O frunză-ngălbenită...
O frunză-ngălbenită-mi bate-n geam
Șoptind că-i timpul să mă-ntorc la matcă,
Ea a simțit adesea că-n suflet, eu jeleam,
Chiar de trăim haotic zicând mereu; -Ce dacă!
Spre frunză am privit prin lacrima ascunsă,
Dorind să-i prind mesajul și timpul ei puțin,
Dar am simtit durere și inima străpunsă
De-o suliță fierbinte ce-n vârf ținea venin.
M-am așezat rănită pe strat de frunze moarte
Agonizând o vreme printre năluci și frig,
Dar o lumină vie m-a dus în zbor, departe,
La ușa mântuirii și-am început să strig.
Deschide-mi, Doamne, sunt oaia rătăcită,
Privește-mă cum sufăr și rana-mi sângerează!
Iisuse, către Tine, mă-ntorc acum smerită,
Iertare-Ți cer, o, Doamne, te rog, mă înviază!
Am faptele în palme, nu vreau să le ascund
Și voi mărturisi, chiar de-am cuvântul greu,
Umilă aștept la ușă și-n lacrimi mă cufund
Căci am uitat de Tine, Mântuitorul meu.
Am trândăvit mult timp în somnul fără rost
Zăludă petrecând pe-un drum în ispitire,
Noian de ani și zile, vasal la rele am fost
Necântărindu-mi fapta, trăind în amăgire.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre zbor
- poezii despre mântuire
- poezii despre frunze
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
Citate similare
Spre Tine, Doamne
Spre Tine, Doamne azi ridic
Cu umilință glasul meu
Și-n chip de rugăciune-Ți zic:
- Ajută-mă, că-mi este greu...
Greșit-am, Doamne peste fire,
Greșit-am la pământ și cer,
M-am complăcut în amăgire
Dar în iertarea Ta încă mai sper!
Asemeni cu tâlharul de pe cruce,
Îmi recunosc în ultim ceas căderea
Și Te implor, Iisuse dulce,
Să-mi dărui cum știi mângâierea...
poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre iertare, poezii despre crucificare, poezii despre cruce, poezii despre ceas sau poezii despre cadouri
Eterna căutare
Spre Tine urc a trudei mele roade,
smerită, în genunchi, mă voi ruga mereu.
Te caut și-n văzduh, și-n piatră, și în soare,
în tot ce ai zidit chiar dincolo de timp.
Am înțeles că nu e-ngăduit
nevrednicului om prea mult să scotocească.
Chiar dacă îndoieli mă rod, mă chinuiesc
nu-nseamna, Doamne că hulesc.
Am curățat grădina sufletului meu
și-n ea am semănat grâu mult
cu chipul Tău pe bob de aur
Deschide-mi poarta, Prea Slăvite,
primește-mă la masa Ta
și marea taină mă lasă
în față s-o privesc.
Pe drumul îndoielii nu-ngădui să pier,
mă prinde-n paza Ta pentr-o eternitate.
Ceresc Părinte-Ți mulțumesc,
eu știu că ești aici din vremi îndepărtate,
dar rogu-Te fierbinte, chiar dacă mult greșesc,
când voi desface mâinile din rugă
în palmele-mi fierbinți
un semn vrea să găsesc,
că poate setea mi se-alină.
Eu sunt ulcica Ta de lut,
Te rog să pui în ea lumină.
poezie de Mariana Dobrin din Lacrima din rugăciune (aprilie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre smerenie, poezii despre mâini, poezii despre mulțumire, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre greșeli sau poezii despre curățenie
De vreau să fiu iertat
E ceasul de-ntâlnire cu bunul meu Iisus
Când voi mărturisi nevrednicii, păcate,
Stau în genunchi, iar gândul mi-e supus,
Doar sufletul palpită, din aripă se zbate.
Sosi-ta vremea scrisă pe fruntea înserării
Și Domnul e la ușă, așteaptă să-i deschid,
Ridic smerit o cruce a rugii și-ascultării
Ca să alung din preajmă pe veliar perfid.
Mă-ntreb Iisuse Bun, ce bine Ți-am făcut,
Am stat flămând și gol vreodată pentru Tine?
Am mers desculț prin spini cu sufletul tăcut,
Gândind mereu, cum să-ți slujesc mai bine?
Dar din adânc, conștiința, mă mustră fără milă
Și-mi strigă drept în față cât sunt de fariseu,
Mi-arată calea dreaptă și-o viață mai umilă
De vreau să fiu iertat de Bunul Dumnezeu.
Am sufletul, Iisuse, pe-o margine de hău,
Căci sunt smerit pe-afară, dar înăuntru-s gol,
Mă laud cu credința, însă am gândul rău
Și-alerg să fac păcate dând lui Satan obol.
Nu mă lăsa să pier, că neagră mi-e cămașa,
Ascultă-mi ruga mută și fii mereu cu mine,
Te rog, Iisuse Doamne, să nu îmi spune așa:
"Adevăr zic ție, nu te cunosc pe tine
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre religie, poezii despre prăpăstii, poezii despre negru sau poezii despre laudă
Nevoie am de tine, tată
Îmi mai este dor de-o zi,
De-o zi ce-a fost, și nu mai vine...
Și știu c-aproape nu-mi poți fi,
Și știu c-aproape nu-s de tine.
M-ai părăsit de copiliță...
Eram micuță, te iubeam...
Și nu credeam că-i cu putință
Peste-o zi să nu te am.
Aveam planuri performante
Ambii de realizat,
Însă tu-ai uitat de toate
Și-n altă lume ai plecat.
Am nevoie-atât de mult
Să te am și azi cu mine,
Să te văd, să te ascult
Și să fiu mereu cu tine.
Cinci ani aștept doar să-ți văd chipul
În zile mari și-n nopți târzii,
Dar am înțeles cu timpul
Că te-ai dus și nu mai vii.
Ai lumea ta eternitate,
Eu lumea noastră o mai am,
Dar inima în piept îmi bate
Când fulgii îmi lovesc în geam.
Știu că vin din cer, din zare,
Poate tu chiar mi-i adii...
Când simt pe creștet fulgul moale
Poate cu mâna mă mângâi...
Poate azi tu zbori prin stele,
Mă însoțești când îmi e greu,
Îmi împletești în drum mistere
Ce nu le înțeleg nici eu...
Mă ridici la culmi înalte
Și-mi dictezi chiar orice pas,
Să deschid uși neumblate
Pentru visul meu de azi...
Îți mulțumesc că ești cu mine
Și mă-nchin spre-ntreaga soartă,
Dar nevoie am de tine,
Să fii și azi cu mine, tată!
Să mă cuprinzi la piept fierbinte,
Să-mi oferi un sfat în dar,
Să mă alinți ca un părinte
Și să mă cerăi de-i necesar...
poezie de Diana Enachii (5 aprilie 2005)
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre visare, poezii despre tată, poezii despre sfaturi sau poezii despre noapte
Nedoritul zbor
Durere port în suflet și-o rugăciune mută
Privindu-te cum zaci în somn neiertător,
Aș vrea să fiu cu tine în lumea-ți neștiută,
Să te întorc degrabă din nedoritul zbor.
Încerc să te găsesc pe țărmul fără nume,
Să-ți oblojesc o rană ce încă sângerează,
Mă lupt cu aripi negre, năluci din altă lume
Privind icoana care tăcută stă de pază.
În drumul meu răsare o poartă ferecată
Pe care o deschid cu fluviu din privire,
Sunt pentru-o clipă-secol de lacrimi înecată,
Dar știu că nu am vreme de altă tânguire.
Paharul deznădejdii îl sparg de un hotar,
Luptându-mă din greu cu piatra de-ncercare,
Am să-ți aduc potirul, să bei din sfânt nectar,
N-am să te las nicicum să zbori spre altă zare.
O, Doamne Milostive, speranța-n Tine am pus
Trimite acum, de-ndată, lumină peste noi,
Dă-i vindecarea sfântă celui de boli răpus
Și cheamă-ne la ceruri odată pe-amândoi.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre medicină
Mi-e dor de trăirea primului sărut
Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.
Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.
Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.
Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viața ce se scurge,
Mă-ntorc....
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre plâns, poezii despre ochi, poezii despre minute, poezii despre inimă sau poezii despre dor
Iertare
Ne iartă, Doamne Sfinte! Un suflet de păgân,
Tu-l cerți și-l faci cuminte și-l slobozești la sân.
Te-ai frânt întru iertare, dar nu ne-am cumințit,
Cu toate astea, Doamne, Tu veșnic ne-ai iubit.
În piept un clopot bate și rugile vuiesc,
Aștept din înălțime, de-acum, un semn ceresc...
Căci clocotim în lacrimi. Tu unge-ne cu mir
Și fă să înceteze durerea noastă!- Amin!
La Crucea Ta adesea ne-am aplecat în rugi...
Cu noi în noaptea asta, Tu roagă-te și plângi!
Oprește boala care în ușa vieții bate,
Nu ne lăsa Iisuse pe drumul către moarte!
Știu că greșim adesea și plângem totodată...
Prea Bunule Iisuse, te rog smerit, ne iartă!
Se-ade plânsul Maicii. Când Tu ai înviat,
Ai regăsit în noapte o lume de păcat.
Adu și azi cu Tine Lumina Învierii!
Iertare și iubire. O lacrimă de stea,
Lucească-n întuneric, căci prin a Ta iertare,
Iubitule Iisuse... și noi vom învia.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre întuneric sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Calea spre Tine
Calea spre Tine, Doamne, devine calvar.
Mă rog în tăcere,
În chilia sufletului devenită altar.
Durerea faptelor mele încă apasă.
Am sânge și răni puse la masă.
Iubirea de semeni
Mă ridică o treaptă mai sus.
Îl strig pe Iisus!
Am lacrimi în mâna cu care mă-nchin.
La Tine, Iisuse, în lacrimi revin.
Mă iartă, mă iartă, Iisusule blând!
M-am născut păcătos pe pământ...
Altfel, cu trupul în cuie bătut,
Voi pleca.
M-ați pierdut?!
Mă iartă Iisuse! Rămâi în inima mea!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge sau poezii despre naștere
Durere de mamă
Ziua pleacă, noaptea vine
Dorul greu tiptil revine,
Mă așez oftând la masă,
Gânduri negre nu mă lasă.
Doamne, cu ce Ți-am greșit,
De-am ajuns un om sfârșit?
De ce pruncii mi-au plecat
Spre un țărm îndepărtat?
Sufletul mă doare-ntr-una
Și-n trăiri bate furtuna.
Nu mai știu de ei nimic,
Doar la cer, ochii-mi ridic,
Rugi șoptesc și mă închin
Să-i ferești de rău și chin.
Puii mamei, dragi feciori,
Când vă strig mă trec fiori,
Cât aș vrea să vă mângâi,
Să vă pup, să vă răzgâi,
Cum făceam odinioară
Fără lacrimi și povară.
Adu-i, Doamne, mai degrabă,
Căci îmi e suflarea slabă,
Fie, Tată, pentru-o clipă
Să-i alint cu-a mea aripă,
Apoi, Doamne, pot să zbor,
Sus pe-o stea fără de dor.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre sfârșit sau poezii despre răsfăț
Eu cred în Tine, Doamne
Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârșit mă duce- n Rai!
Eu cred în Tine Doamne! Știu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!
Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...
Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!
Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieții mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....
Eu cred în Tine Doamne-acum
câștigat de-a Ta Iubire,
căci o viață-i orișicum,
dar cu Tine-i fericire!
poezie de Ștefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre văi, poezii despre vânt sau poezii despre stele
Nu ne fi, Doamne, străin...
Doamne, înaintea ta,
Nu suntem demni de a sta,
Când păcatul ni-i prea greu,
Și-n suflet avem un șteu.
Asta simt, asta și spun,
Când cu vorbe de nebun,
Te împroașcă cu noroi
Câte unul dintre noi.
Dar Tu știi, Doamne, Tu știi,
Că suntem ai Tăi copii
Deși viața uneori,
Ne împinge la orori.
Și alunecăm atunci,
Spre întunecimi adânci,
Iar la tine revenim,
Când doar de durere știm
Și mă rog la Tine iar,
Pentru cei ce n-au habar,
Din ce cupă cu venin,
Beau puțin câte puțin
Uitând că astăzi trăim,
Dar mâine? Unde-o să fim,
Dacă Tu ne vei certa,
Și ne vei îndepărta.
Greșim, Doamne, da, greșim
Dar uite cum ispășim,
Când doar boală-i peste tot
Și nu-i niciun antidot...
Pune-Ti mâna iar pe noi,
C-avem lacrimi în șuvoi,
Și-i paharul mult prea plin,
Nu ne fi, Doamne, străin!
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre nebunie sau poezii despre durere
Al cincilea anotimp
Nu sunt păcătoasă, Doamne,
Dar am păcătuit.
Ingerul ce mi l-ai sortit
Nu mai e alb
In curcubeu l-am vopsit.
Am greșit, m-a iertat
Si iar am greșit.
Acum, prea de tot ostenit
De netihnă și de rușine,
Se ascunde de ceilalți îngeri în mine.
S-a dus primăvara,
E zăpușeală și vine vara.
Pe îngerul meu
Intemnițat la mine in vine
Aș vrea să-l las
Să se întoarcă la Tine.
Să-l ierți Doamne
Si înapoi să-l primești!
El nu e vinovat,
Prin cotloane lumești
Eu l-am ademenit,
L-am purtat pe cărări întortocheate
Făcând din șoapte urlet, din zi noapte,
Cu vanitatea mea l-am otrăvit,
Amăgindu-l pe el, pe mine m-am mințit,
Mi-a fost de mine milă pe el l-am umilit,
L-am pus la încercări nenumărate
Si bune și rele, și gânduri și cuvinte și fapte.
A fost, cum doar Tu știi, și rău și bine.
S-au dus primăvara, vara,
E umezeală și toamna vine.
Ingerului meu vreau să-i fiu înger, Doamne,
Să-l las să Ti se-ntoarcă-n cer.
Vreau să-l despart de păcat, să-l dezleg de jurământ,
Si, cum m-a învățat,
Am să Te rog, am să aștept și-am să sper.
Am să mă așez pe pământ
Intr-un culcuș de frunze aurii
Si-am să-mi desfac bluza,
Apoi pielea, apoi coastele,
Am să-i scot din mine aripele,
Am să le spăl cu lacrimi,
Am să le usuc cu răsuflarea,
Am să le mângâi, am să le cânt.
Am să îi spun că m-am mărturisit,
Că m-ai auzit, că m-ai ascultat, că m-ai iertat,
Că poate să mă părăsească liniștit.
Am să mă învelesc apoi încet
Cu multe frunze ruginii
Si-am să sper și-am să aștept să mă auzi și să vii.
S-au dus primăvara, vara, toamna,
E de-acum frig și vine iarna.
Când frunzele se vor chirci
Si fulgii-mi vor intra sub bluză
Si sub piele și sub coaste,
Nu ca zbaterea de aripă
Ci ca un pumnal ascuțit,
Voi ști că l-ai primit, Doamne,
Pe îngerul meu ostenit
Inapoi în cetele Tale,
Iar albul zăpezii
Va fi umbra tremurătoare,
Sub mângâierea Ta,
A aripelor lui străvezii.
S-au dus primăvara, vara, tomna, iarna...
Din cotloane cerești
Mâna Ta hotărăște
Al reînvierii răstimp:
Ca mereu eu întârzii, mângâind zăpada
In al cincilea anotimp.
poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre alb, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă sau poezii despre rușine
Deschide-mi o fereastră
Deschide-mi o fereastră către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu,
Mă ostenesc să te ascult mai bine
Și când mă rog mă rog la Dumnezeu.
Sunt o făptură mică neînsemnată -
O gâză într-o lume de povești -
Dar mă mândresc că am în cer un Tată
Că Tu ești Tatăl meu și mă iubești.
Așa cum sunt am fost creată-anume,
M-ai modelat cu palmele din lut,
Mi-ai dat un trup și-apoi mi-ai dat un nume
Și-n toate după Tine m-ai făcut.
Mi-ai dat iubire și mi-ai dat credință
Că voi ajunge iar în casa Ta
M-ai învățat că totu-i cu putință
Că nu-i nimic ce Tu nu poți ierta...
Deschide-mi o fereastra către Tine,
Ascultă-mi rugăciunea, Domnul meu
Apleacă-Ți îndurarea peste mine...
Sunt doar un om, dar strig la Dumnezeu...
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mândrie sau poezii despre Dumnezeu
Deschide-mi ușa
E timpul când colinda dulce își cântă lerul
Cum ciocârlia înspre cer și-înaltă trilul său...
Doar pentru mine cerul astazi și-închide poarta,
Mantia norilor mi-ascunde astăzi dorul greu.
E seara sfântă de colinde, dar ce durere-n suflet,
La tine la fereastra, colindul am venit să-ți cânt.
Colinda strămoșească, la fel ca lacrima, azi curge,
Căci astă seară plâng, amar îmi este sufletul...
Azi bucuria mi-e departe, tristetea-n inimă apasă,
Tot mai amar și mai sărac, Crăciunul este fară tine.
Primeste-mă în casa sufletului tău, mi-e frig iubire,
Cu caldul brațelor, cuprinde-mă, că-mi este dor...
Nu vreau să plâng în astă seară, e seara lui Isus
Dar cum să fac? Tu ești departe, doar gândurile, nu ajung.
Doar amintirile-s la tine, alintă-le cu glasu-ți lin;
Tristețea să-mi alungi, la piept să mă cuprinzi.
Deschide-mi ușa, să te colind în astă seară am venit,
Lumina sfântă de Crăciun, îmi poartă dorul ce mă arde.
Că nu mai știu demult, ce este aceea sărbătoare...
Nu știu nimic fără de tine, cât imi doresc a fericirii cale.
Fii tu steluța mea albastră, pe cerul nopții mele triste;
Lumina în inima tu să-mi aprinzi, să știu că nu visez.
Când magii vor porni, cu daruri, în drum spre Betleem,
Și-or ninge fulgii reci pe suflet, spre cer o să privesc.
Tu știi cât îmi doresc să fiu acasă, de ani de zile nu ajung,
Și sărbătorile-s amare, departe de tot ce nu-i român.
Te-aștept in visul meu de noapte, de mine tu să-ți amintești
Și poate te transformi în moșul, ce poartă daruri azi la toți.
Dar mie daruri nu-mi aduce, fii darul meu, de poți
Tu inima să-mi porți iubire, să am pe lume azi un rost.
Când îngeri cânta-n ceruri fericirea, că s-a născut Hristos,
Eu plâng... și cânt colinda tristă, căci știu că mă aștepți.
poezie de Maria Nedelcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun sau poezii despre tristețe
Rugăciune
Doamne, Te iubesc nespus,
și aș fi tare întristată
acum, pentru timpul dus,
dacă n-am fi laolaltă.
Mi-a trecut al vieții rost
copiii, mari, au crescut,
fă-mă, Doamne, cum am fost,
ca s-o iau de la-nceput.
Privește, Doamne, la noi
cei cu amar de ani în spate
și dă timpul înapoi
depărtându-ne de moarte!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre moarte, poezii despre declarații de dragoste sau poezii despre creștere
În străinătate
Dorurile mele-s multe!
N-are cine să le-asculte,
Că-s plecat demult, în depărtări.
Numai dorul mi-e aproape
Aici, în străinătate,
Chiar și el se pierde printre zări.
Am plecat plin de nevoi,
Dar cu gândul tot la voi,
Să cutreier lumea-n lung și lat.
Unde-am fost, am dat de chin,
De lacrimi și de suspin,
Zile bune tot nu am aflat.
Tare m-aș-întoarce-acasă,
Dar n-avem pâine pe masă,
Și mă doare de copiii mei!
Inima îmi este scrum,
Dar nu mă pornesc la drum,
Voi munci din greu doar pentru ei.
Cât mai pot, și sunt ființă,
Nu îi las în suferință,
Că nici tatăl meu nu m-a lăsat.
Acum sunt prea mici, e greu,
Știe numai Dumnezeu,
El secretul vieții mi-a aflat.
Mă ajuta zi și noapte,
Că-s străin și sunt departe,
Doamne, pentru toate-ți mulțumesc!
Ține-mă tot în putere,
Nu doresc multă avere,
Doar copii, Doamne, să mi-i cresc!
Și nici bani nu vreau prea mulți,
Dar să nu umble desculți,
Că nu pot să-i știu în suferință.
Nu vreau mult, nu sunt avar,
Vreau doar strictul necesar.
Mulțumesc că am a ta credință!
poezie de Nicanor Casandruc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre suferință, poezii despre secrete sau poezii despre pâine
Alină-mi inima
În miez de zi stau și oftez,
gândindu-mă la tine
cât mor de ciudă
nici nu știi,
că nu sunt lângă tine...
doar tu ești și vei fi mereu,
iubirea mea cerească,
cu tine vreau sa fiu legat,
să fii a mea mireasă.
Să te iubesc în orice clipă
din zi sau chiar din noapte
chiar dacă clipele se pierd,
speranța mea nu moare,
eu am să stau și am s-astept
să vii cu al tău soare,
să vii în viața mea te rog
în lipsa ta,
sufletul meu,
aproape, moare.
Nu vreau nicicând să mă gândesc
c-am să te pierd vre-odată,
că n-ai să vrei să mă iubești
asta-i durerea mea uitată,
și chiar de-ar fi
să vrei, să nu mai fii cu mine,
să știi că am să mor încet,
pierdut în cer,
pierdut de tine.
Ochii mei de i-ai avea,
să vezi ce văd și eu,
să vezi când nu te văd tot timpul,
să știi cât mi-e de greu,
și sufletul-mi de l-ai avea,
să simți ce simt și eu
să simți când nu te simt tot timpul,
să știi,
că fără tine,
îmi simt sufletul greu.
Și lacrimile-mi curg ușor
stingând durerea mea,
te rog vino înapoi
te rog,
alină-mi inima.
Aș vrea să plâng mereu,
să plâng de fericire
știind că tu, de tot ce-i rău
tot timpul ai să ai neștire.
Te vreau tot timpul printre nori
să zbori, să razi cu mine
Eu te iubesc și nu-i ușor
să-ți spun ce simt eu pentru tine
Dar în curând eu voi scăpa
de-a mea parte întunecată
și-am să te rog oficial
să fii a mea mireasă.
poezie de Eduard Palade (23 decembrie 2010)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre uitare
Dă-mi, Doamne, o durere!
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
Nu ți-am cerut prea multe
Când m-am rugat la tine
Prin locurile culte
Ascunse-adânc în mine.
Nu ți-am cerut palate,
Nu ți-am cerut o pâine,
Voiam doar sănătate,
S-apuc ziua de mâine,
Iar tu, din bunătate,
Mi-ai dat atâtea zile;
Le-am irosit pe toate,
Făcându-le sterile.
Te rog, mai dă-mi o șansă,
Oricât ar fi de mică,
Să pot intra în transă,
Și chiar în miez de frică,
Să văd iar universul,
Cum se desparte-n două,
Și să primesc chiar versul
Din ochii tăi când plouă.
Dă-mi, Doamne, rațiune
Dincolo de simțire,
Și lacrimi, poțiune
Cu gust de nemurire,
Să simt cum bate vântul,
Să simt cum curge apa,
Să simt plângând-pământul
Când se-adâncește groapa.
Să simt întreaga lume
Cum o ating cu mâna,
Și-n valul fără spume
Să-mi limpezesc româna.
Dă-mi, Doamne, frenezia
Și dorul cu suspine,
Când vine poezia,
Să mă gândesc la tine,
Dă-mi, Doamne, o durere,
Dar să nu fie moarte,
Și-oleacă de putere,
Să scriu încă o carte.
poezie de Ionuț Caragea din Eu la pătrat, ediția a II-a (2020)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sănătate sau poezii despre ploaie
Zidire
Zidită-n liniștea credinței,
Trup întru trupul lui Hristos,
Sunt parte din calvar și prețul
Durerii mele-i de prisos.
Sunt crucea peste care pașii
Atât de aspru judecați,
Mai calcă peste trup de lacrimi...
Să mă opriți, nu încercați!
Îmi plec genunchiul... Rugi străine
Mă cheamă. Inima mi-e grea,
Iertarea nu mi se cuvine!
Porunca, Tatăl îmi va da.
Din lanțuri voi slăbi prin moarte
Și gândul către Dumnezeu
Va trece sufletul prin moarte...
Născut prin lege fariseu,
Jurând pe falsele credințe,
Adeseori m-am întrebat
De-am să-mi plătesc amar greșala...
Acum Tu, Doamne, m-ai iertat!
De-acum, biserică creștină
Altar voi fii... Mă iartă, dar!
Și mă-mpresoară cu lumină
Spre a renaște-n duh și har!
Sunt candelă... Cu mir sfințește
Iertarea sufletului meu!
Întinde-ți brațul către mine
Doamne! Nu mă lăsa la greu!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism sau poezii despre plată
Mă uit în ochii tăi
Mă uit în ochii tăi, iubito,
Care de lacrimi și durere sunt plini,
Inima în mine plânge,
Trupul parcă mi-i pe spini.
Vreau să te întorc din drum,
Din drumul acesta, al despărțirii,
Dar totul e în zadar acum,
Căci s-a stins în tine flacăra iubirii.
De-aș putea să întorc timpul înapoi,
Să fim iarăși tu și eu,
Tu să fii o floare între flori,
Eu soarele tău.
Dar viața acum îmi pare un infern,
Fără tine, frumoasa mea,
Acum nici de moarte nu mă tem
Te rog, te rog nu mă lăsa!
poezie de Vladimir Potlog (9 iulie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre flori