Reîntâlnirea cu herder

(veche stampă nordică)

textul despre borges insuficient ca impresie generală
despre buna vedere a lucrurilor şi cuvintelor
în joaca lor divină
datorită lui herder
am putut înţelege & face toate lucrurile
declanşând adevărate războaie ale strămoşilor cu sinele general
uneori freudian
alteori conform definiţiei geniului
deşi timpul meu mereu limitat nu-mi permisese să particip la un seminar
pe o asemenea - în fond lecţia despre neasemănare a fiinţelor
-în plenitudinea lor - consecinţă a războaielor despre care mi s-a relatat foarte rar
că le-ar fi pierdut vikingii - trecând prin sufletul meu
ca prin sinele de general al neamului meu
de după ştefan cel mare
umili plăieşi ieşiţi la cosit în zi de duminică
pe dealul acela imens
al căpăţânii-
cum îi plăcea lui goethe să-l alinte pe herder
oridecâteori îi dădea un sfat bun
& ce este sfatul bun
opinia generală din evul mediu în care locuiesc mediocru
într-un fel de prezent -absent
nepurtând armura de coasă a sinelui profund al strămoşilor
textul despre metatext al lui borges este insuficient
şi iată
felul în care s-a desfăşurat
marea confruntare dintre cei
care m-au trimis
printre strămoşii sinelui medieval
pe drumeagul de ţară
via heidegger din pădurea neagră
dunărea ţâşnind perfect vertical
întrebarea mea foarte clară
nu există răspuns la conceptualizarea
în de sine a dragostei de aur
a felului de a muri
de a nu muri declarativ
după eşecul politic al speciei
oricum nu extratereştrii din epopeea lui ghilgameş
ne vor învăţa iubirea
ceea ce nu se prea învaţă din lipsă de repere plauzibile
cel mult ghilgameş din visul băiatului meu
de la răsăritul soarelui de octombrie
marea revoluţie din octombrie
serghei eisenstein
ovrei cumpărând planeta la preţ de nimic
nu te băga în politică
numai acolo îţi vei pierde sufletul
-canonul părintelui seraphim al meu-
nici heidegger nu are un răspuns concludent
ce este sufletul & cum nu se pierde prin iubire
textul borgesian în intertextualitatea lui shakespeare de asemenea insuficient
engleza veche
gagici prinţese -Meghan, Ducesă de Sussex
sculată de înverşunaţi yoggini

de la 4.30 dimineaţa cu o jumătate de oră mai târziu decât marii împăraţi
-aidoma insuficiente
lorzilor precum lord byron murind pentru grecia eternă
carevasăzică ideea homerică a iliadei
l-a făcut pe byron să-şi pună trupul pe năsălie & u
n alt fel de abordare a comi-tragi
primul text din homer
primul om care l-a încântat pe herder cu adevărat
când doar se zvonea aidoma dumnezeirii
literatura nu are început şi nici sfârşit
goethe era foarte punctual
uneori pica şi la 8.30 & la 6.20 &
la reîntâlnirea cu herder
la orice oră a ornicului măsurând infinitatea
afinităţile elective
definiţie mult prea clară a flăcărilor minţii
în plină vară germană
sturm und drang
paratextul borgesian la fragila condiţie umană traversând infinitul
este cu totul şi cu totul mult prea suficient
pentru a nu relata felul cauzelor
în care se astupă gropile
dintre capul dealului şi moara lui antoniu
o dată la un secol
şi iată povestea
în zi de salar comunist
fratele meu mai mare cumpăra toate geniile lumii
& venea acasă să mi le pună pe TAVĂ
în vremea când nu aveam insomnii dormind buştean putând să tai amazonia
în camera mea blindată
de genii
cum spuneam
cumpărate pe ciocolată
pe sub mână la pachet
mari sportivi ai anului
revista cutezătorii căpitan la 15 ani moby dick dallas 64
tolstoi almanahul satelor
un fel de napoleon
care nu se mai termina niciodată de citit
la frecat de grăunţe
ei l-au cunoscut pe eminescu vulgar
recitându-le poeme porno
n. manolescu adeverindu-le studentelor
eu eram acolo & mulţi alţii
ne-incluşi& post-incluşi
in istoria elogioasă a criticii literaturii române
care există cu adevărat precum gropile
în care din când în când plăieşii lui ştefan cel mare
ies la iveală precum fantome de regi& prinţesa zizi lambrino
atunci muncitorii de la drumuri şi poduri judeţene
mai astupă cu asfalt
câte o groapă
câte un geniu
câte un erou
deşi eu şi şoferii de pe ruta vaslui-telejna
locul originar al iubirii sătenilor de cantemir
premiant al academiei din berlin
revăd ca azi
era octombrie
treizeci de sate de pe valea telejnei
au plecat după domnitor
în rusia
marea lor prietenă & iubire
marele & invincibilul ţar
rusia
marea noastră mare
herder nu dormea toată noaptea şi de la el borges a ştiut toate acestea

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punch by punch

vezi tu
pentru mine
poporul român
MURISE
înainte de vreme
înainte de întrebarea ta
înainte de a se fi răspuns
albastru
la oarecare întrebări
despre regi şi despre cei trei împăraţi
alături de un amiral
& un sfânt
refuzaţi de ferdinand
ceea ce ar trebui să conteze într-adevăr pentru tine
este moartea mea
pentru patriarhul constantinopolului
întâmplată la sfat ecumenic de unde desigur lipsea chomsky
molipsit molipsind lumea lui lumea noastră
dragul meu prieten
doctor în logică & şi în chomsky
ştii
că în faţa mea NIMIC NU CONTEAZĂ
mă adresez ţie
la diateza refexivă
desigur că nu există o explicaţie
pentru mine
cum a apărut diateza reflexivă în limba română
ca şi cum prin faţa mea
fără pricină
având un răspuns sigur
adolf hitler
a făcut
MEREU ŞI ÎNTOTDEAUNA
un pas înapoi în faţa lui heidegger
înfierat de a. marga pe motiv că heidegger
iubea o evreică mult prea deşteaptă
chiar şi pentru hitler sper că îţi mai aminteşti
punch by punch
felul în care
AM RECITAT
textele din marcuse
pentru un amărât de zece pentru a ne duce la mare
înotând printre salvamari uimiţi neuimiţi de ţâţele goale
ale mării
desigur o femeie
oceanul fiind femeia femeii în dezmăţ
vezi tu
eşti singurul de pe faţa pământului care m-ai cunoscut executând
ultraperfect
pentru jocul de amatori
cele 10 lovituri pe bara transversală ale lui baratki
apoi
am şi uitat locul unde se află stadionul
&
întreg neamul omenesc
de vreme ce băiatul meu îşi doreşte la vârsta de 13 ani
o maimuţă un cimpanzeu o gorilă
de care să aibă grijă precum bill clinton după monica
întotdeauna bill pleacă în tanzania
pentru a da o explicaţie biologică lucrurilor şi fiinţelor
vezi tu
în greaca veche despre care ne va vorbi bogdan
il principe
& liiceanu
deşi în cultura română
nu există loc de iluzii
fascinat de renunţarea celor sus pomeniţi
postmodernismul înseamnă un fel de pomelnic pe care târziu
mult prea târziu
oamenii culţi au înţeles despre
ce fel de vorbire ar fi aflat
stâncile de la meteora
dacă am fi urcat în acelaşi lift
cu umberto eco
pentru care
vezi tu
&
prefăcându-mă că tu &
dându-ţi întâietatea cuvenită
înţelegi mai bine decât mine
lucrurile şi fiinţele
eu care am putut să te adaug provincialului pascal
de vreme ce obama i-a transmis
soţiei mele
geniului ei de când m-a învins pe mine prin cioran
obamacare
alese e-mailuri din etiopia
neavând curajul profetic de a înfrunta lumea
ceea ce-l transformă într-un personaj divin
ştiind că într-o zi
se va sfârşi lumea
&
mai ales pentru a nu se sfârşi lumea noastră
nici nu a încercat
a se apropia de
CHIVOT
obama nemurind
pare mereu că linge o îngheţată roz-albă
deşi nu cred că iubeşte la nebunie nici nu afost la socola
pink floyd
john lennon
mozart din simphony no 40
CUM SĂ DISCUŢI DESPRE MOZART
nu există răspuns la perversiunea lui forman
atât de mult l-am iubit
preşedintele teleportat deja pe marte al americii
ştie mai multe despre pământenii care am mai rămas printre lucruri
pentru a da o explicaţie nefericită oximoronului de azi
dragul meu prieten
MAI BUN DECÂT PASCAL
răspunsul meu
METAFIZIC
mai întârzie o clipă
eu locuind mai mult printre păsări moluşte maimuţe
eu
care am murit pentru patriarhul constantinopulului chiar ecumenic fiind
îţi adresez cele mai sincere urări
pe care
desigur că le merită şi chomsky
pentru care eu am avut o mie şi una sau 888 de mii de întrebări
cifra perfectă
dintre borges nazism &
DOMNUL DUMNEZEU

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere

Când treci, ştii bine,
Prin absenţa mea, care-i făcută doar din tine,
Norii nu mai pot fi cerul meu, nici acest soare,
Al meu e doar cerul care se desface-n particule infime –
Şi minciuna atotcuprinzătoare
De-a fi această voce, această privire, aceşti centimetri-înălţime.

Elementele care m-au făcut
Din întâlnirea noastră nespus de avut
Nu mai pot fi necreate; nu există haos
A cărui cauzalitate
Să poată anula-n vreun fel, să readucă-n repaos
Ceremonialul prezenţei tale, chiar şi-atunci când eşti departe.

Tu, atunci, şi eu – împreună,
Vom pretinde că totul e-o minciună,
Diminuându-ne pentru-a crea impresia amăgitoare
Că putem exista separaţi, în vreme ce, dincolo de-artificii şi de-al lor fâs,
Un om mult, mult mai mare,
Se ascunde în această privire, în acest surâs.

El e cel care dincolo de marea adâncă
Dincolo de ocenele triste te va întâmpina – încă,
Trezindu-te din nepăsare cu ceea ce a fost.
Din acestă oră trecută vocea lui va vorbi,
Legile Timpului vor trebui să-şi caute alt rost:
În faţa-întregii lumi mâna lui îţi va atinge obrazul, te va iubi.

Străin poate fi
Doar sunetul căruia-i lipseşte darul de-a privi.
Nu există gând care, murind, să treacă, mărunt sau înalt,
Prin spaţii-n care noi n-am putea să fim,
Să ne realcătuim
Unul altuia sinele, fiecare-n gândul celuilalt.

Laşi în urmă – nimic nu se pierde –
Mai mult decât am fost eu vreodată, şi cu-un fel de
Cochetărie-amară iei cu tine mai mult
Decât voi fi până-n acea zi, din toate mai aleasă,
Când nu va mai fi nimic de făcut,
Doar să rostim " În sfârşit", şi să fim din nou acasă.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lettre a un ami d'autre temps ajungerea la impalpabilul dialog al sinelui cu sinele

vremea miracolelor se sfârşise
şi eu te conduceam pe ultimul drum al fiinţei
exact aşa cum parmenide a definit fiinţa
mi-a fost greu să nu plâng atunci
ştiind că nu te voi mai revedea
decât printre marile canoane
care formează un om
îl dărâmă
& -l fac să rămână pentru veşnicie
aşa cum blaga a definit veşnicia
nu ştiu de ce noica se îndeletnicea cu blaga
servind o supă cu tăieţei de casă la cantina pe care tu ţi-o doreai
ca fiind a săracilor pe atunci eram bieţii studenţi din regie
acum e facultatea de filosofie pe care eu mi-o imaginez cu mintea îndrăgostitului
de –atunci când de la 5.10 dimineaţa îmi exersam
marţial
ca şi cum nu m-aş pregătit să nu mor pământean
un fel de gimnice genii împins de o forţă cu mult mai mare
pentru mine facultatea de filozofie fiind cea mai frumoasă
clădire din lume cu patru aripi planând peste princeton
mai înaltă decât norii din chicago
iluminând cartierul
atât de multă lumină în întunericul fiinţei
lumina însoţind morţii în împărăţia
CELUI CARE VA VENI
pătrată este paranteza
patrulaterul în care se înscrie alergarea mea
din lumea noastră înspre lumea lui cioran
logic şi maieutic demonstrabil
la nasa
nu se măsoară după niciun ceasornic
oricât de elveţian ar fi fiind oricât de bun mijlocitor ar fi să fie printre milenii
port un ceas atlantic care a mi-a fost dăruit de o rudă îndepărtată dinspre mamă
singurul ceas adevărat după cel muncit de mine până la 10 ani
un wostok care nu măsura orele ci mai curând felul de a mă da mare printre consătenii-muncitori cu ziua la oraş
un fel de reducere a cosmosului comunist
la copilăria pe care cioran a numit-o
P
A
R
A
D
I
S
U
L
P
I
E
R
D
U
T
am învăţat să scriu pe verticală din biblioteca lui assurbanipal
verticală fiind creşterea arborelui de sequia înspre cerurile fiinţei
TO ON
îţi voi scrie şi în greacă precum pound
în ritmul unei melodii unice
preferata lui ginsberg
father-death
care-i va face pe marii preşedinţi din departele tău
urmându-ţi tabieturile de om cu stare pe care eu nu mi le pot explica
decât cu dicţionarul să înţeleagă de ce noica a studiat altfel veşnicia

pe care în mod obişnuit noica
CE ÎNSEAMNĂ CIUDAT PENTRU NOICA
nu l-a prea putut contrazice mai demult
avusesem un vis cu paltonul lui noica
de la ieşirea din închisoare devenise solemn precum
stelele care luminează cerul aşternându-se peste atlanticul meu
ceasul pe care azi îl voi scoate de la reparat întâmplări ale sinelui din adâncuri
şaizeci de ani au trecut de când a înfruntat
taifunul în pacific
aveam 12 spre 13 ani şi stăteam foarte aproape
de tovarăşul comandant de vapor
fascinat eu o să ajung mai mare decât el decât jules verne decât obiectele
luate şi îngropate de taifunul alcătuit din vieţi omeneşti în sicrie de apă
a început jungla umana junglă umană
& judecata de apoi
ar fi spus sartre
al doilea om de la care am învăţat antidotul atic al lui achile
al treilea a fost apollinaire nu e nicio noutate aici
în loc de gloanţe începuse să vadă literele alfabetului latin
& totuşi de ce latin prin tranşee de fum de sânge de caligrame
devenite nu o artă poetică a sinelui murind printre semeni
viaţa lor netrăită şi dusă capăt
probabil n-ai uitat you'll never walk alone
& nici cum adormeau balerinele cu degetele
ştim noi ştim şi am văzut degetele
de la picioare pline de sânge după concert ca după război
ştiri impersonale rostite cu o voce personală despre cum începe o nouă zi
bându-ţi cafeaua adevărată
încă o mie de mile
father -death
tiptil-tiptil o nouă fiinţă care va veni pe lume în lumina reflectoarelor albăstrii în mod confuz îndepărtând nisipul din clepsidra veşniciei adevărului paradoxului mincinosului axiomelor lui gödel sinele profund aproape palpitând dacă să rămână în lumină expresia lui blaga descifrată DE MINE în cuneiforme la strigătul lui ghilgameş emoţia de întâlni miile de vieţi care i-au precedat şi revelaţia
poate a lui s-j. perse cel mai frumos discurs care s-a rostit vreodată în lumină
sfaturile iorga pe întuneric vii morţi umili cerşetori buddhism dostoievski
viaţa ta nu mai e de mult aidoma aşa cum ne-am promis
cumva tu ţi-ai ţinut cuvântul ştiam de la pagina 267
despre borges numai de bine ca să zic aşa cum mă ştiai
abia te-aştept să sorbim ecuatorul făcut doar pentru noi

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea nu pierde nimic

MAREA este întinsă.
Marea îmbrătişează ţărmul din Chesapeake, sub soarele apusului,
şi ultima stea, dimineaţa, deasupra culcuşurilor de stridii,
şi bărcile întârziate-n larg ale oamenilor singuri.
Cinci case albe pe-o fâşie îngustă de pământ... cinci zaruri în căutarea şansei.

Nu demult... marea era întinsă...
Iar astăzi marea nu a pierdut nimic... ea păstrează totul.

Sunt înnebunit după mare.
Fac cântece despre mare, plâng toate plânsetele mării,
am uitat atât de multe cântece-ale mării şi-atât de multe plânsete-ale mării.

Sunt înnebunit după mare.
La fel, cei cinci oameni cu care-am împărţit, odată, un peşte fript
într-un cort din prelată pe timpul unei furtuni de nisip.

Marea ştie mai multe despre ei decât ar putea şti vreodată ei înşişi.
Ei ştiu doar cum îmbrăţişează marea şi că nu-ţi mai dă drumul niciodată.

Marea este întinsă.
Marea trebuie să ştie mult mai multe lucruri decât oricare din noi.

poezie clasică de Carl Sandburg, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oaie-pământul-capie-imanent-poem

- pentru emil barack obama & donald trump în vizită oficială -neoficială la houston terra miliardară ne mai gândim -

definiţia genului epistolar nu există în logică
nici a pistolarului nu există
nici logica pistolarului nu există
& iată
sublimele fapte de arme ale marilor dregători
uneori de popoare
niciodată de ei înşişi
mă rog
poate şi de ei înşişi
deşi
eugen ionesco n-ar fi fost de acord
cu această abordare prea paideică a lumii
pauzăliniedepauză
o z
i
o zi în care & obama &trump au postat pe mobilul meu despre importantele inopinatelor vizite
de pe unde au mai fost ascultaţi
ceea ce eu aş fi vrut să se ştie despre tine mai exact
cum intră spiritul în lume & şi rămâne acolo
după o exprimare a geniului
constantin noica
pe care
DOAR TU NUMAI TU
l-ai iubit mai mult
proslăvind
şcoala de matematică
de la matematică
ajunserăm la budapesta
ce-au făcutără munteneşte
la MIT
e treaba ta e să-mi explici unde se pregăteşte spiritul să ajungă
cel puţin din punctul de vedere al matematicii
în secolul al XXV-lea
noi nu vom mai fi
a fi fost
se îndepărtează o frunză de ienupăr
din viitor
în răspăr cu geniile matematice la o adică la o cafea amară la o urzică
în toiul primăverii
a venit primăvara
şi trump şi obama
poate nu te-au invitat la cină
la masa oltenească pe care te-a învăţat mama ta să mi-o pregăteşti mie
& trump & obama
trebuie să ştie că imaginea lor este imaginea mea despre lumea lor
acest poem va doborâ un palmier
vom bea ceai
cu preşedinţii statelor unite
în america de nord
minus
alaska
rezervată piraţilor din steinbeck &
unturii de balenă întinsă pe neagra pâine
şi iată cv-ul
cinci ani de matematică printre străini
cinci ani de filosofie printre prieteni
doi ani de germană la berlin
or berlinul nu se uită
debarcarea ziua z
germana uneori
isaiah berlin
versul sapienţial schimbă sensul acelor de ceasornic
şi-l metamorfozează într-un vis adevărat aproape de adolescent
cum eram noi tineri pe-atunci prin jur-împrejurul sălii mici de la facultatea de filosofie din bucureşti
îţi aminteşti
profesorul mircea flonta era mai bun decât noi
ros în coate&
ridicându-se de pe scaun fix la ora 16.00
eu fumam numai chersterfield
apoi am trecut la pipă cu tutun olandez
tu
credeai că nimeni nu mă poate egala ca voinţă
şi-mi arătai citate de manolescu când manolescu mai era manolescu
&
-ţi răspundeam că eu nici
nu m-am născut doar m-am îndrăgostit
apoi tu te-ai reîntors
ÎN PATRIE
de la berlin & aproape nici nu mai recunoşteai
apoi m-ai căutat
să-l găseşti pe acela
care scrisese versurile de pe pereţii
facultăţii de filosofie
cu rimelul unei fete pe care o chema cum o chema
fiindcă
tocmai mi-a intrat soţia pe uşă
indicându-mi să numai rescriu atât de precis
a la recherche du temps perdu
ea se masturba cu acel rimel
şi eu am scris poezii
pentru acei pereţi
atinşi de atâtea genii
& acum felul nostru de a ne raporta la lume se explică aşa
& trump& obama
vor şti cine eşti
tu
semidivinul din scorburoşi
carpaţi
înainte ca eu şi fiul meu
să vorbesc
DOAR
în greaca veche
cel care va conduce trupele NATO
spre
INVIERE
cum ar fi scris dostoievski & ioan alexandru
îţi doresc o zi minunată în compania dinastiei xi
dinastia care a salvat cărţile lui confucius
din focul arzător al întunericului planetei de 1000 de ani
poate că şi şeherezada
a avut un rost
borges
o
confirmă
priveşte cu atenţie modul în care-şi descrie strămoşii în portugheza –spaniolă
printre cuvinte printre idei printre lumi printre continente printre maria kodama printre
fire de nisip faţă de care motivaţia juriului nobel nu are nicio scuză nicidecum o logică primară
de cimpanzeu poposind pe umerii lui bil clinton în uganda ştii
am şi un prieten în românia
el spunea că ei fac experienţe pe oameni
ca şi cum oamenii ar fi maimuţe eu nu prea cred de-a valma eu cred că toţi
DIMPOTRIVĂ
se vor subordona
se vor alinia exemplar
-după un epitet al lui liiceanu-
în opinia mea
mai mult decât un simplu rostitor de adevăruri filosofice
deşi nu-l prea putem digera pe petre ţuţea
nu prea
PENTRU CĂ A-L DIGERA ÎNSEAMNĂ A-I TRĂI VIAŢA ÎN PUŞCĂRIE
a trăi în puşcărie e simplu
a vorbi trei ore despre platon pentru deţinuţi
până şi eu fac un pas înapoi
spintec şi mai gătesc un peşte pentru iona
după structura silogismului
obama este ipoteză
trump este ipoteză
cum să se desluşească americanii
în loc de concluzie
& obama & trump
T
E
V
O
R
A
V
A
N
S
A
sau poate nu l-au citit pe apollinaire

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragoste de vară de demult poem de dincolo de sistemul solar sau despre felul în care poezia străbate cosmosul

astă-vară el avea atât de multă nevoie de mine încât pentru el
numai pentru el am început să scriu istoria lumii
prietenii mei de demult au venit la mine
s-au aşezat în juru-mi şi am început să le citesc poezii
polina se bătea cu geraldine
se trăgeau de părul verde şi o poezie romantică
se-ntorcea în lesbos
eu nu eram de acord cu ele
şi le-am măsurat cosiţele
până când ele şi toate fetele de care mă îndrăgostisem
cândva mărşăluiau prin viaţa-mi cu pas vioi
un om este egal cu un om
un poem este egal cu un poem
dar un om şi un poem nu este egal cu un om şi cu un poem
se ia o carte de pe primul rând din biblioteca maharadjahului
şi se observă felul în care lumina plăpândă a poeziei devine farul din Alexandria
după aceea după ai văzut de foarte departe lumina care ţi s-a oprit în gene şi nu mai poate înainta decât exact aşa cum spune un mare campion escaladând un muşuroi de furnici
stabilind felul în care furnicile îşi fac provizii pentru suflet
te odihneşti puţin
îţi tragi sufletul la perfectul simplu
pentru a nu fi uitată vechimea descălecării de pe cal a legiunii a cincea
EBRAICA
dar dacă nu au venit să ne păzească pe cai
dacă au venitără pe jos şi dacă nu au venit să ne păzească deloc
ci au venit mai curând să ne fure
istoricii au anumite documente ştim asta noi ştim asta
şi uneori la lumina stelelor din adolescenţă scoatem la iveală rezervele
de stilou
de parfum
de femeie
de cioburi
de inscripţii
de bello-dacico
ştim unde se află noi ştim unde se află
ni le-a arătat un imperiu când era o zi de retragere
într-o noapte de o mie de ani
eram cu şeherezada
nu-mi cereţi amănunte
eu aveam treabă cu felul în care ea îi compunea povestiri lui borges
marele sultan al literaturii care voia s-o decapiteze
de aceea eu viteaz pînă la călcîiul lui achile
m-am pus la pândă să-i fur capul şeherezadei pentru a nu-l lăsa patagonezilor
care nu se pricep decât la vite cum să le taie capul
un poem de borges este un poem de borges
o povestire a şeherezadei îţi dă dreptul să respiri
să inspiri futurist ca madonna ori ca la maglavit
eu nu ştiu de fapt cum se respiră la maglavit
cred că mai curând îţi ţii respiraţia
te faci una cu pământul
DUMNEZEU INTRĂ ÎN TINE
PE LOCUL RĂMAS GOL ÎNTRE TINE ŞI LUME
SE CLĂDEŞTE O BISERICĂ
o mănastire de pomenire cum n-a mai fost altă
era o noapte de vară şi mi se ceruse să rescriu istoria lumii
prietenii mei se aşezară-n cerc
eu i-am aşezat în sferă
apoi în cer
ei m-au izbit de pământ cu o critică literară
eu m-am şers pe mâini cu prosopul pe care mi l-a aruncat shakespeare
îndrăgostit de regină aşa cum scrie în volumul 33 de mii din shakespearologie
aşa spun şi eu
prosopul acela e divin
e al unui mare boxer
am observat că în pauze mohammed ali îl utiliza
pentru satisfacţia publicului în delir
ceea ce m-a marcat pe mine a fost antrenamentul lui dintr-o pădure de sequoia
a tăiat copaci şi a câştigat atât de multe titluri mondiale
mărturisesc că am fost un pic invidios n-am fost niciodată în ring
să mă bat cu el şi să-i fur toporul cu care a defrişat o pădure de seqouia
ce-aş fi făcut cu atâta verdeaţă aş fi scris o ce-aş mai fi scris viitorul
sunt inventatorul poemelor gen sequoia
homer nu s-a plimbat niciodată printr-o astfel de pădure lunatecă
nu era orb
noi suntem chiorii lui
îl citim şi nu-l vedem bine
ne trebuie un telescop cel mai perfect telescop
cu mult peste puterea sistemului solar
numai aşa am putea înţelege cu adevărat cum se văd
de dincolo de sistemul solar
profeţii
nu-i mai enumăr
vocea lor metalică străbate undele gamma
şi sparge dronele amplasate pe direcţia atomică a sufletului
mi-e foarte dor de ceva
de un singur lucru poate insuficient definit
o definiţie a luminii în poezie încă nu există
lumina emanată de vocale şi de consoane dintr-un poem transmodernist
n-a ajuns la noi
consoana s consoana z şi alte consoane specifice planetei ori sateliţilor de pe saturn şi de pe jupiter adevărata muzică a sferelor descrisă de pitagora în singura carte scrisă de el după întoaercerea din egipt de printre caldei cartea se găseşte în anticariatul de pe lăpuşneanu
nu vă fie frică nu vă decapitează doar încetineşte moartea tehuie
apoi mai îmi este dor de ceva foarte bine definit
o vorbire dintre umberto eco şi borges până înspre ora cinci dimineaţa
despre starea infinită a naraţiunii de fum
şeherezada mă iubeşte
m-a luat de mână
mi-a pus palma în palma ei dumnezeie
mi-a dus mâna înspre chip
chip de carne de lut oase vibrând de dorinţă
m-a rugat să nu-i tai capul s-o mai iert
nu sunt eu sultanul ei
ci doar efemerul năprasnicul ei vis despre mine
şi eu o iubesc
pentru ea numai pentru ea am citit toate bibliotecile lumii
atât

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui

ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ţinându-se de crucea anglicană
dacă există aşa ceva
gândind la reverberaţiile greceşti
după care se pune punct
în viaţa lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenţii
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuţit toată lumea asupră-i
a
m
u
ţ
i
n
d
-
o
pe veci
românii au o expresie unică
în vecii vecilor
care nu există în aramaică
puterea morţii fiind ceea ce mă ţine în viaţă
pentru a-ţi da un răspuns
la întrebarea pentru care heidegger supremul
n-a găsit un răspuns
prea convenabil
tu
fiul meu mult prea iubit
ioan-cosmin
pentru care mă voi ruga să se roage pentru tine
de iosif
de acachie
să nu vină
SFÂRŞITUL
deşi
la şcoala unde mă mai duc pentru a vorbi despre raportul dintre S& P
or
sfârşitul a venit de infinite ori
&
nu am murit
foarte neconvenabil după părerea lui hamlet
care ar fi pus mâna pe sabie
de fapt
shakespeare chiar asta înseamnă
a pune mâna pe sabie
bunicul lui a contribuit la eliberarea britaniei
dar
nu despre sat/ asat /din sanscrită
up-on-avon
satul lui shakespeare
puţin nepoliticos
cum ne explica
acum mii & mii de ani
liiceanu
cum se ajunge
în casa fiinţei
fiule
shakespeare nu a avut o casă a lui
decât în timpul vieţii părinţilor părinţilor lui
lecturile din shakespeare
lasă pământul mut
precum
după chaplin
englez fiind
izgonit din iu. es. e/usa versiunea bloomberg
chaplin
trimis la dezvăţul porumbului de sine însuşi tocmai în elveţia
ţaţa banilor
ultra-perfectă
bloomberg
fiind gerunziul absolut inventat de mine
tatăl tău
fiul meu
pentru a mă regăsi cu o secundă în plus
PRIN PUTEREA NUMELUI
acasă
ce înseamnă acasă l-ar fi întrebat liiceanu
pe heidegger
bogdan nu este descălecătorul
fbi
cia
tatăl tău
fiule
duhul lui
de dincolo de lumi venind
ca şi cum
intangibil
fiind
ioan alexandru a primit un şut în cur
din partea lui heidegger
ca din partea lui dumnezeu
asat/ de / sat/
ceea ce înseamnă faptul de a sta
faţă către faţă
ioan & ioan
numele înaintemergător
al poporului român
cum ar spune
într-o
mie de cuvinte
petre ţuţea
uneori
DUMNEZEU
se mai supără pe noi
şi-i/ şi-oi
ioi
ar spune raluca moartă pentru mine
unică declaraţie de dragoste
don
domn
DUMNEZEU
rostit de bunicul meu
fochist
pe trenuri
între giurgiu-bucureşti
precum tatăl lui rilke
tatăl lui rilke
neaducând acasă
ştiuci de un metru la revărsarea dunării
am mai şi scris despre asta
asat /satul meu în care mihăiţă
prietenul perfect
învins de mine
dinspre ora 23 înspre 6 dimineaţă
ajuns colonel –colonel î
n poliţia română
î/
â
/
Acesta Acesta Acesta Acesta
este bagajul tău
borges mult prea puţin pentru islam
prea mult
&
deloc
îl vom înmormânta cum se cuvine şi pe delon
din
rocco şi fraţii săi
prealumit precum bunicul greceanu
lumea din satul lui
numindu-l mai mult
greuceanu
greci fiind părinţii lui
necunoscuţi de homer
elisabeta
femeia lui
cea mai frumoasă fată
urcând viermii de mătasă cu băţul
după tradiţie o străveche a tesutului dinspre china
remus învins de romulus
grave întrebări despre întemeierea lumii
cum să-ţi spun eu sunt tatăl tău
nu invers
de patru ori patru aşi nicio cacealma
întreabă-i pe messi maradona
argentina fost-a dinainte
înde
ei
cel mai greu penalty
pentru shakeaspeare executat de tine cel care vine
musulmanii au scos sabia
desigur dar nu foarte sigur
un străbunic al tău urmaş al lui mahommed
precum
SIRFA
nichita n-avea niciun prieten în bucureşti
în cişmigiu dormea pe bănci
nu & brătianu
băiaşu
băiataşuromân din calea nucilor plantaţi din bunătatea lui eugen ionesco
emil
tu l-ai cunoscut & el te-a iubit mai mult decât pe roxana
nenevasta lui
numerotând
precum seminariştii greşalele noastre
pentru a ne duce pe noi în ispită
shakespeare nu a fost ispitit
ci omorât
CEI CARE VOR MAI FI FIIND
DACĂ AŞ AVEA O PUTERE
aş inventa o altă putere
umberto eco
aidoma pronunţat în limba lui
î
ntr-un fel de neolatină
ca şi cum am zice-n
neozeelandeză
limba criminalului hakka
destrămatără evropa vorba haia
decan al ţării româneşti
mircea cărtărescu de faţă
fiind
la emisiunea despre supernanny & ioana
nu ioana lui
irina din supernanny
cum va fi ajuns irina lu petrea
in the new
old black
atât
de
într-atât
old black
CEEA CE SPUN SĂ SE ÎNŢELEAGĂ O DATĂ PENTRU TOTDEAUNA
CUVINTELE
de
dragoste
mai
ales
introduc
fiinţa în lume
indiencele din filmele mele
au vocea percutantă
naarghita falus
fără de care viaţa pe pământ
nu are ce căuta
amita boshe
murise cu o săptămână înainte
de a vorbi cu profesorul meu de istoria religiilor
ajuns
preot greco-catolic
după cei patru ani la oxford
fiul lui vorbind despre immanuel kant
în toate limbile pământului via hong kong or despre rsi
richard numele lui de neînvins printre învingători
n-a prea avut ce prea să –mi aducă aminte
după condamnarea la moarte
despre sergiu al. george
singurul român care a depăşit frigul comunismului
c'est-a-dire
prietenul meu
care la o adică şi-a riscat zecele
înotând prin marea neagră
marea moartă
profesor de propedeutică la o universitate din texas
preşedintele trump va păşi azi
sfinte părinte iosif
amiral peste toţi amiralii
s-au rugat să te rogi
trump
putin
nebunul din coreea
un fel de joacă a lui yorick
pe când hamlet nu exista
ori spaţiul cosmic ptolemeu
CUM AR FI SPUS ŢUŢEA DESPRE CIORANI
care ar fi fost ultimele cuvinte ale lui hamlet
hamlet
însemnă săgeată
nu tăcere
vei conversa
îndelung pentru a-ţi echivala studiile
cu trump
umil
preşedente iu. es. ei
ti-o spun io
un altfel de ioan es. pop
după ioan alexandru
cel mai mare poet al planetei
născut din cartof
poemul lui cristofor columb interpretat de vangelis
ai ascultat vreodată cum ţâşnesc florile cartofului precum ţâţele
pământul se numeşte america
aveţi ce discuta
la o adică
ştii
mai multă greacă & decât obama ori fukuyama
cursul tău de propedeutică la care vor asista
trump şi obama
va mişca pământul
uşor-uşurel
dinspre un moldo-ardelean-dobrogean ca mine
dinspre marin sorescu oltean perfect al lui shakespeare
călătorind în cea mai perfectă căruţă din lume
or
nici eu nici fiul meu
NU PREA CREDEM ÎN ACEASTĂ LUME

poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârful piramidei se află Fratele cel Mare. Fratele cel Mare este infailibil şi atotputernic. Despre fiecare succes, fiecare realizare, fiecare victorie, fiecare descoperire ştiinţifică, despre întreaga cunoaştere, înţelepciune, fericire şi virtute, despre toate acestea se afirmă că izvorăsc direct din conducerea sa şi sunt inspirate de el. Nimeni nu l-a văzut niciodată pe Fratele cel Mare: el este o figură de pe afişe şi o voce la tele-ecran. Avem toate motivele să credem că nu va muri niciodată şi deja există mari incertitudini asupra datei naşterii sale. Fratele cel Mare este masca sub care Partidul se prezintă lumii întregi. El are funcţia de a concentra într-un singur punct dragostea, frica şi respectul, pentru că asemenea emoţii sunt mai uşor de resimţit faţă de o întreagă organizaţie.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea era frumoasă

lui nichita stănescu şi lui florin iaru

ea era înnebunitor de frumoasă şi se arăta doar când voia
o dată într-un an, o dată într-o viaţă
după ce cuvintele ultimului poet care a scris despre ea ajunseseră
pe fundul oceanului
şi ceilalţi credeau deja că este numai o legendă, precum atlantida
sau el dorado
toate ale ei – pantofii, rochia neagră, părul alungindu-se la infinit
linia ghicită a coapsei, unghiile siclam, fructele de mare mâncate delicat
cafeaua băută doar pe jumătate, dezordinea lăsată în dormitor
ogarul care aleargă fără să latre vreodată
privirile care o urmăresc fără şanse
limuzinele cu jenţi frecate până la strălucire
păsările migratoare, fierul de călcat şi tâmplăria de secunde
toate există doar în visul nostru
cel de noapte cu noapte
pentru că numai visul nu este distrus de ceasuri, de trecere şi de întâmplare
visul revine la nesfârşit
coşmar uneori, alteori fabrică de ciocolată, visul.

ea era nemilos de frumoasă, cel puţin cu noi, poeţii.

poezie de Bogdan O. Popescu din Aerobiciclete (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e uşoară. Noi riscăm foarte puţin şi totuşi ne bucurăm de o superioritate faţă de cei care îşi supun creaţia şi, totodată, sufletul judecăţii noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât şi de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt şi momente în care un critic chiar riscă, şi anume atunci când el descoperă şi apără ineditul. Adesea, lumea este necruţătoare cu noile talente, cu noile creaţii, ineditul are nevoie de susţinere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepţională de la o sursă absolut neaşteptată. A spune că atât mâncarea cât şi creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecăţile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din dispreţul meu faţă de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înţeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care găteşte acum la restaurantul lui Gusteau şi care este, în opinia acestui critic, nimic mai puţin decât cel mai bun maestru bucătar al Franţei. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul despre basme

A fost odată-un băiat care nu făcea nimic pe fugă,
cu toate că tatăl lui era mai rapid ca o zvârlugă!
A fost odată-un rege foarte înţelept, nu doar bogat,
şi-un preot care trăia cum predica, nu făcea niciun rabat.

Un hoţ care împărţea tot ce fura la cei sărmani,
un banker care nu era îndrăgostit prea mult de bani.
Un savant cu inima la fel de mare precum mintea lui
şi,-n sfârşit, un poet care-ncerca să explice mie, ţie,-oricui,

ce este-un basm. Spunea, cât sunt pe-acest pământ,
nu-ţi face griji, tu dormi, iar pe mine lasă-mă să-ţi cânt.

poezie de Ignacy Krasicki, 1735-1801, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt egoist

ai perfectă dreptate
dar ce pot face
lumea mea începe cu mine
şi se termină asemenea
nu e o pretenţie absurdă
e doar lumea mea
până când voi mai ţine minte ceva
până când uitarea mă va uita
până când moartea mă va despărţi de ea
un jurământ frecvent
la fel de folosit precum eternitatea
în a defini o boală gravă
nu ca o tromboflebită de sinus cavernos
dar la fel de letală
în niciun caz contagioasă
deşi se ia prin sărut
de la o inimă la alta
sau prin atingere de suflete
nu e religie deşi este esenţa dumnezeirii
dar şi a păcatului
un paradox prin care lumea înaintează
în sfârşit o axiomă clară
pe care nimeni nu o poate demonstra
deşi toată lumea începe şi se sfârşeşte odată cu ea

într-un anume fel asemănător firii mele
egocentrice

recunosc că trăiesc totul prin mine
nimic din ce nu mă pătrunde
nu există
nici cerul nici marea nici himalaya
nici măcar podişul gobi
sau gândacii de colorado
(un fel de gangsteri ai cartofului)

toate minunile
toate deşertăciunile
trăiesc atât cât eu le pot trăi
e ca şi cum aş reuşi să înghesui infinitul într-o clipă
deşi nu mai am nevoie de ea

iar lumea aceasta
a mea
începe cu mine
dar fără tine îmi pare goală

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, repede!

Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat şi-adună-mă cu el când a plecat,
desfăşurându-mă în doi, întruna!

din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care roteşte!

tocmai pentru că el dă celor frumoase şi habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat
după cum îi picură cântecul
chiar şi când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.

de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai ştiu dacă tăiat, deşi, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir şi ciocolată
şi din ce în ce mai roşu în sângele meu:
mie din rană înmugurindu-mi flori
şi lui până la seva din rana lor
cu care legendelor în cărţi se parfumează.

aşa îl simt în nări şi-mi aminteşte
început de prezent continuu într-o "poveste-deodată",
eu dezintegrată acum şi el amuţind,
în propriul inel şi-n propria lui sabie
şi-n imediata trecere
cu o rotire-n plus la ceasul meu.

şi cum, Doamne, totul e suprapus
peste aceeaşi gaură neagră a iubirii veşnic muşcând
şi în zadar cu mâna spre darurile tale, potrivindu-i-se,
numai el îmi spune să-l mai întorc şi să nu-l uit.

deci, repede-repede, fă-mă una şi-adaugă-mă lui
şi fură-i sabia! ca, din greşeală,
să nu mă mai taie
cu aceeaşi învârtire de inel
la ceasul lui!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, repede!

Doamne, fă-mă repede până la unu,
scade din el ce mi-a luat şi-adună-mă cu el când a plecat,
desfăşurându-mă în doi, întruna!

din piatra acestui inel fermecat
pe degetul lui purtat în care roteşte!

tocmai pentru că el dă celor frumoase şi habar-n-am mie
exact pe vârful sabiei cum m-a tăiat

după cum îi picură cântecul
chiar şi când nu vine ori când eu fug
prinzându-ne de inimi pe dedesubt.

de fapt, trupului meu, îi dă capul pierdut
(ori nu mai ştiu dacă tăiat, deşi, cred,
femeie fiind, eram sigură J)
după ce de fiecare dată l-a savurat îndestulându-mă
atât de îndelung pe o tavă cu gust de trandafir şi ciocolată
şi din ce în ce mai roşu în sângele meu:
mie din rană înmugurindu-mi flori
şi lui până la seva din rana lor
cu care legendelor în cărţi se parfumează.

aşa îl simt în nări şi-mi aminteşte
început de prezent continuu într-o "poveste-deodată",
eu dezintegrată acum şi el amuţind,
în propriul inel şi-n propria lui sabie
şi-n imediata trecere
cu o rotire-n plus la ceasul meu.

şi cum, Doamne, totul e suprapus
peste aceeaşi gaură neagră a iubirii veşnic muşcând
şi în zadar cu mâna spre darurile tale, potrivindu-i-se,
numai el îmi spune să-l mai întorc şi să nu-l uit.

deci, repede-repede, fă-mă una şi-adaugă-mă lui
şi fură-i sabia! ca, din greşeală,
să nu mă mai taie
cu aceeaşi învârtire de inel
la ceasul lui!

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Cea Mai Mare

Ne-am dus, eu şi sufletul meu, să ne-mbăiem în mare cea mare,
Ajungând la ţărm am început să căutam un locşor pustiu şi liniştit.
Cum mergeam, am văzut un om stând pe o stâncă cenuşie;
Lua dintr-un sac praf de sare şi-l arunca în mare.

"Acesta este un pesimist," a spus sufletul meu,
"Să părăsim acest loc. Nu putem face baie aici."

Am mers până când am dat de-un golfuleţ.
Acolo am văzut un om stând pe o stâncă albă;
Ţinea-n braţe o cutie pentru bijuterii,
Din care lua zahăr şi-l arunca în mare.

"Iar acesta este un optimist," a spus sufletul meu,
"Nici acesta nu trebuie să ne vadă trupurile goale."

Am plecat mai departe.
Pe o plajă am văzut un om ridicând un peşte mort
Şi, cu infinită grijă, depunându-l iarăşi în apa mării.

"Nu putem face baie-n faţa lui," a spus sufletul meu,
Acesta este un filantropist."
Şi-am plecat mai departe.

Am ajuns într-un loc unde un om îşi urmărea umbra pe nisip.
Veneau valuri uriaşe şi i-o ştergeau,
Dar el tot continua îndârjit s-o urmărească.

"E un mistic," a spus sufletul meu, "Hai, să-l lăsăm în pace."

Şi-am plecat, şi-am mers până când am văzut un om care, tăcut,
Aduna spuma mării şi-o depunea într-un potir de alabastru.
"El este un idealist," a spus sufletul meu,
"În nici un caz nu trebuie să ne vadă goi."

Şi-am tot mers. Deodată, am auzit o voce plângând,
"Aceasta este marea. Aceasta este marea cea adâncă.
Aceasta este mare cea vastă şi atotputernică."
Iar când am ajuns în locul de unde venea vocea am văzut un om
Cu spatele întors spre mare şi cu o scoică la ureche,
Ascultându-i acesteia murmurul.

Şi sufletul a spus, "Să mergem mai departe. Acesta este un realist,
Omul care întoarce spatele întregului pe care nu-l poate cuprinde
Pentru a da atenţie unui fragment.

Am mers încă mai departe. Şi într-un loc buruienos, printre pietre,
Era un om cu capul băgat în nisip.
I-am spus sufletului meu, "Putem face baie, el nu ne poate vedea."
"Dimpotrivă," mi-a răspuns sufletul, "E cel mai letal dintre toţi.
Acesta este un puritan."

Atunci o tristeţe mare s-a lăsat pe chipul sufletului meu
Şi-n vocea lui.

"Să plecăm," a spus, "Pentru că nu există niciun loc
Îndeajuns de ascuns şi de singuratic unde să putem face baie.
Nu vreau ca acest vânt să-mi ridice părul auriu
Sau să-mi dezgolească pieptul alb,
Nu vreau ca lumina să-mi dezvăluie goliciunea trupului sacru."

Aşa că am plecat să căutăm Marea Cea Mai Mare.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un copil, o buburuză şi-o aripă de înger

Prins într-un trup fraged de copil, sufletul meu privea cerul, marea, florile şi zarea,
Care-mi trezeau mirarea, tristeţea, înduioşarea, încântarea şi alte emoţii înnăscute,
Din propriul trup nu vedeam decât muchiile şi, dacă închideam un ochi, vârful nasului,
Locul preferat al gâzelor, de care e plină lumea aceasta, printre multe alte fiinţe;
Aveam şi eu un loc preferat denumit acasă, acolo unde era mama, tata, fratele,
Numai suflete îngemănate, care se recunoşteau fără să îşi privească chipurile;
Observasem că mama avea ca şi mine, aceeaşi lună plină la capul ulnei
De la încheietura mâinii cu care întindea meticulos untul pe felia de pâine,
Iar tata, păr cenuşiu pe tot antebraţul mâinii cu care ţinea stâns ghidonul bicicletei
Pe care învăţam prima dată să merg şi unghiile lui tăiate prea scurt mă furnicau.
Fratele meu avea mâinile mai plinuţe cu luna plină ascusă sub piele ca după nori.
Mă înduioşa tot ce e firav, precum o buburuză roşie cu picăţele ca faţa de masă;
O lăsam să zboare de pe vârful degetului şi spuneam Celui din preajma mea:
"Uite, a zburat!" şi sufletul meu era atins de aripa Lui fină ca un balon de săpun!

poezie de David Daniel Adam (24 august 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mintea lui Eminescu lucrează cu ideea originilor lumii, a infinitului, a creaţiei, adică cu cele mai înalte concepte făurite de raţiunea omului. Printre acestea, ideea eternităţii stăpâneşte mintea sa într-asemenea măsură, încât una din atitudinile cele mai obişnuite ale poeziei sale este considerarea lucrurilor în perspectiva eternităţii. Este, în toată poezia lui Eminescu, o considerare a lucrurilor foarte de sus şi foarte de departe, dintr-un punct de vedere care ruşinează orice îngustime a mintii, orice egoism limitat. Marea superioritate intelectuală a poetului este una din formale cele mai izbitoare ale manifestării lui şi aceea care explică prestigiul atât de covârşitor al operei sale.

citat celebru din Tudor Vianu
Adăugat de Ania Vişan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi s-a spus că eram un copil aproape grav, deşi plin de toate naivităţile acelei vârste. Mama mea mă iubea cu toată puterea unei naturi concentrate şi a unei vieţi care fusese tristă. Mi s-a spus că era o femeie înaltă, tăcută şi frumoasă. Ea suferise mult, căci multă vreme luptase cu cea mai grozavă sărăcie, lucrând zile şi săptămâni la o cuscutură, pentru care lua câţiva lei, căci bunica mea rămăsese fără mijloace. Numai mai târziu începu să aducă acasă ceva un frate al ei. Eu n-o ţin minte cum era la faţă, decât foarte vag. Am mai mult o impresie nelămurită despre fiinţa ei, despre esenţa ei sufletească, despre ceva cald şi lipit cu patimă de copilul acela, care azi sunt eu. Dar această impresie nelămurită a mea, adăugată cu cele ce am auzit despre ea, au alcătuit în mintea mea o fiinţă vie, pe care o văd: o fată tânără. Ea a murit la vârsta de 31 de ani, şi o văd ca o fată. Mama mea, acum când eu am 40 de ani, când sunt mai bătrân decât ea, îmi apare într-un chip foarte curios, pe care e greu să-l exprim. Mama mea este mai tânără decât mine.

Garabet Ibrăileanu în Amintiri din copilărie şi adolescenţă (31 iulie 1911)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-adevăr, Mendelssohn s-a dezvoltat mai repede decât Mozart, pentru că a compus admirabilul octet în mi bemol la vârsta de şaisprezece ani şi uvertura "Visul unei nopţi de vară" la şaptesprezece, eclipsându-l în această privinţă pe Mozart - şi pe oricare compozitor din istoria muzicii - la o vârstă echivalentă... La fel ca şi Mozart, putea să facă orice. A fost unul dintre cei mai buni pianişti ai vremii, cel mai mare compozitor (a început să dirijeze înaintea lui Liszt şi Wagner) şi probabil cel mai mare organist. Dacă ar fi vrut, ar fi putut deveni şi unul dintre cei mai mari violonişti. Avea un auz perfect, o memorie prodigioasă. În plus, era un mare umanist - un om foarte cultivat, care ar fi repurtat succese strălucite indiferent de domeniul spre care s-ar fi îndreptat. Dar nu a ajuns să îndreptăţească speranţele iniţiale. Un anumit conservatorism, o inhibiţie emoţională l-au împiedicat să se propulseze în vârful ierarhiei. Muzica lui, în privinţa căreia a manifestat întotdeauna o mare exigenţă, s-a transformat din ce în ce mai mult într-o serie de gesturi politicoase şi corecte pe măsură ce a înaintat în vârstă.

Harold C. Schonberg în Vieţile marilor compozitori (2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun

Cred că oamenii buni
se nasc buni-nu devin;
Sunt plămădiţi
din iubirea
a două suflete gemene
şi din dragostea
lui Dumnezeu
pentru noi.
Bunătatea unui om
se simte
în vorbe,
gesturi,
tăceri.
Se simte in felul
în care te salută
spunându-ţi
bună dimineaţa
precum
clinchetul unui clopoţel
sau
bună seara
ca şi cum
ţi-ar mângaia
sufletul.
Mereu zâmbeşte
iar zâmbetul lui
e precum
deschiderea unui boboc
de floare.
Îmbrăţişându-ne
o face ca şi cum
ar cuprinde Dumnzeu
pământul
cu braţele sale.
Omul bun
îţi face ziua bună
de dimineaţă
şi este
când îl întâlneşti
ca o ploaie de vară
peste pământul ars.
Este trimis pe pământ
să ne ridice
când suntem
îngenuncheaţi
de griji,
boli,
disperare;
Face toate acestea
în locul
lui Dumnezeu.

poezie de Angelina Nădejde (22 septembrie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!