Imatur

Sufletul meu,
imatur în ani lumină,
ahtiat de experienţe,
versatil în secunde,
impetuos dând in obscur,

întâlni...

sufletul tău,
bătrân în înţelegeri,
sictirit de sens,
imuabil no matter what,
salvat de autocunoaştere.

şi vru şi el sa afle...
toate cele.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sens interzis

Drumuri, poteci, scurtături
cu sens interzis.
Cutume, canoane, reguli,
impuse.
Libertate virtuală.

Renegaţii mei dragi!
Magnetism intens,
prematur refuzat
de prejudecăţi.

Pendul sunt:
Când curios si spontan,
respir libertate,
când părăsit de curaj,
renunţ superficial la toate.

Experiente esenţiale,
neînţelese...
adesea pierdute.
Fantome ce bântuie,
în ceaţa sufletului meu.

Fără echivoc:
m-am născut,
pe sens interzis.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare

Când... aproape-mi reglasem
pasul,
dupa cel de dinaintea mea,
respiraţia,
în ani întregi de încercări,
bătăile inimii,
dupa fiecare salt in neprevăzut,
credinţele,
fără să pun prea multe întrebări,
aşteptările,
dând crezare cuvintelor,
limitele,
necunoscându-mă...

Am realizat cât am greşit!

E timpul
să renunţ la toate
şi să-mi las zilele,
să curgă
în bătaia vântului.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crepuscul

De-ar fi să cred răsăritul,
magiei asfinţitului,
i-aş găsi sens.

De-ar fi să cred ciripitul,
şi dans păgân aş fi,
şi ultim fâlfâit de aripi.

De-ar fi să cred mugurii,
m-aş abandona soarelui,
cu ochii deschişi.

De-ar fi să cred vântul,
pe cei instrăinaţi,
cu sufletul i-aş imbrăţisa.

De-ar fi să cred verdele,
aş întineri cu fiecare frunză,
până la primul surâs.

De-ar fi să cred liniştea,
aş renunţa să te caut,
fiindu-mi deajuns ca exişti.

Pentru că,
în crepusculul dorului meu,
eşti tu.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amalgam

Sunt...
acel nebun dependent de nori şi ceaţă,
simt albastru şi invers proporţional,
fac greşeli căutând răspunsuri pe sens interzis.

Şi ce dacă... trăiesc viaţa pe repede înainte,
de vorba cu mine într-o perpetuă rătăcire,
visând un crepuscul de cuvinte imperfecte.

Loveşte-mă un secol distanţă
prin cuvinte în şir indian
şi într-un final de cearcănă şi zâmbet,
vise expandate şi ironii de lună plină
vă voi citi în neagra ceaşcă
pân-la nebunie sau pân-la dolce far niente.

Voi fi,
efemera imperfectă, atât cât durează verdele,
imun intr-un viitor incandescent,
căutând litera lipsă în frunzele teiului meu,
în imatur sfârşit de vară.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe un mormânt

Şi simţeam sufletul tău curat şi trist
Cum simţi luna care pluteşte tăcută
După perdelele trase.
Şi simţeam sufletul tău sărman şi sfios,
Ca un cerşetor, cu mâna-ntinsă-n faţa porţii,
Neîndrăznind să bată şi să intre,
Şi simţeam sufletul tău plăpând şi umil
Ca o lacrimă ce nu cutează a trece pragul pleoapelor,
Şi simţeam sufletul tău strâns şi umezit de durere
Ca o batistă în mâna în care picură lacrimi,
Iar astăzi, când sufletul meu vrea să se piardă în noapte,
Doar amintirea ta îl ţine
Cu nevăzute degete de fantasmă.

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un anumit număr de ani, devii bătrân fiindcă ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunţarea la ideal ridează sufletul.

citat celebru din George Enescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa pe repede înainte

Copilărie?
Infinită inocenţă!
Adolescenţă?
Răzvrătire tulbure.
Tinereţe?
Uragan de experienţe.
Maturitate.
Echilibru instabil.
Senectute.
Regrete... Ceva înţelepciune?

Ne construim prin experienţe:
cu cât mai dure, cu atât mai sensibili,
paradoxal mai puternici, dornici de viaţă.

Cu multe lacrimi ne câştigăm zâmbetul.
Doar aşa putem pretinde,
că suferinţa n-a fost în zadar.

Prin durere învăţăm compasiunea.
Darul binemeritat,
al omului pentru omenire.

După disperare... vine... înţelegerea.
Teoretic. Altfel,
n-ar fi nici lumină, nici linişte.

La final, moleculele emigrează.
Dornice să întâlnească acel ceva,
ce le lipsea iremediabil.

Şi... povestea reîncepe!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştia sufletul meu

Nu ştia sufletul meu, cănd umbla prin sanctuare
Şi-n cetăţi de gheaţă verde, culegea flori de lumină!
Nu ştia că focul arde, nu numai în felinare,
Dar şi în talpa în umblet prin pădurile de-arină

Şi în mâna, care-n munţi, pe stâncile-ncremenite,
Sculpta ca să prindă viaţă precum Phoenix din cenuşă,
Versuri de amor şi fluturi de muşchi verzi acoperite-n
Tămăduitoare linişti, străjeri păzind a lor uşă!

Nu ştia sufletul meu, negustor de evantaie,
De ce iubesc eu pământul! Culegând flori de lumină
Semănam sămânţa vieţii, cerul şi stropii de ploaie
Botezând apoi lăstarii, în cânt lin, de violină!

Nu ştia sufletul meu, că zborul spre nemurire
Este-al,, animei" plămadă, aluat de fericire...
Nu ştia sufletul meu!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor spre sufletul tău

Un zbor spre sufletul tău iar,
Mi-aduce gânduri în pahar,
Iar tu când bei e o plăcere
Şi pentru mine-o mângâiere.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Cel mai frumos cadou mi-aduce-n dar,
Iar soarele-mi luminează chipul
Şi fuge de la noi sfârşitul.

Un zbor spre sufletul tău iar,
Îmi duce gândul meu hoinar,
În grădina ta cu soare şi flori
Şi unde timpul nu-l măsori.

poezie de Eugenia Calancea (10 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Guvernatorul meu este sufletul meu. Sufletul meu nu are legi. Are propria sa direcţie, ştie unde merge, eu sunt un suflet într-un trup fizic. Eu sunt sufletul. Sufletul este divin, desăvârşit, atotputernic. Şi sufletul ştie Adevărul. Orice altceva este minciună, este falsitate. Sufletul este real, este adevărat. Doar îmi ascult sufletul, mă supun lui. Totul este atât de simplu. Nouă ne place să complicăm. Dar nu e nimic complicat. Doar ascultă sufletul.

Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acel nebun

Craterul vulcanului tău
visează cumva,
alintul jucăuş al vântului meu?
Cândva?
Puţin spre deloc?
Sau...

He, he...
chiar eu!
Acel nebun,
dintr-un timp
şi dintr-un spaţiu
dispărute demult!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

...din întuneric spre lumină...

Sentiment obscur, o stare latentă...
Privesc oglindirea ei într-o fiinţă inertă...
Nori de furtună se-adună pe cer,
Dincolo de ei lacrimi pălesc,
Cad în ocean, în întuneric,
Vibraţii se simt până-n abis...
Sufletul se pierde, totul e trist...
Speranţa nu moare...
Se-aude din cer bătaie de aripi...
Lumina m-absoarbe din depărtare,
În sufletul meu aproape o simt...
Acum e trăire, nu existenţă...
Acesta-i finalul în Paradis.

poezie de Alexandru Nicovici
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dacă aş încerca să desenez vara... iubindu-te,
iubindu-te lin,
m-aş aşeza covor de flori albe şi vii,
flori de lumină, flori de foc...
în calea-ţi...
Aş culege clipe însorite din înălţimea cerului,
clipe compuse din tăceri, metafore, lacrimi de dor, cuvinte şi gânduri mocnite, calde...
împletindu-ţi şirag de suflet şi de lumină...
de nemine pentru tinele tău
crescut ca o rădăcină albă în mine...
în tine, în noi...
Paşii tăi vărateci prin sufletul meu sunt fluturii care dansează ameţitor...
înfăşurându-mi fiinţa în aripile curcubeice...
răspândind încântare şi tumult... descântec şi har...
Dacă aş desena vara iubindu-te...
te-aş zidi în sufletul meu...
pictându-ţi mirarea si suspinul dintre două clipe,
cu o atingere vie de mine peste tine...
colorând rostul tău, timpul tău, sufletul tău
în nuanţele calde ale unei povesti de iubire...
poveste neîntâmplatoare...
în care mi-as înveşmânta sufletul...
Înveşmântându-ne...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi face pentru sufletul tău...

Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
şi pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiţă
şi voi trăi pentru tine în viaţa unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
aşa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculţi valurile mării...

poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi sufletul ţi-era

Şi sufletul ţi-era
deschis şi-atât de clar
încât eu niciodată
nu am putut să intru.
Am căutat cărarea îngustă,
trecerea înaltă şi dificilă...
Dar spre sufletul tău
duceau drumuri largi.
Am pregătit scara -
visam ziduri înalte
veghindu-ţi sufletul -
dar sufletul tău
era fără de pază,
de ziduri şi zidiri.
Am căutat uşa
îngustă şi joasă
dar sufletul tău
de clar ce era
nu avea intrare.

poezie clasică de Pedro Salinas
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în şuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngeraşul meu"

Eu ţi-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferinţă
Lacrimi şi durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Şi din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngeraşul meu "

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efemera imperfectă

Vuiet grozav afară!
Natura,
perfecţiunea-şi
reinventează!
Şi pentru asta,
e nevoie de...
răbdare şi câteva...
mai multe secunde.
Merită aşteptarea.

Noi,
de dincolo de vuiet,
simţim fiorul rece,
şi ne dorim...
să facem schimb cu ea:
ea - efemera imperfectă,
noi - oamenii perfecţi eterni.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul piere, sufletul este nemuritor. El nu poate fi ucis prin uciderea trupului. Unde e trupul meu? Sălaşul tinereţii mele? În trupul acesta bătrân şi decrepit, părul meu e cărunt, faţa îmi e brăzdată de riduri, dar sufletul îmi e la fel, neatins de vreme.

Maitreyi Devi în Dragostea nu moare
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urare pentru voi, prieteni

De la mine gânduri bune
şi o caldă-îmbrăţişare.
Sufletul vostru s-adune
toate razele de soare.
Fruntea să vă-împodobească,
în ani, viaţa vă sporească.
Fericire să v-aducă,
s-aveţi sănătate multă.
La răspântie de ani,
Eu vă urez, LA MULŢI ANI!
Viaţa să vă fie plină
de belşug şi de lumină!

poezie de Dumitru Delcă (31 decembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pândă

[Devoratorul nocturn]

Noaptea,
am rămas la pândă.
Trupul vlăguit,
caută salvarea.
După un stejar bătrân,
acolo am
zărit trupul tău gol
devorat în noapte,
ce tânjea după
Sufletul meu Pierdut...
Devoratorul Nopţii – nu iartă,
voia preţ pentru farmecul tău,
apoi ne-a privit,
ne-a bănuit de iubire
adevărată.
Privea insistent
după stejarul găunos şi
bătrân,
te privea, sufletu-mi neliniştit.

poezie de Daniel Bozga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!