Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Artemis

N-am mai aflat misterul serii
Din ochi căprui de visătoare.
Atins pe chip de bronzul verii
Mă pierd în gânduri pe cărare.

Amestecând decoruri înverzite
Cu triste freamăte autumnale
Sub crengi de vânturi răvășite
Văd luna printre frunze pale.

Și aura ei pe întunecata boltă
Cu galbenul de ceară glacial
Pe flacăra din inima în revoltă
Coboară fiori de univers astral.

Aproape de biserica armeană
Ajuns, zăresc ciudată umbră.
Ivită sub vitraliul cu icoană
Alunecă cu legănare sumbră.

Apoi, având magnetică privire
Superbul chip de blondă apare;
Tresare în mers o talie mlădie
Precum o flacără pe lumânare.

A ei cămașă lungă, descheiată
Sub felinare pare albă, străvezie.
Sâni fermi fac inima să-mi bată
Și șold curbat la atingere îmbie.

Iar fusta, parcă dăruită de Eros
E despicată către biblica ispită;
Lungi coapse în umblet grațios
Le intuiesc că-s ca de Afrodită.

Mă cred furat de aripa unui vis
Când văd surâs pe buze de rubin.
Splendoare din romantic paradis
Mi-atinge mâna și pierdut suspin.

Vrăjit de ochi știuți din reverii
Din murmur aflu interzisul dor:
Crăiasă a nopții între astre mii
A irosit văpaia spre un visător.

Astfel, trimisă de celest Cuvânt
Îmi va lua cu scurta îmbrățișare
Al poeziei foc și etern mormânt
Găsi-voi orb în hăul cu visare.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Margot

De cornul lunii mă agăț, noptatic
Să arunc priviri spre al tău geam;
Când dorm privighetori pe ram
La tine în odaie mă visez ostatic.

Tu, medievala blondă decoltată
vezi sub candelabru în fiare.
Destinsă, fără urmă de pudoare
Îmi rupi încet cămașa demodată.

De pe-un perete soțul tău regal
Rânjește ca un spectru in ramă.
Și tu, Bordeaux adus din cramă
Îmi torni pe gât din aurit pocal.

Dacă-ar afla cumplitul templier
Unde mă cată mâna ta cu ghiul
Întărâtând mândria de mascul
Te-ar da biciuită unui temnicer.

Dar tu-mi lauzi dotarea de arap
Unghii plimbând pe trup vânos;
Eu intuiesc sub mijloc mlădios
Odor ce-mi pune inima la trap.

lași si te înapoiezi cu cheia
Care de fiare in final mă scapă.
Cu fine buze gura mi se adapă
Când nudă mă înlănțuie femeia.

Descătușate palmele flămânde
Ating sânii și-un șold rotund
Glisând cu oftat de muribund
Între lungi coapse fremătânde.

Clepsidra cerne al vremii haos
Și eu pătrund în muieresc abis
Să savurăm avizi plăceri de vis
Amenințați de-un infinit repaos.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Satiriazis

Dragă, ți-am scris igienic pe fila albastră ca metilul
Dar văd ca amorul meu e rupt în cocoloașe urinate
De-un derbedeu ce și-a găsit sub geamul tău azilul
Și simt pe inimă o stâncă iar cervicala mi se zbate.

Precum un sedentar ce a scăpat din lesa conjugală,
Văzând cu țârâita ai tăi nuri mi-am făurit speranțe
Că te voi poseda în fel și chip pe-o vreme estivală
Dar toate visele au ajuns fie tomnatice restanțe.

Pândeam în serile cu lună ascunsă în voal de nori
Cum după diafanele perdele în lascivul dans glisai
Spre-un oriental covor împodobit cu delicate flori
Și-n suflet de sultan fără harem tornadele stârneai.

Întrezăream sâni fermi eliberați din cupe de mătase
Cum tresăltau nedezmierdați în păgânească unduire.
Lansând spre amorez imaginar ocheade languroase
Între senzuale coapse tu lăsai vederii femeiasca fire.

Acum fiind obsedat în insomnii de trupul tău divin
Hălăduiesc cu arzătoarea fantezie în pervers sonet
Sperând să-mi curmi impresionată diavolesc suspin
Când vei dori să-mi simți unealta hămesită de poet.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chip celest

Pe-un colț de cer, rămas al nimănui,
Neinvocat de nimeni niciodată,
Din praf de stele și quasari, făcui
Doi ochi frumoși, superbi, căprui de fată!

Pe-o lacrimă ce cade, am așezat durerea;
Iar pe cuvântul din privire-am pus pecete;
Pe dulci și roșii buze am picurat tăcerea
Spre-a fi în veci ferită de vorbe indiscrete.

Întunecatu-i păr e golul dintre stele;
Sunt mii de diademe prin el ce strălucesc!
Se pierde-n infinitul de dincolo de ele
Și-i pieptănat de îngeri; purtat de vânt ceresc!

Din prea mult dor, creat-am un chip frumos de fată!
Să vreau -l uit, e-acolo! N-am cum -l uit vreodată!
Din colțul meu de lume cu dor îl voi privi
Pân' voi urca la ceruri, spre a ne logodi!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chip de zână

Nu-i niciunde a mă duce,
Dorul tău nu m-apuce...
Pe-ntuneric sau lumină
Tu mi-apari în chip de zână.

Îți spun "Stai și nu te teme!",
Doar clipești ciudat din gene
Și-ntinzi aripi de nălucă
Ce mereu te pun pe ducă.

Nu mă lași pe multă vreme
Ca iar dorul te cheme
Și închipuind săruturi,
Din ochi lacrimile-mi scuturi.

Când răsari în fapt de seară
Purtând lumânări de ceară,
Îmi șoptești cu voce joasă
"Nu pot îți fiu mireasă

un duh din altă lume,
Fără chip și fără nume,
A jurat pedepse crunte
Celui ce-o să mă sărute

Și de-o să-mi atingă mâna,
Va răpi din ceruri luna,
Iar soarele ce răsare
Îl va îneca în mare".

Inima-n coșciug tresare
Că nu sunt ca orișicare,
Să îți dau să-mi dai iubire...
Mă voi duce morții mire.

poezie de (2014)
Adăugat de Ioan Ciprian MoroșanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Halloween

Medievală frumusețe, palidă și brună
Intersectând un ciclic vis de vârcolac
În noaptea când sălbatic vânt răsună,
Amor păgân va cere sub uscat copac.

Iar galben spectru sub groteștii nori,
Luna tăcută își trimite vraja sumbră
Peste ai ciudatei dame nărăvași fiori
Stârnind a lui Rasputin tristă umbră.

Și-un visător zări-va frivolul monițoi
Exorcizând bruna strigoaică adulteră
Apoi în zorile ce alungă răposații goi
Din luminat bostan țâșni-va o himeră.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nălucire

Îndrăgostită moartă după soare,
Sfioasa lună mă atingea cu vrajă
Când în odaie strâmba lumânare
Pierea arzând ca efemeră strajă.

De ruginite balamale încătușată,
Țipa fereastra neglijent deschisă,
dezmierda perdeaua delicată
Boțită fiind de-o adiere indecisă.

Și pe pereți cu veche zugrăveală
Mânată de tic-tacul de ceasornic
Dansa o umbră de fecioară goală
Pentru un creier de visare dornic.

Uzat pe dinafară iar lăuntric june
Eu parcă alintam cu palma sânul
Și dulce glas poem porni a spune
Cu-o sclavă ce își adora stăpânul.

Încovoiat către podele din stejar
Alunecam cu voluptuoasa umbră.
Să ard, un vreasc în al iubirii jar,
Voiam în casa cu lumină sumbră.

După minute de plăceri încețoșate
În zori juna nălucă o lua la goană
Și m-am trezit cu șale îndurerate
Că-s gol satir căzut sub o icoană.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Răghinaru

La miezul nopții - replică la ""Poem scris pentru dulceața unui surâs scris" de Ionel Arădoaie

Ți-apar în vis la miezul nopții
Și zbori cu dorul ne-ntinat
Până la mine-n fața porții,
Pe-aripa gândului visat.

Eu te aștept surâzătoare,
Lăsându-ți ușa descuiată,
Zâmbind, îți fac din flori cărare,
Te-ntreb apoi, un pic mirată,

Cum de-ai ajuns atât de iute,
Ce nor lunatic te-a purtat
Prin beznele necunoscute
Când zeci de leghe ne despart.

Tu mă privești ca pe o zână,
Din basme vechi coborâtoare,
Ce și-a croit un fir de Lună
Printre steluțe căzătoare

Pentru-a-mplini al tău destin
Și-a poposi în viața ta
Un înger blond, cu chip senin,
Privind cu ochi de peruzea.

Tresar timid când simt o mână
Ce îmi dezmiardă lin privirea:
,, Nu m-ar fi-nvins nicio furtună,
Spre tine m-a purtat Iubirea!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

În lumina lumânării

Când mă prinde dorul, de fata care-a plecat,
Nu pot trece norul. Nu am aripi de zburat.
Aprind o lumânare și-n flacără privesc.
O văd strălucitoare și-n lacrimi izbucnesc.
Din mirajul înălțării, din raiul vieții sfânt,
Din lumina lumânării, coboară pe pământ.
Coboară-n vis la mine și cu blândețe-mi spune:
"Nu vreau te văd plângând.
Îmi place te văd râzând".
mângâie pe față, pe frunte mă sărută,
Spre cer apoi se-înalță, de unde-i coborâtă.
Din raiul vieții sfânt, ea veșnic mă privește,
Eu muritor de rând, o văd cum strălucește.

poezie de (aprilie 2018)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dor de tine

duc la gară în orice zi
Să te aștept, pân-ai vii,
Dar trece tren, coboară lume,
Își strigă toți amor pe nume
Și pleacă, tandru se lipind,
Din ochii lucii se sorbind,
Doar eu rămân, înec suspine...
Ce dor, ce dor îmi e de tine.

Trec de cu zori unde-ai lucrat,
M-ascund de toți, îngrijorat
Să nu fiu luat în râs că-s trist,
Neștiind joc, nu-s vreun artist.
Am pleoapele și gât uscate,
Nici inima nu simt de bate
Și tremur, cât serviciul ține...
Te aștept, mă prăpădesc de tine.

Privesc din colț de ochi, la bloc,
Când trec, sperând să am noroc
Să te văd dacă ieși pe scară,
Să-mi mai zâmbești o dată, iară,
Ori poate în geamul de balcon
Să te văd umbră, în pas molcom,
Dar mă feresc de ai tăi, de oricine...
Somn tu mi-ești vis, mi-e dor de tine.

Alerg pe aleile pășite
Ce tot treceai și-s părăsite,
Nu-ți mai aud pasul știut,
Asud uscat, sunt orb, sunt mut,
Doar minte am frazele șoptite
De buze în roșu împletite
Și m-anin tot cu ce sunt mine...
Mi-e un dor nebun, mi-e dor de tine!

poezie de (22 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orizonturi

Cad ploile verii, ploile serii se pierd între pământ și cer.
Norii își scutură veșminte de lumină,
precum păsările cerului, lasă în urmă zbatere de aripi.
Ochii privesc departe, dincolo de orizont, acolo unde nu te zăresc.

Căci lacrimile mele sunt amare și reci, precum ploaia.
Tristețe! ai chip frumos, dar ești fără milă,
fragilă și rece așterni peste mine mantia ta de lumină.
Doruri se frâng în piept a zbatere,
depărtarea mă cheamă cu gust de fagure.

În fața casei mele sunt urme de pași, de iarbă călcată de talpă de om,
iar vara este pe sfârșite și iarba se va ostoi de dor și uitare.
Rămâne doar gândul ce țipă în noapte
pentru a-și găsi sălașul acolo departe, în inima ta.

Și plouă mărunt, e seară,
tăcerea se așterne potop între noi și inima bate și inima tace
și luna privește timid cu ochi ca de sfinx și sunet de ploi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Harold Pinter

Stafie

Am simțit niște degete moi pe gât
Cineva parcă mă strangula

Buzele erau și aspre și dulci
Cineva parcă mă săruta

Oasele mele vitale gata se frângă
M-am pierdut în ochii altcuiva

Era un chip pe care îl știam
Un chip și blând și încruntat

N-a zâmbit n-a rânjit
Avea ochi larg deschiși pielea albă

N-am zâmbit n-am plâns
Mi-am ridicat mâna și i-am atins obrazul.

poezie clasică de din Drama (1983), traducere de Gabriela Abăluță
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Betrayal Paperback" de Harold Pinter este disponibilă pentru comandă online la 61.99 lei.
Mirela Nicoleta Toniță

Caldarâm…

mozaic pustiu de pași,
sentimente-anagramate,
alunecă fluid din privire,
strivindu-se de pietre mute…

Amărăciunea cerului
îmbracă mantie de ploaie.
Întind mâna șerpuitoare de ape
către suflet
sa-i șterg urmele sărate
cu dunele de nisip ale timpului.

Strig ploii adune norii
pe cale de valuri,
și trimit inima
picteze chip de apă
pentru atunci când
lacrimile vor arde cu flacără
aprinsă din jarul amintirilor…

poezie de (mai 2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta TonițăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
P.B. Shelley

Serenada Indiană

Te visam și m-am trezit din vis
După primul somn, când lejer
În sălcii respira zefirul,
Iar stelele luceau pe cer.
Te visam și m-am trezit din vis,
Și-apoi, fermecat, am pornit-o
–Nu știu ce spirit m-a împins–
Către fereastra ta, Iubito!
Mătăsuri subțiri se deslușeau
În aer, povestind de paradis,
Iar mireasma pinilor curgea
Asemeni gândurile dulci în vis;
Dacă suferința privighetorii
În propria inima moare,
Astfel și eu, mă sting la sânul tău
Aștept cu nerăbdare.
O, ridică-mă din iarbă!
Mor. Leșin. Sunt pierdut aproape.
Lasă-ți iubirea-n săruturi
Să-mi plouă pe buze, pe pleoape.
Obrazul mi-e rece și palid –
Tumultul inimii, cumplit:
O, lasă-mi inima la sânul tău,
Unde va exploda-n sfârșit.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Toamnă

O ploaie deasă cade din văzduh
Din norii cenușii și reci,
Stau și privesc la sălcile ce plâng
Cum le apleacă ploaia pe poteci.

Văd doar alei triste și goale
Din parcul plin de frunze
De cânt și glasuri autumnale,
De iele, zmei și muze.

Ridică vântul frunze șuierând
Din parcul trist în ochi și cugetări
Și-același antic, umed anotimp
În ale nopții dese evadări.

Privește toamna-n casă mohorâtă
La joc de umbre reci și selenare,
Sufletu'-i singur iar odaia mută
Și ochii prizonieri in lumi bizare.

poezie de
Adăugat de Emil UtaleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamnă-n octombrie

Ceea ce vezi, nu e ce crezi...
... E, totuși, toamnă prin livezi,
Se-adună vis de ger furat,
Festin caduc, netulburat,
Mi-e dor de tine... Și-i ciudat,
N-ai ochii verzi.

Pocalul tău cu must de cer,
L-am deșertat în cerebel...
Plutind sub mantie de vis,
Adie iz de paradis,
Păcate vechi, de jar nestins,
De plumb și fier.

Ce e cu tine? Ce păcat...
Ascuns în umbră, ferecat,
Sufletul tău de poame dulci,
Alungă clipe dragi și lungi...
În toamnă cor de nibelungi
Peste asfalt.

Se-asează bruma peste vii
Iar Eminescu nu-i... Să știi
Vechi catedrale au apus,
Covor de frunze nepătruns,
Mit alegoric și confuz...
Ani mii și mii.

Știi, iar e seară... Și din nou
Peste-al trecutului ecou
Coboară umbre largi de lut...
Cad frunze peste-al vieții scut
Te mai aștept, târziu, tăcut,
În visul meu...

Octombrie... Plopi dezveliți...
Tresar castanele fierbinți,
Sub mâini de precupețe, reci,
Cu ochi banali, la sâni cu teci...
Coboară noaptea pe poteci
De munți răniți.

poezie de
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Parfum de zăvoi

Revin amintiri cu parfum de zăvoi,
copilul din mine-mi apare în vis –
ajungem deodată, mirați amândoi,
pe-o umbră de karmă-n vrăjit paradis.

În suflet aducem păduri seculare,
poieni de poveste apar din neant,
la margini de codru, o zână călare
privește spre noi cu un aer distant.

Fiori mă cuprind, văd fosta iubită
cândva dispărută pe aripi de vânt,
sedusă de-o vorbă nespusă venită
din umbra amară a unui cuvânt.

In urmă lasa doar o vrajă pustie,
cernută din cosmos pe anii în zbor,
și plânsul uitat într-o toamna târzie
în ploaia căzută cu lacrimi de dor.

Dar iată visul deodată se curmă,
în poarta uitării ajung doar tăceri,
iar zâna rănită, lăsată în urmă,
dispare în cutele zilei de ieri.

poezie de din Drum spre eternitate, Ed. ePublshers, București, 2919 (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ultima...

Pe boltă luna stă pitită
după un nor bătrân și mare
Și printr-o ceață ca o sită
Văd pâlpâind o lumânare.

În jurul ei doar umbre reci
din marmură în... depărtare,
Aproape, aici, din lemne seci,
La mijloc din mărgăritare.

Și de deasupra, printre umbre,
luna începe se scurgă.
E liniște... doar din adâncuri
Copii au început plângă.

Un simplu scâncet de copil
în urlet jalnic se preschimbă
Și totu-îngheață și deodată,
De sânge aerul se-mbibă.

Acum iar liniștea domină
și după lunga așteptare
Prin ceața deasă ca o sită
Văd cum se stinge-o lumânare.

poezie de
Adăugat de Mihai ToganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vis de anul nou...

Mii de stele căzătoare
Văd pe cer, se văd în zare,
Pentru inimi noi vrăjite
Cu case împodobite
Ca lumea le privească
Și apoi ne zâmbească,
Noaptea-n negură se pierd,
Pentru anul nou ce vine, eu cred.
Atunci milioane de cuvinte
Se vor rătăci în minte,
Cu urări dulci de iubire
Că mergem spre fericire.
Printre lacrimi se așterne,
Sper, iubiri din nou eterne,
Un an nou fară despărțiri,
Spre bune gânduri fără rătăciri.
Mii de vise nesfârșite,
Calde, frumoase sau triste.
Și aș vrea anul fie
Dulce ca o poezie.

poezie de (28 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia CalanceaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Celei de ieri

E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.

Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât erau ieri.

Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetu-ntins peste dorul inert.

Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul senin
al celei întoarse din ziua de ieri.

Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu vagi amintiri regăsite-n trecut,
se pierd, în tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.

poezie de din Drum spre eternitate
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Celei de ieri

E toamnă târzie, un vânt din trecut
ajunge călare pe-o umbră albastră
lăsată cândva sub un dor convolut
uitat printre florile puse în glastră.

Se lasă-nserarea și gândul rămâne
departe în zare, sub grele poveri,
aduse de ceața din visuri păgâne,
mai multe acum decât au fost ieri.

Te văd rătăcită prin oaze ascunse
de umbrele serii cernute-n deșert,
în vagi amintiri din uitările ninse
pe cugetul frânt peste dorul inert.

Și parcă, deodată, aud un suspin,
aproape de pragul păzit de tăceri,
în rama uitării văd chipul calin
al celei venite cu ziua de ieri.

Cuvinte nespuse, ajung între noi,
cu magic parfum readus din trecut,
se pierd, cu tăcerea pereților goi,
pe buzele frânte-ntr-un ultim sărut.

poezie de (21 mai 2020)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook