Autoportret

merg cu paşi mici pe drumul meu

ridic ochii din pământ
cât să ştiu că nu am rătăcit calea
uneori privesc cerul
apoi îmbrăţişez primul copac pe care îl întâlnesc

cel mai mult mi-aş dori
dar aceasta este deja o altă poveste
care desigur
nu interesează pe nimeni

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Uneori mi-aş dori să fiu invizibil. Să nu mai simt. Să nu mai ştiu. Să nu-mi mai fie dor. Să nu mai pot. Să nu mai sper.
Uneori mi-aş dori să fiu altcineva.
Uneori mi-aş dori să am ceva pentru care să lupt.
Uneori mi-aş dori să fiu mereu un copil.
Doar să uit, mereu mi-aş dori să uit tot ce-am scris!

poezie de Radu Cîrstea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabiet

seara mă aşez la fereastră şi privesc stelele căzătoare care brăzdează cerul în lung şi-n lat
tăcute demne şi mici la fel ca vieţile noastre
frunzele negre şi ude care se lipesc de geam rugătoare
mă gândesc la visele care s-au ofilit odată cu noi
la vara care se stinge
la cei plecaţi pentru un timp
sau pentru totdeauna
şi plâng
plâng pentru că în cameră e întuneric
şi nimeni nu îmi mai aduce înapoi
ziua de ieri
pentru că am mai multe regrete
decât ceasuri trăite
şi pentru alte felurite lucruri
care nu mă lasă să uit
cât de frumos ar fi fost totul
dacă

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caleidoscop

spune-mi un motiv pentru care
eu mi-aş dori să fiu înţeleaptă
din nou şi tu tânăr

e ora la care avem voie
să ne străpungem piepturile
cu lumina lanternelor
să bem şampanie în loc de apă cu rugină
să devenim vietăţi mărunte pe tocuri înalte

de ce sunt nopţile atât de nemiloase
cu oamenii-sălcii care-şi poartă amintirile
cusute de buze?

mi-am promis să nu mă mai grăbesc niciodată
mai fumez o ţigară după care
încep să plec.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

RONDEL ESTIVAL

Cu iahtul mi-aş dori să ies
Pe mări într-o croazieră
Să stau cu ochii pe bompres,
Dar viaţa mi-este austeră!

Trăiesc continuu în stres,
Tutun nu am în tabacheră,
Cu iahtul mi-aş dori să ies
Pe mări într-o croazieră.

Când prin grădină stau ades
Cu gândul la mările calde
Şi-n care merg ca să se scalde
Doar bogătani bine'nţeles...

Cu iahtul mi-aş dori să ies!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ploaia

între noi...
doar ploaia mai putea pătrunde
ca un plâns blestemat în alai
atâta cât să mă regăsesc pe undeva
nici eu nu mai ştiu pe unde
prin ploaia asta de mai...
De-aceea mi-e greu şi mie
să-nvăţ pleca fără să privesc înapoi
rotindu-mi inima ca un disc
biciuită de aceeaşi melodie...
Nu mai interesează pe nimeni iubirea
ştiu! de-aceea mă amestec cu ploaia şi cânt...
printre lacrimi
despre săruturi ucise
şi despre cum am să mă iert plecând...
Pe cât de mult ploua
pe-atât de mult ardeam
şi-aşa am învăţat că nu există iubire
iar EU nu mai sunt ce eram...
ci doar un om din mulţime!

poezie de Daniela Pârvu Dorin din Poeme noi, Amprente (8 mai 2020)
Adăugat de Daniela Pârvu Dorin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să fiu copac
şi să te protejez cu ramurile mele
fără să te strâng prea tare.
Aş vrea să fiu copac
şi în tăcere să-ţi ofer alinare
în timp ce te odihneşti la umbra crengilor mele.
Mi-aş dori să fiu copac
Pentru a te apăra de loviturile vântului,
Pentru a-ţi îngige răăcinile-n pământ
şi să te sprijin atunci când vei rămâne fără putere.
Mi-aş dori să fiu copac
şi noaptea să cer vântului
să-ţi şoptească ceea ce-mi spune inima.

citat din Alessia de Falco & Matteo Princivalle
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efecte secundare

trupul meu e un adăpost pentru săraci
unde se mănâncă şi se bea puţin
uneori e mult întuneric şi se întâmplă
în dimineţile în care intuiesc
existenţa unor sentimente intermediare

deşi nici nu ştiu cât de mult contează

ambuteiajul produce zgomote
un fel de trepidaţii care decantează
sentimentele insalubre
doar atât
cât să pot respira

în toate acele ore
simt o arsură
pare nefiresc

de la o vreme
aerisesc de trei ori pe zi
dimineaţa
când cerul se dilată peste umerii mei
acoperindu-mi teama
la amiază
când soarele se holbează la mine
ca la o piersică coaptă
şi colo mai înspre seară când
mă privesc pe dinăuntru ca să văd
ce-a mai rămas pentru ziua de mâine

ştiu că e o aglomerare de lucruri acolo
printre care şi o suferinţă
ce respiră haotic

dar nu-mi pasă

cel ce ocoleşte suferinţa moare încet
pentru că nimeni şi nimic nu poate
înlocui atingerea

asta e tot...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignire

Azi mi-aş dori să fug departe,
Cât mai departe de voi, care
Duceţi pe limbă piper, sare
Ca să loviţi cu mult mai tare...
Dar trupul meu, lipit de cruce,
Nu vrea nicicum să se urnească!
Îi pare moartea mult mai dulce
Decât o viaţă pământească.

La ce e bun sărutul Lunii,
Cel întinat şi mincinos?
Eu stau lipit de crucea lumii
Şi nu mai pot privi în jos.

Din inima străpunsă îmi curge
Pârâul vieţii, cald şi lin.
Rămân aici, lipit de cruce
Cu ochii către cer; amin!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că iubim o singură dată în viaţă, deşi mi-aş dori nebuneşte să fie aşa. Cred în iubiri care se nasc şi cresc vâlvătaie şi accept implacabil că uneori ne moare dragostea. Ştiu că există poveşti zvârcolite care vin şi se duc şi apoi se întorc, mai vii, mai acute, mai pline de ţipăt dulce şi de dor. Şi ştiu că există vorbe, amintiri, gusturi de care nu ne vom dezice niciodată.

citat din A. Năstase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săgetătorul este o frumoasă constelaţie zodiacală, dar nu se ridică mult de-asupra orizontului nostru. Cu un binoclu veţi întâlni numeroase pete albe, nebuloase măreţe, cari văzute cu lunete cât de mici sunt admirabile. În Săgetătorul au apărut câteva stele noi, dar mai toate mici. Fotografiile obţinute în această regiune cerească sunt măreţe, căci Calea Laptelui străbate întreaga constelaţie. E o puzderie de stele de toate mărimile, dar mai ales de nenumărate stele mici, cari te fac uneori să nu mai vezi pe placa fotografică decât intime pete albe, luminoase. Dar Calea Laptelui se prelungeşte în jos, sub orizont, căci în realitate ea formează un cerc mare, care dă roată cerului întreg. Şi nu e numai o ramură, ci mai multe. Când cerul e cu totul senin şi nu aveţi în apropiere o lumină artificială, Calea Laptelui se arată în toată bogăţia ei. Astronomii au întocmit atlase ale Căii Laptelui, aşa cum se vede ea cu ochii liberi şi au fotografiat-o mai pe toată întinderea ei.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lapidarium

ce ne-a rămas?
pământul pe care călcăm în vârful picioarelor
de teamă să nu trezim vârcolacii adâncurilor
cu ochi de lavă
aerul pe care îl respirăm din instinct
deşi ne preface în cenuşii stalagmite
zi după zi în timp ce tăcem
ici colo câte o inimă scăpată vie
din măcelul în paşi de vals.
încălziţi-vă la lumânările de paşti
inocenţilor vinovaţi
amintiţi-vă ziua de mâine
imaginaţi-vă ziua de ieri
ridicaţi din colb piatra lunii
apoi aruncaţi-o înspre fruntea
cerbului fermecat şi nemuritor
orbilor.

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsai, ...

...

În jurul meu ansamblul de făclii
Cu para transparentă-mi arde rana...
De parcă Iadul mi se-nalţă din calcâi,
Şi s-a născut în mine Căpriana!

Privirile-mi tot seapă-n asfinţit
Sub meditări de spuse şi păcate,
De parcă merg pe-un drum ce-i rătăcit
De Crucea ce-am avut de dus pe spate.

Privesc la cerul plin de forfotări
Şi caut steaua înodată-n pară,
De parcă, aşi fi plină de puteri,
Dar sufletul ar îndrăzni să moară.

Simt inima batând cu aer greu,
Uitând încet, uitând de trândăvie.
Stăpân de parcă-mi este Dumnezeu,
Dar Iuda m-a furat cu mârşăvie.

...

Soare palid, te implor, răsai
Şi-mi luminează drumul spre "Castele"!
Ajută-mă să mă înalţ spre Rai,
Să nu privesc deja din Iad la stele...

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă latră asfinţitul şi nu cred

Semăn tot mai mult a copac.
Mai cuminte decât busuiocul
trimit semne disperate de ajutor celor
de pe ţărm, dar am să mor
tot căutând un om mai singur decât mine în acest univers
din care nu pot evada.

Semăn tot mai mult a copac, un copac
din care fac fluiere alţii. Veselia din inima mea
nu încape în frumoasele piepturi ale altor
bărbaţi. Au sufletul greu şi nu ştiu
să mângâie cu privirea nici o poveste.

Mă latră asfinţitul şi nu cred
că mă va muşca niciodată de nume.
Mama mi-a spus că eram sortit îngerilor,
după ce am trecut prin luna octombrie
dar hazardul a hotărât altceva. Mama
a închis ferestrele casei demult,
nimeni să nu vadă tristeţea fiului ei de acum.

Doamne, semăn mai mult a copac
deşi mi-ai dat prea multă veselie în inima mea.
O inimă preacucernică în faţa frumuseţii
de care seamă voi da ţărânii care mă aşteaptă
în dulcea ei îmbrăţişare. Atunci, sufletul meu
se va ridica în munţi ca o pasăre, precum scria
un caligraf mai bătrân decât istoria toată.

poezie de Nicolae Sava din Insolenţa nopţilor
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

În momentul în care partenerul este cel care îţi satisface încrederea în tine, deja ai gustat din primul şi cel mai toxic drog care dă dependenţă – anume că valoarea ta depinde de altul, şi nu de tine. Nu ţi se pare nimic ciudat în acele momente pentru că doreai de mult timp să vină un salvator să te salveze din propria mizerie în care te vedeai tu. Când ai ajuns aici, eşti deja dependent complet de celălalt. O să începi să îi accepţi orice mici abuzuri emoţionale. La început, nu te deranjează deloc pentru că oricum îţi oferă enorm de mult pe partea cealaltă. Simţi cât de mult te iubeşte şi te apreciază! Cum? Numai tu ştii în imaginaţia ta asta! Aşa că îi treci cu vederea faptul că deja partenerul începe să te critice şi să te demoralizeze. Ai senzaţia că doar ţi se pare, că e ceva de moment, lipsit de importanţă. Gândeşte-te puţin la această capcană mascată şi încetează să-i mai laşi pe cei din jurul tău să deţină controlul asupra ta.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiunea unui salariat (2)

Trăiesc un paradox pe care
Încerc, în van, să mi-l explic:
Deşi acum e Postul Mare,
Salariul meu rămâne... mic.

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solicitudine (2)

Merg la băi, cu soacra mea,
S-o ajut cum oi putea:
Când vom fi pe mal, la ghiol,
O acopăr cu nămol...

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de viaţă

Dac-ar fi moartea să fie,
Mi-ar fi cel mai bun amic;
M-aş lăsa de poezie,
Nu mi-aş mai dori nimic.

Dar e numai o poveste,
Nu e cine ştie ce;
Învierea-i, dacă este,
Moartea morţii, dacă e.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menire

Privesc drumul şi pădurea
Privesc cerul, privesc Luna
Privesc norii, privesc ziua
Oamenii trecând aiurea

Apoi cel căzut în mine
Se frământă şi cuvântă
Scrie pe ceva, şi uită
Umplut de amărăciune

Rând pe rânduri din ziare
Slove peste slove care
Mâzgălesc nu la-ntâmplare

Sângerând cerneala-albastră
Peste negrul de cărbune
Ce povesti şi câtă lume!

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţie (2)

Cerul, Apa şi Pământul,
Cercetând, am demonstrat
Că, întâi, a fost Cuvântul
Şi pe urmă... un lătrat!

epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Desigur, n-am uitat, mai este domnişoara aceasta micuţă, blondă şi simpatică, biolog, Mariana Stoica. În primul rând biolog, apoi geolog, arheolog, exobiolog şi paleontolog. Studiaţii dinozaurii, domnişoară?
Maria: Aş putea spune că da, deşi până acum doar teoretic. Cât despre partea practică, încă n-am avut parte de o expediţie de specialitate. Am avut însă de ales între o astfel de expediţie paleontologică şi această misiune spaţială, primind ambele oferte cam în aceeaşi perioadă. Se ştie care a fost opţiunea mea; am preferat participarea la misiune, iar dacă tot am trecut testele...
Traian: Şi examinatorul dumneavoastră?
Maria: A fost comandantul misiunii, Enka Lucian.
Traian: Aţi cerut prezenţa la bordul navei a mai multor plante.
Maria: Da, este adevărat; sper că nu încurcă pe nimeni.
Traian: Nu; deja a fost aprobată această cerere, deci, puteţi aduce la bordul navei plantele pe care doriţi să le luaţi. Dar în privinţa animalelor, s-a considerat că ar fi mai bine ca acestea să absenteze.
Maria: Da, am înţeles şi n-am nimic de obiectat; mă supun deciziilor luate.
Traian: În cazul acesta, chiar este totul foarte clar în privinţa echipajului, numai dacă nu cumva părinţii celor şapte tineri au ei ceva de adăugat; vreo sugestie, reclamaţie?!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!