Dezrădăcinând pământul

Avem o sete ancestrală
De totul nostru pământesc
Când ne pătrunde pân' la boală
El dorul pururi strămoşesc.
De ei părinţii ce ni-s fraţi
De ei bunicii, depărtaţi
Căci nu există-ngăduinţă
Decât cu toţi într-o fiinţă.
Pierduţi suntem făr' de părinţi
Şi rupţi părem fără de sfinţi
Obârşia ne împresoară
Când el destinul stă să moară.
Tăicuţă nu uita, curând
Vom fi o lespede în vânt
Iar tu măicuţă ţine minte
Că te-am iubit, făr' de cuvinte.
Iar de bunici, nu pot uita
Căci port amprenta cea mai grea
A ce-i el sângele din vine
Mă rog acum şi chiar îmi vine,
Să vă trudesc un gând etern
Ca firea mea ce o aştern
Să se absoarbă în zenit
Să fim alături, întru infinit.

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu uiţi asta, le poţi da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deşertăciune. Draga mea, atât el cât şi tu poţi uita, ziua când v-aţi cunoscut, iubit, logodit, poţi uita ziua de naştere sau chiar numele copilului, poţi uita părinţii, poţi uita absolut orice gând, căci inevitabil timpul ţi le va lua şi le va vinde uitării... Un singur element esenţial nu uita, că tu eşti Dumnezeu şi nu nenorocitul de gând care te-a schilodit şi te-a făcut om. Dacă îl ţii minte pe Dumnezeu ca propria ta fiinţă poţi să uiţi totul, căci totul este doar deşertăciune. Dacă nu uiţi asta, le poţi da uitării pe toate celelalte, căci fără asta toate sunt deşertăciune. Nu-ţi uita inima dar uită-ţi mintea, nu aştepta bătrâneţea ca să vină Alzheimerul să ţi-o ia. Atât de multă deşertăciune pe care mintea o numeşte pompos şi fals "cunoaştere".

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul meu eşti tu, iubita mea...

Un suflet vine în astă lume
O părăseşte fără a spune când şi unde
Provine dintr-un infinit imaterial
Şi merge-ntr-altul ce pare ireal

Am crede că ne aparţine
De când ne naştem, până dispărem
E doar o simplă închipuire
Dar continuăm să tot sperăm

Sufletul ce îl primim în dar
Este al nostru, cu titlu temporar
În ziua când închidem a vieţii meditaţie
El va pleca, într-o cu totul altă destinaţie

Să nu uităm de el în astă viaţă
Va fi în lumea care vine doar o prefaţă
Să nu îi dăm motive de îndoială
Să nu-l lăsăm nicicând să moară

În zborul lui spre alte zări
Noi suntem simpli pasageri
Nu căutaţi să-l deturnaţi
Încrederea în sine să i-o luaţi. 
Vine o zi când vom pleca cum am venit
Fără nimic din tot ce am primit
Ce ai putea să iei din astă viaţă
De mergi prin câmpuri verzi cu soarele în faţă

Atunci eşti fericit cu adevărat
Şi chiar de mai avem de aşteptat
Un singur lucru eu te rog, nu mă uita
Sufletul meu eşti tu, iubita mea

poezie de Dan Duţescu din Oraşul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maica Prea-Curată Sfântă Fecioara Maria - rugăciune

Maică sfântă te cântăm.
Măicuţă te lăudăm.
Măicuţa Sfântă Fecioară
Copiii te înconjoară.

Măicuţă fiicele-ţi Cântă.
Măicuţă eşti Maica Sfântă.
Măicuţă pentru copii
Eşti Măicuţă printre Vii.

Măicuţă Maică Fecioară
Copiii te înconjoară.
Măicuţă fiicele-ţi Cântă.
Măicuţă fii-ţi Cuvântă.

Măicuţă eşti Prea-Curată.
Măicuţă eşti Prea-Cântată.
Măicuţă tu mi-te-ai dus
Să stai cu Fiu-ţi Isus.

Măicuţă Pururi Fecioară.
Măicuţă, hai te Coboară!
Măicuţă vino priveşte
Fiice, fii, cum te jăleşte.

Roagă-te Măicuţa mea
Roagă-te dacă vei vrea
Roagă-te la Dumnezeu
Când ne este cel mai greu.

Roagă-te Măicuţă Sfântă
Roagă Viaţa şi-i Cuvântă
Spune-i tu Măicuţa mea
Lacrima ce-o vei vedea.

Măicuţă îţi lăcrimăm.
Măicuţă te implorăm.
Măicuţă Sfântă Fecioara
Fă-ne viaţa mai uşoară.

Măicuţă şi scumpă Mamă
Toate fiicele te cheamă.
Măicuţă cu chip frumos
Tu eşti Mama Lui Hristos.

Măicuţă noi te iubim.
Măicuţă îţi glăsuim.
Măicuţă Pururi Fecioară
Toţi Copiii te-nconjoară.

Măicuţă nu ne lăsa.
Măicuţă nu ne uita.
Măicuţă eşti implorată
Şi de Copilaşi Cântată.

Măicuţă Mămică Sfântă
Mămică, lumea te Cântă
Te Cântă Mămica mea
Şi te mai roagă ceva:

Te rugăm Sfântă Măicuţă
Să fii cu Isus drăguţă
Să ne vadă că-L Iubim
Şi-n veci Numele-i Slăvim.

Măicuţă îţi mulţumim.
Măicuţă toţi te iubim
Eşti Măicuţă Născătoare
Şi rămâi printre Fecioare.

Rogu-te să fim Spălaţi
Suntem toţi surori şi fraţi.
Măicuţă şi Scumpă soră
Toţi copiii te imploră.

Măicuţă te-am implorat.
Măicuţă te-am Lăudat.
Măicuţă te mai Cântăm
Şi iubire multă-ţi dăm.

Măicuţă mai mult nu-ţi ştim.
Măicuţă nu-ţi mai vorbim.
Măicuţă fii sănătoasă
Şi iubită-n orice casă.

Măicuţă Pururi Fecioară
Toţi Creştinii te-nconjoară:
Îţi sărută Frumuseţea
Şi-ţi sărută şi Blândeţea.

Amin

rugăciune de Paul Preda Păvălache din Carte de poezie religioasă şi rugăciuni (20 iulie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi copile, ţine minte

Măi copile ţine minte
ale mele dragi cuvinte!
Viaţa care vine, nu e pentru mine.
Viaţa care vine, vine pentru tine.
Dacă nu eşti pregătit, ca să intri în ea,
repede vei fi înghiţit, fiindcă este grea.
Ea va fi o viaţă, la nivel înalt,
unde nu faci faţă, printr-un singur salt.
Păşind treaptă cu treaptă, scara vei urca,
ajuns pe cea mai înaltă, te vei bucura.
Dacă totuşi ai învins, nu uita cum ai putut
ca să fii de neatins! Nu uita de început!
Nu-l privi de sus, pe cel care a rămas,
Tu la el coboară şi-l scote din impas!

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fraţi români !

Fraţi români din lumea întreagă,
Nu uitaţi de ţara mamă,
Nici de fraţi, nici de părinţi,
De prieteni sau bunici.

Căci săraci aşa cum suntem,
Omenia n-am uitat,
Frumuseţea ţării noastre,
Tot străinu-a căutat.

Ţara noastră este mică,
Braţul mare primitor,
Nu uitaţi, români din lume,
De al nostru tricolor.

Căci oriunde vă e pasul,
Orice bogăţii aveţi,
Dorul doinelor cântate
Şi în lacrimi înecate,
Ca la noi n-o să vedeţi.

Şi-a pământului chemare
Şi-al istoriei trecut
Şi a unirii cântare,
Unde voi aţi mai simţit?

Dacă din întregul vostru,
Români încă vă simţiţi
Să veniţi, de-aveţi putere,
Ţara de are nevoie,
În umeri s-o sprijiniţi
Iar, din cupele frăţiei,
Fraţi români!
Cu toţi să beţi.

poezie de Valeria Mahok (7 octombrie 2003)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măicuţă, dragă

Măicuţă, dragă, nu uita
Durerea mea şi al meu dor
Căci adăpost la vreme rea
Te-ai făcut, Maică, tuturor!

Azi, sufletul îmi zace plâns;
Aripile-i s-au frânt în zbor.
Nici rugăciunea parcă nu-i de ajuns
Nimeni nu-i vine în ajutor.

A pierit glasul; au murit cuvinte;
Durerea, trupul tot l-a amorţit.
Aş vrea să fie totul ca-nainte!
Necazul greu m-a biruit...

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec clipele!

Vezi clipele cum trec? cum trece timpul,
De ce să treacă oare fără rost?
Căci mâinile le va-nchide înserarea
Şi vom uita de mâine tot ce-a fost...

Ce rost să plângă alţii? Lacrimi oare
Nu am vărsat şi noi în veci, cândva?
Zâmbiţi acum când soarele răsare
Căci în curând poate se va-nsera.

Şi dincolo de noapte nu va fi
Decât o albă noapte-ntunecată...
Trăiţi acum, cât mai puteţi trăi.

Cu noi, aici o lume se închide
Şi dincolo de ea e infinitul
Acolo n-o să vezi nimic în zare
Căci tot ce vezi s-atingi este sfârşitul.

Dar nu te teme şi toţi vom fi acolo
Golul cu gol se umple până când
Răpuşi, umili, nu vom ruga iertare
În suflete, în vise şi în gând.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să uiţi, te rog...

Să uiţi, te rog, sărutul amintirilor,
Ce-ţi plâng la geam fără să ştii,
Ascunse de perdeaua amăgirilor
Unde-mi petrec eu clipele pustii...
Să uiţi te rog petalele de dor,
Înmugurind pe buze râs de flori
Şi ochii ce doreau povara viselor
Cu tine, pân' la revărsat de zori.
Să uiţi te rog că încă te iubesc,
Atât de mult încât aş vrea să mor,
Căci doar în vise te mai întâlnesc
Şi nu mai vreau durerea zorilor!
Să uiţi te rog... tot ce ţi-am scris,
Pe cerul gri cu slove-nsângerate,
Dar nu uita te rog că ţi-am promis,
O zi în doi când vom uita de toate!

poezie de Dorina Omota (30 martie 2016)
Adăugat de Dorina Omota
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fim uniţi

Fraţilor, hai să rămânem fraţi la bine şi la greu.
Cum suntem acum, aşa să fim mereu.

Suntem trei fraţi, hai totdeauna să fim uniţi.
Căci avem un tată, o mamă şi trebuie să-i facem fericiţi.

Eu ţin la voi, cum ţineţi şi voi la mine.
Când ne adunăm în jurul mesei îmi pare foarte bine.

Mama e bucuroasă, tata şi cu mine suntem voioşi
Când veniţi acasă veseli şi sănătoşi.

Fraţi de sânge, iubiţii mei fraţi,
Eu mă mândresc cu voi, că sunteţi adevăraţi bărbaţi.

poezie de Vladimir Potlog (9 ianuarie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai să fim

Hai să fim oameni de omenie,
Dragi părinţi, copii şi fraţi.
Căci moartea nimeni nu ştie când o să vina
Şi când murim, de acei vii suntem uitaţi.

Hai să iubim viaţa ca pe o melodie,
Chiar de e uşoară sau grea.
Să nu adunăm multă avuţie
Căci lăcomia poate fi o piază rea!

Hai să-i cinstim pe tata şi pe mama,
Pe omul de lângă noi.
Şi să ne gândim la pace,
În vreme de război.

Hai să fim oameni de omenie
Căci aşa e bine şi frumos.
Şi să nu uităm niciodată,
Pentru aceasta s-a jertfit Hristos.

poezie de Vladimir Potlog (15 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot greul împreună

În ochii tăi se vede mulţumirea,
Iar faţa ta radiază de fericire,
Cred că e obosită şi plină iubirea,
De voioşie şi multă-mplinire.

La fel şi-n mintea mea o rază guvernează,
Iar dragostea ta vine cu puteri profunde,
Şi-n armonia iubirii, viaţa-mi controlează,
Iar multă credinţă-n inima mea pătrunde

În jurul meu toţi văd schimbarea,
Şi chiar se-ntreabă toţi cu uimire,
Că tot necazul şi toată supărarea,
E acum cuprinsă de multă fericire.

Uneori-n viaţă apare cate-o teamă,
Când boala vine cu neputinţă,
Acum când viaţa-mi este dragă
Trebuie o luptă pentru biruinţă.

Destul de chinuită era viaţa mea,
Capriciile copiilor, eu le împlineam,
Iar inima mea frântă încă spera,
O dorinţă de-mplinire încă aşteptam.

Am înţeles acum că viaţa nu e goală,
E plină de iubirea ta pentru mine
Şi încă, nu trebuie nimeni să moară,
Să facem totul să ne fie bine.

poezie de Eugenia Calancea (14 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treime

Stelele cad şi mor
Stelele mor arzând
Stelele pline de dor
Ceruri cu dorul sting
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Tu să nu mă aştepţi
Tu să mă uiţi curând
Tu sparge golul din piept
Candela stinge din gând
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Că te-am iubit, tu ştii
Că nu mai vrut, o ştiu
Că printre nopţi târzii
Poate voi sta să-ţi scriu
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Simt cum îmi cresc aripi
Simt cum în cioburi se sparg
Simt cum renasc în nisip
Păsări albastre din larg
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Pietre ca sorii, fierbinţi
Pietre căzute din cer
Pietre ca mine, cuminţi
Stau răstignite la ger
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vin mereu
Ploaie şi fulgi de nea
Poate că voi reveni
Poate că nu, dar mai ştii
Poate că iar voi iubi
Pietre ca tine, pustii
Vine şi rândul meu
Vine şi vremea mea
Vine şi vine mereu
Ploaia cu stropii de nea...

cântec, versuri de Iurie Osoianu (17 august 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când părinţii ni se duc...

Când părinţii ni se duc,
Noi rămânem singuri-cuc,
Deşi-avem neamuri, copii,
Orfani, trişti ne vom simţi,
Căci viaţa fără părinte,
E cumplită, ţine minte!

Când telefonul nu sună,
Stropi în suflet ni se-adună,
Am vrea, cerul s-aibe ton,
Să-avem, poate, la Rai bon,
Dar târziu vom lua aminte...
Grea-i viaţa fără părinte!

Când nimeni în prag nu iese,
Niciun chip cu riduri dese,
Pricepem cu doliu-n sân,
Că timpul n-are stăpân,
Şi că viaţa, (ţine minte!),
E cruntă fără părinte.

Când sărbătorile vin,
Şi plecăm cu braţul plin,
Cu garoafe, lumânări,
Chinuiţi de întrebări,
La morminte, luăm aminte,
Ce-i viaţa fără părinte...

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al luminii sfânt izvor

În iubirea Ta Isus
Iar fiinţa când îmi scald
Simt al firii mele apus
Şi cum poftele s-au dus
Căci în dorul Tău eu ard

Şi lumina se revarsă
Peste întreaga mea fiinţă
Ceru-mtreg îmi este casă
Căci de mine Doamne-ţi pasă
Şi-mi eşti viaţă — biruinţă

În a Ta neprihănire
Eu sufletu îmi zidesc
Căci sunt ars dse-a Ta iubire
Şi-ţi cânt Fiinţa în neştire
Căci Isuse te iubesc

Al luminii sfânt izvor
Tu eşti Isus pe vecie
Scumpul meu Mântuitor
Ce ne oferi azi tuturor
Pâinea Vieţii veşnic vie

Şi din Ea Isus ne-mparţi
Fiinţele să ne hrănim
Să îţi fim surori şi fraţi
Ţie doar în veci predaţi
Veşnic ca să te slujim

Căci ne legi Isus de Tine
Pâinea Vieţii când ne-o dai
Să trăim cum se cvuvine
Aşteptând ziua ce vine
Cu Tine să fim în Rai

Slavă cinste şi onoare
Al Nost" scump Mântuitor
Căci noi vrem a Ta cărare
A ta sfântă îndurare
Până-n vecii vecilor

Tu eşti stânca noastră vie
Şi lumina şi menirea
Îţi cântăm în veşnicie
Numele slăvit să-ţi fie
Căci ne dărui mântuirea

poezie de Ioan Daniel Bălan (25 martie 2019, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nu ar fi pe lume

De nu ar fi pe lume animale
Nu am înţelege ce-i iubirea...
Prin ochii lor plăpânzi şi calzi
Descoperim ce-i fericirea.

De nu ar fi flori în văzduh
Nu am înţelege ce este puritatea...
Ne-am pierde ca o pulbere în vânt,
În frumuseţea lor stă însuşi Duhul Sfânt.

De nu ar fi pe lume ape,
Să murmure în prag de seară,
Ne-am pierde toţi în neant
Şi am uita dorul de ţară.

De nu ar fi pe lume munţi,
Cu creasta lor stâncoasă şi semeaţă,
Vulcani ce lecţia ne-nvaţă,
Am uita a preţui chiar propria viaţă.

De nu ar fi pe boltă soare,
Pământul tot ar îngheţa,
Dar Universul e coordonat de un mare Arhiereu
Şi-n tot ce străluceşte pe pământ se simte Dumnezeu.

Căci totul e creat cu-a lui putere,
În mâna lui Preasfântă ţine mângâiere,
Ne-a dăruit a lumii frumuseţe, dar şi puţin suspin,
Să stăpânim pământul, în veci, Amin!

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi vine

îmi vine îmi vine îmi vine
să mă culc
încă odată să repet
noaptea de somn
chiar îmi vine să a
dorm în picioare cu tine-n gând
şi mă apucă o febră ne
bună de nimic
îmi vine îmi vine îmi vine
să strănut
te-aş lua în braţe te-aş pupa
să mai schimbăm viruşii între
noi să adormim îmi vine
îmi vine îmi vine îmi vine
o gripă serioasă ca tine

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ctitorind soarele omeniei

Motto: "Vreme trece, vreme vine."

Chiar dacă timpul trece
Prin timp noi vom rămâne,
Chiar de ni-i clipa rece
Noi tâmpla ne-o vom ţine;

Şi frunte lângă inimi
Şi inimi lângă frunte
Noi sus vom ţine gândul
Mai sus decât un munte.

Şi muntele e-o treaptă
Şi noi suntem un munte,
Când florile ne ard sub pleoape
Şi ochii-n rouă ştiu să cânte.

Iar când durerea e adâncă
De nu mai vrea din gând să iasă
Noi ştim să facem visul stâncă
Şi din lumină omului mireasă.

poezie de Costel Zăgan din revista Liceul, nr.16 (1978)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum

Drag prieten care cânţi
vesel în credinţă,
fii prieten cu Isus
şi la suferinţă!
Dacă-n ceasul de temut,
vrei să fii la dreapta,
când Isus dă iar tribut,
mângâie-L cu fapta.

Dă-i acum din pâinea ta
foamea să-Şi destrame;
căci în cer în veci de veci
nu-I va mai fi foame!

Dă-I acum să bea din vas,
când e ars ce vrejul;
căci în veci de veci în cer
nu mai ai prilejul!

Dă-I acum haina ta
cât îi rupt veşmântul;
căci în cer nu-I va mai fi frig,
nu-L va bate vântul.

Dă-I acum când e bolnav
grija-nduioşată;
căci bolnav nu va mai fi
Domnul niciodată.

Ia-L în casa ta acum,
să-L aline somnul.
Azi e un sărac în drum,
dar în el e Domnul!

Azi Isus e-n mii de fraţi.
Azi îţi vrea El fapta.
Mâine toţi vom fi chemaţi.
Tu vei fi la dreapta!

Şi un glas, peste genuni,
va striga spre stele:
"Îl cunosc şi din ani buni;
şi din zile grele!"

Iată, anii trec, s-au dus.
Zilele-s ca spuma.
Fii prieten cu Isus,
nu uita, ACUMA!

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de toamnă

Păşesc pe un covor de frunze ruginii
Şi mă strecor alene printre copacii goi
În minte-mi năvălesc cuvinte mii şi mii
Pe care cu iubire ni le-am rostit noi doi.

E linişte deplină, doar frunzele foşnesc
Sub paşii mei pierduţi, ce nicăieri mă poartă
Căci nu am niciun scop, doar vreau să-mi amintesc
Ce fericiţi am fost şi ocrotiţi de soartă.

Căci nu ne-a dat averi, ori viaţă-n mare stil,
Onoruri fel de fel sau falsă măreţie,
Însă ne-a dăruit un minunat copil
Cu mult mai preţios decât o bogăţie.

Iar când vom fi bătrâni, nu are importanţă
De va pleca în lume şi singuri o să fim,
Căci ca orice părinţi, vom mai avea speranţă
Să-l mai vedem o dată 'nainte să murim.

poezie de Octavian Cocoş (24 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dorul Tău, Isus iubit

De dorul Tău, Isus iubit
În dragostea Ta arse
Şi inima spre Răsărit
Şi faţa ni-s întoarse.
Isus, Isus... şi Te-aşteptăm
Cum crinii-aşteaptă rouă
Privind spre ceruri Te chemăm
Cu mâinile-amândouă.
Treci peste anii viitori
Isuse drag, şi vină
Ne du mai sus, mai sus de zori
Spre ţara de lumină.
Şi-n clipa când ni-I cununa
Cu-a slavei Tale taine
Schimbaţi, ca Tine vom purta
A păcii albe haine.

Iar noi iubit şi drag Isus
Ţi-om da cu braţe pline
Toţi crinii dorului nespus
Şi-ai dragostei de Tine.
Şi Ţi-i vom presăra în drum
Cu-o veşnică-nchinare
Precum îţi preamărim acum
A dragostei cântare.

În zorii fiecărei luni
Vom strânge cu uimire
Din pomii veşnicei minuni
Noi roduri de iubire
Şi-Ţi vom cânta Isus iubit
De drag o veşnicie
Că Te-am chemat şi Te-am dorit
Cât nimenea nu ştie.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!