Artemis
N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.
Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvășite
Văd luna printre frunze pale.
Și aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.
Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.
Apoi, având magnetică privire
Superbul chip de blondă apare;
Tresare în mers o talie mlădie
Precum o flacără pe lumânare.
A ei cămașă lungă, descheiată
Sub felinare pare albă, străvezie.
Sâni fermi fac inima să-mi bată
Și șold curbat la atingere îmbie.
Iar fusta, parcă dăruită de Eros
E despicată către biblica ispită;
Lungi coapse în umblet grațios
Le intuiesc că-s ca de Afrodită.
Mă cred furat de aripa unui vis
Când văd surâs pe buze de rubin.
Splendoare din romantic paradis
Mi-atinge mâna și pierdut suspin.
Vrăjit de ochi știuți din reverii
Din murmur aflu interzisul dor:
Crăiasă a nopții între astre mii
A irosit văpaia spre un visător.
Astfel, trimisă de celest Cuvânt
Îmi va lua cu scurta îmbrățișare
Al poeziei foc și etern mormânt
Găsi-voi orb în hăul cu visare.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre foc
- poezii despre astre
- poezii despre vânt
- poezii despre verde
- poezii despre vară
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sâni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Margot
De cornul lunii mă agăț, noptatic
Să arunc priviri spre al tău geam;
Când dorm privighetori pe ram
La tine în odaie mă visez ostatic.
Tu, medievala blondă decoltată
Mă vezi sub candelabru în fiare.
Destinsă, fără urmă de pudoare
Îmi rupi încet cămașa demodată.
De pe-un perete soțul tău regal
Rânjește ca un spectru in ramă.
Și tu, Bordeaux adus din cramă
Îmi torni pe gât din aurit pocal.
Dacă-ar afla cumplitul templier
Unde mă cată mâna ta cu ghiul
Întărâtând mândria de mascul
Te-ar da biciuită unui temnicer.
Dar tu-mi lauzi dotarea de arap
Unghii plimbând pe trup vânos;
Eu intuiesc sub mijloc mlădios
Odor ce-mi pune inima la trap.
Mă lași si te înapoiezi cu cheia
Care de fiare in final mă scapă.
Cu fine buze gura mi se adapă
Când nudă mă înlănțuie femeia.
Descătușate palmele flămânde
Ating sânii și-un șold rotund
Glisând cu oftat de muribund
Între lungi coapse fremătânde.
Clepsidra cerne al vremii haos
Și eu pătrund în muieresc abis
Să savurăm avizi plăceri de vis
Amenințați de-un infinit repaos.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre soț, poezii despre somn, poezii despre sfârșit, poezii despre relaxare, poezii despre păr blond sau poezii despre prăpăstii
Satiriazis
Dragă, ți-am scris igienic pe fila albastră ca metilul
Dar văd ca amorul meu e rupt în cocoloașe urinate
De-un derbedeu ce și-a găsit sub geamul tău azilul
Și simt pe inimă o stâncă iar cervicala mi se zbate.
Precum un sedentar ce a scăpat din lesa conjugală,
Văzând cu țârâita ai tăi nuri mi-am făurit speranțe
Că te voi poseda în fel și chip pe-o vreme estivală
Dar toate visele au ajuns să fie tomnatice restanțe.
Pândeam în serile cu lună ascunsă în voal de nori
Cum după diafanele perdele în lascivul dans glisai
Spre-un oriental covor împodobit cu delicate flori
Și-n suflet de sultan fără harem tornadele stârneai.
Întrezăream sâni fermi eliberați din cupe de mătase
Cum tresăltau nedezmierdați în păgânească unduire.
Lansând spre amorez imaginar ocheade languroase
Între senzuale coapse tu lăsai vederii femeiasca fire.
Acum fiind obsedat în insomnii de trupul tău divin
Hălăduiesc cu arzătoarea fantezie în pervers sonet
Sperând să-mi curmi impresionată diavolesc suspin
Când vei dori să-mi simți unealta hămesită de poet.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre trup și suflet, poezii despre tornade, poezii despre toamnă, poezii despre suflet, poezii despre stânci sau poezii despre senzualitate
Chip celest
Pe-un colț de cer, rămas al nimănui,
Neinvocat de nimeni niciodată,
Din praf de stele și quasari, făcui
Doi ochi frumoși, superbi, căprui de fată!
Pe-o lacrimă ce cade, am așezat durerea;
Iar pe cuvântul din privire-am pus pecete;
Pe dulci și roșii buze am picurat tăcerea
Spre-a fi în veci ferită de vorbe indiscrete.
Întunecatu-i păr e golul dintre stele;
Sunt mii de diademe prin el ce strălucesc!
Se pierde-n infinitul de dincolo de ele
Și-i pieptănat de îngeri; purtat de vânt ceresc!
Din prea mult dor, creat-am un chip frumos de fată!
Să vreau să-l uit, e-acolo! N-am cum să-l uit vreodată!
Din colțul meu de lume cu dor îl voi privi
Pân' voi urca la ceruri, spre a ne logodi!
poezie de Ovidiu Donisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre frumusețe
- poezii despre îngeri
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre păr
- poezii despre logodnă
- poezii despre infinit
Chip de zână
Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău să nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.
Îți spun "Stai și nu te teme!",
Doar clipești ciudat din gene
Și-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.
Nu mă lași pe multă vreme
Ca iar dorul să te cheme
Și închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.
Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi șoptești cu voce joasă
"Nu pot să îți fiu mireasă
Că un duh din altă lume,
Fără chip și fără nume,
A jurat pedepse crunte
Celui ce-o să mă sărute
Și de-o să-mi atingă mâna,
Va răpi din ceruri luna,
Iar soarele ce răsare
Îl va îneca în mare".
Inima-n coșciug tresare
Că nu sunt ca orișicare,
Să îți dau să-mi dai iubire...
Mă voi duce morții mire.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre nuntă, poezii despre moarte, poezii despre voce, poezii despre seară, poezii despre mâini, poezii despre lumânări sau poezii despre lumină
Halloween
Medievală frumusețe, palidă și brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.
Iar galben spectru sub groteștii nori,
Luna tăcută își trimite vraja sumbră
Peste ai ciudatei dame nărăvași fiori
Stârnind a lui Rasputin tristă umbră.
Și-un visător zări-va frivolul monițoi
Exorcizând bruna strigoaică adulteră
Apoi în zorile ce alungă răposații goi
Din luminat bostan țâșni-va o himeră.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârcolaci, poezii despre nori sau poezii despre noapte
Nălucire
Îndrăgostită moartă după soare,
Sfioasa lună mă atingea cu vrajă
Când în odaie strâmba lumânare
Pierea arzând ca efemeră strajă.
De ruginite balamale încătușată,
Țipa fereastra neglijent deschisă,
Mă dezmierda perdeaua delicată
Boțită fiind de-o adiere indecisă.
Și pe pereți cu veche zugrăveală
Mânată de tic-tacul de ceasornic
Dansa o umbră de fecioară goală
Pentru un creier de visare dornic.
Uzat pe dinafară iar lăuntric june
Eu parcă alintam cu palma sânul
Și dulce glas poem porni a spune
Cu-o sclavă ce își adora stăpânul.
Încovoiat către podele din stejar
Alunecam cu voluptuoasa umbră.
Să ard, un vreasc în al iubirii jar,
Voiam în casa cu lumină sumbră.
După minute de plăceri încețoșate
În zori juna nălucă o lua la goană
Și m-am trezit cu șale îndurerate
Că-s gol satir căzut sub o icoană.
poezie de Adrian Tarita
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre iubire, poezii despre virginitate, poezii despre stejari, poezii despre sclavie, poezii despre poezie sau poezii despre plăcere
La miezul nopții - replică la ""Poem scris pentru dulceața unui surâs scris" de Ionel Arădoaie
Ți-apar în vis la miezul nopții
Și zbori cu dorul ne-ntinat
Până la mine-n fața porții,
Pe-aripa gândului visat.
Eu te aștept surâzătoare,
Lăsându-ți ușa descuiată,
Zâmbind, îți fac din flori cărare,
Te-ntreb apoi, un pic mirată,
Cum de-ai ajuns atât de iute,
Ce nor lunatic te-a purtat
Prin beznele necunoscute
Când zeci de leghe ne despart.
Tu mă privești ca pe o zână,
Din basme vechi coborâtoare,
Ce și-a croit un fir de Lună
Printre steluțe căzătoare
Pentru-a-mplini al tău destin
Și-a poposi în viața ta
Un înger blond, cu chip senin,
Privind cu ochi de peruzea.
Tresar timid când simt o mână
Ce îmi dezmiardă lin privirea:
,, Nu m-ar fi-nvins nicio furtună,
Spre tine m-a purtat Iubirea!"
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre viață sau poezii despre miezul nopții
În lumina lumânării
Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau să te văd plângând.
Îmi place să te văd râzând".
Mă mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre religie sau poezii despre rai
Dor de tine
Mă duc la gară în orice zi
Să te aștept, pân-ai să vii,
Dar trece tren, coboară lume,
Își strigă toți amor pe nume
Și pleacă, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu rămân, înec suspine...
Ce dor, ce dor îmi e de tine.
Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, îngrijorat
Să nu fiu luat în râs că-s trist,
Neștiind să joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gât uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cât serviciul ține...
Te aștept, mă prăpădesc de tine.
Privesc din colț de ochi, la bloc,
Când trec, sperând să am noroc
Să te văd dacă ieși pe scară,
Să-mi mai zâmbești o dată, iară,
Ori poate în geamul de balcon
Să te văd umbră, în pas molcom,
Dar mă feresc de ai tăi, de oricine...
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.
Alerg pe aleile pășite
Ce tot treceai și-s părăsite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze în roșu împletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine...
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre trenuri, poezii despre serviciu, poezii despre râs sau poezii despre noroc
Orizonturi
Cad ploile verii, ploile serii se pierd între pământ și cer.
Norii își scutură veșminte de lumină,
precum păsările cerului, lasă în urmă zbatere de aripi.
Ochii privesc departe, dincolo de orizont, acolo unde nu te zăresc.
Căci lacrimile mele sunt amare și reci, precum ploaia.
Tristețe! ai chip frumos, dar ești fără milă,
fragilă și rece așterni peste mine mantia ta de lumină.
Doruri se frâng în piept a zbatere,
depărtarea mă cheamă cu gust de fagure.
În fața casei mele sunt urme de pași, de iarbă călcată de talpă de om,
iar vara este pe sfârșite și iarba se va ostoi de dor și uitare.
Rămâne doar gândul ce țipă în noapte
pentru a-și găsi sălașul acolo departe, în inima ta.
Și plouă mărunt, e seară,
tăcerea se așterne potop între noi și inima bate și inima tace
și luna privește timid cu ochi ca de sfinx și sunet de ploi.
poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ploaie, poezii despre dor, poezii despre uitare sau poezii despre sunet
Stafie
Am simțit niște degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula
Buzele erau și aspre și dulci
Cineva parcă mă săruta
Oasele mele vitale gata să se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva
Era un chip pe care îl știam
Un chip și blând și încruntat
N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschiși pielea albă
N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna și i-am atins obrazul.
poezie clasică de Harold Pinter din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluță
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns, poezii despre fantome, poezii despre degete sau poezii despre alb
Caldarâm
mozaic pustiu de pași,
sentimente-anagramate,
alunecă fluid din privire,
strivindu-se de pietre mute
Amărăciunea cerului
îmbracă mantie de ploaie.
Întind mâna șerpuitoare de ape
către suflet
sa-i șterg urmele sărate
cu dunele de nisip ale timpului.
Strig ploii să adune norii
pe cale de valuri,
și trimit inima
să picteze chip de apă
pentru atunci când
lacrimile vor arde cu flacără
aprinsă din jarul amintirilor
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apă, poezii despre pictură, poezii despre nisip sau poezii despre inimă
Serenada Indiană
Te visam și m-am trezit din vis
După primul somn, când lejer
În sălcii respira zefirul,
Iar stelele luceau pe cer.
Te visam și m-am trezit din vis,
Și-apoi, fermecat, am pornit-o
Nu știu ce spirit m-a împins
Către fereastra ta, Iubito!
Mătăsuri subțiri se deslușeau
În aer, povestind de paradis,
Iar mireasma pinilor curgea
Asemeni gândurile dulci în vis;
Dacă suferința privighetorii
În propria inima moare,
Astfel și eu, să mă sting la sânul tău
Aștept cu nerăbdare.
O, ridică-mă din iarbă!
Mor. Leșin. Sunt pierdut aproape.
Lasă-ți iubirea-n săruturi
Să-mi plouă pe buze, pe pleoape.
Obrazul mi-e rece și palid
Tumultul inimii, cumplit:
O, lasă-mi inima la sânul tău,
Unde va exploda-n sfârșit.
poezie de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință
Toamnă
O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.
Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.
Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.
Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.
poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre parcuri sau poezii despre jocuri
Toamnă-n octombrie
Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuși, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Și-i ciudat,
N-ai ochii verzi.
Pocalul tău cu must de cer,
L-am deșertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb și fier.
Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi și lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.
Se-asează bruma peste vii
Iar Eminescu nu-i... Să știi
Vechi catedrale au apus,
Covor de frunze nepătruns,
Mit alegoric și confuz...
Ani mii și mii.
Știi, iar e seară... Și din nou
Peste-al trecutului ecou
Coboară umbre largi de lut...
Cad frunze peste-al vieții scut
Te mai aștept, târziu, tăcut,
În visul meu...
Octombrie... Plopi dezveliți...
Tresar castanele fierbinți,
Sub mâini de precupețe, reci,
Cu ochi banali, la sâni cu teci...
Coboară noaptea pe poteci
De munți răniți.
poezie de Mugurel Pușcaș
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut
Parfum de zăvoi
Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karmă-n vrăjit paradis.
În suflet aducem păduri seculare,
poieni de poveste apar din neant,
la margini de codru, o zână călare
privește spre noi cu un aer distant.
Fiori mă cuprind, văd fosta iubită
cândva dispărută pe aripi de vânt,
sedusă de-o vorbă nespusă venită
din umbra amară a unui cuvânt.
In urmă lasa doar o vrajă pustie,
cernută din cosmos pe anii în zbor,
și plânsul uitat într-o toamna târzie
în ploaia căzută cu lacrimi de dor.
Dar iată că visul deodată se curmă,
în poarta uitării ajung doar tăceri,
iar zâna rănită, lăsată în urmă,
dispare în cutele zilei de ieri.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri
Ultima...
Pe boltă luna stă pitită
după un nor bătrân și mare
Și printr-o ceață ca o sită
Văd pâlpâind o lumânare.
În jurul ei doar umbre reci
din marmură în... depărtare,
Aproape, aici, din lemne seci,
La mijloc din mărgăritare.
Și de deasupra, printre umbre,
luna începe să se scurgă.
E liniște... doar din adâncuri
Copii au început să plângă.
Un simplu scâncet de copil
în urlet jalnic se preschimbă
Și totu-îngheață și deodată,
De sânge aerul se-mbibă.
Acum iar liniștea domină
și după lunga așteptare
Prin ceața deasă ca o sită
Văd cum se stinge-o lumânare.
poezie de Mihai Togan
Adăugat de Mihai Togan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre sânge, poezii despre lemn, poezii despre copilărie, poezii despre bătrânețe sau poezii despre aer
Vis de anul nou...
Mii de stele căzătoare
Văd pe cer, se văd în zare,
Pentru inimi noi vrăjite
Cu case împodobite
Ca lumea să le privească
Și apoi să ne zâmbească,
Noaptea-n negură se pierd,
Pentru anul nou ce vine, eu cred.
Atunci milioane de cuvinte
Se vor rătăci în minte,
Cu urări dulci de iubire
Că mergem spre fericire.
Printre lacrimi se așterne,
Sper, iubiri din nou eterne,
Un an nou fară despărțiri,
Spre bune gânduri fără rătăciri.
Mii de vise nesfârșite,
Calde, frumoase sau triste.
Și aș vrea anul să fie
Dulce ca o poezie.
poezie de Eugenia Calancea (28 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări sau poezii despre stele căzătoare
Celei de ieri
E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.
Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât erau ieri.
Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.
Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse din ziua de ieri.
Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu vagi amintiri regăsite-n trecut,
se pierd, în tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oaze
Celei de ieri
E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.
Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât au fost ieri.
Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetul frânt peste dorul inert.
Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul calin
al celei venite cu ziua de ieri.
Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu magic parfum readus din trecut,
se pierd, cu tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.
poezie de Corneliu Neagu (21 mai 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!