Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Grâul psihedelic

Mai ții minte, suflete
al meu, câte vise,
câte boabe
aveam în păr? Cum
ne rostogoleam,
printre zăbrelele
de fân, copt,
cu ochii, în tavan,
orbiți de marele lampadar,
scăpărând ca două
lumânări. Una pentru emisfera
stângă, alta pentru
emisfera dreaptă. Două distanțe
unite în capul nostru,
în pulsul nostru...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Creierul tău Proiectant (emisfera dreaptă) ascultă melodia vieții, în timp ce creierul tău pentru Semnale (emisfera stângă) se uită la notele care compun melodiile. De aici, poți afla cheia pentru scrierea naturală: melodiile trebuie să fie primele.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Writing the Natural Way: Turn the Task of Writing Into the Joy of Writing Paperback" de Gabriele Lusser Rico este disponibilă pentru comandă online la 77.99 lei.

Practica social-politică a democrației, adică trecerea de la adevăr la real, a pus în evidență două tipuri (forme) mari de democrație: democrația de dreaptă și democrația de stânga, fiecare dintre ele revendicându-și cu aroganță pretenția de a deține adevărul absolut întru binele și fericirea speciei umane. În realitate, în loc să fie complementare și într-o funcționalitate unitară, așa cum sunt emisfera dreaptă și emisfera stângă, menite parcă să lupte împotriva sensului de evoluție al speciei umane, ele se situează pe baricade opuse, într-un război sângeros și orb al cărui scop, privit dinspre interesul comun, e greu de înțeles cui servește.

în Sensuri, Democrația la Judecata de Apoi
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Tiugan

Cum nu putem avea două fețe, una pentru fericire și una pentru moarte - una pentru cealaltă fiind paralizantă, așa nu putem avea două credințe. Cum nu există două Judecăți de Apoi, nici nu putem fi judecați de două ori.

aforism de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Mariana Cornea

Cu siguranță ne umezim prea des buzele

două câte două
în răpăitul strident al lucrurilor nedorite
ne mișcăm păsările
și toate frunzele aleg
ceva atât de mic
agățat de ele

nu e nevoie de mult timp
să ajungem redare pe ziduri

printre coaste imaginea inversată a cuvintelor
patru destine
și-un ciot de lemn
de la împărțirea lumii
să întâlnească

nu am ales să trăim în descoperirea clară a oamenilor
și nici să le căutăm gândurile

însă două câte două
părăsim treptat ceva ce nu-i al nostru
să fim greșite în inimile voastre
zbatere
minune încurcată

avem nevoie de odihnă
acum și aici
în ordine inversă
ce fantastic

între timp
mai îngrijesc un bătrân contra cost
cineva strigă
jumătate de vot pentru cei ca tine
distanțele cresc între ramuri
neștiutor
printre multe posibilități
omul
bărbat sau femeie
ca piatra
sunt una

nu fiți judecătorii fricii de moarte
înlăturați cătușele

sincer îmi place șunca cu ceapă și pâine caldă
dar aici mirosul e interzis ca și fumatul
de aceea dragii mei vă scriu
ascunzându-mă în debara
pentru totdeauna
întregul
unul e

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

România eternă

De două mii de ani
cărăm în sufletele noastre
pietre,
pentru a înălța templele
din visele dacilor;
nu pentru a-i întrece
pe babilonieni,
ci pentru a oferi
un adăpost gândului nostru
și pentru ca rostirea străbunilor
să n-o împrăștie vântul.
Pentru că nu aveam
armele la îndemână,
trebuia să aruncăm
uneori
cu ele în cei ce voiau
ne răpună.
Pentru ca să învingem
risipirile
ne zideam în piatră
iubirile.
De două mii de ani
apele curg
surpându-ne pietrele
implantate ca vetre,
dar abia de curând
ele se-adună,
se-ncheagă,
se-nalță,
după culoarea gândului nostru
și după visul de suferință al străbunilor.

poezie celebră de
Adăugat de Alin DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
John Donne

Rațiunea este mâna stângă a sufletului nostru, credința este mâna sa dreaptă și cu acestea două împreună putem atinge divinitatea.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Donne: Poems Hardcover" de John Donne este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.

Mă întrebam cu o curiozitate resemnată, cum de nimeni nu a reușit să deslușească strigătul disperat din șoapta mea? De câte ori ar fi trebuit să mai mor, în fiecare zi, pentru ca cineva să poată observa că sunt viu? Ce veșminte ar fi trebuit să port, ce zeghe slinoase, pentru ca cineva să vadă, în sfârșit, că nu sunt decât un prizonier, un proscris, un condamnat la moarte de la care nu mai auzi altceva decât zăngănitul macabru al lanțurilor? Ce cuvinte ar mai fi trebuit să folosesc pentru ca să le deschid mintea celorlalți, pentru a le arăta cum libertatea lor îmi este închisoare rece, întunecată și umedă? Ce ar fi trebuit să mai fac pentru ca ei să se dumirească, în cele din urmă, că sunt altfel, că nu aveam cum să rezist prea mult timp în turma în care m-am trezit pe neașteptate?
Cam care ar fi fost prețul răscumpărării aripilor cu care am fost înzestrat? Cât ar fi trebuit să plătesc pentru a mi se lua plasturele de pe gură, cătușele de la mâini și lanțurile de la glezne? O melodie, două, trei, zece, o sută? Un roman, două, cinci? O sută de poezii sau o mie? Câte piese de teatru și câte eseuri? Oare câte vieți mi-ar trebui pentru a putea plăti prețul eliberării mele?

în Exilat în propria viață, XXXIII
Adăugat de Eugen BlajSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Emisfera dreaptă este cea care controlează capacitățile cruciale de recunoaștere a realității, pe care orice ființă vie trebuie să le posede pentru a supraviețui.

în Omul care își confunda soția cu o pălărie
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Musicophilia" de Oliver Sacks este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -77.00- 30.99 lei.
Silvia Goteanschii

Două femei

Eram în stație numai două femei,
ne uitam una la alta, studiindu-ne mai întîi
mîinile,
vedea că mîinile ei sunt mai frumoase
decît ale mele, dar îmi spunea:
- Ce frumoase sunt mîinile tale!

I-am zis mulțumesc, apoi am continuat
ne uităm una la alta
studiindu-ne îndelung nasurile,
vedeam că nasul meu e mai frumos
decît al ei și i-am zis:
- Nasul meu e mai frumos decît nasul tău!

Nu mi-a spus nimic, nici timp nu avea,
căci tocmai se oprise un autobuz
care a luat-o din stație cu tot cu mîinile ei
frumoase, de parcă nu fusese
niciodată acolo, deși voi tine bine minte
mîinile ei, puțin mai frumoase
decît ale mele. Apoi și ea și-a adus aminte
că, în acel moment, eu nu aveam
cum să-mi văd nasul. Deși putea fi altfel,

fiindcă

eram în stație numai două femei,
nu ne cunoșteam și nu ne uitam una la alta
și chiar dacă ne-am fi cunoscut
nu ne-am fi plăcut deloc, chiar dacă
la un moment dat ne-am îmbrățișat,
ne-am povestit viețile noastre,
ne-am căsătorit copiii și totul a durat
cît am așteptat autobuzul în stație,
apoi ne-am despărțit, dar mîinile noastre,
multă vreme încă, s-au tras de păr.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Academicienii visului

Ne vom iubi
peste pi-
an și chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mircea Albulescu

Mi se face dor de Amza Pellea și de telefoanele pe care le dădea pe la două dimineața pentru a mă anunța că peste două ore plecăm la pescuit sau la vânătoare. Țin minte că pe soția mea o enervam îngrozitor, pentru că trebuia ca cineva să facă mămăliga pentru pește, iar dacă misiunea cădea pe capul meu, nu mai apuca să doarmă nimeni.

în Ziarul Metropolis (2014)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Leonardo da Vinci

Toate lucrurile iradiază pretutindeni în aerul din jurul lor... astfel că toate câte sunt în emisfera noastră intră și trec împreună cu cele ale tuturor corpurilor cerești... în mod firesc ele devin unite prin întrepătrunderea și intersecția dintre ele. O, minunată Necesitate! Cine ar fi putut crede că un spațiu așa de strâmt ar putea conține lucrurile întregului univers?... O, măreț proces! Ce talent ar putea explica un asemenea miracol? Aceasta călăuzește pe om pentru contemplarea lucrurilor divine.

citat celebru din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Mai multe înregistrări în
Audioteca Citatepedia
înregistrare audio
Voce: Michelle Rosenberg
în alte limbiTextul original este scris în limba italiană. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la It.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Scritti Scelti" de Leonardo da Vinci este disponibilă pentru comandă online la 60.00 lei.
Dan Mitrache

Cuprinși de verde

Interpretam propriul nostru rol
protagoniști în filmul vieții
scenaristul în pană de idei
introducea o pată de verde
atât de delicată...
câtă vitamină
și câtă amfetamină
câte idei
și câte scântei
câte cuvinte
cuprinse-n minte
câte tangouri
și bolerouri
dar câte lanțuri
rupte de valsuri
ce rapsodie
și poezie
ce iute polkă
și perestroikă
odă luminoasă
tu... mai frumoasă
cuprinși de verde
cu soare mângâindu-ne obrajii
înfloream...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Traian Abruda

Două fete

două fete frumoase
una blondă una brunetă
la 14 ani una
la 14 ani alta
scriu poezii dar nu se-ntâlnesc
vers cu vers
nici sfiiciune cu sfiiciune
atunci
două fete frumoase frumoase trec una pe lângă alta
ca două
fregate deja scufundate
în mările
ochilor atât de sărate (?!) încât nici pirații din filme
nu calcă valuri pe-aici
nu sabordează
la pradă subțire
iar ele
rămân două fete
frumoase
frumoase
...
nu
mai știm despre ele
nimic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mătăniile

Petrecutele ceasuri cu tine, suflet drag,
Sunt pentru mine perle plimbate de mătănii.
Le picur câte una, una câte una,
Șirag de mărgele, mătăniile mele.

Pe ceas câte o perlă și-o rugă-n fiecare,
Să liniștesc pustiul în suflet cuibărit.
Le picur câte una, când șiragul s-a sfârșit
Se răstignește crucea de aur și de rugă.

O, amintiri ce ardeți, purificând infernul
Steril, de chin și trudă, eu vă sărut pe rând,
Pe fiecare boabă, mătănii numărând
Și-nvăț să răstignesc sărutul meu pe cruce!

poezie clasică de (1909)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Privind coperta cărții "Un ficior de plai" de Laurian Ionică

Câte drugi ai în lădiță,
Dragul meu ficior de plai!
Ce femeie sau fetiță
N-a vrea un porumb să-i dai?

Sus, văd un obraz subțire
Și-un păr alb de amintire,
Jos de tot, mi se arată
Două rădăcini de-odată.

La mijloc, ții să se vadă
Că balaurul din ladă,
La nevoie, dacă-i, are,
Capete... nevoie mare.

Tot cenaclul vede bine,
După o numărătoare,
Că ți-ai pus drugile bine:
Una pentru fiecare.

Când îți vom vedea lădița,
Eu și Gigea și Dobreanu,
Vom fugi la Perinița,
Să rămâi cu Drăgoianu...

Ce, la trup fiind frumoasă,
Iar la scris prodigioasă,
Pentru orice drugă-n parte,
Va mai publica o carte!

poezie satirică de din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

stăm față în față
ca două culori
ca două cruci

una prea gri
alta obositor de albă

între noi
pământul miroase
a fân și flori de pădure
a frici

brațele tale de mic picasso
desenează un coș rupt
din cleștarul răbdării

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

* * *

Mai dă-mi mamă două palme
să mă pălmuiesc cu ele
să-ți iau aerul din piept
când te strâng la despărțire
să-mi mai dai și două fire
de priviri înlăcrimate
să-mi scrâșnească-n amintire
neuitate...
Mai dă-mi mamă două palme
două
câte una din iubire!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copilul nostru

îmi amintesc cum făceam noduri batistei
să nu uităm că suntem
și că am zburat pe deasupra lumii cândva
ținându-ne de mână

lângă sobă bunica torcea fire de aur
sau împletea aripi de înger
la fereastră
maică-mea țesea ștergare de borangic
pe care le împăturea frumos
în lăzile de zestre
pentru cele două surori
care așteptau să crească
și să se mărite

în casă mirosea a busuioc
a boabe de porumb fiert
a cartofi copți pe plită
și a mere ținute în fân
aduse de la bunici
de la munte

tu îmi brodai pe umeri crini
era o iarnă cumplită
și nu știu cum se întâmplă
dar numai ninsori se înfăptuiesc
la mine în suflet

pe cer nu mai sunt stele
se mai aude câte un înger căzând
lui Dumnezeu îi atârnă de pleoape
lacrimi grele de plumb
e atâta singurătate în aer
și atâta durere în trup
pe mine mama nu m-a născut pe pământ
a scormonit în crug cu disperarea
omului hăituit
cu laptele și sângele din țâțe șiroind
ce mamă am avut!

tata și-a făcut mai întâi o cruce mare
și-a dat apoi cu cușma de pământ
în loc de picioare
am fost născut cu rădăcini adânci
pe care repede le-am prins de pietre
să nu mă poarte vântul pe sub duzi

– cum ni se scurge umbra printre degete
până în suflet
se face întuneric
mai poți însângera din dragoste iubito?

din noi a mai rămas o carte de versuri
stropi de lumină și mult întuneric
copilul nostru

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De câte ori n-ai întâlnit etichete în loc de oameni? Suflete ambalate în mesaje aruncate cu nonșalanță în eter, asta suntem. Iar uneori nici măcar ploaia nu poate spăla mâzga unei vieți trăite pe apucate. Pentru bărbat, întâi onoarea trebuie să-i fie avangardă. Iar femeii, durerea patimii... o zi ca oricare alta poate fii una memorabila. Mă-nclin.


Adăugat de Sorin ȘomandraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook