Moshi_moshi
.. mă auzi?
începe el trăgând de volan
cât să nu calce o oaie cu accent celtic sau
vreun arici cu ideații suicide
te aud șoptesc eu -
o frunză lipită temporar de parbriz
expirăm îndelung și ne ținem puțin de mână
până trece țipătul unei ambulanțe
în care funcțiile vitale sunt
două paralele la care
evoluează un suflet anonim
ce faci baby?
îmi alung o șuviță de păr de pe frunte
am emoții și el habar nu are
evit un biciclist și cuvintele mari
îi ascult vocea călcând prin mine cu
dosarele zilei sub braț
amestec de adrenalină cu zaț
aruncăm ce am terminat și ce nu
prin oglindele retrovizoare
ca pe niște cotoare de măr
împinși de motor
apăs pe accelerator cât el oprește
să ia lămâi și cafea
aștept să termine o frază lungă despre
o întâmplare cu polonezi în Belgia
bancul cu doi narcisiști care intră într-un bar
verde galben roșu
îi fac din instinct șosete fular și copii
apoi trec pe banda 1
îl sărut și el habar nu are
(gândul i-ar aluneca brusc spre locul
în care toate filamentele se ating
și am ucide oaia, ariciul)
ploaia ne spală identitatea în trafic
cuvintele capătă un singur sens
înghițind silabe și virgule
vântul de toamnă ne usucă buzele
... mai ești?
habar n-am cum să-i spun că-l iubesc
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre viteză
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Orice femeie
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte
diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că mă joc cu o șuviță de păr
fie că mă uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată
fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții
habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri
cu buze uscate și sânge bolnav
mă privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
mă întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre păr
- poezii despre pictură
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
Orice femeie
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte
diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că mă joc cu o șuviță de păr
fie că mă uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată
fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții
habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri
cu buze uscate și sânge bolnav
mă privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
mă întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu caut o lume perfectă
Habar nu am de ce scriu.
Așez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închiși
ca și cum aș vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.
Habar nu am cui mai scriu.
Ca și cum mărimea sălășluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoțiilor mele.
Habar n-am cât mai scriu.
Când pueril
când alambicat
destul de nepriceput
și-atât de rar încât
mă mir că o respirare
poate deveni
Un poem.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre poezie, poezii despre ochi, poezii despre gânduri, poezii despre devenire sau poezii despre cuvinte
Broderie de cuvinte
sărut cuvintele care implică dragostea
care zămislesc lumina nobilă augustă
care brodează în suflet liniștea
și risipesc lin tristețea vetustă.
iubesc cuvintele cum soarele pământul
cum stelele și luna luminează noaptea
cuvintele pe care le răspândește cântul
cuvintele care înnobilează cartea.
ador cuvintele -frumoase adevăruri
care spun că dragostea nu-i un păcat
acoperă sufletul cu minunate văluri
și îi fac timpului chip fermecat.
sărut cuvintele care-mi aduc iertarea
îmbunând visul netezindu-i cărarea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre tristețe sau poezii despre stele
Izvoade
Tu, îmi spui:"Dragă"! Eu, spun: Drag!
Și parc-am pune-un prag pe prag
Când îți tot pare că glumesc,
Dacă nu-ți spun. Că te iubesc!
Alunecoasă-s, din tipar,
Habar nu ai! Nu ai habar,
Cât de geloasă-s, pe cuvânt,
De când nu cred. În jurământ.
Tu-mi spui: prințesă. Da'n castel,
Ce-ar face-o Ea, de nu-i și El?
Când inima, tiară-ar fi
Însingurării... Zi de zi...
Și nu-s frumoasă. Zău! Nu sunt!
Sunt micul mare amănunt,
Zădărnicind fracții de vis,
Când am nimic (sau tot)de zis.
Nu vezi cum leg speranțe vechi?
Perechi le fac, le fac perechi!
Și-n toate câte le-nsoțesc,
Răzbate-o rimă: Te iubesc!
8 mai 2017
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre promisiuni, poezii despre inimă, poezii despre frumusețe sau poezii despre declarații de dragoste
Iubirea în strigăt
unde ești, cine sunt,
cine ești, până când
mai aveai undeva vreo mirare?
care noi, care tu, pentru ce, pentru cât,
mai aud în văzduh nemișcare?
n-ai idei, n-am nici eu,
vreun habar, vreun rabat
de iubire neatinsă de humă,
și de-o fi într-un veac
de amurg, de iubiri,
vom deschide o ușă în lume.
într-o mare de chin, de visări,
de-adâncimi,
unde nu se aude nicicum
despărțirea,
nici iubirea în strigăt
nici chiar moartea în țipăt,
o corabie de minciuni
și-adevăr.
care eu, care noi, care timp,
pe Pământ?
ce iubești, ce trăiești?
ce te miri?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre nuntă, poezii despre minciună, poezii despre marină sau poezii despre idei
Ochiul
sunt într-un ochi
din care n-am plecat niciodată
sunt o aplicație conectată la o alertă sinestezică
șuierul cuvintelor trece prin mine
speriind atomii fluxului roșu
și coborând o umbră peste cer
o melancolie roz delectează visele sparte
o tristețe neagră întunecă terenurile virgine
locuite de stele
îngerii albaștri devin albi aproape incolori
ascunși printre flori
habar n-ai cum întârzie cuvintele
pe locul jupuit de lumină
brațele rămân fără viață
arsuri brume și ziduri violete
schimbă clipele fără culoare
ochiul pironitor
mă soarbe și mă doare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre virginitate sau poezii despre schimbare
Fericire, Eu
acesta este palatul meu
îl ofer tuturor cu inima
atârnând la gât ca o limbă de clopot
pe care mulți îl aud și puțini îl pot pipăi
sunetele curg în basso continuo
prin grădinile mele interioare
prin crăpăturile de baraj și fântânile arteziene
departe de vuietul narcisist al lumii
te ascund în camera cu fluturi
în care nu intră soarele
te mănânc singură
un tort cu trei etaje
fără linguriță fără milă fără oglinzi
dă-te cu pudră pune-ți cerceii și hai
să tragem cu pușca în cer
îmi spun vocile când tu deschizi ochii
să ne jucăm cu iepuri și homari
apoi cu lămâi tupeu și frunză de dafin
să-i fierbem la foc mic în oale cu capac din aramă
pentru cei mai puțin norocoși decât noi
viața, iubire, este traseul spre moarte
al unei calești cu armăsari în spume și vizitiu stricat
în mijlocul celor mai frumoase baluri
melancolia te poate lua de la glezne
ca o criză de gută
fie că este plictisul perucilor nepurtate
ori dezamăgirea ambasadorilor ruși
ce nu au reușit să îmi sărute inelul
tristeții îi spun mereu
taci, tu, e greu e să fii fericit, să
nu mă gândesc la buzele lui
în mijlocul ceremoniilor de stat
să nu dansez frenetic prin coridoarele
cu tapițerii și cerubini spre sala tronului
să nu suspin în corsetul desfăcut
privind spre focul aprins de mâinile sale
există o taxă pe suflet ori de câte ori zâmbești
și într-o dimineață oarecare de iarnă
cu degetele arcuite pe clopoțel
prin flirtul suav al florilor de gheață
cu aroma ceaiului de unicorn
zâmbind comand fericire
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre unicorni sau poezii despre tăcere
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
-De ce ai venit tu la găinușă?
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre găini, poezii despre cocoși, poezii despre supărare, poezii despre mâncare, poezii despre miezul zilei sau poezii despre furnici
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
-De ce ai venit tu la găinușă?
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fez: Kelso, ar trebui să-i spui lui Jackie unde te duci. În felul ăsta, dacă vrea să o faceți, te poate găsi și gata. Mamă, ce aș vrea și eu asta!
Kelso: Fez, la baza oricărei relații stau trei cuvinte: habar nu am. Unde te duci? Habar nu am. La ce te gândești? Habar nu am. Cine e tipa aia de sub tine? Habar nu am. Vezi, nu poți da greș.
Jill: De ce ești prieten cu tipul ăsta?
Hyde: Habar nu am. (Începe să se sărute cu Jill, iar Eric apare în spatele lor.)
Eric: Hyde, ce naiba? De ce stă ea pe locul meu?
Hyde: Habar nu am. Ha, ha, Kelso, chestia asta chiar merge!
replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre prietenie, citate despre mamă sau citate despre cuvinte
Unicitate
Viața ne trimite uneori daruri
pe care nu le luăm în seamă...
Sunt împachetate modest...
în hârtie de ziar
și legate cu sfoară...
Fără să le desfacem,
le aruncăm în uitare,
într-un ungher infim...
Habar nu avem că,
de acolo ne priveau
niște ochi...
căprui
sau negri
sau albaștri...
Niște ochi,
cei mai frumoși din lume,
veniseră să iubească, prin noi...
poezie de Elena Latan (2017)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre superlative, poezii despre ochi căprui, poezii despre negru, poezii despre modestie, poezii despre jurnalism sau poezii despre hârtie
Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobești culoarea
cu un cuvânt
poate că greșești
sau poate că nu
și eu te ispitesc
aruncându-ți în minte gânduri
despre care nu aveai habar
m-aș bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subțire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o așteptare
nu aștept
nici măcar o tăcere
prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simțeam
minunat
și nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic
m-aș bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopții
când îmi strâng neputința în cercul de foc
și visez că tinerețea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă
prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminți
eu nu
eu nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre versuri, poezii despre tinerețe, poezii despre miezul nopții sau poezii despre lentile
O vibrare de plăcere
Mari nenorociri se propovăduesc prin lume
de farisei.
Noi așteptăm ca niște sunete
să se lege într-un cântec;
un sentiment de liniște,
o vibrare de plăcere
a unei mari urechi.
Vântul zdrențuia cămăși de nori
dezvelind pieptul roșu al pământului -
și verde.
Ne-am mirat apoi cu toții
cum s-a iscat fulgerul luminii,
marele șarpe de foc.
Cuvintele au înghețat nespuse
și nici ploaia nu le-a topit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre urechi, poezii despre sunet, poezii despre roșu, poezii despre plăcere, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Răscruce între singurătate și ultima haltă
îmi pun capul pe palme și aștept
ca și cum nimeni nu m-ar fi dorit
sângele îmi aleargă prin vene
îl aud dar
nu spun nimic
sunt un anonim uitat într-o casă
cu bagaje de mână
dintr-o haltă prin care
n-a mai trecut niciun tren de multă vreme
din când în când deschid ochii și-mi
rostogolesc privirea de la un colț la altul
e mult întuneric și nicio speranță
de care
să-mi atârn ultima clipă
nici nu știu dacă e vară sau toamnă
tăcerea se instalează în mine ca
într-un fotoliu scorojit
și mușcă necondiționat
umblă prin măruntaie
ca o durere
coincidență sau nu
între cele două spații
văd un alb nesfârșit
nu sunt disperat ci doar
am o senzație ciudată
știu că mi-am depășit maturitatea și că
mă voi dizolva în verdele din iarbă
sau într-o floare de mușețel
însă știu
că fluturii care îmi vor sta pe coapsă și
ceața care va tăia respirația numelui
lăsat în loc de poartă
vor aminti de mine
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre trenuri sau poezii despre singurătate
Regizorul scrie o carte sau pictează un tablou cu anumite culori pe care le pui tu la dispoziție, cu un text pe care îl scrii și tu. El alege o parte din lucrurile pe care tu le faci și le încheagă într-un fel, dar nu e datoria lui să te învețe. El spune "dă-mi roșu!" și tu te chinui să produci niște roșu, sau zice "mai adu galben!" și tu te chinui să fabrici puțin galben, după care le combină și pictează cu ele. Asta dacă e să fiu așa, foarte plastic, dar nu poate el să facă galben în locul tău.
citat din Șerban Pavlu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre roșu, citate despre pictură, citate despre galben, citate despre cărți, citate despre culori sau citate despre arte plastice
Incontrolabil
Ce programare curioasă;
să fac copii
care plecând de-acasă
vor să nu-i mai știi!?
Ce programare curioasă;
să îmi propun argumentat ceva
ce nu pot face -ah cum viața-i ofticoasă-
de altul nu ar exista!?
Ce programare curioasă;
să n-am nicicum habar de mine,
nici de la nașterea-mi pompoasă
și nici când "exit" intervine!?
Ce programare curioasă;
să fiu... și fără vreun control
să nu pot eu să-mi modelez carcasă...
Să fiu ca un actor în piele, fără rol!?
Ce programare curioasă;
să plec, să strâng, să uit ușor de tot,
să n-am niciun habar de casă
și-ntr-un final să fiu ca la-nceput... Ne... tot!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre existență sau poezii despre actorie
Martorul visător
Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineață-n sine,
Dinspre-a nopților regresii,
N-am aflat de mă iubești,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin povești,
Pari un personaj de smoală,
Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă
Care te dorește mult,
Mult mai mult decât poți duce,
Numai țipete ascult,
Schimb acele legi caduce
Spre un bine iluzoriu
Întru care n-am habar
De acel premonitoriu
Al trăirii în zadar,
Nu te mai feri de mine,
Vom muri oricum cândva,
Răul trece înspre sine,
Eu rămân să fiu a ta,
Fiindcă te iubesc și parcă,
În destinul ce-l petrec,
Zeci vapoare-aș da pe-o barcă,
Înspre tine doar să trec,
N-am profil de dezertor,
Nu sunt multe a mă frânge,
Sunt un martor visător
Dintr-o crimă fără sânge.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină sau poezii despre legi
Surâs, din inima ta
Lasă-mă să pășesc fântâni
De cer fierbinte
Când trec, cu umărul alb de rădăcini
Și de ploi, spre mare,
Când pipăi silabe de albastru
Și respir țipătul unei sălcii
În care fluturii cad, desculț;
Lasă-mă să-mi cer iertare
Pentru toate nopțile când n-am plâns
În temple de lut roșu
Și nu mi-am împletit sufletul pietrelor
În păr;
Lasă-mă să nu-mi aduc aminte
Cum îmi săruți spatele
Arcuit intr-un surâs,
Prin inima ta...
poezie de Alina Emandi
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre lut
Miracolul iubirii
... Și te iubesc, și te iubesc mereu,
Și parcă mi-e teamă să tot spun
Că te iubesc ca pe Dumnezeu
Atât de sincer, de blând și bun!
... Și te iubesc din zori până-n *serare,
Și te iubesc nopțile întreg la rând
Că din iubire nu mai am scăpare
Fără să te port mereu eu în gând!
... Și te iubesc în vremi de pace, de război,
Și te iubesc prin vântul aspru și prin ploi
Când seceta din noi nu știe a rodi
De cât în miezul verbului A iubi!
... Și te iubesc ca un călugăr orb,
Și te iubesc ca un poet sincer rob
În care cuvintele ard în continuare
Căutând metafore, emoții, ardoare!
... Și te iubesc, te iubesc atât de mult
Încât toate bătăile inimi-ți-ascult
Când sângele meu se dilată în tumult
Sinceritate vie, dulcele dintâiul sărut?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sinceritate, poezii despre religie, poezii despre verb, poezii despre sclavie sau poezii despre război