Verset fantast

Un vals
A plâns în depărtare...
A răsunat vreodată
În ore de-ntristare.

Un infinit demonic
Şi ironii amare,
Dureri ce-au răsunat
În umbre solitare..

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am bătut la uşa... infinitului! Însă cuvântul uşă a răsunat a gol!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de primăvară

Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri...

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri...

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb

Orchestra începu cu-o indignare gratioasă.
Salonul alb visa cu roze albe --
Un vals de voaluri albe...
Spatiu, infinit, de o tristete armonioasă...

În aurora plină de vioare,
Balul alb s-a resfirat pe întinsele cărări --
Cântau clare sărutări...
Larg, miniatură de vremuri viitoare...

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Ed. Tineretului -1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rectificare la Geneză

Când pus pe fapte mari Preasfântul
Din haos a aprins scânteia,
Întâi a plăsmuit femeia
Şi-apoi a răsunat cuvântul.

epigramă de Jean Buhman din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreodată

Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.

Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai plâns şi tu vreodată

Ai plâns şi tu vreodată?
Eu, zău, nu pot să cred,
Căci lacrimi lasă urme
Ce ani întregi se văd!

Un ochi, care vreodată
A plâns de dor şi chin,
Mă crede: nu degrabă
Devine iar senin!

Un ce fără de nume
Rămâne-n el ascuns;
Dar ochii tăi sunt limpezi:
Nu pot să cred c-ai plâns...

poezie celebră de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţinutul umbrelor

Mă plimb prin văi întunecate
Văd morţi cu capetele sparte
Şi cu dureri ce-au fost curmate
Doar de a noastră dragă moarte.
Pe stânci sunt umbre, însă niciun trup
N-a fost vreodată viu aici văzut
Încerc să ţip, n-am glas, sunt mut
Am înţeles că am murit de mult.

poezie de Vlad Cocoş (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-a putut deştepta din mişcarea poporului nostru în mijlocia lui. În ce stă valoarea unică a lui Alecsandri? În această totalitate a acţiunilor sale literare.

Titu Maiorescu în Convorbiri literare (1886)
Adăugat de Ami~~
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacovia, George

George Bacovia: drumul cel mai scurt dintre plumb şi aur.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Definiţii eretice (11 septembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veneţia [Venice]

Marmură şi apă, totu-i liniştit,
Nu se-aud potcoave, roţi n-au răsunat;
Oraş ca un nufăr, mai mult oglindit,
Cu acoperişuri, ziduri de palat,
Ape fără viaţă, tremurând şoptit,
Ce mustrarea ierbii nu au îndurat;
Oraş ce oftează, trist, neobosit,
Care de el însuşi pare înstrăinat.

poezie de Arthur Symons, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascultând un flaut în Pavilionul Egretei Galbene

Am ajuns aici asemeni unui pribeag,
gândindu-mă acasă,
amintindu-mi de îndepărtatul Ch'ang-an.
Şi chiar atunci, din adâncul Pavilionului Egretei Galbene,
a răsunat în fermecătoare acorduri de flaut
melodia " Cad florile de prun".
Era primăvara târziu în oraşul de lângă râu.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi

Ploi de toamnă lungi şi grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi şi pe vale...

Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Şi gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...

Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri şi şoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antrenare

La locul întâlnirii
Am aşteptat
De un timp
Ore trec
Dezolant
Aceasta gândeam
Iar despre tine
Mi-am zis
Ca mă duci
Intr-o lume
Care ţine mult
Ca într-o cameră cu cărţi
Din tot ce se vorbeste
Pe atât se tot scrie
Si-m limba
Care o cunosc
Sunt multe teme
Cu ştiinţa versificării
Descrie tu
Când dezolant
Ore trec.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de toamnă

La geamuri, toamna cântă funerar
Un vals îndoliat, şi monoton...
-Hai să valsăm, iubito, prin salon,
După al toamnei bocet mortuar.

Auzi, cum muzica răsună clar
În parcul falnic, antic, şi solemn,-
Din instrumente jalnice, de lemn,
La geamuri, toamna cântă funerar.

Acum, suspină valsul, şi mai rar,
O, lasă-mă acum să te cuprind...
-Hai, să valsăm, iubito, hohotind,
După al toamnei bocet mortuar.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

Azi am bătut cu talpa în pământ
Şi nu mi s-a răspuns nici un cuvânt.
Slăvile le-am lovit c-un stol
Şi-au răsunat a gol.

E gol ţinutul; pare goală faţa
Acestei lumi pe care-o sorb într-una,
Şi-mi pare fără sâmbure chiar ora
În care mi se clatină sub frunte luna.

poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Alb (1937)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Aici sunt eu
Un solitar,
Ce-a râs amar
Şi-a plâns mereu.

Cu-al meu aspect
Făcea să mor,
Căci tuturor
Păream suspect.

epitaf de George Bacovia (1930)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gluma

Tocmai ne spunea un banc
Acolo unde stăteam, în groapa imundă –
Şi trebuia să imite giumbuşlucul unui saltibanc,
Şi-a ridicat capul din tranşee-o secundă
Să facă-un gest anume,
Chicotind. Dar chiar atunci, bang,
A răsunat împuşcătura...
Dumnezeu ştie când voi auzi restul acelei glume.

poezie de Wilfrid Wilson Gibson,1878 – 1962, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta toamnă

E atâta moarte-n toamna
Nostalgiilor de vals,
Ploi îmi sângeră în rana
Tremurărilor de glas.

E atâta vis în karma
Zilelor ce mi-au rămas,
E atâta plâns în taina
Clipelor ce-s fără pas.

Şi de-atâta rece geme
Ora-mi într-un film rulat,
Şi de-atâtea urme zace
Gându-mi într-un vers uitat.

E atâta frică-n noaptea
Fără somn, când umbre bat,
Din a vieţii cherestea
Desprinzând rupturi de fard.

E atâta ură-n dogma
Sentimentelor de jad,
E atâta gol în tagma
Lumilor ce-nvinse cad.

Şi de-atâta strigăt tace
Sufletu-mi robit de vreri
Şi de-atâta umblet pace
Nu-mi găsesc între dureri.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţa mea, scânteii de iubire,
Nu i-a fost dat s-ajungă fericire.
Din ochii-mi plânşi, cad lacrimi de-ntristare,
Ce-au împânzit un câmp de lăcrimioare.

catren de Mihaela Banu (25 decembrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals funebru

Soborul începu c-o distinsă nepăsare.
Imaşul amărât şedea sub florile-negrite-
În vals de tunici uzate...
De acum în infinit, c-o armonioasă apăsare.

În ceaţa de note psalte,
Serata zilei s-a coagulat la moarte-
Picură memorii oneste şi lente...
Când ne amintim de efemeritate...

poezie de Maria Neski (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Maria Neski
Comentează! | Votează! | Copiază!