Lucian nu se grăbea, dar se îndrepta spre colegii săi, spre locul în care cele două nave încă staținau. Nuria merse alături de el; de cum zări navele, se observa că o cuprinsese teama. Lucian o privi încurajator, încercând să-i trasmită, fără cuvinte, că nu avea de ce să-i fie teamă. Se opriseră puțin. Nuria își dădu jos ochelarii primiți de la comandant, privind uimită, când spre "Pacifis", când spre "Vulturul". Pentru ea navele spațiale reprezentau ceva inedit, surprinzător. Pentru membrii echipajului, ea, prezența ei era ceva inedit, surprinzător, apropiindu-se, împreună cu comandantul lor. Lucian stătu pe loc, atâta timp cât consideră că i-ar trebui Nuriei pentru a se "acomoda" cu prezența celor două nave spațiale, apoi porni din nou, spre colegii săi, în dreptul cărora se opri. Îi dădu drumul mâinii Nuriei, zâmbind, spre ea, blând, amabil, încurajator.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Înaintară astfel, cu blonda în fruntea grupului, pe drumul indicat totuși de Nuria, spre satul în care locuia ea. Din când în când, blonda își întorcea capul spre ei, fie pentru a protesta, fie pentru a-i cere părerea, în special lui Lucian. Observându-i cu atenție, chiar și Nuria își dădu seama de un lucru destul de evident, anume, că toți, într-un fel sau altul, fie îi dădeau ascultare lui Lucian, fie îi cereau părerea. Acest amănunt o deruta, fiindcă-i dădea impresia că el ar fi conducătorul grupului, nu Maria, dar el era bărbat iagu, așa cum recunoscuse deja, iar un bărbat, din cunoștințele ei, nu avea cum să fie conducător, în nici un caz! Și atunci...?!
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Condusă de Lucian, mașina își continuă drumul spre oraș. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri mașina și coborî grăbit, împreună cu Petre și Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deși la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnișoarei body-guard. Deși era întuneric, "Ucigașa" rămase plăcut impresionată de prezența lui, iar colegii ei o priviră îngrijorați.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuria nu-l înțelese, dar îi întinse mâna; avea, la fel ca el, cinci degete... Îi zâmbi și o luă de mână, ușor. Porni încet, câțiva pași, în direcția din care venise. Nuria nu se mai împotrivi, nici nu-și retrase mâna dintr-a lui; merse alături de el. Așa că Lucian își continuă drumul, până în dreptul colegilor săi. Aceștia nu plecaseră de acolo. Discutau. Tăcură, când îl văzură apropiindu-se, cu o localnică de mână. Cu părul verde, tânără, înaltă, sumar îmbrăcată, ca o amazoană... Arăta bine; interesant! O măsurară cu privirile, apropiindu-se de ei, împreună cu comandantul lor...
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traian: Vom începe, deci, în mod logic, cu conducerea echipajului, iar funcția cea mai importantă în acest sens este cea de comandant al misiunii. În acest plic sigilat se află numele tânărului desemnat în această funcție de către Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului nostru și vom afla imediat ce vom desface plicul cine este norocosul posesor a șase bulinuțe aurii... A fost desemnat de către Comisia pentru Zboruri Spațiale a Institutului nostru în funcția de comandant al echipajului, al navei spațiale "Pacifis" și al întregii misiuni spre Proxima... Lucian Enka! Felicitări, Luci... Domnule Comandant!
Lucian: Mulțumesc, domnule.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele două nave porniră spre solul planetei, ambele în același timp, "Vulturul" fiind încă tractat de "Pacifis". Fiind însă vorba despre aterizare, puțin ajutor din partea navei "Vulturul" era necesar, de aceea unchiul Pavel trecuse la pilotaj. Nis se descurca perfect; chiar era un bun pilot, cum bine remarcase "șeful". Pe suprafața planetei tocmai se lumina de ziuă. La bordul celor două nave, toate ceasurile indicau 11.45, deci, vor atinge suprafața planetei la miezul zilei, după ora terestră. În acea dimineață, localnicii vor fi treziți de zgomotul produs de motoarele celor două nave, care coborau neinvitate pe planeta lor. Dacă se vor speria sau nu, rămânea de văzut. Oricum, surpriza lor va fi mare, descoperind cu ce se alegeau: vizitatori nepoftiți, sosiți din spațiu... La 11.55, "Pacifis" se opri pe suprafața planetei, urmată, la numai câteva secunde, de "Vulturul". Era marți, 28 iunie, o altă dată importantă, numai demnă de reținut, pentru membrii echipajului. Ajunseseră, fără a fi dorit, pe suprafața unei planete necunoscute. Erau, poate, la fel de speriați ca și localnicii care se treziseră în zgomotele puternice, produse de aterizare. Iarba se arsese de jur împrejurul celor două nave; sistemul de răcire intrase automat în funcțiune, pentru a stinge instantaneu incendiul provocat de oprirea motoarelor.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scurt timp Lucian ajunse în apropierea rezervei Liei; ușa se deschise automat la apropierea lui. El se opri în prag și privi spre interior. O zări acolo pe colega lui, întinsă, încă dormind și vru să plece îndărăt, dar exact în acel moment, ea dădu semne că s-ar trezi. Deci, nu visase că ea ar fi acolo și nici nu i se păruse lui; ea era, într-adevăr, acolo. Observând că ea se trezea, se opri în prag, fără a înainta în interiorul rezervei, privind spre ea, cu aceeași admirație neprefăcută, ca întotdeauna.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Stați puțin, încă n-am terminat!
Maria: Dar ai zis că vei încheia.
Lucian: Da, am zis că voi încheia cu scuzele, nu de tot. Vă rog, încă puțină răbdare! Pentru că n-ar mai fi multe de spus, dar e foarte important! Luați loc, vă rog și ascultați-mă, cu mare atenție! Deci, nu în ultimul rând, poate cel mai important lucru... Am să vă rog mult doar să mă ascultați și să nu mă întrerupeți, deloc, pentru că... Eu, Enka Lucian, comandant al navei spațiale "Pacifis", al echipajului acestei nave, cât și al întregii misiuni spre planeta Proxima, vă promit solemn, dragi colegi, vouă, tuturor, azi, duminică, 27 ianuarie 2092, că, începând din acest moment, indiferent de motivele pe care le-aș avea, n-am să mă mai comport niciodată prostește sau într-un mod neadecvat poziției mele! Deci, mi-am luat angajamentul acum, aici, la modul cel mai serios posibil, în fața voastră, că n-am să repet asemenea greșeli și nici n-am să comit altele asemănătoare! Sper din tot sufletul să-mi pot respecta această promisiune pe care v-am făcut-o acum, pentru că dacă nu voi reuși, atunci... Nu știu ce să mai cred! Dar dacă v-am promis, puteți fi siguri că voi face tot ce-mi stă în putere pentru a mă ține de cuvânt! Să țineți minte această zi, în care eu, comandantul vostru, v-am făcut această promisiune, pentru că eu sigur o voi ține. Iar ție, Stela, îți promit, tot acum, aici, de față cu toți colegii noștri, că nu voi mai încerca niciodată să umblu fără știrea ta prin dulăpioarele cu medicamente din cabinetul medical și nu mă voi mai atinge niciodată de pastile sau de orice altceva din cabinetul tău, fără a avea permisiunea și recomandarea ta!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonya: Vezi, localnicii tot pe tine te consideră ca fiind comandantul vizitatorilor de pe Terra.
Lucian: E normal ca localnicii să mă considere astfel, dar nu mă interesează acest amănunt!
Sonya: Păi și colegii tăi tot așa te consideră.
Lucian: Colegii mei?! Nici asta nu mă interesează!
Sonya: Dar...
Lucian: Sonya, ceea ce s-a petrecut între mine și colegii mei ne privește doar pe noi și vom rezolva cumva această problemă între noi, sper, în curând, fără amestecul tău sau al localnicilor. Pricepi?
Sonya: De acord. Rezolvați-vă singuri problemele. Dar când? Când ai de gând să-ți reglezi conturile cu colegii tăi?
Lucian: În curând, probabil.
Sonya: Vai, Luci, ce încăpățânat ești... Zău, ar trebui să...
Lucian: Sonya, te rog încă o dată, să renunțăm de bună-voie la acest subiect.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amabil, directorul veni spre favoritul său și înainte ca Lucian să-și dea seama, îl apucă prietenește de braț, iar tânărul se trezi mergând spre apartamentul directorului, alături de dânsul. Directorul deschise ușa apartamentului său și intră; Lucian îl urmă. Cunoștea interiorul, destul de modest pentru un apartament de director, deci, nu luă seama, plin de curiozitate, la amenajarea apartamentului, doar mai avusese el prilejul să intre pe acolo, fiind preferatul ocupantului de drept al acestui apartament. Directorul porni în căutarea cheilor de la mașină, în timp ce Lucian se oprise îngândurat în prag. Părea absent, tulburat de ceva... Îl cam răvășise noutatea aflată de la director; el era comandantul misiunii... Nu știa dacă să se bucure sau nu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între timp, Lucian, voios, fără a bănui ce-l aștepta, ajunsese la Institut. Parcă mașina albastră la locul ei și porni spre clădirea principală a Institutului. Traian Simionescu se întrebă de ce oare îi spusese că-l așteaptă în biroul său, doar acolo era dezordine; în plus, se aflau fetele acelea care încă strângeau documentele înșirate pe jos; nu terminaseră. Le lăsă vorbă acestora ca în momentul în care va sosi băiatul, să-l trimită urgent spre apartamentul dânsului. Și iată-l! Lucian Enka însuși, în persoană, stătea în pragul biroului, privind nedumerit spre hărmălaia din interior. Cele trei secretare ale directorului se ridicară rapid, șușotind: "E el... Lucian, comandantul misiunii..." Tânărul surâse fermecător, zăpăcindu-le pe loc, pe toate trei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erau în Institut, aici nu li se asigura protecție. Protecție?! Pentru ce-ar fi avut nevoie?! Și totuși, în drum spre rachetodrom, câteva fete, angajate ale Institutului sau încă eleve, îl reținură pe Lucian. Vai... Și de ele cum să mai scape?! Tocmai când sosise și el mai devreme, înainte de ora 08.00, să nu întârzie... Noroc că aceste domnișoare nu erau chiar atât de insistente, deci uniforma lui nu avea de suferit, însă de sărutări nu putu scăpa; fetele nu-i dădeau pace. Și iată-se din nou cu urme de ruj, nu doar pe obraji... El spera totuși să reușească să ajungă în navă înainte de a sosi colegii săi; n-avu însă această șansă. Și cine sosise mai devreme de ora 08.00?! Ah, ce ghinion! Tocmai Lia, domnișoara consilier... Dintr-o singură privire albastră pricepu tot ce se întâmpla, dar nu se opri în acel loc, își continuă drumul spre rachetodrom. Deși era conștient că acțiunea la care se gândise nu era deloc în favoarea lui, Lucian găsi totuși tăria de a o striga... Uimită, ea se opri totuși, iar el privi rugător spre fetele ce-l înconjuraseră, cerându-le să-l lase să treacă spre rachetodrom.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte de a porni spre culoarul cu rezerve, Lucian privi pentru o clipă, în treacăt, spre Lia. Atitudinea ei i se păru sfidătoare, nu doar agresivă, deși nu spunea nimic, nici dur, nici blând. Dacă Alex și Nis se exprimaseră în cuvinte, măcar o făceau în glumă, nu cu răutate; ea tăcea, însă simțea parcă tăișul gândurilor ei, mai ascuțit ca oricând. Nu întârzie astfel pe puntea principală; nu-i plăcea deloc cum arată, în primul rând, lui însuși. Se retrase spre rezerva lui, pentru a îmbrăca uniforma din rucsac; spera să nu se fi șifonat. Rămași pe puntea principală, colegii lui nu se putură abține de la alte comentarii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În scurt timp Lucian ajunse în apropierea rezervei Liei; ușa se deschise automat la apropierea lui. El se opri în prag și privi spre interior. O zări acolo pe colega lui, întinsă, încă dormind și vru să plece îndărăt, dar exact în acel moment, ea dădu semne că s-ar trezi.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoara îi dădu restul cuvenit, apoi cei doi băieți se îndreptară spre locul în care parcaseră mașina. Când să pună restul în buzunar, Lucian zări o foiță pe care, probabil domnișoara i-o strecurase laolaltă cu banii. Pe foiță era trecut un număr de telefon și un nume: Buzatu Mioara. Lucian nu aruncă foița, o păstră, deși nu intenționa să-i telefoneze domnișoarei respective, nici să se întâlnească vreodată cu ea, căci pe cealaltă parte a foiței, domnișoara Mioara își notase chiar și adresa. În scurtul drum spre mașină, se mai confruntară cu un mic "incident" neprevăzut, avându-l ca protagonist tot pe matematicianul cu lipici la fete: O domnișoară blondă, de altfel superbă, ivită brusc, ca de nicăieri, se agăță cu putere de gâtul tânărului și pe neașteptate îl sărută cu foc, fără a ține cont de prezența lui Mihai, pe care, probabil, nici nu-l observase.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât Lucian, cât și Lia se ridicară și se îndreptară tăcuți spre ieșire. Lucian o privi întrebător în momentul în care ajunse lângă ea, dar nu spuse nimic. Iar cum lui nu-i atrăsese nimeni atenția asupra urmelor de ruj de pe obraji, tot așa arăta și acum, când era nevoit să părăsească sala. Ieși în urma ei. Ea se îndreptă spre părinții ei, care o întâmpinară cu drag, îmbrățișând-o ocrotitor, cu afecțiune. Cât despre el, Lucian, el se trezi înconjurat de toți: domnul și doamna Enka, dom' director, dom' profesor Eugen Manea, colegii săi... Doar Mihai lipsea; probabil nu terminase încă proba la bio-chimie, deci, avea o scuză solidă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian pășea gânditor spre nava construită de el împreună cu cei doi colegi și prieteni ai săi, cu privirea pierdută în gol, spre nicăieri, fără a vedea nimic în jur. Mergea însă spre nava aceea gândită de el, cea care îi va duce într-o misiune al cărei comandant va fi chiar el...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profesorul-instructor Eugen Manea, rămas pe moment, până ce-și va primi noii elevi, fără elevi, se urcă la volanul mașinii sale și porni spre ieșirea din Institut, făcându-i semn cu mâna prietenului său, directorul. Acesta îl conduse cu privirea atât cât mai reuși să-l zărească, apoi se opri în dreptul mașinii sale albastre. N-o atinse, pentru că s-ar fi declanșat alarma și n-o putea opri. Ce ciudat! Se simțea ca un străin în fața propriei sale mașini. Se obișnuise să-l vadă pe Lucian la volan; acum, desigur, băiatul se afla la comanda propriei sale nave spațiale, într-o misiune mai mult decât importantă... Totul fusese bine pregătit, pus la punct, deci, n-aveau cum să dea greș, n-aveau cum să nu reușească. Directorul se mai calmă; avea încredere în acei tineri... Lăsă mașina albastră acolo, stingheră; probabil vreodată îi va face alte chei, dacă intenționa s-o mai folosească... Porni agale, cu pași mărunți, spre sediul principal al Institutului, unica sa casă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian porni spre navă, urcă treptele, iar înainte de a intra pe puntea principală, se opri șovăielnic. Încercă să-și mai aranjeze puțin ținuta, dacă mai putea fi aranjat ceva în ținuta lui. Intră totuși, pentru că nu avea încotro. De cum se deschise trapa, privirile colegilor săi se îndreptară brusc spre el. Surprinși, îl cercetară cu atenție. Bineînțeles că-și dăduseră seama că era vorba despre el. Primul care comentă amuzat pe seama aspectului său se dovedi a fi Alex, apoi continuă chiar Nis.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În curând, Lucian porni mașina domnului Enka spre casă. Papagalul, tare mândru, nu renunțase la locul său de onoare de pe umărul tânărului comandant, aflat la volan. Diana Enka stătea în față, lângă fiul ei, spre care privea din când în când, dând din cap ușor, a dezaprobare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: "Vulturul"?!
Lucian: Da, asta a fost tot ceea ce am reușit să obțin de la marele supercomputer; denumirea navei: "Vulturul". Cum, nu știu... Cert este că am reușit. Și nici nu aveam nevoie de mai mult. Denumirea acestei nave spațiale, "Vulturul", m-a determinat să-mi amintesc brusc totul. Știi, discuția aceea cu dom' director, despre care ți-am vorbit...
Lia: Îmi amintesc. Când ai absolvit Institutul...
Lucian: Exact. Acea discuție. Și cum proiectul meu de diplomă era "Pacifis", dom' director a găsit de cuviință să-mi vorbească despre proiectul dumnealui de diplomă, care fusese tot o navă spațială, denumită "Vulturul". Deci, am făcut legătura dintre dânsul și nava "Vulturul". Mă întrebam totuși ce căuta oare nava domnului director pe Proxima; ba mai mult chiar, fără dom' director?! Însă curând după aceea, mi-am amintit detaliat, aproape cuvânt cu cuvânt, discuția avută atunci cu dom' director și m-am lămurit, în totalitate! Complet! Nava spațială "Vulturul", proiectul de diplomă al domnului director Traian Simionescu, directorul Institutului Astronomic... Ca și în cazul "Pacifis"-ului, nava dumnealui n-a rămas în stadiu de proiect, pe hârtie. A fost construită și programată pentru o misiune de o importanță deosebită; o misiune spre... planeta Proxima! Iar comandantul acelei misiuni ar fi trebuit să fie...
Lia: Luci, ce este? Nu-mi mai povestești?
Lucian: Ba da, imediat...
replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!