Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ocean de oameni

Braconieri în marea de sentimente,
Cu harpoane lungi, ce trag fără regrete,
Dar tu înoți, căci ai curaj și-n oase,
Ai grijă căci în larg te așteaptă plase.

Luptăm să fim ce vrem și e de apreciat,
Un acvariu pe fundul mării scufundat,
În asta înotăm, plini de false concluzii,
Strigăm că suntem liberi și respirăm iluzii.

În bărci ne plângem că nu se mișcă,
De parcă vâslele-s din urzică și ne pișcă,
Ne uităm cu invidie la cei la mal aflați,
Măcar în palmele lor încercați să vă uitați.

Credeți că au avut bărci cu motor?
Au vâslitul pân' la sânge fără vreun ajutor,
Amuzant este să-i vezi pe cei,
Care cred că din două vâsle ajung la mal și ei.

poezie de din Autopsia Inimii (21 octombrie 2019)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rose (amintindu-și de trecut): O mie cinci sute de oameni au ajuns în ocean când Titanicul s-a scufundat cu noi. Erau douăzeci de bărci care pluteau alături și doar una s-a întors. Una. Șase persoane au fost salvate din apă, printre care și eu. Șase... din o mie cinci sute. Până la urmă, cei șapte sute de oameni aflați în bărci nu aveau decât aștepte. Să aștepte moară, aștepte trăiască, aștepte iertarea care nu mai avea vină.

replică din filmul artistic Titanic
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
James Clavell

În port se găseau multe bărci cu forme neobișnuite, mai toate pentru pescuit, unele cu o singură velă mare, câteva cu vâsle, vâslașii stând în picioare și împingând în rame, nu așezați și trăgând. Câteva bărci ieșeau în larg, altele erau trase cu prova la un chei de lemn, iar la cincizeci de iarzi de țărm, la apă bună, ancorat corect, cu trei parâme la provă, se găsea Erasmus. De-a lungul ei se aflau bărci și la bord zărea băștinași.

în Shogun
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Shogun: A Novel of Japan Paperback" de James Clavell este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -62.99- 52.49 lei.
Corneliu Neagu

Marină

Din golful adâncit în mal
plecau în larg fără speranță
trei bărci purtate de un val
pe marea verde de faianță.

Fecioare, trei, erau de cart,
cu ochii ațintiți în zare,
purtau pieptare din brocart,
iar la urechi cireși amare.

Eu le priveam de pe ponton
cuprins de o tristețe-adâncă:
plutea-n văzduh malefic zvon –
vor eșua lovind o stâncă.

Am plâns până târziu mâhnit
văzând valul le tot duce,
dar m-am rugat necontenit
le revăd cândva-n Moluce.

poezie de din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalenSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Logigan

Pescarii fără vină

li-s inimile păsări cu aripi frânte-n zbor
și zbor de inorogi cu cornul blestemat
și corn fără de coarne, căci secetă a fost
și secetă de ape cu ochi nedeocheat
și ochi întors spre mare
și mare fără mal
și mare fără barcă
și bărci fără pescar
pescari fără de pipă
și pipă cu mult fum
și fum li se ridică
în inimi este scrum
și iată curge-n inimi
o ploaie de-amăgire
ce ploaie și ce moarte
pândește prin ruine...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine suntem?

Uităm cine ne sunt strămoșii
Uităm de Mircea și Ștefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance și dușman.
Uităm ce este Miorița,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conștiința,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele și Plaiul,
Uităm părinții, prea cărunți.
Uităm zămislim copii,
Și pe sărman, și pe flămând,
Și pe cei morți, și pe cei vii,
Îi tot uităm pân–la mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?

poezie de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Nu loviți!

(dedicație specială pentru Vio)

Stați! Nu loviți în cei ce n-au și plâng
Căci lacrimile nu le mai ajung
Durerea se ascunde-n ei ca fiara
Hrănindu-se când sângerează rana

În universul larg al burții plouă
Numai cu sentimente și speranță
Acestea toate vor ajunge vouă?
Nu au și ei precum aveți și voi, o viață

Ei mâna întind, cer frăție
Sau hrană-n lumea lor de mult pustie
Cum vouă vă e frig le e și lor,
Dați-le cât puteți un ajutor.

Ei sunt cei ce cu luare-aminte spală
Tălpile voastre pline de nămol
Căci doar a lor va fi împărăția
Acestei lumi. Priviți în viitor!

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Monumentul Marinei civile din Battery Park

PRIVIȚI!
Un monument interesant.
Despre ce-o fi vorba oare?

Well!
Un om a căzut în apă
Și-alți oameni îl scot din mare.

OH!
Hai, grăbiți-, domnișoară,
Mai sunt atâtea de văzut până diseară.

STOP!
Nu-i doar un monument și-i mai mult de o erată.
E un omagiu adus eroilor necunoscuți,
Ale căror bărci de salvare la mal n-au ajuns niciodată.

AȘTEPTAȚI!
Mai priviți o dată și-o să-i puteți vedea
Pe eroii îndrăzneți ai celor șapte mări,
Cei care după ce-au îndeplinit mari fapte, trecând prin grele încercări,
Rămân uitați, pe-aleile celebrității, fără nici o stea.

SALUTAȚI-I pe navigatorii marinei civile,
Marinari adevărați și iscusiți pe marea furtunoasă.
Ei sunt cei care, pe vreme de Pace sau de Război,
Ne-au adus bunurile trebuitoare vieții-acasă.

ONORAȚI-I pe navigatorii marinei civile,
Mereu desconsiderati și umiliți, ținuți dincolo de ușă la banchete.
A sosit timpul să ne plătim datoriile
Către cei omiși mereu la ora când se-împart medalii și plachete.

RECUNOAȘTERE, ADUCERE-AMINTE ȘI RESPECT!

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tot ce avem de învățat, învățăm de la Natură, ea ne dă tot ce ne trebuie. Vrem zburăm, ne uităm la păsări și învățăm zburăm. Vrem învățăm iubim copiii, ne uităm la animale, care își dau viața fără să clipească pentru puii lor. Vrem învățăm viața e fără sfârșit, ne uităm la râu cum curge fără încetare. Vrem învățăm să fim buni și folositori, observăm cum sămânța pusă în pămârit încolțește, devine lujer și dă bucate.

în romanul Balanța
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mulți zic că-s sătui de valuri

Mulți zic că-s sătui de "valuri"
Și se alipesc de "maluri",
Adumbrindu-și "partea sumbră"
Ca niște stăpâni pe umbră.

Toți au barcă și-s pe mal,
Eu n-am barcă și-s în val.
Și de am... ca o mân,
Nu-s eu rob și ea, stăpân?

Căci ea stă numa pe apă
Și eu o trag din lopată...
Iar furtunile când vin,
Nu-s eu cel ce-ndură chin?

Mă gândesc la "mal" și parcă
Aș putea lăsa treacă
Viața fără val și barcă,
Dar Limanul ce mă-așteaptă,
O -l mai ating vreodată?

Dar și-n val, și-n barcă-i bine
Dacă Domnul e cu mine!
Furtuna n-are ce-mi face;
El îi spune "Taci! " Și tace!
Când mă cheamă, merg pe apă,
Mă scufund... dar El mă scapă,
Căci mă ia mereu de mână
Să mă scoată la lumină.

Cu El merg fără încetare,
Trec și munți, și trec și mare,
Nu poate nimic sub soare
Să oprească a mea alergare
Și nimic nu-i să-mi răpească
Răsplătirea cea Cerească,
Ori, cumva mi se-opună
Biruinței spre cunună!

poezie de din volumul de versuri Din vicisitudinile vieții
Adăugat de SaraSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Timpurile de azi

Vremelnice timpuri și ani îndepărtați
Acum ne sunt furați și puși pe ață
Strigăm că suntem puternici și vom reuși
Dar ne mințim cu fiecare șoaptă, căci viața ni-i furată
Mințim și ne-amăgim adesea
Fără să vrem suntem haini
Și apoi strigăm la cel din fața noastră
El este vinovat de ce ni se întâmplă?
Dar nu facem decât aprofundăm acele traumatice amintiri Din copilărie sau adolescența noastră
Acum doar un strop de iubire ne-mbie
Și ne aduce calm în casă.
Visăm și credem în iubire, dar stresul lasă loc nebuniei Manifestării acide a inimii noastre.
Ți-am oferit totul și tu n-ai apreciat
Mă voi închide ca o floare și voi zâmbi din fereastră,
Sunt tot mai singură în casă
Sunt tot mai singură în doi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timp de uitare

Uităm să fim buni,
Uităm să fim veșnici,
Uităm să fim fericiți,
Uităm să fim liberi,
Uităm să fim oameni,
Uităm să fim uitare,
Tăceri nemuritoare,
Uităm să fim noi.
Uităm să fim!

poezie de din Regăsit în Cer (2009)
Adăugat de Traian VasilcăuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Coșbuc

Noi vrem pământ!

Flămând și gol, făr-adăpost,
Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut,
Și m-ai scuipat și m-ai bătut
Și câine eu ți-am fost!
Ciocoi pribeag, adus de vânt,
De ai cu iadul legământ
Să-ți fim toți câini, lovește-n noi!
Răbdăm poveri, răbdăm nevoi
Și ham de cai, și jug de boi
Dar vrem pământ!

O coajă de mălai de ieri
De-o vezi la noi tu ne-o apuci.
Băieții tu-n război ni-i duci,
Pe fete ni le ceri.
Înjuri ce-avem noi drag și sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Flămânzi copiii-n drum ne mor
Și ne sfârșim de mila lor -
Dar toate le-am trăi ușor
De-ar fi pământ!

De-avem un cimitir în sat
Ni-l faceți lan, noi, boi în jug.
Și-n urma lacomului plug
Ies oase și-i păcat!
Sunt oase dintr-al nostru os:
Dar ce vă pasă! Voi ne-ați scos
Din case goi, în ger și-n vânt,
Ne-ați scos și morții din mormânt; -
O, pentru morți și-al lor prinos
Noi vrem pământ!

Și-am vrea și noi, și noi știm
Că ni-or sta oasele-ntr-un loc,
nu-și vor bate-ai voștri joc
De noi, dacă murim.
Orfani și cei ce dragi ne sunt
De-ar vrea plângă pe-un mormânt,
Ei n-or ști-n care șanț zăcem,
Căci nici pentr-un mormânt n-avem
Pământ - și noi creștini suntem!
Și vrem pământ!

N-avem nici vreme de-nchinat.
Căci vremea ni-e în mâni la voi;
Avem un suflet încă-n noi
Și parcă l-ați uitat!
Ați pus cu toții jurământ
n-avem drepturi și cuvânt;
Bătăi și chinuri, când țipăm,
Obezi și lanț când ne mișcăm,
Și plumb când istoviți strigăm
vrem pământ!

Voi ce-aveți îngropat aici?
Voi grâu? Dar noi strămoși și tați
Noi mame și surori și frați!
În lături, venetici!
Pământul nostru-i scump și sfânt,
Că el ni-e leagăn și mormânt;
Cu sânge cald l-am apărat,
Și câte ape l-au udat
Sunt numai lacrimi ce-am vărsat -
Noi vrem pământ!

N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stăpâni luați din drum!
nu dea Dumnezeu cel sfânt,
vrem noi sânge, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!

poezie celebră de
Adăugat de Doina BumbuțSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade si idile" de George Coșbuc este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.90- 4.99 lei.

Prima temă

De unde știu în cât timp îngheață toată marea?
Se dau următoarele premise:
^Știu că marea e într-o continuă mișcare, se învolbură și se înspumează.
Cum schimbi filtru la un acvariu și observi , după o noapte,
Bulele mici, care tăceau la marginea sticlei,
Se întind pe toată gura acvariului și devin mari, se înghit una pe alta,
Doar ca explodeze. Și se pierd, dar se pierd curat
Culoarea apei nu se schimbă, doar se intenifică.
Peștii se rotesc, se izbesc de laturi.
Și cel mai frumos se vede cu lumina stinsă.
Îți dai seama cum e marea, dacă-i faci așa ceva?
Dar cine ar avea timp construiască un filtru atât de mare?
De la Zidul chinezesc până în Taj Mahal
Din vârf de munte, până-n câmpie.
Știu că marea albește toate scoicile, săruturi de sare
Așa încât, dacă nimeresc pe mal, aduse de valuri
Și le ridică vreun copil în palma lui
nu le poată privi fără gust, fără gustul sărat.
Sarea mării spune totul. Doar să ai timp duci scoica la ureche și să închizi ochii.
^Mai știu că marea are flux și reflux, te duce și te-ntoarce...
Dar în dansul ăsta al ei, o dată la ceva timp, te cuprinde și nu e sigură dacă să te întoarcă.
Și stă așa pe loc și se gândește, în timp ce tu te îneci puțin...
Guști din sare ca să ai ce povesti
Dacă cineva te va pune la ureche... știi.
Ochii, deși îți sunt închiși, simți cum se aprind în culoare și cum irisul se adâncește
Ca -ți amintească de întunericul din vintrele mării.
Tu nu te zbați ca peștii, știi -ți lipsesc branhiile...
Doar stai așa, ți se lipească algele de piele, le prinzi între buze.
Și când crezi a uitat de tine, privind spre soare,
Marea te salvează și te aduce înapoi, cu o putere de tun.
Îți scoate apa din plămâni și te lasă respiri un timp, doar ca să te culeagă de pe mal la apus.
De unde știu în cât timp îngheață marea?
Asta nu e o întrebare bună, domnule, vezi tu... conține o concluzie falsă.
Știm amândoi că e așa. Dar tu pui întrebări de felul ăsta doar ca mă enervezi, vezi cum mă agit.
Gheața asta i-ar pune timpului margini.
Dar timpul nu are margini cum are un acvariu,
Timpul e în mare.
Iar marea... marea...
Ce mai vorbim...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Arghezi

Toamnă de suflet

Zilele albe, iată, au început plece,
Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.
În țărm se face seară, și steaua-n cerul rece
Păzește cripta nopții cu candeli și peceți.

În șirul vieții noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vînt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strîmpte pe undele subțiri.

De-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă!
De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz!
Nu. Nemișcată-n margini, lumina se răstoarnă
Și, ca cînte, streaja de sus și-a luat răgaz.

De-aș fi un ștei de peșteri, cioplit cu dalta-n lung,
Aș sta s-aștept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii le ajung,
Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.

poezie celebră de din Versuri (1980)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pagini Alese - Versuri Proza" de Tudor Arghezi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.00- 13.99 lei.

Pro patrie...

Uăi stat fără de țară
Care ne-mpingi înafară
Sunt din noi care-au plecat
Cei ramași mustesc rahat
Vă gândiți voi într-o doară
Pin' la urma porcu zboară
Și ferească dacu' sfântu
Să-ascultam din nou pământu
Băi parlamentar păgân
Fără sânge de român
Fără gene strămoșești
Din a Daciei obstești
Te-ai gândit vreodată-n tine,
De gândești - asta vezi bine -
Ne vom răzbuna, în fine
Fără frică nici rușine
Are-o limită răbdarea
Chiar dacă cu ea treci marea
Pân' la urma dă-n furie
Și-i a dracului, se știe....
Noi vrem pace nu război
Vrem istoria-napoi
Vrem onoare, vrem unire
Vrem natură și iubire
Să trăim în modestie
Fiecare-n armonie...
Cer prea multe știu și asta
Nu atât mă duce țeasta
Pot să nu-ți cer mai nimic
Ci în ștreang să te ridic
ne luam singuri ce vrem
Pân-atunci... eu te blestem!...
Hai, de-acu' las gargara
Eu sunt frate bun, cu țara
Nu cu statu ce conduce
nu merită o cruce
ne vinde la străini
Lua-v-ar zbenga de haini!
Și-am mă țin de cuvânt
Daciei... Ținutul sfânt!...
Zău, zău, zău....

poezie de (31 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile ZamolxeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Noaptea pe fluviul Xi

Urc scările
Neluminate de lună;
E un un comfort rece-n vinul
Pe care-l beau singur-singurel.

Nori negri,
Ploaie,
Păsări în volbura zborului,
Ape leșietice curgând
În amurg.

Se stârnește o furtună,
Bărcile trag de parâmele voltate la mal
Sau, cu velele larg întinse,
Plutesc împinse de aripile vântului.

Sclipirea unui punct de foc
Mișcându-se-n întuneric,
Felinarul îndepărtat
Al unei bărci în trecere.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Hai să fim

Hai să fim oameni de omenie,
Dragi părinți, copii și frați.
Căci moartea nimeni nu știe când o vina
Și când murim, de acei vii suntem uitați.

Hai iubim viața ca pe o melodie,
Chiar de e ușoară sau grea.
nu adunăm multă avuție
Căci lăcomia poate fi o piază rea!

Hai să-i cinstim pe tata și pe mama,
Pe omul de lângă noi.
Și să ne gândim la pace,
În vreme de război.

Hai să fim oameni de omenie
Căci așa e bine și frumos.
Și să nu uităm niciodată,
Pentru aceasta s-a jertfit Hristos.

poezie de (15 decembrie 2019)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Lăsați-ne să plângem

Jos mâinile murdare, după durerea vie
Și n-așteptați din moarte, un mare capital,
Nu faceți populism din altă grozăvie,
Și nu ne mai prostiți, căci gestul e fatal.
Lăsați-ne să plângem, atât ne-a mai rămas,
ne strigăm amarul pentru copiii-îngeri,
Voi cei de sus, ne credeți o țară de pripas
Și ne supuneți, iată, la chinuri și constrângeri.
Gândiți-vă la pruncii, suflări nevinovate,
Cum oameni fără suflet îi dau pentru comori,
Sunt rupți de rădăcină și aruncați departe,
Dar va veni scadența și pentru răpitori.
Nimic nu-i ocrotește de valul de teroare
Sunt biete păsărele prinse în lațul morții,
De-acolo, niciodată nu vor putea zboare,
Lăsând părinții-n urmă, năpăstuiți ai sorții.
Vrem fapte și nu vorbe rostite cu emfază
Ori maziliri de-o clipă, ce nu-s de ajutor,
Ne va împinge ura, de mai rostiți o frază
Ca tot ce-am strâns în ani fie percutor.
Căci de-aruncați pisica la altul în ogradă
Ori căutați primpreajmă un biet acar Păun,
Nu vom mai suporta o nouă mascaradă
Nici ca din noi plece în dureros surghiun.
Și plâng în pumni, tăcut, pentru atâția morți,
Vlăstare acum ucise de-o țară-n plin declin,
Degeaba drept de viață cerșim la-nalte porți,
Prin iudele plătite ne dau pe-ascuns venin.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sofocle

Prietenii mă trădează, căci de dușmani mă feresc, cum se ferește cârmaciul unei bărci de stâncile ascunse sub apa mării.

citat celebru din
Adăugat de MGSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oftatul

din marea de cuvinte fără sens
și fără pic respectuos de fantezie
o piatră pescuiesc de temelie
și-o culc pe malu-i ca o pâclă - dens
apoi din vârf de munte coerent
și conștient de vaga-i măreție
mai smulg o piatră care cine știe
cum a ajuns acolo sus, prin ce curent
am două pietre și un mal cam turbulent
mai am nisipuri radiind a veșnicie
pe care valuri de materii cenușie
și fără urme, se preling strident
și în sfârșit din piatră, mal, nisipul lent
materia mai mult ca cenușie
și-ncă ceva dispus să nu mai fie
scot un oftat adânc și virulent...

poezie de (28 iunie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook