Acvilin

La
unele aripi
te seduce puful,
la
altele
elasticitatea,
de parcă
vreo aripă e mai bună
decât alta,
când de fapt toate
te ademenesc
pentru a-ţi ridica
poftele
până la nori,
şi mai sus,
unde
marele cioc sanitar
se umple
cu neghiobi
transformaţi
în planoare,
şi abia atunci
ţipi în van
din înţelepţii
pe care-i ignori...
Of, vânătorule!

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluziile şi speranţele deşarte pe care aleg să şi le hrănească îi determină pe unii oameni să se lase efectiv distruşi de un lucru pentru a conştientiza cât de mult rău le făcea de fapt. Realitatea câştigă realitatea întotdeauna, mai devreme sau mai târziu. Când te minţi pe tine şi ignori realitatea eşti ataşat de o fantezie care are potenţialul de a-ţi face mult rău. Oare nu ar fi mai bine dacă ai accepta realitatea şi te-ai adapta la ea, în loc să o ignori şi să îi permiţi să te rănească până când îţi ucide şi ultima fărâmă de speranţă? Este mult mai uşor să pleci sau să te ridici când încă mai ai resurse decât atunci când eşti la pământ, epuizat.

citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dimineaţă până seara, şi noaptea, frunzele cădeau întruna. Unele mai repezi, altele mai domoale, legănându-se în aer ca o aripă de fluture, aninându-se de ramuri ca cerând ajutor; numai într-un târziu, dându-se învinse, cădeau, îngropându-se între celelalte. Într-o dimineaţă se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în şir; atunci băgă de seamă că şi cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Frunza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor neputincioşi

- Cine?
- Se mai citesc?
- Azi se mai simt?
Parcă îi mai aud:

printre pomii din livadă,
în acord cu frunzele înroşite
în lumina diafană a îngerilor
din lumea cealaltă
care nu a încetat...

printre corzile harfei
argintate şi prin surdina
chitărilor, lăutelor;
prin frica arcuşului pe corzi
care nu se mai opresc...

printre spasmele hârtiei difuzoarelor
şi reverberaţiile mdf-ului
ce le îmbrăţişează...

Dar

lumina vine din interior,
din acel loc unde ţii lanterna
neputinţei şi farul aproapelui,
de acolo de unde
se nasc zeii şi monştrii...

lumina vine dinspre felinar
când citeşti orbecăielile,
când crampa limbii e un eon,
şi simplul infinitiv al sufletului
se întâlneşte cu marele substantiv
al neputinţei noastre cea de toate zilele...

lumina coboară din cer,
în scăfârlii urcate pe trupuri de lene,
căutătoare de instincte emoţionante,
eventual pluviale
pentru a-şi mai spăla albul ochilor...

ca atunci când era inima albă
şi nici ţipenie de cerneală
nu ar fi râvnit la parul acestei lumii,
la marele eliberator al clipelor
de la dogoarea istoriei
unor neputincioşi

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverberaţii

unele tremurături
albitele
umbritele
'negritele
orc la van Gogh
se liniază cerul
se liniază holda
uşile luminilor
orbirea trezitoare
orc la van Gogh
ieşirea pionilor
frica de rege
jocul de-a lumina
bestiei ce adoarme
între orbimea diaristică
şi marea cometă terestră
unele tremurături

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

la o ţigară

să te trezeşti în fiecare dimineaţă
doar cu perna în braţe
cu toate visele nevisate
să-ţi faci singur cafeaua
şi să-ţi aprinzi o ţigară
să tragi adânc fumul în piept
ca pe o îmbrăţişare
uitând să mai respiri
apoi alta şi alta
până se umple scrumiera
abia atunci poţi mormăi
scrâşnind printre dinţi
mama ei de viaţă!

George Ionită în Leaganul toamnei
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există o ambiţie mai măreaţă decât aceea de a sta cu fruntea sus. Este ambiţia de a te apleca şi a ridica omenirea puţin mai sus.

citat clasic din Henry Van Dyke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grâul psihedelic

Mai ţii minte, suflete
al meu, câte vise,
câte boabe
aveam în păr? Cum
ne rostogoleam,
printre zăbrelele
de fân, copt,
cu ochii, în tavan,
orbiţi de marele lampadar,
scăpărând ca două
lumânări. Una pentru emisfera
stângă, alta pentru
emisfera dreaptă. Două distanţe
unite în capul nostru,
în pulsul nostru...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcisul lucrului nou

mirajul strigătului
de libertate, aripile
unui ceas alb
lipite printre zori...

Dar parcă liniştea
umbrelor aurii de zi
nu seamănă de fel
cu vreo nepăsătoare
absenţă

Doar atunci din ei
negeneraţia va negândi
către malul unei trestii,
cum e să priveşti
cerul în oglindă...

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distanţele le ignori din ignoranţă sau nepăsare până când realizezi ca nu-l mai găseşti pe celălalt la o lungime de braţ, aşa cum erai obişnuit...

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să ne ferească Dumnezeu
de tăietura pizmaşului
când totul se rostogoleşte
într-o rană adâncă
din inima copacului cuvântului
atunci ne vom mai întâlni
vom ridica rădăcinile spre cer
salutând zborul păsărilor
cu o singură aripă
de cântec

primăvara
se va umple de toamnă
când rodul ascuns
într-un boboc de taină
va zbucni spre soare
mai adânc decât sămânţa
spre verdele crud
al începuturilor de lumi

să ne ferească Dumnezeu
de săbiile iernii
când vara aduce apusul
la sângerare de cer
odată cu vântul intrus
în cuibul cuvântului dintâi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcă dormim şi visăm

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,
şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor.

Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.

Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.

Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când un înţelept îţi spune că eşti prost, trebuie să-ţi dea de gândit. Când un prost îţi spune că eşti prost, trebuie să-l ignori. Singura problemă e de unde ştii care-i prostul şi care-i înţeleptul?

citat celebru din Friedrich Nietzsche
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Modelul lui Ptolemeu dădea un sistem destul de precis pentru precizarea poziţiilor corpurilor cereşti pe cer. Dar, pentru a prezice correct aceste poziţii, Ptolemeu a trebuit să facă ipoteza că luna urma o traiectorie care o aducea în unele cazuri la o distanţă de două ori mai aproape de pământ decât în altele. Şi aceasta însemna că luna trebuia să fie în unele cazuri de două ori mai mare decât în altele. Ptolemeu a recunoscut acest punct slab, dar, cu toate acestea, modelul lui era acceptat în general, deşi nu universal.

Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului – de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-oi mai fi...

Eşti mai frumoasă ca lumina,
Mai însetată ca nisipul;
Mai veninos decât albina
Piti-ţi-aş coapsele şi chipul!

Mai dulce decât cetera,
Mai mută decât alte muze;
Mai veninos ca vipera
Pripi-ţi-aş vorbele pe buze!

Departe mai ca despărţirea,
Mai colea decât paradisul;
Mai veninos decât iubirea
Plini-ţi-aş poftele şi visul!

Mai mare decât însăşi Marea,
Mai bună decât Zâna-Bună;
Mai veninos decât uitarea
Privi-ţi-aş trupul gol sub lună!

Mai plină decât însuşi plinul,
Mai goală-ochi decât fântâna;
Mai veninos decât veninul
Primi-ţi-aş dragostea şi mâna!

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina stelei celei mai apropiate abia ajunge până la noi în aproape patru ani, deşi lumina face pe fiecare secundă câte 300000 de km şi sunt stele de la cari ne vine lumina în sute şi mii de ani. Aşa se explică pentru ce, în câteva mii de ani, stelele au aproape aceleaşi poziţiuni unele faţă de altele, pe când în realitate ele fug în spaţiu cu iuţeli ce variază între 10 şi 100 de km pe secundă, ba unele stele au iuţeli şi mai mari.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am aripi

Îmi cresc aripi către o nouă viaţă,
către un somn lin fără de uitare
către acele vise, ce azi le am
aşa cum le-am avut şi ieri
şi le mai am şi mâine...
Îmi cresc aripi, aici
lângă lăstarii timpului meu
şi vreau să zbor...,
dar voi zbura acolo unde
numai lăstarii timpului o vor şti
Îmi cresc aripi,
către o ţintă bine definită
şi chiar dacă îmi va fi greu
voi învinge..., doar
am lăstarii timpului meu
ce acum abia au răsărit.
Am aripi şi sunt abia
la începutul zborului meu
către... TOT
Am aripi!

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreo zgâtie de fată

Vreo zgâtie de fată

Cărei gura nu-i mai tace,

Ca stigleţii-ntoarce capul

Când încolo, când încoace.

Sau o alta visătoare

Care lină şi măreaţă

Are-n ochii-i întuneric

Şi mândrie are-n faţă;

Sau mai mici şi mai plinuţe,

Sau mai zvelte şi mai slabe,

Toate peste-un sfert de secol,

Vai! vor fi aproape babe.

Şi zâmbesc atât de dulce

Ca şi când ar fi de-a pururi!

Toate graţiile de astăzi

Or să fie atunci cusururi.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când într-o căsnicie unul din soţi îşi găseşte pe cineva, cel/cea de acasă dintr-o dată se umple de toate defectele, ca de bube dulci. Totul este să ai răbdare şi lucrurile se reechilibrează: vezi că şi "zeul" mai are defecte, vezi că şi "vechitura" de acasă are calităţi şi, una peste alta, ajungi de multe ori la concluzia că "vechitura" e mai bună decât "prospătura".

Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele inimi, când prind aripi, înalţă omul până în al nouălea cer în triluri încântătoare. Altele imită doar comportamentul vampirilor.

aforism de Ionuţ Caragea (2017)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate toate astea...

poate toate astea nici nu s-au întâmplat
dar eu le visez în fiecare seară
când se scurg luminile de ceară
pe damascul florilor din pat

cronicarii îşi făcuseră datoria
şi trecuseră cu zâmbetul pe buze
visând la cavaleri şi invocând pe muze
pentru iubirea ta, Maria

turnirurile ieşiseră din vogă
şi florile de crin au rămas pe scuturi
ca urme ale unor vagi săruturi
şi petele de sânge de pe togă

numai florile îşi cunosc singure tăria
mor şi renasc în fiecare an
nimic nu se naşte şi moare în van
şi nici dragostea mea pentru tine, Maria!

mai recunoşti oraşul, teatrul vechi
cu turnuri gotice, statui
când ni se pare azi că nu-i
decât un joc de cuvinte perechi?

noi suntem din lut de Tărtăria
şi purtăm istoria în sânge
tot la fel cum inima mea plânge
pentru dragostea ta, Maria

parcă de dincolo de fire
amândoi ne-am întors pentru o clipă
să unim aripă cu aripă
şi să trecem apoi în amintire...

poezie de Ion Untaru din manuscris (2015)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!