Nesfârșitul
Scapă din vedere teama și uită de moarte
se grăbesc să prindă timpul care fuge
uniform și egal,
nu rămâne la nimeni dator.
Când îți torni în pahar imprudența
fără să vezi adâncul ce trupul ți-l cheamă
cu întâmplări negre de mercur alb,
viața nu vrea să mai curgă.
O adiere ce flutură neliniști de ospăț,
golește aripa de penele zborului
și înnoptează pe tărâmul morții
nesfârșitul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre zbor
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
- poezii despre frică
- poezii despre aripi
- poezii despre alb
Citate similare
Nimeni nu fuge de moarte
Nimeni nu fuge de moarte
La ieșirea din munții semeți
apele se limpezesc sărind în cascade
pe fața dimineții soarele își lasă razele
chiar dacă-i rece învăluită-n ceață,
totul se-ntâmplă normal și grăbit,
nimeni nu fuge de moarte,
dar trăiește cu teama în oase.
Nesfârșitul prin care curge văzduhul
lasă în hăuri ecoul
și ziua se ridică din memoria clipei
fără cicatrici pe buzele amiezii
înflorind în ochi bucuria luminii.
Dacă pot să străbat cu sufletul,
odată cu săgeata albastră
voi străpunge cerul cu iubirea de semeni.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre munți
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre lumină
- poezii despre iubire
- poezii despre dimineață
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În zilele luminii
Mă regăsesc în fiecare dintre oameni
și caut răspunsuri la întrebările lor,
cel ce uită să se apropie de rădăcini
nevrednic își pierde credința
și e zbate răpus de îndoieli.
În zilele luminii mă dezleg de întuneric
mai hotărât decât înfometații de cuvinte,
mă rup de teama care surpă voința
și-mi rămâne în urmă ecoul.
Trăiesc în umbra răcorii de seară
dau la o parte nepăsarea,
odată cu puterea care se ridică pe zid
de zidul pe scară îl urc
în vreme ce orizontul se îmbracă în purpură.
De la mine scapă idei ce scapără,
lupt cu întâmplări care înghit scântei,
tu-mi dai iubirea ce-mi înfășoară trupul,
eu nu știu ce să-ți dau
nu vrei nimic.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre seară sau poezii despre idei
Sfârșitul e încă pe drum
Cade noaptea în pereții scorojiți
și-n odaie niciodată n-a fost singurătate,
n-a fost nici tristețe
cu lacrimi fără să curgă.
Dar ce neliniște apasă în genunchi
de nimic nu mai contează
înrourând inima pietrei.
Doamne, fiorul lăuntric
trăirea în afară...
rupe din mine bucăți colțuroase
pe care nu vrau să le pierd.
Noaptea fuge, scapă din capcana
pe care timpul mi-o lasă mie
și tu-mi șoptești
sfârșitul e încă pe drum.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tristețe, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit sau poezii despre inimă
În genunchi o rugă tot repet
Prin vorbe o să curgă lumina
cu foc în sângele cuvintelor,
inima le absoarbe din răsăritul zilei
prin mugurii care floare devin.
Timpul rămas în secundarul clipelor
te cheamă să fugi odată cu el,
să simți de scapi câte ceva pe drum
cum stelele căzătoare din cer.
De uit în tainic să mă cuprind
în genunchi o rugă tot repet,
mai sus decât în picioare să mă înalț
pe urmele zborului de îngeri albi.
Deși încerc să mă lepăd în albastrul cu nod,
puterea culorii nu mă atinge
mai mult decât teama ce se mistuie-n mine
că nu pot s-ating mântuirea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sânge, poezii despre stele căzătoare, poezii despre picioare, poezii despre mântuire sau poezii despre muguri
Aproape de tine
Sub tălpile tale fug drumuri de pământ,
printre pași zboară păsări din ierburi,
cu lacrimi de ploaie, norii
te păzesc de întâmplări vinovate.
Aproape de tine
îmi frământ mâinile fără atingeri
sub impulsul trădărilor interioare
de care doresc să mă rup.
Fac scut din urme de așteptări,
mă îmbărbătez să nu uit de îndrăzneală
și lupt cu ochii necontenit,
să vezi ce nu e de văzut.
Nu mă lăsa să sufăr
mai mult decât iubirea mi-o cere,
pune-mi înbrațe trupul și sufletul
ca pe un trandafir alb în zori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre trădare, poezii despre trup și suflet, poezii despre trandafiri, poezii despre păsări, poezii despre ploaie sau poezii despre ochi
Fără corp și pași
tăceri rupte din tainele nopții
îmi lasă teama în simțuri
într-un timp continuu, fără corp și pași
prin care trec fără să-l percep
unde-mi pot grava clar amprenta
sau pierd în uitare trecutul
multe întâmplări se pot manifesta
în viața fiecărui om
indiferent de participarea sa
nu și de performanțe
sedimentate-n scrieri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre tăcere, poezii despre trecut, poezii despre simțuri sau poezii despre grafică
Întâmplări în alb și negru
Dacă mi s-au cuibărit în gânduri iluzii,
sunt departe de realul cognitiv
și scap din vedere ce mă înconjoară.
În fața ochilor se perindă trecutul
întâmplări în alb și negru
într-o rupere de ceea ce cred.
Nu mă plâng dar, nici nu zburd în bucurie,
mă pierd în imagini neconturate clar,
mă îndoiesc de vorbele ce mi se spun
mai ales când sunt oblice.
Dacă iluziile îmi dispar grăbite,
tu contribui cu toată liniștea din cuvinte,
nu mă lași pradă lupilor vechi,
mă așezi la masa rotundă cu trei picioare
unde se nasc marile spirite
și se hrănesc flămânde cu idei.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre naștere, poezii despre lupi sau poezii despre imagine
Surâs
sub tălpile tale pământul lasă urme
pietrele se rotunjesc și ascultă
cum fuge praful
din spate vântul îți flutură părul
soarele cade pieziș pe trup
cu săgeți înfipte-n lut.
timpul se scurge topit ca ceara
aproape că râde
pe gura ta arsă de sete
dragostea mea te urmărește
cu o răcoare
pentru fiecare surâs blând.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre vânt, poezii despre păr, poezii despre lut, poezii despre gură, poezii despre ceară sau poezii despre Soare
Focul de vânt
Ca o dedublare în piele
trupul se lăsa obligației de încălzire
ca o pregătire pentru sex.
În anumite momente de încleștare a dorințelor
când ele se suprapun
peste întâmplări,
se declanșează declicul.
Nimeni nu mai încurcă zilele cu nopțile
nici cu întunericul din noi
împrejmuit de lumină.
În acest fel vinovată
tăcerea noastră
nu știm de ce zace.
În adâncul cuvintelor nespuse
prea multă neîncredere și văicăreală,
lipsă de vână și acțiune.
Culcușul nostru sărac
are tot mai puțină căldură,
lipsește scânteia care aprinde
focul acela de vânt
care se extinde.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (18 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie sau poezii despre sex
Forma de început
Tu nu mă cruți
și nici cei care așteaptă după colț,
să înhațe orice ocazie,
fiecare gând se rupe de tine
și fuge liber.
În zămislirea vieții
orice început capătă formă,
e o răscoală a lumii
în pântecele sale.
Din adâncul fântânii în cer
izvorul se naște limpede, clocotitor,
rupe zăgazuri și trece,
apar fluviile pe pământ.
O înălțare prinde aripi de înger
flutură cuvinte de rămas bun
și respiră prin poeme
aerul virtuții.
Așa se întâmplă și cu mine
și tu nu vezi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre poezie, poezii despre gânduri, poezii despre fluvii sau poezii despre cuvinte
Forma de început
Tu nu mă cruți
și nici cei care așteaptă după colț,
să înhațe orice ocazie,
fiecare gând se rupe de tine
și fuge liber.
În zămislirea vieții
orice început capătă formă,
e o răscoală a lumii
în pântecele sale.
Din adâncul fântânii în cer
izvorul se naște limpede, clocotitor,
rupe zăgazuri și trece,
apar fluviile pe pământ.
O înălțare prinde aripi de înger
flutură cuvinte de rămas bun
și respiră prin poeme
aerul virtuții.
Așa se întâmplă și cu mine
și tu nu vezi.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătate și teamă
Într- o lume plină de neguri și umbre
moartea se joacă de-a viața
și când totul se rupe din punctul nevralgic
cade în deșertăciune.
Soarta cred că și-a pierdut
sămânța în care se crede,
să mai răsară.
Singurătatea în care se ascunde teama
are trupul copt și pielea de lămâie,
fără multă așteptare
primăvara din mine nu mai înmugurește.
și eu
sunt izolat în lacrima unui sfânt.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre primăvară sau poezii despre jocuri
La sânul ei dorm crinii înfloriți
Încearcă peste tot să risipească
raze în oasele luminii,
ochii rotesc unghiurile pe toate fețele geometriei.
Poartă-n rădăcini oglinzile cerului,
scoate din umbrele morții îngerii norocului,
lauda învierii ca o taină sublimă
fuge din oameni teama și înflorește speranța.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre somn, poezii despre noroc, poezii despre laudă sau poezii despre geometrie
Cuvintele deschid porțile
E un senin cu tine-n gânduri
pe care-l împrumută și cerul,
lumina strălucitoare și caldă
acoperă cu o amiază de albine
salcâmii cu aripi de flori.
Cuvintele deschid porțile
când vreau să-ți ating sufletul
pe care ți-l pui în palme,
să-l simt cum flutură taine.
Când încep să-i deslușeasc iubirea
care-l unge cu miere
trebuie să te grăbești.
Timpul nu-și lasă clipele să odihnească
în trupul tău fragil
ce se năruie câte puțin
și odată cu el
pleacă toate întâmplările.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură sau poezii despre miere
Las ușa deschisă luminii
viața nu se lasă furată rămâne la ușă
o să mă strecor printre oameni
fără să înțeleg de ce
la mijloc e cercul închis într-un ceas
prin care trece timpul egal
cu clipele pierdute în afară
ca o pisică în miezul nopții de sânziene
privesc nepăsător sfârșitu-i purificat de foc
duhurile rele se întorc dincolo
să se odihnească
îndoi colțurile zilei și aștept,
să ascund greșelile făcute din răutate
nimeni nu mai crede în minciuni sfruntate
trăirea mea se simte cu inima
e ca o melodie pusă pe suflet cu arcușul
care vibrează
și unge
mă simt un învins
fără participare la luptă
până când va veni asfințitul
las ușa deschisă luminii
să se așeze în lucruri și ființe
noaptea se împăturește-n ore înalte
se prinde pe aripile întunericului
și zboară
zboară cu timpul măsurat de oameni
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre răutate sau poezii despre pisici
Stare normală
printre picături
timpul fuge
fără să se ude
pe drumul dintre anotimpuri
dragostea și ura
se fluieră
moartea intâmplătoare și viața
trec printre degete
sunt trist
de-mi lăcrimează norii
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nori, poezii despre degete sau poezii despre anotimpuri
Vei rămâne în cântul meu
Mă lași să te îmbrățișez
cum sărută lumina strugurii
din viile toamnei.
Bucuria trăirilor mele
îți lasă urmele pe buze
și trupul tău asemeni trestiei din lac
primește cu suspiciune binecuvântarea
din adâncul inimii,
pradă iubirii abia încercate.
Învăluit în mireasma sublimului
ochii tăi îmi vor spune adevărul
ascuns
și nimic nu-ți va mai fi străin,
îți va înflori carnea ca macul
în câmpia sufletului meu
și se vor îmleti gusturile așteptării
cu foamea unul de altul.
Vei rămâne în cântul meu
nota peste care nu trec
decât cu o distinsă plecăciune.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viticultură, poezii despre toamnă, poezii despre sărut sau poezii despre struguri
Sufletul într-o amforă
Să pui streașină singurătății,
să stai lângă zid, să nu te uzi,
apoi să așezi pe masă cărțile și să le joci
în cuvinte până la ultima filă.
Să te minți singur că nu ești tu
ci un altul ce așteaptă flămând lângă colț,
iată mânia în care se scaldă nervii
de care trupul vrea să-și elibereze teama.
Se zbate s-ajungă la masa providenței
unde mai mult se vorbește decât se mănâncă.
Sufletul se golește într-o amforă de uleiul gros
și așteaptă să fie umplut cu miere,
c-un cuțit se taie dintr-o dată umbra
de-ți pare rău că n-ai ajuns la liman.
Tăcerea nu mai are loc în cuvinte
ele vorbesc singure și se scriu dezinvolt
lăsându-se pradă mâinii ispititoare
ce uită de sine și de târziul nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre mâncare, poezii despre mâini sau poezii despre minciună
Sfârșit nu va fi...
Tot ce am țesut pânză nu este ci mai degrabă intrigă
de-aceea calea lor duce în iad
unde nu este nici pâine nici sare.
Orgolile noastre trebuie înfrânte-n armuri
umilința sărută sufletele înnegrite
și uită punând lumina să vegheze.
Sfârșit nu va fi fără păcat, fără umbre,
nimeni nu poate să iese din piele
mai mult decât trupul de lut.
Înțelept sunt al cuiva
care mă smulge din mine și mă iartă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (15 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre religie sau poezii despre pâine
Gând alb
Sâmburele se decojește de noapte,
din miez
naște colți flămânzi de soare
cu ploaia în ochi cresc.
De după hat
se aud șoaptele dimineții
în clopoței de ghiocel,
iubito, culeg un gând
și ți-l dăruiesc alb.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ghiocei, poezii despre creștere sau poezii despre cadouri