Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniela Luminița Teleoacă

Minimul motiv

mă apropiasem
simțisem un gard viu tremurând
ca și cum o pasăre ca și cum om

o magnolie își dăruise petalele
vântului... privirii de artist
dumnezeului ascuns
așteptându-și constant
ofrandele ancestrale

au trecut mai multe secunde
cine știe?! poate o viață
căutam detaliile acelea apte
să garanteze continuitatea
cum ar fi o problemă spinoasă acaparatoare
o iluzie... un joc nesfârșit de-a-uitatelea

din nou mă apropiam
simțeam
vietate bolnavă
nu se știe dacă agonisindu-și rana
de prin vecinătăți... dintr-un sine

sirena sunase deja... pentru a câta oară?
mai toți cunoscuții alergaseră
își puseseră la adăpost cele 2 mâini 2 picioare...
bruma de sensuri cu care poate o stare de asediu să te lase
aproape fericiți improvizau posibila oră viitoare
încă erau capabili să înfieze licurici
să legene somnul cu monștri al vinovatului

făceau dulceață de vișine își recondiționau hainele... sentimentele... iertau... băteau din palme se salvau chiar dacă... chiar dacă


și tu...

și noi

2 vietăți agonice
nemaivând
minimul motiv
să se adăpostească

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Omul e cel ce își formează pielea. Da, pielea poate să ne dezvăluie multe lucruri. Dacă ea e fină și spirituală, înseamnă că omul e spiritual, pentru că nimeni nu-și poate forma o piele care nu-i corespunde. Inconștient, omul lucrează asupra pielii sale, și, dacă știe cum să și-o facă, poate chiar să o schimbe.

în Centrii și corpuri subtile
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omul spre victoria destinului sau" de Omraam Mikhael Aivanhov este disponibilă pentru comandă online la numai 18.90 lei.

Poate că așa a început

arunc din mine floarea sângelui
ca pe o pasăre pe care o inițiezi
plin de erori
în zbor

pe trupul de piatră al statuii
furnica
își urmează calea cuminte
saltă uneori
reașează firimitura de azimă
fericită că a încăput încă o lume
pe spatele ei fragil

pe o floare
o viespe
își spală picioarele aproape invizibile

lasă câte o picătură de otravă
se scutură de uri
și pleacă mai departe
la atac

poate că așa a început să se nască
arta
cine mai știe? cine mai știe?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Nu ne aminteam

dacă avuseserăm vreodată
haine de stradă
nici când alergaserăm ultima oară
lăsăm în urmă fie și pentru 5 minute
aerul stătut al dormitorului ca un buncăr protejându-ne
de orice mai puțin de noi înșine

și dacă podeaua lipicioasă a livingului ne tachinase o vreme
iar noi – generoși peste poate, doar liberi!
îi acordaserăm patru cinci șase... 9 din circumstanțele atenuante

și cum rochia galbenă era pentru ziua fermecată
eșarfa cu sclipici pentru picnicul de joi

dacă îmi plăcea ies pe fereastră
dau cerul tare și pomii aproape?

curgeau flori din cais
o voce inunda cosmosul:
așteptai la o poartă


... și oare obișnuiai -ți apropii nările
de trunchiul viu purtător de magnolii
al femeii dintr-o carte?!

cu certitudine

prin noi trecuseră alții

nu specii

în papuci și halat de casă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Li Bo

Chefuind cu cineva în munți

Cum bem împreună,
în vreme ce florile de munte își desfac petalele,
noi golim cupă după cupă
până când eu sunt deja beat și somnoros –
așa că mai bine pleacă!
Mâine, dacă te-îndeamnă inima
și te simți în stare, vino din nou,
dar ia și lăuta cu tine.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Un om fără încredere în el, dacă își îndreaptă spatele, dacă respiră lent, umplând plămânii complet cu aer, își ține bărbia ridicată, privește fix mai multe secunde fără clipească prea des, poate să își dezvolte super rapid puterea interioar㠖 încrederea în sine. Dar dacă iei un om fericit și îl pui să își coboare umerii, să își plece capul, să își șteargă zâmbetul de pe față, după o perioadă uită complet să mai fie fericit. Deoarece corpul, mușchii lui trimit spre creier informație, iar creierul pricepe că dacă stai așa, ai o stare de depresie, de tristețe. Așa că ai grijă în ce poziție stai azi, pentru că postura corporală o să îți facă ziua fericită sau tristă. Gândește-te puțin la asta.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-și depășește încercările
Și lună de lună zâmbește
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Și sufletu-i putrezește
Cum l-aș putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăiește-n iubirea dușilor
Și-n ei se regăsește pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Și umblă pe planetă flămând
Cum l-aș putea numi?
Cine se ridică din praf
Și nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Și nu mai are sânge de viață-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanțuri de sclav
Cine ridică munții din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aș putea numi?

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Daniela Luminița Teleoacă

O parte dintre oameni fugiseră pe facebook

te făcuseși nevăzut
nu știam
în care dintre realități să te caut
era o senzație sau o stare... poate chiar un sentiment
știam că sunt unică și indivizibilă
în deplinătatea facultăților afective exclusesem
toate fericirile suspecte precum și luxul
reactualizării tragismului antic
băgasem mâna în foc:
în ruptul capului nu mă mai stârnea
densitatea fotonilor tăi pe cap de locuitor în beznă

și totuși
nu știam în care dintre realități să te caut!

o parte dintre oameni fugiseră pe facebook
își făcuseră case supraetajate cu termopan translucid aproape opac
orice atingere de lumină era decretată pătrundere prin efracție
oameni persoane indivizi se complăceau într-un fel de bal-mascat
purtau atitudini policrome barbar își somau cuvintele
să se înțeleagă ALTFEL


altă parte fugise de pe facebook
nu se știe dacă în Realitate
cert este că
un al 6-lea simț trimitea semnale
ca orice minciună
orice ascunzătoare era menită în cele din urmă
a fi demascată

te-am ghicit
partizan infiltrat sub acoperire
în virtualitate blindată

excludeam în continuare
orice stare de fericire suspectă
luxul reactualizării tragismului antic...

mi-am zis:
o să te pun
în textele mele
nu conteză dacă
mai ești au ba

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oceanul de Liniște nu poate fi creat, deoarece El există deja - de aceea, dacă încerci îl creezi din nou, vei crea o altă versiune a oceanului - un mic lac - care te va ține departe chiar de Oceanul în Sine, căci orice creație a unui sunet relativ nu poate cuprinde Prezența Absolută în Sine. Liniștea există chiar și în clipele de confuzie, de suferință, însă, datorită faptului că oamenii se identifică total cu forma, ei nu pot transcende forma și rămân la nivelul la care poate exista zgomotul care a pus stăpânire pe formă. Războiul creează război, pentruo iluzie creează o iluzie și mai puternică, iar identificarea cu iluzia creează o realitate iluzorie, modelată și condusă chiar de iluzie. Când te identifici cu iluzia - cu zgomotul - atunci zgomotul trăiește prin tine și tu nu mai trăiești viața, exact așa cum este - ci trăiești viața zgomotului, exact așa cum este zgomotul. Răzvrătirea împotriva zgomotului nu face altceva decât împuternicească autoritatea zgomotului asupra ființei tale.

în Întoarcerea la Liniște, Liniștea, Partea I
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Intoarcerea la liniste" de Cătălin Manea este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 11.99 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Il existe toujours un ange gardien

oamenii miroseau a bomboane mentolate
nimeni n-ar fi putut spune
cât de conștienți cât de mândri cât de indiferenți
erau ei la frumusețea degajată

se opreau în dreptul bazarului cu iluzii
mimau negocierea afișau expresia achiziționatorului de succes
oricând își puteau permite investiții în trecut

ieșeau... briza împingea pe scenă
siluete valencia eșarfe galbene prelungind
fragilități minore în aria aceea unde părea
că îngerul se unește cu omul

dansau-dansau!
nu era vina lor!
străzile pocneau de reacții chimice!

râzând își asigurau porția poate eronată de endorfine
călcau terenuri minate se aventurau scăpau ca prin urechile acului


din instinct din convingere
o pasăre le purta hainele aruncate
trecându-le iertătoare prin vămile cerului
ca printr-o zonă a memoriei afective


ei treceau
miroseau constant
a bomboane mentolate

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și acum, cum...

Și acum, cum să ne-ntâlnim,
Să-ngrijim iubirea noastră,
Dacă anii au trecut,
Dacă nu-i loc pentru asta?!

Și-apoi, cum să ne vedem,
Să sperăm la zări albastre,
Dacă ochi-ți s-au pierdut
Printre florile sihastre?!

Cum -i spui dorului dor,
Când ți-e inima tăciune?
Cum să mai gândim la noi,
Unde nu-i loc pentru mine?!

Ți-am cerut atâta doar:
Să fii om, cum se cuvine,
Ți-am cerut... dar, în zadar,
Nu auzeai pe mine!

Poate ești, cu adevărat,
Suflet bun ori cine știe?..
Și tot zici: ai regretat...
Poate! Dar nu pentru mine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dostoievski

Noi, rușii, niciodată nu am avut romantici proști, cu capul în stele, ca germanii, și mai ales ca francezii, care nu reacționează la nimic;chiar dacă se crapă pământul sub ei, chiar dacă Franța ar pieri pe baricade, ei sunt la fel, nici măcar cuviința nu li se schimbă, și își vor cânta cântecele lor stelare, cum să spun, până vor intra în mormânt, pentru că sunt proști. La noi, pe pământ rusesc, nu exista proști;asta se știe;prin asta ne deosebim de celelalte popoare.

în Însemnări din subterană
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Le Joueur" de Dostoievski este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -59.72- 32.99 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Poemul zilei

ea venea pe o cale
în rochie înflorată și pantofi din lac
2 fluturi trudeau s-o desăvârșească estetic
zgomotul muzical deschidea o corolă

în lume
se emiteau constant prognoze nefaste
tocmai ce scăpase [pentru a câta oară?]
rochia albă cu magnolii – ca o platoșă!

ea venea pe cale
la intervale sonore își pipăia poșeta minusculă:
rujul din coacăze o agendă "autrefois" stiloul cu peniță de aur 3 bomboane cu lapte

întreagă și vie venea!
ingenuitatea ei avea poate să fie trecută cândva
la Poemul zilei

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

În gol

viața continua să se deruleze
de mult se difuzase episodul final
nu mai simțeam nici măcar oboseala
exasperarea de a repeta una și aceeași temă

repetiția dilua simțurile
sentimentul primejdiei
o mână uriașă frământa vocile
amesteca trupurile

de aceea poate narcisele își pierduseră
apartenența la clasa filelor albe
portocalii înfloreau inodor
într-un manual alterat
de trecerea degetelor și a timpului

văzută dintr-un tablou
viața era cântecul monoton la flașnetă
într-o după-amiază nenumită
în care deposedați de tragic

oamenii

ieșiseră la o promenadă

ne dezbrăcam eul ca pe haină
ieșeam insidios... ieșeam...
figurine alterizate aglomeram străzile
cu pași în reluare care nu scriau
mai nimic

poate doar
această iluzie fărâmițată
în care ultimele rămășițe
ale bateriei universale
ne făceau să părem
încă o vreme
vii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tratament pentru suflet...

Ați vrea știți cum poate fi sufletul tratat
Oameni de știință de multe ori s-au întrebat
Dacă-i materie sau poate energie
Nici azi după atâta timp nu se mai știe

Cum tratezi un suflet dacă nu-i organ
Cum -l vezi dacă-i puțin peste gram
Și totuși un suflet de multe ori e în suferință
Cum își explică asta oamenii de știință

Cum am putea sufletul îl tratăm
Unde se află, ce este, ne tot întrebăm
Cu siguranță el există și este de găsit
Dacă un suflet și azi mai poate fi rănit

Sunt răni ce ne-afectează sufletul
Se simt ca vuietul, se-aud ca urletul
Și dacă vrei vindeci sufletul în rană
Atunci un antidot există, nu-ți fie teamă

Un singur tratament îl poate vindeca
Formula ideală este doar iubirea
Nu încercați s-o cumpărați din farmacie
Nici vreo formulă magică nu vrea fie

Va trebui luați în fiecare seară
O porție dintr-o substanță rară
De veți simți o nouă stare de trăire
Aveți un suflet vindecat doar prin iubire

poezie de din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Contrabandă cu vise

după noi vor sosi alții
vor continua
de la firul roșu
desprins din rochia mea
de duminici
din scâncetul nou-născutei
la întâlnirea cu tine

își vor întinde corturi
din întunericul împrejurimilor vor aprinde
cel mai înalt dintre focuri
vor scoate capete rozalii îngeri
Dumnezeului îi vor da de știre

își vor apropia mâinile
punte peste trecere vor face
din străfundurile cosmosului
ca dintr-un străfund de sine
vor plămădi fața nouă a iubirii

de la falsa ezitare a păsării de a-și îndrăgosti pe veci zborul
vor învăța bir cu fugiții să nu dea vreodată

neputincioși
manechini în uniforme
vor ridica din umeri
la următoarea tură
ei înșiși se vor îmbarca

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Fericiții

colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi

lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă

ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului

parc-am fi fost frați
și moartea...

spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște

eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului

ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic


fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ion Untaru

Poate nu știți că diseară...

poate nu știți că diseară
vor veni la cină oamenii de ceară
cu trăsuri de apă și arlechini de lemn
coborând în suflete solemn
să te întrebe ce mai faci
dacă ai învățat taci
vadă ce mai zici
despre cele mari, despre cel mici
despre bani, despre guverne
lumea doarme așa cum își așterne;
să nu le zici nimic, nu le sta împotrivă
dacă răzbate cine știe ce derivă
vântul dinspre fisc, mai bine du-ți mâna la plisc,
să nu se lase cu colivă!

n-o mai căuta pe doamna ta de pică
a plecat care va zică
era pe stradă, făcea autostopul
să-și cunoască și ea horoscopul
te-a scos din cărți dar n-a vrut -ți spună
nu te (mai) așteaptă nici o veste bună!
iart-oși ea a vrut -ți facă felul
dacă n-o-ntâlnea pe doamna cu cățelul;
haina este coaja, principal e miezul
ce-ai faci dacă lipsește titirezul?
o să dai din mâini fără nici un spor
lozul tău a fost necâștigător!
toate astea par poate superstiții
dar nu știi cine sunt ăia fericiții
care toată viața au tras și trag, și trag
și mai și rag...

poezie de din manuscris (2015)
Adăugat de Ion UntaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

În punctul acela

chipul mamei se scufunda
n-aș fi știut spun
cum îi erau ochii
dacă îi ținea deschiși... înalți
sau pătrunși de un somn

bradul era viu
lângă o vitrină
poate în unghiul acela
unde uimindu-se un copil
își așezase hotărât desaga cu fericire

un altul se trezea
intempestiv umplea aerul
cu sperietură de aripi
fuga lui în picioarele goale
impregna cosmosul
cu atâtea lecții neînvățate

supusă mâna desena
formule chimice alambicate
numai dorul de altceva

se simțea parfum de levănțică!

din abisul unui balcon
doboram cu viteza iubirii
mai toate necunoscutele

până la floarea-de-măr
de nu va fi fost
Mama.

poezie de din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jane Austen

Dacă o femeie își ascunde sentimentele cu aceeași iscusință și față de obiectul afecțiunii sale, poate rata șansa de a-l captiva, și atunci n-ar fi decât o slabă consolare crezi că lumea nu știe nimic... Suntem toți în stare să facem începutul singuri - o anumită preferință este destul de firească; dar prea puțini dintre noi sunt în stare să se îndrăgostească cu adevărat, fără încurajare. În 9 cazuri din 10 e mai bine ca o femeie arate mai multă afecțiune decât simte.

în Mândrie și prejudecată
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Lady Susan the Watsons Sanditon" de Jane Austen este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -37.99- 15.63 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Restanțe

ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!

! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul

tu rămâneai

undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât acopere
eventuale trădări ale aproapelui

nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!

vietăți preistorice revendicau simțurile când

caruselul a început împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea -l germineze imperfect

chipul meu îți rămânea

într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate

între noi

se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...

numai un destin care ne excludea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook