O frunză-am fost, dusă de vânt;
M-a dezbrăcat ca un corsar,
M-a răvăşit ca un descânt
Şi m-a uitat într-un ierbar...

catren de Mihaela Banu (2 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt floarea prinsă-n piept la o agapă.
O fată m-a furat ca o pirandă
Şi c-un sărut, m-a azvârlit în apă,
Lui Eros, zeul dragostei, ofrandă.

catren de Mihaela Banu (5 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de dragă şi frumoasă-i viaţa!
Când din braţe m-a lăsat Morfeu,
M-a lovit în tâmple dimineaţa,
Dar n-a sfărâmat coşmaru-mi greu.

catren de Mihaela Banu (25 iulie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele ...

Sunt pomul ce în toamnă se înclină;
M-a dezbrăcat, zurlia, pân' la piele,
De am rămas doar scoarţă şi inele,
Iar viaţa mea atârnă de morfină.

Mi-a frânt greu rod, firavele smicele,
Iar frunzele-s mâncate de rugină.
Un ram golaş se teme de rutină,
Sperând să nu sfârşească-n foc, surcele.

Pe-obrazul spelb al toamnei ce se-abate,
Zăresc şiroi de lacrimi de-ntristare.
În ochiu-mi stâng o clipă-a rău se zbate,

Gândind cu-o infinită-ngrijorare,
Cum crengile-mi în plină nuditate
Răzbi-vor viscole ne-ndurătoare...

sonet de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solicitudine

Eu mă simt nevinovat,
C-am fost în asentiment.
Mama soacră m-a rugat,
Să o ţinem la... curent.

epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dixon Steele: M-am născut când ea m-a sărutat, am murit când ea m-a părăsit. Am fost viu în cele câteva săptămâni cât ea m-a iubit.

replică din Într-un loc singuratic, scenariu de Edmund North, după Dorothy B. Hughes (1950)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu m-a aruncat la pământ ca să nu mă mai ridice, ba chiar nici nu m-a aruncat, ci m-a ţinut atunci când, împins de soartă, m-am prăbuşit, şi în căderea mea, m-a aşezat la pământ cu blândeţe, cu cumpătarea mâinii sale divine.

citat celebru din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita

Ca soarele în răsărit,
Ce s-a ivit şi m-a atras,
Cu frumuseţea-i m-a orbit
Şi, orb fiind, m-a dus de nas...

epigramă de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Ce medic! M-a expediat
La groapă cât ai zice pâs!
De boală nu m-a vindecat,
În schimb m-a lecuit de râs!

epitaf epigramatic de Cornelius Enescu din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumesc destinului că m-a făcut să mă nasc sărac. Sărăcia mi-a fost o prietenă binefăcătoare; m-a învăţat adevăratul preţ al bunurilor utile vieţii, pe care altfel nu l-aş fi cunoscut; scutindu-mă de apăsarea luxului, m-a consacrat artei şi frumuseţii.

citat celebru din Anatole France
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fragment din posibile C.V.

Mai întâi m-a observat,
Financiar m-a motivat,
De sarcini m-a degrevat,
Ginere m-a promovat...

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Umor aniversar (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu că: m-a acuzat fără temei, s-a purtat urât cu mine, m-a batjocorit, însă nu asta m-a durut, ci faptul că el suferea.

aforism de George Geafir din revista "Ramuri", nr. 3-4 (1997)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

M-a crescut mama în poală
Din leagăn şi pân' la şcoală
Zile-ntregi şi nopţi de-a rândul
Mi-a vegheat somnul şi gândul.

M-a învăţat să gânguresc
Să spun mamă, să zâmbesc,
M-a învăţat apoi prin casă
Primii paşi până la masă.

M-a învăţat ca să nu mint
M-a învăţat să nu m-alint
Să nu ştiu ce este frica
Toate m-a învăţat mămica!

Mamă bună, mamă dragă
Te-oi iubi o viaţă-ntreagă
Pentru tot ce ai făcut
Pentru că tu m-ai crescut.

poezie de Nina Cassian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era zefirul dimineţii ?! ...

Dormeam în şura mea de paie.
În piept se zbătea un oftat,
Când răsuflarea mi se taie
De-un cald şi dulce sărutat.
Era zefirul dimineţii,
Ce se mlădie 'naripat,
Sau şoapta de iubire-a vieţii,
Ce-n vise m-a străfulgerat?!
Orice-ar fi fost, de bună seamă,
Trezit-a-n mine dulci plăceri,
Ce toate-ntr-un ison mă cheamă
Să caut tandre dezmierdări.
Era zefirul dimineţii,
Ce mă trezea-n parfum de tei,
Sau e iubirea tinereţii,
Care m-a prins în mreaja ei?!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori mila m-a rătăcit, m-a făcut să comit greşeli, izvorâte din slăbiciune şi m-a ispitit să fiu iertătoare in clipe când neînduplecarea ar fi împiedicat mult zbucium în viitor şi multă neînţelegere.

Regina Maria în Povestea vieţii mele, cap. II, Tinereţea
Adăugat de zinadorina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul eternei ploi

M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie,
Am să prind norul şi-am să-l leg ca pe un câine,
Prea m-a udat şi m-a târât prin apăraie.

Natura lăcrimează-n îmbibate haine,
Copacul ud sub vântul ploii se îndoaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...
M-am înmuiat în gânduri de atâta ploaie.

Băltesc cărările-n mocirle şi noroaie,
Torentele în urma lor lasă ruine,
Prăvale apa-n viitură şi puhoaie,
Soarele palid şi-a pierdut din vâlvătaie,
M-a plouat ieri... M-a plouat azi... Mă plouă mâine...

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Delicateţe

Dac-am fost rău când am băut,
Ea m-a mustrat discret,
Ca mama, care m-a făcut,
(Cu ou şi cu oţet).

epigramă de Gheorghe Şchiop din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă pierd în dulcea mea visare ...

Afară-i toamnă umedă şi rece,
Cu frunze-abia ţinându-se de ramuri,
Cu picuri prelingându-se pe geamuri
Şi-un vânt năvalnic care-n goană trece.

În gura sobei jaru-ncet trozneste,
Iar eu mă pierd în dulcea mea visare,
Cum filele se pierd din calendare
Picând în noaptea care trainic creşte.

Un foşnet pe podeaua din odaie,
Mă face capul să-l întorc agale.
Iubită mea, cu pletele-i bălaie,

Cu-al ei parfum ce-l risipeşte-n pale,
M-a sărutat cu buze de văpaie,
M-a răsfăţat cu palma ei cea moale.

sonet de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt de martie

Trece un vânt peste lume,
Şi nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde şi coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.

Cutremur şi viaţă, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Şi-n începutul din toate.

Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeţi în forţa braţelor voastre!
Ascult şi privesc printre crengile goale
Spaţiile-adânci şi vaste.

poezie celebră de Maria Banuş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avocatul

M-a uşurat la suflet, evident,
Procesul câştigat cu mult talent.
M-a uşurat de stres, necaz, belele,
Dar m-a scăpat rapid şi de… lovele!

epigramă de Traian Conciatu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dorinţă de copil

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

Cu suflet blând, îmbobocind cuminte,
Zilnic trăiesc acelaşi avatar.
De chipuri dragi nu-mi mai aduc aminte
Şi zbuciumul mi-e fără de hotar.

An dupa an, aceeaşi întrebare,
Îmi pustieşte gândul răvăşit:
Pe lume am venit din întâmplare?!
De cineva am fost şi eu iubit?!

Cuvântul dor refuză să se stingă.
Speranţa dulce încă n-a murit.
Noi orizonturi visul vrea s-atingă,
Iar aşteptarea mea n-a ostenit.

Singur trecând prin lumea asta tristă,
Am şi eu o dorinţă de copil:
Mama şi tata undeva există,
Ori m-a născut o floare de april?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!