Apoi se făcuse liniște
oamenii se contraziseseră
schimbaseră nu știu câte
definiții ale sensului
ale absurdității
începuseră cu sfârșitul
tot continuaseră...
întorseseră pe față și pe dos
alcătuirea vremii
sentimentul
dâra de Dumnezeu
păstrată
după unii
într-o cheie... într-o parolă
cuvântul sesamic cu deschidere la frumusețe
într-o durere muzicală de pasăre introvertită
compunându-se-n solitudine... spuneau alții
copacul se dezagregase
siluete golite își alergau necontrolat umbra
din masa de cristal incrustată cu foșnet de magnolii
rămăsese cubul de gheață
rictusul fetusului avortat
habar nu avuseseră ei vreodată
să trăiască Iubirea.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre singurătate
- poezii despre sfârșit
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre gheață
- poezii despre frumusețe
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Fericiții
colțul acela
în care iarna ajungea mai greu
găseai constant câte o creangă înflorită
câte o ceașcă rozalie cu aburi
lumina își depășea complexul depărtării
umilă se așeza la masa încropită de noi
într-o deschizătură de salcie
într-o inimă
ne tot adunam
veșmintele noastre lăsau se se vadă
mersul albastru în burta noroiului
parc-am fi fost frați
și moartea...
spectacolul se derula diafan
pe îndelete se așeza bruma
tot așa se desprindeau frunze
ca într-o lume veșnic pe cale
de a se naște
eram bucuroși asemenea unor copii
care tocmai își ridicaseră sălașul
în brațele uriașe ale stejarului
ne obișnuisem cu micul noroc
învățasem altfel să trăim frica
nu ne feream ne mângâiam rana
durerea cobora din sângele nostru
în Dumnezeul darnic
fericiți rămâneau
cei care nu văzuseră
dar!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre sânge
- poezii despre stejari
- poezii despre noroc
- poezii despre naștere
- poezii despre moarte
- poezii despre inimă
- poezii despre iarnă
Bilanț
copacul cu care n-am vorbit o vară întreagă
și omul pe care nu l-am copilărit
preț de mai multe veșnicii
continuumul acesta în care am intrat
și am rămas neînstare să mă delimitez
cu mâna dreaptă în iarba stângă
și ochii pierduți într-o pasăre
înotând subteran gândurile prăbușite
ale eroului devenit saltimbanc
în era năpădită de vocația nimicului
[timpul intra în subtilități când eu
optam pentru privirea de ansamblu
din răsputeri încercând să mă furișez]
în sfârșit poemul pe care l-am scris
într-o doară la o masă a nopții
cum într-o doară cineva pentru mine a decis
galbenul la rochia de vineri
fluturii de la nasturi... pe scurt:
2 pastile mentolate într-o apă-cu-vis...
și când am început să te iubesc... când te-am alungat
de față erau copacul cu care atâta neiubire păstrasem o vară
și omul îndelungat așa de îmbătrânit că tot privindu-se
a hotărât o clipă să moară în afara lui Dumnezeu
încă îmi caut dreapta în stânga dintr-o iarbă
și felul în care pot pronunța di/mi/nea/ță în mod diferit
ca și cum astfel mi-aș oferi argumentul
pentru viață
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înot, poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre timp sau poezii despre rochii
Îndepărtare
[file de jurnal afectiv]
într-o altă viață voi fi pasăre
la toate ferestrele mângâiate cândva
îmi voi așeza cântecul aproape-amintindu-mi
într-o rătăcire/ într-o neliniște... într-o așteptare
când se vor fi oprit ceasurile ca pe spectacol
floarea își va crește înțelepciunea personală
cu filosofia lor argintie și fragedă
gâzele vor acoperi rănile și pământul
răsucirea aceasta a ta înspre mine
punând în primejdie cosmosul
ca de orbire voi piguli ochii trecătorilor
într-o atingere tandră-fantomatică
se va apropia orizontul în fâlfâit vocalic
iertându-mi lipsa de stare... nepotrivirile stranii
la cumpăna destinului
voi pune semn
mâinile-ți vor fi încătușate
vei crede... de mine...
nostalgia va face cuvintele să izbească
intrată în tăcere
voi fi pasăre...
nu vei ști tu
să ajungi
la mine.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre înțelepciune, poezii despre tăcere, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre reîncarnare, poezii despre pericole sau poezii despre ochi
(in)eficient estival
mă pândești constant
habar nu ai
cum fiece dimineață îmi trece cu sfințenie
printr-o grădină
printr-un miracol
de unde și dâra aceea inefabilă
ca și cum o magnolie și-ar elibera sufletul
nelăsând niciun mort în urmă
intrată în alura mea personală
în interioare cu deschidere amplă
această parfumerie naturală
cu vitrine și cristal
ochii mei potrivindu-și adâncimea
în tentativele cosmice ale mării
doar în aceste felii proaspete de pepene roșu
în boabe de struguri și brioșe cu frișcă
zgomotul muzical al sălciilor!
briza!
numai pașii de balerină
frustrând timpul
atât de greoi... de uituc
în trecerea lui
mă pândești constant... mă pierzi
nu ai cum să intuiești
rudenia mea de sânge cu levănțica
cu grămăjoarele de vanilie izmulițe esențe și carmine... busuioc cyclamen pătrunjel
apa aceasta primordială cu care îmi limpezesc fața
descotorosindu-mă de prejudecăți
empatizez cu poemul ierbii/ prelungesc verdele
dincolo de drumuri cu acces prohibit
o nălucă se strecoară!
[oamenii uită
să-și arunce
în dulap
hainele iernii
într-o jenă neputincioasă
sunt convinși că doar pielea
pielea lor poartă vina!]
mă pândești
transpiri
eviți contactul
cu tine
(in)constant
trudnic
salahor
încerci
să-mi numeri vârstele
omițând
că aici
nimeni nu îmbătrânește vreodată.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vârstă, poezii despre vinovăție, poezii despre verde, poezii despre suflet, poezii despre struguri sau poezii despre sfințenie
Lagăr
boala noastră avea să treacă
printr-o mulțime de faze
o spuneau oameni în halate aproape-albe
impecabil intrându-și în funcție
de frica unor iminente procese viitoare
da... avea să treacă
povesteau strămoșii cu chipuri imortalizate în ipsos
deloc aleator puse în ferestrele mimicilor noastre
saltimbanci desprinși parcă din SF-uri
din când în când se mai poticnea câte o pasăre / de nu va fi fost ursita
dama aceea de pică verde cu 10 minus la purtare și iubire ilicită
desculți purtând în sânge formule bizare
memoriile afective roșu-cu-dungi
ale nu-știu-cărei dihanii
am spart mai multe iluzii
am doborât timpuri
vremurile preistorice ale cârtiței
locul de unde întunericul își face curaj
să existe numai cu amintirea luminii
am purtat / am spart / am doborât...
până când am dat de lagărul nostru
personali într-o istorie atât de comună
de bunăvoie am intrat în cămașă de forță
se uitau cireșii
cuvântul acela rămas la jumătate de sens
că de ce noi? că de ce?
veneau / ne priveau / se recunoșteau pe ei înșiși
și parcă atât de diferit gesturile noastre dezlegau
înțelesurile propriului turn babel
atunci ei veneau... ne priveau...
își făceau cruce și-n sân își scuipau:
când e dragoste își face de cap
Necuratul
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre întuneric, poezii despre medicină sau poezii despre istorie
La (im)perfect
[file de jurnal afectiv]
se crease diversiune
oamenii purtau măști... aruncau
cu sentimente și confetti...
pe nimeni nu interesa propriu-zis
oprirea finală
trădarea trecea drept faptul divers:
nimeni nu intenționase pe nimeni să rănească
doar clipa!
clipa asta!
își revendicase dramul de libertate
fățărnicia!
(se uitau păsări... ignorau transformarea fatală)
îți aminteai vag de mine
femeia parțial conservată
într-o poză digitală
ochii mei trăiau livresc copacul
brațele evocau combinația de escape-uri
(eram eu?! era alta!?)
încapsulată în rochie orange și dureri de gleznă
cosmosul meu începea în dreptul tentativei de luciditate
făcea înconjurul infinitelor incertitudini
ca pe ecran... jocul nostru se derula
un fel de-a v-ați ascunselea
de bună-credință legată la ochi
îți acordam credibilitate
habar nu avea muntele de prinosul meu
nebunia ta mă păstra aproape intactă
nu știam eu dacă din vanitate... dacă din vreo iubire...
între timp pierdeam sentimentul tragicului
întâmplarea imposibilă își redefinea înțelesul
când august pregătea noile căderi
nu se sfia pământul să îngroape
dame de pică
își făceau în trombă intrarea
răsuflau gâfâit înăuntrurile
istoria se scria
în romburile vide
ale dresurilor-plasă
am resetat calea
drumul acela încercuit cu smochini și cu frică
preambul pentru eventuale înclinații estetice
asprimea vegetală îmi desăvârșea simțurile
fetiță, formatam coloană infinitezimală
lanțul desfășurându-se
de la mine spre mine
în văzul unei lumi năpădite
daliile înfloreau marginea șoselelor
în praf aceeași apă preschimba chipurile
unica memorie afectivă incrustată în biserici
într-o despietrire de stâncă
mi-am regăsit locul
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre șosele, poezii despre trădare, poezii despre tragedie, poezii despre stânci, poezii despre smochine sau poezii despre simțuri
Agonie
oamenii ăștia subetajați plimbându-se
în cămașă de forță... într-o lesă
prin fața ferestrelor prăbușite
dintr-o inimă
cu amintiri parțiale și spasme
bâiguie prin albul tristeților de magnoliu
această rămânere în tăcere ca-ntr-un surghiun
din care numai iubirea te scoate
ei pun un fel de afișe
automat își conectează
golul tâmplelor
la surzenia mută
a cuvântului
nu îndrăznesc
să aprindă lumina
nici s-o stingă
pentru totdeauna
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre cămașa de forță, poezii despre cuvinte sau poezii despre alb
Manifest
toate zilele-acestea în care
nu gândesc / nu simt
în cuvinte
îmi revendic hrana
instinctual / preistoric / onomatopeic
orizontalitatea își înalță
propriul munte
propria legislație
mă privești abstract
aproape îngrozit
[nu știi dacă și mâine...]
îmi iau
porția de lucruri
vitale
în ritmul sângelui
asezonat
la desenul rupestru
o femeie pe cale de a se naște
marea așteptându-și luna
în aer
ca într-o stâncă
decupez iubirea
compusă
din rochia mea albă
cu măduvă multă desprinzându-se
din seva cosmică
scăpată de îngeri
la izgonirea din raiuri
decretez:
Sentimentul!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viitor, poezii despre ritm sau poezii despre rai
Restanțe
ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireș
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!
! tramvaiul 12 își schimbase radical traseul
tu rămâneai
undeva la granița aceea
imperceptibilă uman
dintre văz și irealitate
nu știu dacă voiam cu orice preț
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui
nu mai știu...
o doamnă în vârstă își făcea loc printre copaci
de nu vor fi fost oameni!?
nicio bancă liberă!
vietăți preistorice revendicau simțurile când
caruselul a început să împrăștie cu amintiri
toate aceste memorii atemporale ale cosmosului nenăscut încă
neputincios nutrind nostalgia lui pentru iubirea care avea să-l germineze imperfect
chipul meu îți rămânea
într-o lumină plină de irealitate
și ziua de azi nu începea cu stol de porumbei
nici nu se încheia în dreptul intenției de continuitate
între noi
se consuma supermarket de inutilități
bonsai din plastic cu livrare en gros
lalele de Grecia învelite din indiferență
cu mâini grăbite de femeie ancorată... nu aici
până și chipul copilului de viu împăiat într-o vitrină...
numai un destin care ne excludea
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vrăbii sau poezii despre tramvaie
Iulie
[file de jurnal afectiv]
nu-mi amintesc iubirea
intuiesc numai siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice cu inima zornăindu-le
silențios în ritm cu fuga discretă a șopârlelor verzi
oprindu-se mai apoi cât să treacă o pasăre
timpul are o genune pe față
cuibul dropiei rătăcindu-și privirea
într-o lume imortalizată...
eu îți arăt oameni
lucrătorii aceștia cu ziua
pălmașii... robii
nu vezi nici măcar
« batic galben »
franjurile își derulează întâmplarea
peste coline... peste podețe...
peste indiferențele astea ample sfidătoare
în absență o mare
își deschide înțelesurile
șosele încinse curbează visul
ziduri forestiere... călători sau intruși
rumegușul... țepii drumului... coroanele
toropite de singurătate
spicele îmi ating respirația
o copilărie uitată se apropie
obrazul meu lipit de geam roz-translucid
roz-translucid... aproximativ rece
dându-mi cumva senzația de viață
în această alunecare continuă
vara își împinge hotarele
la prima... poate un tramvai
poate... o iluzie
peisajele trec goale
spui că mă iubeai... că încă...
intuiesc numai
siluetele contorsionate
ale culegătorilor de spice.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sclavie, poezii despre visare sau poezii despre uitare
Și acum ce rămâne?!
iubirea în învelișul trădării
trădarea în ascunzișul celeilalte?!
doar spaima enormă a omului omițându-și Dumnezeul?!
și câte sentimente rămase la stadiul de proiect
acaparate în nesăbuita lăcomie către altceva!
niciun păcat prea mare! nicio deziluzie!
florile își schimbă chipul în nevăzutul ochilor noștri
nopțile se lasă autoritare / în lăuntrul lor cutremure
ne desprind alcătuirile / înainte de orice dimineață
un lup ne mușcă isteric din intimitate
îi încurajăm mușcătura într-o orbire a lumilor
ce n-au să vină preceptual vreodată
și totuși! cineva posedă o firavă memorie afectivă
galben tramvaiul atenționează un foișor:
2 suflete gata cândva să explodeze!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încurajare, poezii despre spaimă, poezii despre schimbare sau poezii despre noapte
Homo viator
el intra
într-o lume deposedată
ca un automat își verifica ora
să nu bată la ochi
își trecea degetele
prin centrul deraiat
mima
5 noiembrie a. c.
prezența în fața cinema-ului desființat
apropierea Crăciunuui
fantastica împăcare cu sine
cu marele rest
cu... Ea!
își binecuvânta
geamantanul îndesat
sipetul argintiu
vraful de filosofi
telefoanele continue
facebook-ul voice changer-ul
cele 2 plus 5 plus încă 7 plus încă 9....
adrese.... "personale" cu parole cu tot...
încurca... cineva îi tot spărgea contul!!
îi furase chiar și numele grandios
circumstanțial își schimba opiniile
despre adicții
adâncit când oblic mai mult paralel
pescuia exotic în frac pe malurile pictorului impresionist
căruia nici prin cap nu-i trecuse vreodată că un cineva
avea să-i umple peisajul
cu-n gol adevărat
își cumpăra casă la curte
cu mansardă și acoperiș în 2 ape
cultiva gardenii se-ntreba de ce nu fac
semințele iarbă?!
avea să renunțe la banca din față
poate și la ploaia de vară
la ropotele albe ale narciselor
în furișarea lor către om
ce-i drept
începuse să-i placă suspect de mult
Nietzsche...
traversa
el era
singur!
singur de tot!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre telefon, poezii despre ploaie, poezii despre pictură, poezii despre peisaje, poezii despre ore, poezii despre narcise sau poezii despre filozofie
* * *
ora aceasta nu știu dacă privilegiată
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu
așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al vremii
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sacrilegiu, poezii despre nefericire, poezii despre mâini sau poezii despre indiferență
Utopia iubirii
într-o parte a lumii
mă așteptai fără a ști
că nu sunt
încă
eu nu știam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei
erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre idei sau poezii despre gânduri
Acum că Dumnezeu nu mai este
se face valea asta adâncă poate
un povârniș al sufletului personal
opunându-se vieții
această formă negativă de relief
pe care în primă instanță o iei
drept locul primordial
nu-i vezi
nu vrei să-i vezi
nu ai cum să-i vezi
tentaculele ochii prădătorului ca la carte
pe marginile tunelului siluete stranii
mimici schimonosite cine știe dacă de durere... de frică
sau dintr-un spasm survenit pe fondul
deposedării de sine?!
nimeni nu pare a crede în vreun loc cu verdeață
și tu stingi
stingi cu premeditare din convingere din vocație
toți mugurii penibili care într-o naivitate crasă începuseră
să facă pe luminătorii
ieși în rând cu ăia pe care odinioară
îi arătai cu degetul că ce ai dracului sunt cum de-or putea
să ignore să calce să scuipe să uite să ucidă să-și tacă
mârșăviile tot nimicul
eroină a ta
îți simți bubele hidoase
copii dezgoliți trăind cu spaima renegării
agățându-se de o fiară ca de mater dolorosa
recunoscători înfrumusețându-ți diabolic chipul
chipul tău de zeiță păgână
cu sfințenie moștenit
de la trufașele străbune
pe care fără să pregeți în cuvânt de foc
îl vei lăsa moștenire.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moștenire, poezii despre văi sau poezii despre recunoștință
În gol
viața continua să se deruleze
de mult se difuzase episodul final
nu mai simțeam nici măcar oboseala
exasperarea de a repeta una și aceeași temă
repetiția dilua simțurile
sentimentul primejdiei
o mână uriașă frământa vocile
amesteca trupurile
de aceea poate narcisele își pierduseră
apartenența la clasa filelor albe
portocalii înfloreau inodor
într-un manual alterat
de trecerea degetelor și a timpului
văzută dintr-un tablou
viața era cântecul monoton la flașnetă
într-o după-amiază nenumită
în care deposedați de tragic
oamenii
ieșiseră la o promenadă
ne dezbrăcam eul ca pe haină
ieșeam insidios... ieșeam...
figurine alterizate aglomeram străzile
cu pași în reluare care nu scriau
mai nimic
poate doar
această iluzie fărâmițată
în care ultimele rămășițe
ale bateriei universale
ne făceau să părem
încă o vreme
vii.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre reluare
Când oamenii își pun voturile în urnă, ei sunt, de fapt, inoculați cu simțământul că își aduc guvernarea de partea lor. Apoi, acceptă, într-o oarecare măsură, că erorile lor sunt ale lor, că aberațiile lor sunt ale lor, și după aceea se revoltă împotriva lor.
citat din John Kenneth Galbraith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre votare, citate despre revoltă sau citate despre greșeli
* * *
casa asta a strigat
într-o singură noapte
cât strigă alții
într-o sută de vieți.
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii oameni cuceresc lumea, alții se plâng. Unii oameni își asumă responsabilitatea pentru tot ceea ce li se întâmplă, alții dau vina pe circumstanțele exterioare. Unii oameni găsesc soluții la orice probleme, alții se blochează în fața lor. Unii oameni visează și acționează pentru a-și împlini dorințele, alții se mulțumesc cu mediocritatea. Unii oameni se consideră învingători deoarece știu că doar de ei depinde calitatea vieții lor, alții spun că sunt victime ale destinului. Tu... din ce categorie faci parte?
citat din Ursula Yvonne Sandner
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învinovățire, citate despre visare, citate despre vinovăție, citate despre victorie, citate despre viață, citate despre responsabilitate, citate despre plâns, citate despre mulțumire sau citate despre mediocritate
Nu suntem aici!
încercăm pronunțarea cuvintelor
reușim partea infimă de început
restul este luat în posesie
de un fel de ape... de timp...
[arrière-fond... sugestie... sentiment impresionist]
ochii ni se adâncesc într-o prăpastie
gesturile devin frugale ca de anxioși
parcă eram într-o familie... parcă într-un supermarket?!
avem minima grijă să fim politicoși!
o sonerie sau un clinchet!
surpriza mimată a evenimentului antologic!
aerul acela de viață!
rochia apretată și alura de galben
silueta de-abia descinzând
cu iuțeala fericirii pierzându-se
în irealitate!
și foarte probabil
ne-am putea speria unii de alții
știm sigur că suntem frați!
reîncercăm pronunțarea cuvintelor!
*
oamenii aceștia noi!
dintr-un prezent fantasmagoric
obosiți de moarte în simularea neîntâmplatului
artiștii mediocri neînstare să se prefacă
pe scenă povestitorul rece
consemnând fără oscilații vocalice fără afecte
istoria în statistici exacte [pentru urechile cui?!]
nimic dramatic nimic care să impresioneze până la sânge
dusul la groapă ieșirea din utere trădarea din dragoste... mai-nimicul
... se crede pe scenă! habar nu are
cum despre el însuși altul povestește...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urechi, poezii despre surprize, poezii despre statistică sau poezii despre sperieturi