Zbor spre cerul albastru
Visez la cerul cu azurul înstelat,
la luna mândră peste boltă,
cu stelele ce dansează fascinant,
privind uimită fără de revoltă.
Cu mâna mângâi stelele pe rând,
îmi place să le leagăn pe-un fir d-argint,
suav, angelic, împletesc iubirea-n gând,
pun mâna pe steaua gingașă s-o alint.
Razele lunii le-mpletesc ca pe-o mătase fină,
ca să-nveselească a mea tristețe,
țesând cu iubire a ta lumină,
și magicul voal țesut să-ncânte a mea tinerețe.
E o pasiune fermecătoare de cuvinte,
ca aduce visul meu aici sus pe astre,
dezmierd sărutul dulce ce-i acum fierbinte
și mă înalț-n zbor cu aripile albastre.
poezie de Eugenia Calancea (20 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre albastru
- poezii despre îngeri
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre sărut
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Cerul plânge după tine
Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzește
și inima ta ce mă iubește.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
și ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Și te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plâns
- poezii despre iubire
- poezii despre zâmbet
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre ploaie
- poezii despre negru
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Basm
Umbra mea, pe unde treci,
Singură cu luna,
Zice plopul cânt de veci,
Basm de totdeauna.
Fă-ne iar tăcuți și mici,
Lângă tâmpla veche
... Dragostele noastre-aici
S'au legat pereche...
Peste visul îndelung
Noaptea'i apă lină
Stelele, spre noi, împung
Deget de lumină.
Cad de sus, ca niște ploi,
Cetinile joase;
Mâna lor, mătăsuri moi
Coase și descoase.
Vremea cere multe vămi,
Vremea mi te fură;
Dă-mi acum, iubito, dă-mi
Gură după gură.
Cerul, greu de frumuseți,
Fă-l fântână-adâncă,
Ochii să s'adape beți,
Încă... încă... încă...
Pomi or fremăta privind
Chipul lunii, ciuntul.
Apele călătorind,
Joace de-amăruntul;
S'or întoarce și opri
Gândurile'n voe.
Drumul meu pe unde-o fi?...
Calea ta'ncotro e?...
poezie celebră de Ștefan Ciubotărașu din "Însemnări ieșene", Anul I, nr. 23, 1 decembrie 1936, p. 437-438
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vamă, poezii despre tăcere, poezii despre ochi sau poezii despre noapte
Chem stelele...
Merg prin ploaia seacă,
picăturile îmi ating fața uscată,
lângă castanii liniștiți,
ce îngână un cântec
pentru sufletul meu
și simt cum cad castanele,
ca un mic tunet, iar norii
trec cu viteză prin fața lunii,
iar eu simt un gol în inimă mea.
Pentru tine iubire chem stelele,
să-ți vindece durerile
și să-mi dea de știre,
despre leacuri și ierburi,
înmiresmate cu iubire
să pot cânta din nou,
în astă noapte lungă.
poezie de Eugenia Calancea (1 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre muzică, poezii despre știri, poezii despre viteză sau poezii despre nori
Jocul de iubire
Vindecată de un suspin
în nopțile care vin
iar iubirile nescrise
au intrat la tine-n vise,
iar în jocul de iubire
totul este fără oprire
lasă visul să te-aleagă
o mireasmă neudată.
Stelele priveau la noi
agale luna ne privea vioi,
ca o flacără arzând
ce-mi lasa un singur gând.
poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Poezie interactivă
Cartea mea cică e marfă
și-au pus-o deci sus pe raft
de-acolo cântă la harfă
al meu înger pus pe caft
N-am ce căuta pe raft
raftul meu poftim e mâna
ea-mi șterge visul de praf
potrivind pe ceruri luna
Raftul meu poftim e mâna
ea poate cânta la harfă
prietena mea limba româna
prieteni nu este marfă
Luna doarmă sus în rafturi
poezia mea zguduie paturi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre poezie, poezii despre somn, poezii despre mâini sau poezii despre cărți
Pe cerul nopților albastre ...
Pe cerul nopților albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Și-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Și cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Și-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopților albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeași stea...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lactate, poezii despre dor sau poezii despre astre
Călător prin cerul meu
nu mai pot să scriu și pace
mâna mea-n durere zace,
îmi flutură brațul întins
pe lampadarul ce s-a stins.
văd madone-n faetoane,
trecând prin doruri iluzorii
cu ora, ziua, săptămâna
și, de dispar, rămâne luna.
se rupe totul în adânc,
cad fluturii încet pe jos,
doi derbedei se joacă stos,
de undeva, de-acolo sus,
de pe spinarea lui isus
coboară cerul peste mine
cu darurile lui divine,
de unde îngerii și sfinții
au înfipt în mine dinții
și-am visat că se va face
între mine și ei pace.
pe deasupra mea un nor
a trecut ușor în zbor
și m-a dus lungit în cer,
luându-mă prizonier,
și m-a luat domnul la rost
pe unde-am umblat și fost,
unde-am fost cu săptămâna,
seara, cînd răsare luna.
ore albe și albastre
mă plimbau frumos prin astre
și acolo nimfa mea
s-a ivit, doamna, pe-o stea.
Eu, speriat și livid,
am căzut ușor vid,
sângerând cu gura moartă,
domnul m-a băgat pe-o poartă,
peste niște vinuri grele
puse toate în ulcele...
printre stele mă preling
și încet-încet mă sting,
doamne, stelelor piezișe,
cu isus pe cruci crucișe,
lângă mine, lângă, lângă
se-așeză mândra bolângă,
și ș-a-ntins corpul de nea
pe sub plăpomioara mea.
ce tăcere, ce tăcere,
cu asemenea muiere,
se-așezase așa întinsă
ca o monaliză ninsă
scăpărând numai scântei
peste șoldulețul ei.
..............................
când m-am deșteptat în frig,
doamne, am început s-o strig.
...........................
pe fundal de cer albastru
am fost meteor și astru
ca în viața mea subțire,
să am parte de iubire,
bine-ar fi să fiu fiind
să visez așa murind...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ore, poezii despre început sau poezii despre vin
Iartă-mă iubito....
Iartă-mă iubito, de tăcerea mea
Am crezut mereu, în iubiri visate
Când în drumul meu până la o stea
Te purtam în gând peste zi sau noapte.
Iartă-mă iubito, că te știu demult
Doar a mea și înca-nimănui
Iar sărutul tău încă-l mai ascult
Fără să mă vrei, fără să îmi spui
Vorbe de ocară, vorbe de alint
Fără să te cred, fără să te mint.
Iartă-mă iubito, mâna mea e grea
Nu mai face semne de la o fereastră
Ochii mei acum sunt o simplă stea
Iar tăcerea vrea iar să se mai nască
Am plecat iubito, lacrima mă curmă
Am murit iubito, am rămas o umbră.
poezie de Alex Daniel din Lumea nebunilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre minciună
Iubire
Când luna sus răsare pe cerul înstelat
Inima mea, nebuna, se zbate ne-ncetat,
Se umple de iubire și dragoste curată
În timp ce stelele cad una câte una,
Magie presărându-mi în ale mele gânduri
Să fim legați o eternitate, de-a pururi:
S-o privești mereu, că acolo suntem noi,
Încoronați de iubirea ce ne-o purtăm pe veci amândoi
Veșnic îndrăgostiți, nedespărțiți de oameni,
Împărtășind mereu aceeași minune, cu-o rază sclipitoare, ce arde fără oprire,
Ce poartă numele de IUBIRE.
poezie de Diana Alexandra Sima (17 iulie 2012)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre încoronare, poezii despre inimă, poezii despre curățenie sau poezii despre Lună
* * *
Îmi place liniștea din taină,
Să pot pătrunde-n cuibu-i de amor,
S-aprind fulgerător o faimă
Comorilor de vis în sfântul zbor.
Apoi să mângâi inimi fremătânde,
Cu șoaptă vie-n apa de izvor,
Să umplu o cupă-n calea ce-mi surâde,
Să mă dezmierd prin ele, prins de dor...
Prin alinări să reînviu culcușe
De gingașă și jucătoare stea.
Din gene albastre să lansez urzișuri
De dragoste-n iubirea mea și a ta!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre comori, poezii despre celebritate sau poezii despre apă
Secretele îngerului
Un înger bun a venit în noaptea asta,
iar eu priveam la fereastră stelele
și îngerul a venit pe pământ
din lumea lui albastră și întunecată
să-și întindă aripile peste noi,
care eram prinși în vraja tăcerii.
În visul tău de demon sfânt
cauți să-mi aperi rațiunea mea cea vastă,
în noaptea cu multă durere și suspin,
apoi vreau să mă strângi la pieptul tău
să uit de durere și din nou să prind putere,
farmece și vraji să dispară la lumina lunii
ce apare cu limbi de foc și cercuri aurii
la o distanță mică de șoaptele tale
cu umbre secrete și vise iubite,
peste tristetea mea o stea se ridică
și luna apare și ea împlinită cu lacrimi de foc
luminând fața ta înmărmurită
de multă dragoste împlinită.
poezie de Eugenia Calancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secrete sau poezii despre întuneric
Steaua mea
Steaua mea ce visu-mi poartă,
A venit să-mi dea lumină
Lâng-o margine de soartă,
La izvorul din gradină.
Să îmi pun-argint în plete
Și-n ochi lacrime de dor,
Desenând pe un perete
Umbra tristului amor.
Steaua mea... ningând iubire
Peste patul meu de foc,
Toarnă-n candelă-mplinire,
Mirul sfânt... ulei... noroc.
Amintiri, păcate, taine,
Le aruncă-n vechiul scrin
Dezgolindu-ne de haine
Si spalându-ne cu vin.
Steaua mea cernând destinul
Peste sufletul pierdut,
Își va face vesnic plinul,
În parfum de așternut
Și-ntr-o inimă ce cântă,
În atingeri de fior,
Este darul meu de nuntă,
Ea m-a învațat... să zbor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre sfințenie, poezii despre păr, poezii despre nuntă sau poezii despre noroc
Vis și înger
Dezrăstignită din ultimele raze,
ziua coboară în locașul rece
Roșul asfințit scurgându-se pe case.
E noapte. Stelele se golesc de lumini.
Nimeni, nimeni nu le culege nectarul de foc.
În băltoace lăcrimează luna
cu palidul chip trist, supt. Și varul
fardulului ei se descojește întruna.
În sala strâmbă, murdară și neagră
a tristului leagăn de orfani,
cu ochi mirați de bolta cea largă,
fetița bălaie visează.
Ea-n mii de bucați
cerul îl vede frânt și stelele
se coboară în bucăți de pâine.
Mai vede în suflet luna rotundă
ca o jimblă imensă, aburind,
și-o mâna albă, delicată, blândă,
pe creștetul ei rotund odihnind.
Dar luna dispare și stelele se sting.
Rămâne doar sala jalnică și rece
Și ochii ei de pâine mai plâng,
de stelele calde, de luna cea dulce.
Se face întuneric în tristul adăpost
și-n ochii ei mari, calzi si curați,
visul de pâine se frânge.
Se face intuneric și visul apune,
doar în sufletul ei nepământesc,
Îngerul, flămând de rugăciune,
veghează, ocrotește și plânge.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu
Leagăn de iubire
Alint de lumină
Și pace divină
Chemare spre astre
Când păsări albastre,
Cu ochi de rubin,
Cu trilul sublim,
În leagăn de sângeri,
Ne poartă spre îngeri.
Poteci de lumină
Pe mantia plină
De roze și taină,
Ne cheamă, ne cheamă...
Dansăm în iubire
Cuvânt din pslatire.
Ne poartă visare,
Prin vraja de floare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre păsări, poezii despre pace sau poezii despre flori
Răsăritul
Văd în zare răsăritul
ce-nroșește orizontul,
unduirile măiestre,
îmi fac zările albastre,
soarele-l cuprind cu mâna
că nu se mai vede luna.
Cer frumos e dimineața,
când nu te cuprinde ceața
ș-uite așa e ziua mea,
vreau să-mi spui și tu ceva,
că te vreau la mine-n gând,
într-un dor de vise arzând,
închipuindu-mi chipul tău blând
și eu să-ți pot șopti în gând.
Vreau timpul să se oprească-n loc,
poate că eu azi am noroc,
să te cuprind cu zarea
și s-ascult cum răsună marea.
poezie de Eugenia Calancea (10 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ziua de naștere, poezii despre prezent sau poezii despre frumusețe
Ghiocelul
Eu mă deschid ca un boboc
În primăvara care vine.
Că îmi soptești cu dulce amor
Cuvinte pline de iubire.
Și în mireasma mea de floare
Desculț prin iarbă, voi apare.
poezie de Eugenia Calancea (16 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre ghiocei sau poezii despre cuvinte
Aș fi mers cu tine
Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Ți-aș fi șters cu mâna, sufletului rid...
Peste mine ploaia n-a-ncetat să-și mire
Stropii. Fără tine, sunt un apatrid;
Nu mi-e casă traiul, nu mi-aprinsă Luna,
Stelele și norii-mi sunt amestecați
Și-mi aduc aminte cum scriai întruna
Serile din urmă-n ani neadunați...
Aș fi mers cu tine până la-ntregire -
Îmi pusesem rochia verde de brocart
Ce mi-o povestisei - rând dintr-o psaltire,
De-unde numai ochii-ți pătrundeau, înalt;
Mă duceai pe steaua ca-n vecii sculptată,
Mâna Sa cu multe ne-o îmbogățea...
Dantelat râsesem, nu credeam să poată
Rochia-mi verde astăzi, trupul meu, purta
Furii vin în noapte, pagini să irumpă
În uitare, totuși, nu e niciun rost
Căci adorm cu gândul peste cea mai scumpă
Din povești trecute, unde noi am fost;
Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire
Semn mi-e tot ce-mi vine fără ca să cer -
Din adânc de templu, fir cât mai subțire,
Inima-mi trimite nopții, mesager...
Să îl prind, să poată glas din nou să fie,
Mă trezesc pierdută, undeva... cândva...
Aș fi mers cu tine, totuși, în Iubire,
Aripa mea dreaptă, stânga eu,... a ta
Nu mai vreau ispita vieților trecute
Scrisu-a toate cele, sufletului rid
Azi nu mai mi-e casa nicio stea din Ceruri,
Fără tine... Vino, sunt un apatrid!
poezie de Shanti Nilaya din Din trup de Femeie
Adăugat de Adrian Moldovan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre viață, poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre trup și suflet
Sărutul
sărutul ăsta e secunda care a venit din apusul lumii, e felul în care aș dori să
mă culc pe ape spre far, e fragmentul clipei albastre în noapte; sărutul
ăsta îmi zdrobește celulele, îmi desface pupilele, mă-nnebunește până la
fisurile anilor care trec chiar aici lângă noi, lângă far; sărutul
ăsta al mrejelor îmi răscolește marea, mă face-un val ce scufundă
orașul, învârtindu-se în aripa stângă a lunii; sărutul ăsta îmi trezește simțurile, imprimă
milenii pe clipă, se tipărește în zori, se condamnă, nebuloasă a ochilor noștri de apă
sărutul ăsta e sărutul tuturor descendenților, străbunilor, nepoților, urmașilor
e anul-lumină cambrat peste noi ca un arc suav, răcoritor ca o briză peste-amurg
mi-au amorțit pașii și ochii, mi s-a oprit inima, mi-a picat cerul în ochii tăi,
sărutul ăsta este minunea pe care-o așteaptă creștinii, e salvarea ce vine peste
noi ca un gând, e speranța ce pâlpâie
poezie de Cristina Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tipografie, poezii despre simțuri, poezii despre secunde, poezii despre salvare sau poezii despre oraș
Prizonierii dorului
Fiecare fulg
țese o poveste
sub privirile lunii
cerul suspină când stelele cad
peste vorbe-nghețate
pierdute speranțe,
ucise de ger
ascunse sub pași
răsună țipătul
șoimului din munte
ca un ecou
de clopot unic
zâmbesc, dar dorul
de tine
îmi tremură-n glas
o rază blândă-n
palma mea
îmi dă aripi să zbor
peste noapte.
Suntem prizonieri
ai dorului
uitând de ierni...
trăim în primăveri
albastre
pe aripa unui vis
renăscut
din torente și furtuni.
poezie de Maria Ciobotariu (15 ianuarie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre aripi
Steaua mea
Tu steaua mea cu ochi verzui
Te-aștept pe bolta cerului,
Să zbor cu tine-apoi să-ți cânt
În univers, purtați de vânt,
Acolo-n neant să te iubesc
Un veac de-al nostru pământesc
Și-n ochii tăi senini ca luna
Să-mi oglindesc chipul întruna
Să văd ce vezi și tu mereu
Să știu atunci când îți e greu
Cu brațele să te-nconjor
Să-ți fiu balsamul unui dor
Cu șoapte dulci să te alint,
Să-ți mângâi părul de argint
Printre suspine să-ți șoptesc
Tu steaua mea... mult te iubesc...!
poezie de Gabi Costin (10 mai 2012)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre declarații de dragoste