
Ninsorile târzii au adâncit sclipirea ochilor
Ce au văzut ochii celor duşi
Rămaşi doar în amintirea unui catarg fluturat
Gata să-şi ia zborul cu primul viscol
Mă simt un fel de Sfinx nostalgic şi îndrăgostit
Gata să cheltui ultima speranţă din buzunar
Să văd spectacolul lumii în cascade de curcubee
Vând tot ce ştiu să capăt tot ce vine
Cu sufletul mare şi cald aburind pe masă
Fără să aştept rest sau iluzii fleşcăite
Mă grăbesc căci astăzi ştiu să pipăi pendula
Vreau să mă bucur deplin pierdut de tot
.....
Cam aşa gândeam eu uitându-mă la mine

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut prin viaţă

Călătorim înghesuiţi pe scările autobuzului urban
Către destinaţii inutilizabile în drumurile noastre
Nu avem bilet pe lumea asta plină de controlori
Păcălim viaţă fiind la rândul nostru păcaliţi
Alergăm, ne grăbim, fugim, suntem goniţi de timp
Schimbăm tramvaiul cu metroul în staţii de tranzit
Suntem toţi un ciorchine de strugure ordinar
Storciţi în teascul timpului pentru un vin prost
Pe care nimeni nu-l bea, uitat în beciuri reci, bun de canal
Un animal ciudat cu mii de perechi de ochii
Şi nas, şi gură, şi urechi
Urcăm scări, coborâm cu liftul, aşteptăm
Parcăm, înjurăm, iarăşi aşteptăm la stop
La televizor un tip ne învaţă să reuşim în viaţă
Pe facebook un concurs de scuipat în sus
Facturi, rate, salarii, internet-banking
Mergem în cârciumi cu nişte străini, prietenii noştri
Ne prefacem cu toţii că ne interesează
De fapt nici cât negru sub unghie
În cutiile de carton avem fiecare o celulă
Ne spionează prin vizor un pensionar de armată
Trec zile, trec săptămâni, trec luni
Trec anii
Trece viaţă
Am ajuns să ne iubim cătuşele de sârmă ghimpată
Mai ales alea din mintea noastră
Râdem în toate pozele să moară prietenii-duşmani de ciudă
Oraşul e un dragon treaz veşnic cu luminile strălucitoare
Felinarele pierzaniei sunt aprinse la fiecare casă
Dacă trecerea asta e numai o parte din marele drum
Cum o să-mi scriu eu impresiile de călătorie
Merg într-o cofetărie plină cu prăjituri
Toţi mănâncă lacom, se miră, plâng, râd, laudă
Îşi dau cu părerea, spun ce gândesc,
Iar pe mine nu mă întreabă nimeni nimic
Cam asta e

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa între două staţii...

La staţia ''Plecare'', destinu-ţi ia bilet
Spre-un semn de întrebare cu un răspuns incert.
Ai tot timpul din lume şi-n staţii mai opreşti
Dar, că mai trece-o clipă nu simţi şi nu gândeşti.

Mai zbori prin constelaţii, mai prinzi un vis de mâini
Dar, se destramă visul, ca aburul din pâini.
Într-un ''dolce far niente'' dansezi o vreme-n doi
Dar, colcăie-n adâncuri premize de război.

Te-mpiedici în nocturne, când stele nu mai sunt
Şi te ridici alene, iar pasul ţi-e mărunt.
Mai bei din mătrăgună, te mai încrunţi puţin
Dar, uneori e dulce şi-amarul din pelin...

Că treci prin chin sau bine, extaz sau prin tristeţi
E o dovadă vie, că mai sunt dimineţi
Şi staţii neştiute, iluzii şi speranţe
În care o secundă se zbate-n dezolanţe...

E viaţa o morgană-n deşertul temporal
În care suntem valuri ce înotăm spre mal,
Unde scrie ''Sosire'' pe marea de nisip
Şi unde moartea n-are nici suflet şi nici chip...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim la fel

Ne naştem toţi, cu toţi ne ducem,
Trăim o viaţă... cum putem
Ne bucurăm, cu toţii plângem,
Dar bine ştim, lacrimi nu vrem,

Cu toţi avem copilărie
Poate uşoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Şi ne trezim adulţi în ea

Avem, mulţi dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiţi ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alţii sunt mare,
Unii-s cinstiţi, alţii-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deşi ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin şi sacru
Cu care toţi iubim la fel

poezie de Adi Conţu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.

Cât avem o ţară sfântă,
Şi un nai care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor
Cât trecutu-l ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât avem un sat departe
Şi un grai fără de moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

poezie clasică de Nicolae Dabija din Aripa sub cămaşă (17 august 1989)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca un biet şi brav român soldat, ce am fost în vechea armată română, văzând numai în ultima lună zece filme sovietice despre victoria lor, alte zece ale aliaţilor despre victoria lor, m-a cuprins deodată o nesfârşita milă după caii şi ţăranii ce au murit stupid şi total inutil în acest al doilea război mondial; Noi am dat peste 800.000 de morţi în Răsărit, alţi 300.000 în Apus; faţă de numărul locuitorilor ţării mele de atunci, avem un procent uriaş, de zece ori mai mare ca al Angliei/SUA. Despre lupta noastră doar noi vorbim, între noi, în şoaptă; deşi, eu ca bătrân sergent, ţină-ţi aminti ca astăzi, la aceasta teribilă aniversare a înfrângerii a uneia din marile puteri fasciste, noi, aşa cum ne vezi, şi ne ştii, că suntem singurul popor din Europa care, fără să fim deloc fascişti (vorbesc de armata română, în toată divizia mea - 18 infanterie Sibiu - erau doi foşti legionari din Răşinari), am luptat împotriva bolşevismului (de care ştiam şi nu ştiam mai nimic), şi fără sa fim deloc comunişti, am luptat şi împotriva hidrei fasciste. Cehii cât au luptat? Dar polonezii? Dar francezii? Dar bulgarii?

Ion D. Sîrbu în Traversarea cortinei (15 mai 1985, Craiova)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cartea Ta

În cartea Ta, ai scris şi despre mine
Cu slove mari sau mici, ori de tipar—
Eu nu ştiu, Doamne, însă ştiu prea bine
Că tot ce-ai scris, e drept şi se cuvine
Să-mi pui în faţă-al vieţii calendar.

În cartea Ta, sunt fapte cât şi vorbe,
Şi lucruri ce-am lăsat, şi ce-am iubit,
Ce-am dat uitării, ce-am ţinut ca normă—
În cartea Ta, stau toate tipărit.

Acolo-n carte-i poate-un rând neterminat...
Adesea-ncep dar, nu duc pân' la capăt,
Sau poate unul gol... Aş fi putut să fac
Dar n-am făcut, sau am făcut din treacăt.

Tu bine ştii ce-i Doamne-n cartea Ta,
Tot ce-am făcut şi spus ai scris îndată
Şi dacă e vreun rând neterminat—
Acoperă cu dragoste şi iartă.

poezie de Mihai Ghidora (3 ianuarie 2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În bezna tunelului

Demult, am urcat într-un tren, fără vagoane,...
Era pentru prima data când urcam într-un tren
M-am urcat în primul tren din gara vieţii mele
Ciudat, nimeni nu ştia ce destinaţie are, nici eu
Mergea încet la început, şinele erau de vină,

Tot timpul, am stat cu ochii pe geam,
Am văzut tot ce se putea vedea...
Sate, comune, oraşe, spitale, şcoli, biserici...
Am văzut mai multe biserici decât şcoli şi spitale,
Şi multe umbre cu chipuri de oameni,

Am văzut mai multe oraşe decât sate,
De fapt am văzut sate cu pretenţii de oraş
Ce bine că luasem trenul, nu erau autostrăzi
De ce? Nu vrem, nu avem nevoie, nu ne trebuie,
Mai bine cu trenul, cine să mai fure?

Am vrut să sar din tren, să o iau pe jos înaintea lui,
Am vrut să împrumut nişte aripi, să zbor!
Încotro să mai zbori în zilele de azi?
Nici orizontul nu se mai vede de atâta nepăsare
M-am răzgândit, era prea multă rugină..., pe aripi

După un timp, trenul a intrat într-un tunel,
Oare urma să iasă curând din el?
Mi-a fost teamă, de când am urcat în tren,
Nu ştiam, cât de lung e tunelul în care intrasem,
Nu se vedea nicio lumină, la capătul lui

Era un tunel în care intrai, dar nu ştiai când ieşi
Şi dacă în tunel s-ar fi produs o catastrofă?
Unde am fi mers să ne vindecăm rănile?
Spitale nu avem, la biserică nu mergi să te vindeci
Să mergi toată viaţa prin tunel? E dezolant!

Mergeam prin tunel de o viaţă şi tot întuneric era,
N-am cunoscut pe nimeni în trenul acesta
Oare care era staţia terminus şi când avea să fie?
Mai bine aş fi tras semnalul de alarmă!
Nu poţi să-nvingi destinul, nu poţi să-l deraiezi

Trecuse atâta timp, de când urcasem în tren,
Era înfiorător de întuneric, şi trenul, tot mai mergea
Aş fi putut să sar din acest tren, al întunericului,
Mi-era teamă să nu-mi fracturez sufletul
Pierdusem atâta timp mergând prin tunel,

Când am urcat în tren eram tânăr, acum...
Parcă a trecut o veşnicie, este frustrant,
Să te urci într-un tren fără destinaţie,
Să nu cunoşti pe nimeni de care să-ţi aminteşti,
Şi să rămâi toată viaţa... în bezna tunelului...

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem campioni la pietate postumă. Circula, pe vremuri, o glumă despre femeia română, vestită, între celelalte femei ale lumii, pentru minunatele parastase pe care ştie să le organizeze. Carevasăzică, avem tradiţii. Mortul ne umple brusc de respect. Suntem gata să-l onorăm emfatic, oricâte mizerii i-am fi făcut în timpul vieţii.

citat din Andrei Pleşu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baladă

Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai, care mai cântă,
Cât părinţii vii ne sunt -
Mai exista ceva sfânt.
Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutu-l ţinem minte -
Mai există lucruri sfinte.
Cât Luceafărul răsare
Şi în cer e sărbătoare,
Şi e pace pe pământ -
Mai există ceva sfânt.
Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice "părinte!" -
Mai există lucruri sfinte.
Cât durea-ne-vor izvoare
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt -
Vom trai pe-acest pământ.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

- sex. - bani. - haine. - maşină. - corp de plajă cu six pack. - reputaţie şi respect. Imaginează-ţi că în cele mai multe cazuri, oamenii îşi doresc aceste lucruri doar ca să simtă că valorează ceva, că sunt importanţi şi contează. Ce trist trebuie să fie să ai toată lista de mai sus şi să simţi că eşti la fel de mic şi neimportant ca şi când nu le aveai. Şi mai imaginează-ţi că dacă ai ştii cine eşti cu adevărat, câtă putere ai defapt şi care ţi-e originea din care vii şi unde te vei întoarce, nu doar că nu ai mai avea nevoie de nimic din cele de mai sus ca să te simţi împlinit dar chiar le-ai putea obţine relaxat şi răzând. Doar că pentru asta trebuie să uiţi tot ce ştii şi să faci munca interioară cu propriul suflet. Psihologie, dezvoltare personală şi spirituală. Doar că psihologia nu se vede din prima. Şi nici sufletul sau munca interioară. Aşa că omul continuă să fugă după ce se vede. După primul lucru care se vede. Fără niciun rezultat. Ca o maimuţă. Proastă.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prinsoare

Tu n-ai să ştii că la-nceput
a fost durere, a fost şi cânt
tu nu vei ştii cât am visat
iar capul mai mereu plecat
a strâns în el zeci de plecări
ce s-au unit în mii de dări.
Tu nu vei ştii de ce-am venit
vei vrea doar să te ştii dorit
să arzi din candela iubirii
să termini din izvorul firii,
să-mpământezi din viaţă
lacrimi cerului să faci dulceaţă.
Noi am strans la piept ogoare
de-a putea şi n-a putea şi doare,
vrednic timpul blând a curs
din iubire lent s-a scurs
tot ce am visat vreodată,
tot ce n-am ştiu să fim
tot ce-am vrut fără să ştim
tot ce ne unea pe veci...
astăzi eşti, mâine te treci.
Omule, trăieşte-ţi viaţă
şi iubeşte, sfarmă gheaţa
sufletului ce a cuprins:
Astăzi, fericirii mă dau prins!

poezie de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem atât de mici

Când priveşti pământul de la mii de ani lumină
Suntem atât de mici, atât de nimeni
Aici totul pare esenţial în tragedia vitală
Încăieraţi într-un ghem de şerpi supravieţuitori
Ai propriilor noastre muşcături prietenesc veninoase
Gata să ne dăm viaţa unică pentru un rest de ideal
Scăpat din buzunar de vre'un lunatic bărbos
Suntem un destin dintr-un munte de ţeste meschine
Urcând sau coborând pe scări şi trepte de fum
Încrâncenaţi luptăm ca pentru ultima clipă de lumină
La ce bun toată acestă echilibristică deasupra abisului
Pe cine interesează sau impresionează scremetele noastre
De sus cineva se prăpădeşte de râs la baletul nostru
Din lojă se vede atât de penibil jocul actorilor
Şi nici măcar nu ne plăteşte nimeni pentru spectacol
Ce vedem nu există în realitate iar realitatea care există
Noi nu o vedem

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Cine ştie ce o să mai spun de data asta?
Chandler: Dacă ar fi ceva în capul tău care să te împiedice să spui lucrurile pe care le zici!
Joey: Bine, în ordine, o s-o fac. Dar voi trebuie să fiţi la masa alăturată, ca să mă opriţi dacă încep, ştiţi voi, să spun ceva stupid.
Ross: Asta numai atunci sau tot timpul? Pentru că... avem şi noi servicii, ştii.

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu un numinosum. Cine n-a făcut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi lucruri a căror experienţă o poate face, chiar dacă rămân inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor. Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume. Numai atunci viaţa este întreagă. Pentru mine, lumea a fost de la bun început infinit de mare si de insesizabilă.

citat celebru din Carl Gustav Jung
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este esenţial să fim energici, dar fără să avem o concentraţie a zahărului din sânge prea mare.

citat din Luigi Gratton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemul nostru

Când se găseşte un pom mai roditor
Ridicat semeţ peste marea anonimă de frunziş
Când scoate capul un pionier răzvrătit
Se găsesc repede câţiva şerpi fraţi să-l sugrume
Bâte prieteneşti şi târnăcoape viclene
Care îl trag din zborul lui obraznic cutezător
Pe fundul sacului golit de vise şi dorinţe
Avem tatuate pe circumvoluţiunile sufletului
Blestemele triste ale Mioriţei
Se urcă veninul colcăind în cazanul spurcăciunii
Vorbe fără rost, păreri fără întrebări, micime
Până când iarăşi suntem nişte râme oarbe
Scormonind acelaşi rahat fără gust din seva naţională

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!