Și zbor
nici nu mai pot dezlipi
privirea de la tine
așa cum ești înfășurată
în zăpezi repezi umile
și cum respiri fericire
pe nerăsuflate la umbra lunii
lipită calină fierbinte de mine
nu știu cum dar din mine
s-a desprins un monstru
îl auzi?
îi auzi furia ce ne sparge de zid
și mugetul și roțile vechi
cum cad din cer în cer?
stai cu mine te rog îmi șoptești speriată
dar mă desprind furios
și zbor pe sub fruntea ta lată
perfid cu privirea tăioasă
și văd cum curcubeul îți soarbe
sângele și lumina
din priviri din vise
apoi apar și eu, stingher și fără cruce
de-ai știi că am atâta tăcere în oase
și aer obosit în piept
m-ai chema să-ți spun
la ureche povești despre povești
sau despre roți de rezervă cochete
și despre un sergent major
pe bicicletă
și multe multe majorete
Dumnezeu m-a aruncat din cer în genunchi
și odată cu mine o mie de roți
cu franjuri de nori și breton
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre lumină
- poezii despre furie
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
Citate similare
Un pumn... de tăcere
Sunt zile pe care cu tine le împart.
Simt timpul călător cum piere,
Îmi spun obosit... oglinda sa spart.
Dar... nu pot frâna... din crunta-mi durere.
Vorbesc doar cu mine, cuvinte ciudate,
Mă simt ridicat pe un nor.
În jur... se adună doar vânturile toate,
Să -mi smulgă din inimă, al tău dor.
Îți mîngîi privirea cu mica-mi speranță,
Sub patimă iubirii mă simt încleștat.
Tu... ești o himeră, o vagă dorință
Ce azi nu vrea să fie adevărat.
Un pumn de tăcere, mă mai frământă,
Îmi duc crucea, departe de zid.
Văd lacrima-mi dulce cum este frântă,
În mii de picături, care se pierd în vid.
E simplă durerea, nu mai dispare,
Tu îmi esti umbra pe care -o aștept.
Privesc către cer, departe în zare,
Și știu că -tr-o zi... te voi strânge la piept.
poezie de Ioan Cojocoariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frânare
- poezii despre durere
- poezii despre zile
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre promisiuni
- poezii despre prezent
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Amestecate
cum urcam strada întins către tine
cu o bucată de cer într-o mână
în cealaltă țineam strâns
ca pe o ghioagă griful chitarei
eram hotărât să-ți cânt ceva despre mine
de obicei îmi plăcea să zdrăngăn în singurătate
balade rock din deceniul șapte
sau să urlu beat cât mă ținea gura
blowin' in the wind, paranoid sau aleluia
cum munceam toată ziua la nemișcarea mea
ori la sudoarea ce îmi aluneca fragilă
de-a lungul spinării
și cum oboseam doar privind
cum îmi crește încet încet laba piciorului stâng
acum pe sub mine se întâmplă marșul schilozilor către turn
și nu-mi face bine mă ascund în spatele ploii și plâng
și unde o jumătate de umbră mi-a rămas în urmă
iar cealaltă jumătate s-a ridicat la cer
fără să știu
cea mai frumoasă femeie din lume
e de la mine din sat
are părul lung fustă verde și sandale
și zi de zi paște vacile oamenilor pe islaz
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre încălțăminte, poezii despre verde, poezii despre vaci, poezii despre superlative, poezii despre singurătate, poezii despre sat, poezii despre rock, poezii despre păr sau poezii despre plâns
Ia-mă
Frumusețea ta cerșește
Dragostea ce-o port în mine
Trupul tău spre mine crește
Sufletu-ți zboară la mine.
Pasăre de-ai fi, m-aș face
Ram și cuib și cer și vânt
Dar ești carne și pământ,
Carnea cu pământ îți place
Te iubesc așa cum ești
Zână dulce din povești
Și femeie blestemată
Mi te dau. Mă iei o dată?
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (4 octombrie 2006)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre păsări, poezii despre frumusețe, poezii despre femei, poezii despre declarații de dragoste, poezii despre creștere sau poezii despre crengi
Te pețesc femeie
Să nu pleci așa departe,
Nu știu cum să fac, să-ți spun?
Îți pot dărui o carte,
Dar nu pot același drum.
Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puține,
Dar, te rog, tu, ține minte
E cam tot ce am la mine.
Nu pot ca să îți promit,
Luna, stele de pe cer,
Aș minți, nu vreau să mint
Și apoi iertări să-mi cer.
Aș putea să spun nevrute
Și apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Și tu știi c-așa-i mai bine.
Pot să îți dau mii de flori
Să-ți pun lumea la picioare
Și să te ridic la nori,
Dar să nu-ți iau ce te doare.
Nici măcar o veșnicie
N-am să pot să îți ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ți dau, dar să îți cer.
Îți pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Și să te dezmierd în șoapte.
Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.
Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aș fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite așa, o să vrei oare?
Vreau să te pețesc femeie
Cu ce am și ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.
Astăzi încă sunt hoinar,
Și mă simt așa de bine,
Port o zi în buzunar,
Și-o petrec în ochi la tine.
Mă inundă a ta privire,
Nu știu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de știre,
Dacă ai liber un pat.
Nu cred c-ai inima rece,
Să mă lași să dorm afară,
Nu știi cine poate trece,
Și mă fura, a câta oară?
Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ți dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!
poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre minciună, poezii despre știri, poezii despre viitor, poezii despre sâni, poezii despre stele sau poezii despre somn
Despre Mine...
Despre mine n-am ce zice,
Deși ar fi multe de spus.
Sunt inteligent pot zice,
Dar uneori prost dispus.
Despre mine nu mă laud,
Pentru mine faptele vorbesc.
Invidioșii de mă strigă, nu-i aud,
Pe nevoiași da, și dacă-mi șoptesc.
Despre mine ar fi multe de scris,
Multe lucruri, bune sau rele.
Realitatea nu-i deloc un vis,
Am fost prezent prin clipe grele.
Despre mine ca să spun,
Reprezint atât de multe.
N-am gânduri așa inculte,
Un filozof destul de bun!
poezie de Ovidiu Kerekes (5 aprilie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre prostie, poezii despre laudă, poezii despre inteligență, poezii despre ignoranță sau poezii despre gânduri
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine
mai știi când cu degetele murdare de majun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre încredere, poezii despre tată, poezii despre sărut, poezii despre păianjeni sau poezii despre ploaie
Îmi cer iertare, bunico!
lasă-mă să-ți spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aștept
când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineața devreme cum
îmi linișteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurși
prin clespidra din mine)
mai știi când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenușa din fața sobei
și nu spuneai nimic...
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic și privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire și încredere sau
câte puțin din fiecare
e noapte și plouă
îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbește de mine
ca o liniște de lampa ne aprinsă de multă vreme
fața de masă s-a rupt pe la colțuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit și el
gardul dintre noi și unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le știi
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai...
e noapte și plouă
cobor în întunericul din mine și aștept...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
O secundă ne desparte
Nu-ți feri privirea caldă, știi că văd și știi că știu
Într-o mare de tăcere îți sărut sufletul viu.
Te ascult chiar și-n tăcere, vorbele ți se preling
Nu îți cer decât o șansă îndoielile să-ți sting.
Eu te știu cum esti, iubire, m-ai atins și m-ai iubit!
Am simțit la tine-n brațe ce gust are-un răsărit.
Ești o stâncă încercată, nici furtuna nu te-nclină,
Dar, eu știu, că mă iubesti, doar mândria ți-e de vină.
Îți întind din nou o mână, înghețată de-asteptare
Uită-te în ochii mei, simte-mi inima cum doare!
Fii iar generos cu mine, strânge-mă la pieptul tău,
Am simțit, întotdeauna, că acolo-i locul meu!
Ne unește disperarea orelor ce trec prea lent
Timpul, ne exaspereaza, nu-i la dragoste atent!
Dar tu știi, vremelnic ceas, cu secunda ta rotundă,
Două suflete, ce simt, se găsesc pe-aceeasi undă
poezie de Garofița Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre secunde, poezii despre vinovăție, poezii despre stânci sau poezii despre ore
Iubire divină
Trecea un dor pe lângă mine și l-am privit cum trece,
Sădind în inimă suspine ca și oceanul rece...
Uitasem despre ce-ai promis, când mă țineai de mână,
Și mă predasem unui vis, ce-am vrut ca să rămână.
Nu mă înțelegeai în vise, ori poate nici n-ai vrut...
Doar jurăminte ce-au fost stinse, când nici n-au început.
Adoarme vuietul de jale în temeri de ascuns...
Când îmi citeam povești astrale, ce-au fost de nepătruns.
Mintea, m-am duelat cu ea... doar inimii eu slugă,
Strident durerera mă chema, dar n-am dorit s-ajungă...
Și m-ai învăluit cu vorbe... și eu iar am crezut,
Suav iubirea ta din dogme, simțeam cum a scăzut.
Așa de mult prea însetată, cu aripi fără zbor...!
În firea ce-mi era setată din dragoste să mor...
Și s-a schimbat totul deodată, doar tu m-ai preschimbat,
Trecutul, depășita soartă... un alt final mi-a dat.
A ne iubi cu frenezie, cu dragostea dintâi...
Mereu așa am vrut să fie... cu mine să rămâi!
Povestea nu s-a încheiat, deși cunosc ce vine...
Căci tu nu știi, nu ai aflat... despre iubiri divine.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre început, poezii despre trecut sau poezii despre sfârșit
Siana
Te văd altfel, Siana,
te văd cu o mie de ochi
care nu se mai satură
să te pătrundă
și vor să rămână orbi,
atârnați în carnea ta.
Mor de-a binelea
când îți cade peste coapse
șalul nopții,
când din mierea vâscoasă a lunii
îmi faci o inimă
și mi-o servești în palme...
ah, e ca și cum
aș trăi o mie de ani!
Așa țintuită în scaunul cu rotile,
ești cel mai demn înger
ce se târăște pe pământ,
abandonându-și aripile în cer.
Nu îți este jenă
că în loc de rochie lungă
porți aceeași cămașă
în formă de cruce...
Cum să nu te iubesc
când abia te apleci
vrând să atingi iarba,
pe când eu
nu știu
să trec prin ea fără să o calc?!
Lacrima ta râde
în fiecare plâns,
nu te temi că îți va tâșni sângele
din răni,
strângi din dinți
și spui că e doar una din zile
când Dumnezeu mângâie pe altcineva...
Te-am văzut de mai multe ori
păcălind moartea
cu zâmbetul tău,
mi se părea că îi dedici poeme
și ea chiar se bucura.
Să știi că îmi crapă buzele
vorbind despre tine,
cuvintele mă înecă...
chiar dacă suferința
ți se bate de sâni
ca niște mărgele,
ești atât de frumoasă,
Siana.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre moarte, poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet sau poezii despre viață
Tâlharul din mine
Eu știu ce-nseamnă să stai și să rabzi
Și apoi de nevoie să furi
Eu știu cum e privirea să cazi
Legat la mâini urechile să vrei să le-astupi
Când ei te condamnă, și tu te condami
Osândă de lemne și palme și cui.
Eu știu cum e să simți doar dispreț
De la oameni cu vază, de la oameni de rând
Sub soarele amiezii, nemilos și el, crunt
Cu palme izvoare, picioare șuvoi
Să simți cum te stingi, tremurând.
Eu știu.
Știam să mă rog, dupo vreme am uitat
Un susur de vorbe și-o față cu spini
A trezit îm mine un freamăt, un geamăt, un chin.
Se ruga pentru ei călăii, tâlharii
Cerea pe șoptite iertare
Și n-am mai putut,
Tâlharul din mine murea
Dar nu sub osânda adusă de ei.
L-a omorât privirea Lui blândă
Și vorbele frânte
Acolo pe cruce în mine,
Tâlharul murea-n ochii mei.
O vorbă am spus, o vorba credinței
Nevinovatului ce murea lângă mine
Vântul bătea printre fluierele picioarelor mele zdrobite
Eu știu cum e dupo viață trăităn osândă
O vorbă răspuns să-ți aducă iertare
Să mori înviind...
Condamnarea din urmă
Să fie un drum spre salvare.
Eu știu cum e...
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre picioare, poezii despre uitare, poezii despre salvare, poezii despre ochi sau poezii despre mâini
Si ploua...
O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.
Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc și mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.
Din bezna nopții-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.
Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înțeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.
Mințind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar știu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape
Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbești
Dar tu mereu te ții de șotii
Eu știu că tu mă păcălești.
Dar lângă tine când sosesc
Și când încerc ca să-ți vorbesc
De-odată se pornește-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.
Îți spun că multe vreau mereu
Ca să-ți transmit din gândul meu
Dar tu privești în depărtare
Numai de mine nu te doare.
Și astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îți spun că tu ești al meu țel
La tine însă plouă iară
poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Soare
Sunt parte din tine
Aveam o teamă despre noi
Și te-am luat de mână...
Să-ți simt iubirea ca șuvoi,
Cu mine să rămână.
Dar ți-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îți fi stat
Așa cum am crezut.
Și te-ai retras în tine mut,
Așa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...
Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubești!
M-ai fi iubit și-n vreme rea,
De-ai fi primit ce ești.
Ce șarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ți-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...
Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai așa departe...!
Și dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!
Aștept să cauți, să găsești
Și să mă iei de mână...
Cărarea să ți-o potrivești,
Iar dragostea să vină.
Ți-am fost și sunt un sfetnic bun,
Tu nu le știi pe toate...!
Parte cu parte îți adun,
Definind o carte.
Tu amintește-ți cine ești,
Găsește drum spre mine...
Sunt partea care-o tot gonești,
Iar partea e din tine!
Stai și privește înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simți-ncălzit în ger
Și beat de fericire...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Recită: Adina-Cristinela Ghinescu
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre ger, poezii despre frică sau poezii despre fericire
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre nevinovăție, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre dorințe
Din palmele tale
Din palmele tale calde,
Iubire,
am înțeles că nu numai eu îl caut pe Dumnezeu.
Și el mă caută pe mine.
Ne căutăm fără oprire,
dar niciodată nu ne-am întâlnit.
Atâta strălucire și slavă e în Dumnezeu,
atâta încleștare e în mine și în lume,
atâtea drumuri încâlcite,
întrerupte atât de des de răstigniri
și de-ntrebări fără răspuns!
Drumuri fluide, sinuoase, care,
amăgitor,
m-aruncă către cer,
pentru ca apoi
să cad din nou
în hăuri.
Cum să mă prinzi tu, Doamne,
când veșnic sunt în mers și în schimbare?
Cum să te-ajung eu, oare,
când drumurile ghem se fac în jurul meu
și nu mai am scăpare?...
Și-acum,
în palmele tale calde,
Iubire,
văd cum cuvintele mele,
crucificate-n palma ta,
se-nnimbă și devin translucide,
trans-cuvinte ce îmi arată
calea
de întâlnire cu Dumnezeu.
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre religie, citate de Nela Talabă despre religie, poezii despre prăpăstii, citate de Nela Talabă despre iubire, poezii despre devenire, poezii despre cuvinte sau poezii despre Dumnezeu
Colindul ramurilor de alun
O plângi pe mama-n seara de Ajun,
Vei plânge și în ziua de Crăciun,
Vei plânge poate frații, poate tații,
Așa, neputincios, precum damnații.
Și totuși o lumină nefirească
Pe fruntea rece să se prăbușească,
Nu este nici din cer, nici din pământ,
Ci este din al lor ultim cuvânt.
Auzi colindătorii la ferești,
Sub fulgii care ning ca în povești,
Auzi cum vocile în tine cad
Spre seară, când te-așezi pe lângă brad.
Și rupi din pâinea caldă din cuptor,
Apoi zâmbești ca un umil actor,
Gândind că fulgii care cad pe drum
Sunt mult mai calzi decât ești tu acum.
Să lași lumina asta nefirească
Pe fruntea rece să se prăbușească,
Prieten drag, sub ramuri de alun,
Nu este nimeni singur de Crăciun...
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre seară, poezii despre voce sau poezii despre pâine
Renaștere
Aș renaște doar din tine să am sângele nebun
Să te simt cum curgi în mine ca o lumânare arsă
Te-aș iubi până la lacrimi chiar de-ai fi un greu taifun
Să nu știu nimic de tine, versul să îmi fie casă.
Aș renaște dintr-un vers să-ți fiu muza ce te-mbie
La o mie de păcate săvârșite-n miezul nopții
Să te chem și să te-alung în abis o veșnicie
Printre demonii din umbră, ce zâmbesc șăgalnic sorții.
Aș renaște poate mâine dintr-a ta inimă mută
Să simt nebunia-ți dulce cum tresaltă peste sâni
Aș străbate chiar și Cerul să fiu martoră la nuntă
Cum a cui? A doi nebuni ce-i fac jurăminte Lunii.
Aș renaște mai mereu din al gândului poem
Să mai simt odată Cerul coborât în pieptul meu
Numai tu îmi știi păcatul de a-ți fi un crunt blestem
Care arde trup și suflet, până-n Cer la Dumnezeu.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre nebunie sau poezii despre trup și suflet
Mă vezi Dumnezeu
Puternic și sfânt
Pe veci legământ
Cu Tine-am făcut
Doar cu Tine
Te chem Dumnezeu
Și sufletul meu
Cu lacrimi de lut
Strigă-n mine
Spre Tine.
Ești inima mea
Ești viața din ea
Ești tot ce-mi doresc
Pentru mine
Și sufletul meu
Ți-l dau Dumnezeu
Și nu mai trăiesc
Fără Tine
Știi bine.
Cu pleoape de dor
Mă mângâi ușor
Privirea Ți-o-ndrepți
Către mine
La margini de rai
Cu dragoste stai
Mă chemi și m-aștepți
Lângă Tine
Pe mine.
Asculți, Dumnezeu
Auzi, Dumnezeu
Mă vezi, Dumnezeu
Mă crezi Dumnezeu
Mă știi Dumnezeu
Mă chemi, Dumnezeu
Sosesc, Dumnezeu
Ești Tu și sunt eu...
poezie de Adriana Cristea (30 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rai sau poezii despre lut
Destin în toamnă
Adio, vine toamna,
Am încuiat de dimineață
Toate lacătele inimilor frânte de cu vară,
Îmi adun cuvintele din bruma
De pe marginea drumului
Și mă mut la tine să-ți povestesc
Despre destin...
Adio, vine toamna,
Ajută-mă să mai car niște vreascuri
Din celălalt capăt al Pământului.
Nu mă întreba despre vreme,
Eu știu despre destin.
Ascultă buletinele de știri,
Ascultă țiglele de pe case cum se învechesc,
Eu pot doar să-ți povestesc
Despre azilurile de noapte,
Despre gări fără trenuri,
Despre iubire,
Despre casele de nebuni,
Despre singurătățile lumii,
Despre destin.
Adio, vine toamna,
Scrii cuvinte de dragoste pe frunze,
Pe frunze de bronz.
Ajută-mă să dobor plopii uscați
Care au crescut bizar între mine și tine,
Spinii otrăviți dintre mine și tine,
Sârma ghimpată dintre mine și tine,
Eu am să te ajut să înțelegi
Că totuși vine toamna,
Că inimile se frâng,
Vreau să-ți spun povestea
Despre destin...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă sau poezii despre trenuri
Baletul Luminii...
Mai caut intrarea, mai caut o cheie
Și cât sunt afară înfloresc orhidee
S-aduc înspre tine, vreau trup de femeie
Baletul Luminii, din calea Lactee.
Mă-ntreabă o șoaptă dinspre cer strecurată
"Dar Raiul, tu, floare, l-ai vazut vreodată?!"
Îmi fac peste câmpuri privirea o roată
Și-n mine m-afund să-ți dansez, fermecată.
Desfac spiralat albe-roze petale
În frunze-amintirea îmi curge la vale
Și-n boabe de rouă mai caut o cale,
Nectar de-orhidee să-ți torn în pocale!
Mă vrei ori te vreau?! Noi gândim separat...
Eu sunt o grădină, tu trăiești în palat
În care să intru mai cer și îți bat
Cu tandre reflexii din geamuri, pe pat.
Dar dormi! Ahhh cum dormi, îmi tresare mult firea
Dac-am văzut Raiul?! Dacă știu nemurirea?!
Mă uit cum respiri și mă rog ca menirea
Să-mi fie schimbată, să cunosc iar, Iubirea
Cum briza m-adie, de-argint să mă scuturi
Arunc înspre tine Lac de Lebede, nuduri
În covoare de ierburi visate te vântur
Și plec! Iau cu mine aripi albe, de flutur...
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dans, poezii despre văi, poezii despre trupul femeii sau poezii despre rouă