Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Rodica Constantinescu

Iarnă străină

Aș vrea să plec din iarna prea străină,
Dar sunt cuprins de lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată mă înhață.
Ascult cum bate vântul și șuieră la geam,
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscolul aud și-un nerostit cuvânt.
Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid cu gândul la visare,
Mă rog fără cuvinte să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura spre dulcea depărtare.
Purtat de-un înger alb sunt în ajun acasă,
Miroase a cozonaci și-a cetină din munte,
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.
Tăicuța se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător să-i vină copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă,
Îi place, apoi să plece la colindat pe alții.
Dispare visu-ndată și mă trezesc buimac
În camera pustie cuprins de dor și frig,
Cu fruntea la pământ suspin încet și tac,
Apoi cu năzuință pe Domnul meu îl strig.
O, Bunule Iisus, sunt doar un biet pribeag
Înstrăinat și singur prin lumea ciocoiască,
Te rog cu umilință, du-mă pe-al meu meleag
Să fiu de sfânt Crăciun la masa părintească.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Constantinescu

Iarna străină

Aș vrea să plec, din iarna cea străină,
Dar sunt întemnițat în lacrimă și gheață,
Singurătatea-n soartă e rece și haină,
În gheare fără milă pe dată te înhață.

Ascult cum bate vântul și șuieră la geam
Necruțător îmi culcă simțirea la pământ,
Mă simt al nimănui și vlagă nu mai am,
Doar viscol am în suflet și nerostit cuvânt.

Neputincios pășesc în colțul fără umbră
Și ochii mei se-nchid, cu gândul la visare,
Mă rog cu umilință să piară teama sumbră,
Ca eu să pot zbura la cuibul meu din zare.

Purtat de înger, sunt în ajun acasă,
Miroase-a cozonaci și-a cetină din munte
Pe maica o zăresc punând colaci pe masă,
Un coș cu mere roșii și nuci, să fie multe.

Iar taica se preumblă prin casa-nmiresmată
Nerăbdător așteaptă copiii toți și frații,
E primitor și vesel de i-ai bătut la poartă
Și-i place apoi să plece, la colindat pe alții.

Pe ulițe-i Crăciun și bucuria-i mare,
La oricare creștin e-o candelă aprinsă,
Un sfânt fior străbate divina sărbătoare
Și ne-nfrățim cu cerul, căci ușa e deschisă.

Dar visul se sfârșește și mă trezesc buimac
În camera pustie, cuprins de dor și frig,
Cu fruntea la pământ suspin încet și tac,
Apoi cu îndrăzneală pe Domnul meu îl strig.

O, Doamne, Milostive, sunt doar un biet pribeag
Departe de-a sa vatră, de-ai săi înstrăinat,
Te rog Iisuse Doamne, du-mă pe-al meu meleag,
Să fiu de sfânt Crăciun pe ulița din sat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Scrisoare către fiul meu

Afară-i vânt turbat, dar cald e în odaie,
Ard crengile uscate ce-n vara le-am adus,
În astă seară alături îl am pe Niculaie,
A ocolit tot satul, venind din capătul opus.
Ne amintim pe rând de anii ce-au zburat,
De clipele frumoase și zile cu tristeți,
Oftăm la unison, căci multe am îndurat,
Însă ne mângâiem cu gândul la băieți.
Fără de veste parcă -nvăluie un dor
De cea care a plecat să fie stea în cer,
Apoi, te strig pe tine, iubitul meu fecior
Aș vrea să te sărut, că poate mâine pier.
Nu văd scriu băiete, am ochii o povară
Și-l rog pe Niculaie de poate m-ajute,
Scrisoare -ți așternă acum, în astă seară,
Că muică-ta cheamă în clipele tăcute.
De poți vii copile până la sfânt Crăciun
Ca taica -ți mai dea ceva de prin ogradă,
Păstrat-am pentru tine din vinul cel mai bun,
Un coș cu nuci, o curcă și mere din livadă.
O, de ai putea, măi tată, stai o zi în plus,
La muică-ta s-ajungem, acolo la mormânt,
Mi-a apărut în vis și-n taină ieri mi-a spus
S-aprinzi o lumânare, șoptindu-i un cuvânt.
Mi-e dor de ochii tăi, copilul meu cel drag
Și nu-mi doresc mai mult decât o-mbrățișare,
Eu aș pleca la Domnul de te-aș vede în prag,
Luându-mi zborul lin la casa mea din zare.
Dar de nu poți copile, s-ajungi curând acasă,
Tăicuța te-nțelege, ești ocupat, n-ai vreme,
Am -ți trimit de toate, să ai masa frumoasă,
Iar pentru mine, nu-ți face mari probleme.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Reflexie

Puteam să tac etern, era mai bine?
"Tăcerea e de aur"... însă e?
las mințit de soartă și de mine
Și nu ajung ca pricep de ce

Atâta oscilez între senzații,
nu mai știu exact cine mai sunt,
O poartă către rai, sau aberații,
În lumea materială, pe pământ

amăgesc că binele e veșnic
Și aflu undeva în el,
Dar suflu, precum vântul într-un sfeșnic,
Uitând de sensul vieții-n fel de fel

Dileme, frământări fără răspunsuri,
Sunt oare eu mai bun decât sunt ei?
Un ego prea răpus de neajunsuri,
Ce-și pune întrebări fără temei

Și cum să știu de fapt ce e dreptate
Când totul pare foarte relativ?
De ce sunt eu acela care poate
Să fie gândul foarte emotiv?

uit în ochii mei, sunt o oglindă,
Pe care astăzi parcă nu o simt,
Când răsuflarea caldă, emotivă,
face să mă văd fără să mint

E totul doar o fugă spre niciunde,
În care las în urmă tot ce strig,
Precum un praf, când versul îmi pătrunde,
Prin nuanțele de suflet care frig

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dor de copacul meu...

întorc mereu la tine,
Copacul meu plin de iubire
Îmi amintesc multe lângă tine
Și am un ocean de fericire.

Acum am stropi de ploaie pe față,
Dar zâmbetul mi se dezgheață,
Uitându-mă-n necunoscut
Și sunt cu tine de când m-am născut.

Tu ai raze de lumină
Lângă tine toți vor să vină
În umbră să te ascunzi
Urcând în el poți te scufunzi.

Vântul bate frunzele-n noapte,
Iar gândul meu e cuprins de șoapte,
Stai sus și vezi văpăi stelare
Și inima mea vrea din nou zboare.

zboare în țări fără nume,
Ca să gasesc o altă lume,
-mi treacă acest dor al meu,
Să nu mai fie legat de destinul tău.

poezie de (19 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Speranțe

Ascult, privesc și iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să știe de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu știu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc și iar ascult
lumea cu ea necruțătoare,
privesc cu ochii spre pământ
văd acum cum crește-o floare

și văd pământul numai ars
de pașii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu știu unde-i zarea.

Și totuși merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
știu că pot să prind iernări
și toamnele râzând plecându-mi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
să-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui să-i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa începutului de iarnă

Și a venit și iarna, în sfârșit!
Colindători prin sate au pornit...
Miroase-a cozonaci și-a pâine coaptă,
Lemne de brad se-aud pocnind pe vatră.
Betea și vâsc împodobesc icoana
Și în fereastră parc-o văd pe mama.
Îmi spune iar povești... și vântul bate...
Mi-e gândul dus spre nicăieri, departe...

Și a venit și iarna, în sfârșit!
Biciul, de ger, în patru-i șficuit.
E rod bogat în anul ce-o să vină,
Prinos de flori și fluturi în grădină,
Hambare pline, câmpuri înverzite,
Bogate case, struguri, multe vite.
Brazi străjuind în munți cu semeție
Și oameni de aleasă omenie.

Colindători prin sate au pornit,
Ulițele cu vise troienind...
Bravi urători în haină populară
Cutreierând... Un vin cu scorțișoară,
Cu nuci și pită îi așteaptă-n dar...
E-o casă,-n poarta cu-un bătrân arțar,
Cu doi bunici cu suflete de prunc
La care, când mi-e dor și eu mă duc.

Miroase-a cozonaci și-a pâine coaptă...
Măicuța plânge și suspină, iată!
"Sunt eu, măicuță dragă, sărut mâna!
Din alte țări întorsăi acuma
Și dor mi-era de voi, de grădiniță,
Dor de arțarul falnic din portiță.
lasă -ngenunchi! Apoi te roagă
-mi fie drumuri bune, maică dragă..."

Lemne de brad se-aud mocnind pe vatră...
Deschide ușa, pruncii să nu bată!
intre ureze... Dă-le-n dar
Nuci și colaci, ca-n fiecare an!
Și mere roșii puse la uscat...
Dă-le bea din sticla cu Muscat.
Sunt înghețați și-or fi urat destul...
Tu spune-le povești cu Moș Crăciun!

Betea și vâsc împodobesc icoana
Și florile-ncolțesc pe geam, ia seama!
În noaptea asta-i ger și focul arde...
S-aveți, bunici, prinos de sănătate!
Plesnește biciu-n patru zări și plâng
La casa bătrânească când ajung...
Văd lacăte lucind și doliul pus.
V-ați dus iubiții mei bunici, v-ați dus!

Și în fereastră parc-o văd pe mama...
Poate că-i doar Crăiasa Iernii, Doamna,
În râuri de lumină îmbrăcată,
Cu stele-mpodobită... Se arată
La ceas târziu, din ceruri coborând,
Maicuța blândă pentru Pruncul Sfânt.
Dar... unde oare sunt colindătorii?!
Sunt troieniți sub pletele ninsorii...

Îmi spune iar povești și vântul bate...
Și spulberându-mi visurile toate
lasă-n noapte, troienit la tâmple...
De lacrimi grele ochiul mi se umple.
Umbra tăcerii crud încolțește,
Iar timpul trece, nu se mai oprește!
Colindător cu mâinile-ncleștate,
Alerg – un ceas de trecere, spre moarte.

Mi-e gândul dus spre nicăieri, departe!
Bunicii-mi văd ivindu-se în noapte
Și între noi troiene se ridică...
Îmi face semn din noapte-o bătrânică.
O prind de mână iute și-n odaie
Lumina zilei parcă se-ntretaie.
Este Crăciunul... Ninge liniștit...
Colindători la poartă au venit.

Mi-e gândul dus spre nicăieri, departe.
Se-aud din nou povești și vântul bate
Și în fereastră parc-o văd pe mama
Betea și vâsc împodobesc icoana.
Lemne de brad se-aud pocnind pe vatră,
Miroase-a cozonaci și-a pâine coaptă,
Colindător prin sate am pornit
Și a venit și iarna... în sfârșit!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Se stinge cerul

Îmi bate soarele în geam de dimineață
Și totu-n jurul meu lacrimează trist,
Mi se-alintă-ncet o lacrimă pe față
Și am senzația că nu am să rezist.

Troian de gânduri cad pe fruntea mea
Ce-s viscolite de-o aprigă furtună,
eu am fost și am trăit cândva,
Dar azi doar amintirea mi se-adună.

Pășesc încet cărarea hopuroasă
Și din nou o lacrimă trezesc:
Puteam avea o viață mai frumoasă,
Dar n-am știut pe unde să pășesc!

Am mers și eu, am mers încet prin viață
Crezând că fac un pas și-i cel mai dept,
Viața mi-a trecut... e-absurd să am speranță,
Dar oricum în sinea-mi am să o aștept.

Privesc la ceas și tremur deprimată.
Ma înfioara gândul că mi-e greu.
Secunda zboară și simtsunt chemată
De pe pământ în cer la Dumnezeu.

- Mă rog, Ție, Doamne, și mă-nchin
Cu jurământ de fapte sclipitoare,
Nu opri aici al meu destin,
Ci dă-mi puteri să nu simt ce doare,

Mai dă-mi o viață dacă-ți stă-n putere,
Recunoscătoare-s dacă poți s-o faci,
Că voi trăi – nu pentru avere,
Dar pentru-ngrijirea celor mai săraci!

E liniște adâncă înspre zare...
Dar eu mă-ntreb: În viață ce-am făcut?
Și chiar de am o clipă ce doare
O strig cu glas în universul mut.

Parcă ecoul îmi vine mai aproape
Și îmi răspunde ce am întrebat.
Se stinge cerul în orele de noapte
Și soarele apune-ndurerat.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Nu sunt singur

nu sunt singur, am o umbră fugărindu-mi zilnic pasul,
am și-un tunet rupt din ceruri când îmi obosește glasul,
am și Soarele și Luna, am și bolta înstelată,
am și-o poză cu o fată cu rochița dantelată.

nu sunt singur, am oglinda încruntată riduri-riduri,
am speranțe-n depărtare, am și ziduri după ziduri,
am și-o muză ce doare printre vise fără număr,
am și stropii grei de ploaie picurându- rar pe umăr.

nu sunt singur, am credința și mă rog la sfânta cruce,
am și vise colorate, am și lacrime caduce,
am și-o inimă ce bate, bate-ntruna ca o toacă,
am și-un înger și un demon îndemnându-mă la joacă.

nu sunt singur, am un suflet rătăcit printre cuvinte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă morții din morminte,
nu sunt singur, nu sunt singur, strigă valul când se sparge,
nu sunt singur într-o mare scufundare de catarge.

poezie de din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.
Rodica Nicoleta Ion

Glossă anotimpului rece

E satul îmbrăcat în sărbătoare
Și vineție este-ntreaga zare.
Miroase încă-a lemne arse-n vatră,
Dealul îmi pare un colo de piatră,
Prin neaua ca un miel abia fătat,
Trec prunci gălăgioși la colindat...
Se-aude glas șficuitor de bici...
Ce bine e de sărbători aici!

E satul îmbrăcat în sărbătoare...
În mantii reci, străluce dealul mare,
Doar jad de brazi sub seceră de lună,
Împodobesc pământul împreună.
În seara asta daruri vor primi
Cei mai cuminți și cei mai buni copii.
Se roagă la icoană, apoi în pat,
Pornesc în somn, alt drum de colindat.

Și vineție este-ntreaga zare
Și ninge, ninge, ninge pe cărare!
Ninge prin sat, pe ulițe... Deodată,
Un câine latră... -I cineva la poartă.
Îl văd pe tata, iese în pridvor.
- E un străin pribeag și călător.
- Adu-l aici! îi zise mama. Iată!
L-o ospăta cu vin și pâine caldă.

Miroase încă-a lemne arse-n vatră,
Miroase-a nuci și a gutuie coaptă...
Vuiește vântul pustielnic, trist,
Iar puncii dorm colindători în vis.
Trasă de reni, alunecă în noapte
O sanie cu darurile toate
Și printre brazi, mulțime de copii,
Așteaptă-n taină zorile de zi.

Dealul îmi pare un colos de piatră
Copilăria-i astăzi depărtată,
În suflet însă sunt un prunc mereu,
De-ceea îl aștept pe moș și eu.
Nu vreau prea multe, îmi dorec decât
Să fiu același prunc de la-nceput.
Mă rog să țină vraja noaptea toată...
Dar totu-a fost, a fost, a fost odată!

Prin neaua ca un miel abia fătat,
Alerg la săniuș, la colindat.
Spre transcendent, șuvițe argintii
Îmi strălucesc la tâmple. Ce pustii
Sunt satele acum! Ce triste par!
De ce nu-s prinse în divinul har?!
N-aud urări... Și brazii unde sunt?!
Beteala lor de stele s-a pierdut?!

Trec prunci gălăgioși la colindat...
Sfielnic, îi aud la uși cum bat,
Dar nu mai vor ca-n alte dăți colaci,
Nici nuci, nici mere dulci, nici cozonaci.
Și farmecul acelor seri s-a stins!
Sunt o poveste! Poate-i doar un vis...
Copilărie, asta ămi doresc,
Să pot și eu să mă mai veselesc...

Se-aude-un glas șficuitor de bici!
Pe ia mea țesută cu arnici
Văd ape limpezi, câmpul înverzit
Și soarele de negre nopți cernit,
Valuri de grâne, macii din cosițe,
Argintul de pe fote și altițe...
De le-aș avea în dar de Moș Crăciun,
fii atât de fericit acum.

Ce bine e de sărbători aici!
La masă cu bunici și străbunici,
prinzi în joc de flăcări vis de prunci,
În lacrimă durerea -ți alungi...
Dar timpul trece și-ai ajuns bătrân,
Bunic pentru nepoții de acum.
În gânduri, om de nea, de-acum veghează
Sufletul care încă mai visează.

Ce bine e de sărbători aici!
Se-aude glas șficuitor de bici,
Trec prunci gălăgioși la colinat
Prin neaua ca un miel abia fătat.
Dealul îmi pare un colos de piatră,
Miroase încă-a lemne arse-n vatră
Și vineție este-ntreaga zare...
E satul îmbrăcat de sărbătoare!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorena Craia

Colindul ramurilor de alun

O plângi pe mama-n seara de Ajun,
Vei plânge și în ziua de Crăciun,
Vei plânge poate frații, poate tații,
Așa, neputincios, precum damnații.

Și totuși o lumină nefirească
Pe fruntea rece să se prăbușească,
Nu este nici din cer, nici din pământ,
Ci este din al lor ultim cuvânt.

Auzi colindătorii la ferești,
Sub fulgii care ning ca în povești,
Auzi cum vocile în tine cad
Spre seară, când te-așezi pe lângă brad.

Și rupi din pâinea caldă din cuptor,
Apoi zâmbești ca un umil actor,
Gândind că fulgii care cad pe drum
Sunt mult mai calzi decât ești tu acum.

lași lumina asta nefirească
Pe fruntea rece să se prăbușească,
Prieten drag, sub ramuri de alun,
Nu este nimeni singur de Crăciun...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

În ochii tăi...

În ochii tăi văd o lumină lină
Ce-n ochii mei, nu tinde apară
Iar tu, cu pașii tăi porți o povară
Ce pentru pașii mei, aproape că-i străină.

Aripa-ți fără pene alină,
Roșesc la bunul plac, ori sunt de ceară
Mi-e iarna cald, îngheț în plină vară
Și în cer mă poartă mintea ta, senină.

Iubesc te privesc, știind cât iubești
Știu că vom trece de mână, prin furtună
Că vom găsi iubirea aceea din povești
Și lumea dragul meu, va deveni mai bună.

iei apoi în brațe, cuvinte dulci șoptești
Îmi place glasul tău, vorbind așa, duios
las cuprinsă de tot ce-mi dăruiești
Și trupul meu vibrează tăcut, și armonios.

poezie de (29 martie 2019)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

De vreau să fiu iertat

E ceasul de-ntâlnire cu bunul meu Iisus
Când voi mărturisi nevrednicii, păcate,
Stau în genunchi, iar gândul mi-e supus,
Doar sufletul palpită, din aripă se zbate.
Sosi-ta vremea scrisă pe fruntea înserării
Și Domnul e la ușă, așteaptă să-i deschid,
Ridic smerit o cruce a rugii și-ascultării
Ca să alung din preajmă pe veliar perfid.

-ntreb Iisuse Bun, ce bine Ți-am făcut,
Am stat flămând și gol vreodată pentru Tine?
Am mers desculț prin spini cu sufletul tăcut,
Gândind mereu, cum să-ți slujesc mai bine?
Dar din adânc, conștiința, mustră fără milă
Și-mi strigă drept în față cât sunt de fariseu,
Mi-arată calea dreaptă și-o viață mai umilă
De vreau să fiu iertat de Bunul Dumnezeu.

Am sufletul, Iisuse, pe-o margine de hău,
Căci sunt smerit pe-afară, dar înăuntru-s gol,
laud cu credința, însă am gândul rău
Și-alerg fac păcate dând lui Satan obol.
Nu lăsa pier, că neagră mi-e cămașa,
Ascultă-mi ruga mută și fii mereu cu mine,
Te rog, Iisuse Doamne, să nu îmi spune așa:
"Adevăr zic ție, nu te cunosc pe tine

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În singularul meu

Doar amintirile-au rămas
Și negrul apăsat sub pas
Doar pomii goi și fără glas
Și iarna ce-o inspir pe nas

Pe cerul schimbător un nor
Plutește singur și-un cocor
Ca el mă simt urcând cobor
În singularul meu e dor

Din locul care îl străbat
Un drum cu pietre asfaltat
Cum șerpuiește și-i crăpat
Cum trece podul care-i plat

Cu valuri repezi, pe sub el
Un râu subțire, mititel
Cum șerpuiește, cătinel
Din apa lui bea un cățel

Privesc tabloul negândind
plimb cu ochii și-i întind
Până în depărtări colind
Absent de mine scufund

De-odată clopote se-aud
Și mă trezesc din stări de surd
În față gol bătrânul dud
Mi-l amintesc când era crud

Ce amintiri de om pribeag
Și mă urmează-n pas beteag
ninge alb pe părul alb
Și fulgii au un gust dulceag

În singularul meu e dor
Din ce mi-a fost răscolitor
Străbat prin gându-mi călător
Imagini vechi revin și dor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Elena Bulancea

În ochii tăi...

În ochii tăi văd o lumină lină
Ce-n ochii mei, nu tinde apară
Iar tu, cu pașii tăi porți o povară
Ce pentru pașii mei, aproape că-i străină.

Aripa-ți fără pene alină,
Roșesc la bunul plac, ori sunt de ceară
Mi-e iarna cald, îngheț în plină vară
Și în cer mă poartă mintea ta, senină.

Iubesc te privesc, știind cât iubești
Știu că vom trece de mână, prin furtună
Că vom găsi iubirea aceea din povești
Și lumea dragul meu, va deveni mai bună.

iei apoi în brațe, cuvinte dulci șoptești
Îmi place glasul tău, vorbind așa, duios
las cuprinsă de tot ce-mi dăruiești
Și trupul meu vibrează tăcut, și armonios.

Elena Bulance

în Personală (2019)
Adăugat de Elena BulanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Când nu ești lângă mine

Când nu ești lângă mine
Viața n-are sens,
E ca o poezie
Fără nici un vers.

N-am cui să-i spun o vorbă,
pun masa în doi,
ne iubim copiii
Așa cum știm doar noi.

Nu simt căldura sfântă
A iubirii noastre,
Nici câmpului nu-i știu
Întins de flori albastre.

Nu știu cum este lumea
Prin care toți pășim,
Mi-i frică, Doamne, Sfinte,
Că repede sfârșim.

Nu am simțit stelarul
În patul meu de vis
Decât hoitarul negru
Ce-n gheare m-a cuprins.

Aș vrea în primăvară
Înfloritori, cu dor,
fim o veșnicie,
La sânul tău mor!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Inimă de părinte

Precum este mama, nime-n lume nu e!
Sau precum e tata! Doamne, dă-le lor
O cărare lină, nu poteci suie
Iar in ochi, lumină, nu lacrimi de dor!

Își ascund povara așteptării terne
De-i întrebi ce-i doare, spun că n-au nimic;
N-or -ți pomenească bolile eterne
Sau de ce-a zis vraciul:... că mai au un pic.

Uneori se ceartă, dar cu gingășie,
Că s-a-nchis portița prea de timpuriu.
Ochii li-s în lacrimi! Ora-i prea târzie
le vină fata, le-apar-un fiu.

Des mai lăcrimează! Sufletul lor știe
de-acum sunt singuri! C-or muri de dor!
Casa, plin-odată, azi, este pustie.
Le-au plecat copiii; au căsuța lor!

Iar când așteptarea pare să-i doboare,
Pregătesc bagaje pentru-a doua zi...
Dar spre dimineață, plumb au în picioare,
Și dureri... și junghiuri. Nu au cum porni!

Apoi, la culcare, în genunchi se roagă
Să-i mai lase-o vreme Domnul pe Pământ
Măcar până-n clipa-n care-o să-și revadă
Ce-au mai scump pe lume, ce-au mai drag, mai sfânt!

O ultimă-ntâlnire! Stând cu toți la masă!
Ea s-aducă tortul, el toarne vin,
Râsete, cântare, voie bună-n casă!
Apoi... de-o vrea Domnul: jale și suspin!

Și mai au o rugă fiecare-n parte!
Să nu plece primul de lângă celălalt!
Împreună-n viață, împreună-n moarte;
Căci singurătatea greu e de-ndurat!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flăcări scrise

Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
stau în fața lumii tale
și tot ce simt să îți închin

Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit

Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
și ne dorim dumnezeiește
spunându-ne mereu în gând
și ochii mei vor -ți mângâie
lumina ochilor spre Sfinți
și pașii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiți
și să răsar tot lângă tine
într-un arbuști de liliac,
te îmbăt mereu de mine
și-al meu parfum -ți fie drag

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru Moș Crăciun

Aștept să vină Moș Crăciun,
Îmi vreau părinții înapoi,
E ger și sunt nămeți pe drum,
Ei sunt departe și apoi,
Muncesc din greu spre a avea
Un trai mai bun și daruri, noi.
Eu doar părinții, știi, i-aș vrea!
Copil sărac sunt... ca și voi.

Aștept să vină Moș Crăciun!
Povești cu zâne-am auzit...
Cu feți-frumoși, cu zmei de fier
Care pământu-au împânzit.
Un făt-frumos e tatăl meu!
O zâă bună-i mama mea!
Și dacă traiul le e greu,
Izbândă tot își vor afla.

Îmi vreau părinții înapoi!
O rugă-n vânt am zămislit...
Veniți! Vă vreau decât pe voi!
Atunci doar fi-voi fericit!
Se-nalță flacără-n apus,
Eu îngenunchi, Părinte Sfânt.
Părinții mei s-au dus, s-au dus...
Adu-i acasă mai curând!

E ger și sunt nămeți pe drum,
Acasă-i pomu-mpodobit.
E ger și câinii latră-acum...
În poartă cine s-a oprit?!
Bunica iese în pridvor,
Își șterge ochii cu năframa
Și tremură de vis, de dor,
O vede, înger blând, pe mama.

Ei sunt departe și apoi,
Cu ei în gând adorm mereu.
Sunt duși departe amândoi
Și plâng și ei de dorul meu.
Dar ruga mi s-a împlinit,
Cu drag căsuța și-o privesc.
Știu eu?! Parc-au îmbătrânit!
Dar eu mai tare îi iubesc.

Muncesc din greu spre a avea,
Aici, noi, multe bucurii,
Dar ochiu-i gol de mama mea,
De tată zorile-s pustii!
De-atâta dor, peste ocean,
Crescut-a pod de-alese rugi.
Când eu stăteam plângând la geam,
Ne despărțeau păduri și stânci...

Un trai mai bun și daruri noi
Voi ne-ați adus, dar cât vom fi
Copii uitați, lipsiți de voi,
În timpuri ne vom nărui.
Val cu privirea către cer,
Cu pești de-argint plângând de dor,
Voi sunteți doar un giuvaer
Ce-l vom păstra la piept, de dor.

Eu doar părinții, știi, i-aș vrea...
Să nu uiți moșule! Acum
Este târziu și poți pleca!
Poate c-ai înnoptat pe drum...
Oh, mamă, bine ai venit!
Bine-ai venit, tăticul meu!
Eu știu că nu ne-ați părăsit,
Însă și nouă ne-a fost greu.

Copil sărac sunt... ca și voi.
În roluri, parcă semănăm.
Cât voi de mine sunteți goi
Și eu de voi sunt... zburăm!
plângem timpul ce-am pierdut,
Apoi, cu amintiri cu amintiri de noi
Să o luăm de la-nceput
Dând timpul vieții înapoi...

Copil sărac sunt... ca și voi.
Eu doar părinții, știi, i-aș vrea.
Un trai mai bun și daruri noi,
Muncesc din greu spre a avea.
Ei sunt departe și apoi
E ger și sunt nămeți pe drum.
Îmi vreau părinții înapoi!
Aștept să vină Moș Crăciun...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te chem în vis

Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.

Renasc în visare și somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce…
Și iată că dorm și totu-i pustiu
Doar lângă tine aș vrea să mai fiu.

Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopțile-aprinse pe tine te-ndemn,
vii, apari, cu mine stai
Lumină în noapte mie -mi dai.

Tu nu mă asculți, plutești anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Și du-mă, condu-mă spre-al tău paradis.

Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt șoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte…
Le-ascult venind, răzbind de departe.

Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Și în orice vis se naște-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
vii-n al meu vis, te-am chemat plângând…

Și-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine ființă, a te visa încep…

poezie de
Adăugat de Eliana DoruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook