Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Voce interioară

adunai gânduri răzlețe
pe care le scriai uneori
pe frunze veline
alteori pe roșeața obrajilor

eu ți le citeam tare
cu vocea mea interioară
și abia așteptam să văd
cum trecem din unul în altul

ca atuncea când tu ai fost
rostită în altă limbă
și eu împăturit în alt cuvânt
ca atuncea când eu te-am vrut plenar
și tu n-ai existat
ca atunci când ai plecat nedeplină
și eu am rămas
neinventat

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

La revedere

Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere
Care porniseră cândva, pe-același drum.

Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă,
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta.
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără-o stea...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La revedere

Când ai plecat, nu ne-am luat la revedere
Și nici adio nu ne-am spus, nici rămas bun.
Și-am dispărut ca două existențe efemere,
Care porniseră cândva pe-același drum.

Când ai plecat, nici n-ai privit în urmă.
Eu am îngenuncheat într-un târziu în urma ta
Și m-am trezit în altă lume, tristă și diformă,
Pe-o stranie planetă, fără Lună, fără o stea...

poezie de (9 iunie 2018)
Adăugat de Marian Florentin UrsuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rămas bun

rămas bun foști copaci,
pe curând,
vă mutați emigranții spre sud
când prezentul acesta sordid
se conjugă la timpul trecut

rămas bun frunza mea,
te-am iubit,
dar te las mai crești înc-un an
un poem incognito foșnind
și-anotimpuri de păsări pe ram

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aerul rece al singurătății

și pietrele vorbesc
din când în când
cu aerul rece al singurătății
cu praful de pe marginea viselor
cu păsările fără amurg
cu pustietatea cărărilor
fără frunze

cu bolta
fără înaltul copacilor
cu apele repezi
cu viețile și mai repezi

cu veșnicia

și uneori cu oamenii
mai ales atunci
când ei tac

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mistuire

îmi aduceai cerul mai aproape
de pat
să văd amurgul cum ne străbate

eu așteptam
crepusculul din tine
ca un prădător de noapte
hămesit
să văd mistuirea
dacă te mai
bântuie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cipriana Tanu

Trăitor

Uneori te iubesc
alteori îți beau din lumină
nepiericiunea aceea cu trupuri de rai

uneori te iubesc
alteori mă ninge
cu glas tare aurora sfinților tăi

uneori te iubesc
alteori mă dau preatefericescule
drăgostirei buzelor tale de zeu

uneori te iubesc
alteori învăț
cum să reînviu la secundă

uneori te iubesc
alteori îți cânt dorul la frunze
și învelesc greieri cu rouă

uneori te iubesc
alteori absențele
sapă în sânge tranșee

uneori te iubesc
alteori viteza luminii
într-un hohot de plâns

uneori te iubesc
alteori mă veșmânt
întru fiică de înger ori scai

uneori te iubesc
alteori vai

poezie de din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oameni fără țărmuri

îți făceam cadou câte un apus în fiecare seară,
tu îmi aduceai în dar un răsărit
în fiecare zi,
uneori eram plecați prin lume ne vindem sufletele
concretului
pentru a plăti la timp chiria
și taxa pe existență,

iubirea devenise facultativă,

îmi scriai dintr-o realitate virtuală că
doar copacii mai au coloană vertebrală
și idealul
de a ajunge aproape de cer,

cotidianul este perceput altfel
când plutești în derivă
într-o mare de oameni
fără țărmuri,

eu te așteptam la marginea netivită
a dimineții îmi arăți cu degetul
unde începe lumea
și unde se termină certitudinea
zilei de azi,
tu îmi scriai dintr-o altă perspectivă
că trăiesc iluzia unei insule,
că doar apusurile ne-ar mai rămâne
să le privim
împreună.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Drumul spre liniște

mai trec prin cimitire uneori,
e un peisaj inedit, mai ales toamna,
nicidecum sumbru

drumul pare mai liniștit câteodată printre cruci,
în orașul de la capătul lumii

este un drum neumblat din deșertul umbrelor,
este o scurtătură prin orașul păcatelor,
printre cruci, pe unde mai trec
uneori,
când oamenii nu mai încap unul de altul prin cetăți.
când oasele mă încearcă,
când mă îmbolnăvesc de dorul tău,
când se răcește întunericul
și tace insuportabil

mai trec pe lângă cimitire uneori,
ca pe lângă Purgatoriul lui Dante.
ocolesc cu grijă
orașul celor șapte păcate

pare o cale mai sigură către casă,
e drumul spre liniște

corbi uriași stau cocoțați
sinistru
pe o gară fără trenuri,
într-un oraș de la capătul
timpului,
croncănesc diabolic, tot mai tare,
atunci când trec
printre cruci,
uneori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ratăciri

aș fi vrut să te ating
dar trupul îți este umbră
de spini,
aș fi vrut să te-ajung
dar poteca e îngropată
în uitarea pământului.

aș fi vrut să-ți vorbesc
din singurătăți
dar nici nu mă mai aud
când
te strig,

aș fi vrut să te urmez
dar nu te mai văd
în pustiire.

aș fi vrut să te uit
în ochii lui Dumnezeu
dar mințile îmi rătăcesc
încă,
pe drumuri bătătorite
de oameni nebuni.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zi pustie de februarie

tu stăteai la un capăt
de lapoviță,
eu la celălalt,
pe-atunci,
pietrele caselor se lăsau încă știrbite
și rotunjite
de ploile grele de amintiri
și de patimi

ne apropiam unul de altul abia când
terminam de măcinat nervii,
de răstălmăcit zodiile
și semnele de pe cer

cea mai tristă noapte a fost când
frigul remușcărilor răzbătea
tăios
prin crăpăturile ferestrei
și ale pietrelor,
iar vântul se cuibărea în locul gol pe
care-l lăsaseși demult
în urma timpului,
într-o zi pustie
de februarie

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultimul dar

ultimul dar pe care
mi l-aș face
ar fi mă privesc în oglinda
din spatele oglinzii
ca săvăd așa cum am fost
apoi m-aș întoarce pe dos să văd
cum aș fi vrut să fiu

după aceea
aș scoate rama din dreptul inimii
te-aș pune pe tine în mijlocul ei
și te-aș întreba,
cum aș putea face o curbă
cu viteza luminii
în imensitatea cerului
ajung exact acolo
de unde am vrut să pornesc
și să-mi aduc aminte mereu
de cel
care nu mai sunt?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fără trup

am încercat în creșterea mea
să te străbat
dar te-am simțit atât de singură
în exilul tău pe pământ
și n-am putut a-ți spune strigând
eu prin tine sunt ca firul de iarbă
înaltă
și tu nu știi ce sunt eu
și că de fapt eu te înfior
când visezi fără trup

am vrut în trecerea mea prin geamătul tău
de dragoste
să te înconjur cu brațele tale
fiindcă eu eram tu
ghemuit în sângele tău
și atunci când erai plecată cu duhul tău
afli taina secată a pietrei
ardeam și eu pe rug

și iubirea ta plăpândă
parcă ar fi o rugăciune plânsă
o teamă de sfârșit de zare

și spune-mi tu din vârful
schimniciei tale
cum să-ți fie teamă de străfundul cerului tău
când sufletul meu e infinit
mai adânc?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vremea copacilor

de ce-mi mai vii,
acum când se lasă negura peste
ziua trupului meu?
nu știai că arborii au vremelnicia lor?

trebuia vii atunci
când copacii mei, mai aveau
aripi de frunze.

de ce-mi mai vii,
acum când însingurarea se lasă peste
destinul meu,
când rădăcinile teilor
se prind tot mai adânc
de miezul pământului?

trebuia vii atunci
când coroanele copacilor mei
înfruntau furtunile
deșertului.

de ce-mi mai vii acum,
când neputința mă doboară,
când arborii înnebunesc și nu se mai văd
de nisipul vremurilor?

trebuia rămâi cu mine
atunci,
acum nu mai pot decât să te salut
în trecere,
la o răscruce
de zări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Existență ambiguă

mă pregătesc pentru o singurătate lungă
nu sunt omul căruia i-ar fi frică
vorbească uneori
cu adâncimea fântânilor
cu scorburile copacilor
cu pietrele morilor de vânt
cu părăginirea dintre morminte
cu prăpăstiile
din fiecare om

cred uneori că pot trece prin stratosferă
independent
de voința ambiguă a materiei
sinucigașe
intrinsec trăirilor oamenilor
în duminicile lor vetuste

pot trece de la un abandon la altul
fără ipocrizia absurdă a iertării
păcatelor

pot lupta cu mine însumi
din genunchi
pot -mi ridic ochii spre planete
atunci când gravitația haotică a lumii
mă ține cu capul plecat

nu mi-e frică de singurătatea
și distanțele cosmice dintre oameni

mi-e frică atunci
când un fel de destin
se înfruntă în fiecare zi
cu existența
într-o luptă nedreaptă
corp la corp

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Unui epigramist

Atunci când face-o epigramă,
El se pretinde-a fi artist.
Și-atunci când face panaramă,
Spune c-ar fi epigramist.

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeie de zăpadă

spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între ghețuri și-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă

acuma când vine o altă stihie
te caut în mine și în erezie
pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie
pe niciodată și pe veșnicie

tu vii înspre mine, ai coapsele albe
și ninge a tine din florile dalbe
și cu zăpada ce n-a vrut să-mi vie
în inefabila copilărie

mi-e dor cel mai tare când ninge a tine
ca în calendarele precreștine
și-n imaculata calamitate
mi-e dor de trecutele noastre păcate

bate un crivăț a viață și-a moarte
și ninge cu margini de eternitate
și ninge acut nu se mai vadă
femeia iubită de-un om de zăpadă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg de salcâm

spuneai că înfloresc târziu,
ca un salcâm alb
pe nisipuri mișcătoare,
că spinii mei suportă
capriciile tale
și anotimpurile secetoase
din lăuntrul oamenilor,
uneori
pot crește frunze
în lumina altor ochi
pe pământ,
că ploile nu-mi pot pătrunde
lemnul galben de piatră.

spuneai că florile-mi
înnebunesc,
că primăvara s-ar pustii fără
de albine,
că iezii nu ar mai avea
umbre înalte
și porți albastre
la care să se închine.

spuneai că nu mă poți atinge
pe buze
decât în april,
când abia începe -mi crească
coroana de spini,
de suspine,
că fără de floare,
n-ai putea veni la mine
-mi veghezi amurgul
arid.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am rămas fără cuvânt

Nu mai știam nimic de tine
doar ce mai citeam din când în când printr-un ziar
mă-ndepărtasem de lume, de oricine
și nu mai vorbeam
tăceam eu și-o lume întreagă în al meu gând
până într-o zi când din greșeală
te-am strigat înlăuntrul meu cel mut
și-atunci, parcă durerea
din vocea ta m-a durut

Oare cine ești tu
eu cine mai sunt
pe care drum ne-am întâlnit
apoi ne-am rătăcit ca un ecou pierdut?

Când vrem vorbim cuvintele se revoltă și tac
și tac, tac încăpățânate și se opresc pe buze
rănite pe rugul fierbinte din sărut

Înlănțuiți în brațe mute
printre albastre plânse ploi
se-amestecă săruturi vechi pe tâmple
și curgem amândoi cu zăpezile din noi..

De nu te strigam în mine, iubite
am fi rămas un biet și uitat cuvânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tainică iubire

Copilă, noaptea îmi apari în vise
din a căror mreajă nu pot mai ies,
vreau a te purta cu mine cât mai des
pe astrale drumuri de noi deschise.

A fost să fii iubirea mea cea veche
în adolescența mea la-nceput,
când te iubeam tăcut și n-ai știut
c-aș fi vrut atunci să fim pereche.

Nu ți-am spus vreodată la ureche
un cuvânt de amor ori alte cele,
nu te-am sărutat sub cer cu stele,

Te-am iubit în taină, în tăcere...
Destinul m-a dus în depărtare,
suspinul de atunci încă mă doare.

sonet de (28 septembrie 2015)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă doare...

Mă doare să văd oameni plângând
Mă doare să văd pe cineva suferind,
Mă doare când nu ești lângă mine
Mă doare știu că nu-ți este bine.
Mă doare atunci când nu mă iubești,
Mă doare atunci când mă umilești
Mă doare când știu cât te iubesc
Mă doare să văd că nu te recunosc...
Mă doare tăcerea rece și grea,
Mă doare durerea din inima mea
Mă doare ș-o lacrimă ce curge pe obraz
Mă doare când știu de-al tău necaz.
Mă doare de-o frunză ce se leagănă-n vânt
Mă doare de oricine și orice cuvânt,
Mă doare că TU nu poți -nțelegi
Mă doare... dar tu ai vrut să alegi.

poezie de (25 octombrie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook