Lumina moale
moneda are un profil ambiguu
geamul clarvăzător nu mi te arată
undeva o exprimare tropotește torențial acoperind lumina
întunecând inima
goana de nori lungi ajung secundele din urmă
storcându-le lacrimi
literele ies din talciocul cuvintelor
și rămân cioburi nedescifrate
minutele uscate își pierd luciul
în care îți căzuse umbra
pipăi gustul vătămat de răgazul prin verde
e tot mai puțin gândul alb
din care sunt decupată
sunt în neauzul pașilor tăi
într-un vârf de săgeată
libertatea lâncezește într-o lumină moale cu pași nesiguri
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre timp
- poezii despre verde
- poezii despre secunde
- poezii despre numismatică
- poezii despre nori
- poezii despre minute
- poezii despre libertate
- poezii despre inimă
Citate similare
Timp întârziat
timp întârziat strivit în albastru
minute triste împodobite-n culori
care aleargă prin ochi
târâind gândul într-o frumusețe ideatică
plutind într-un abis spiralat
un gol sclipește la suprafață
marcat de fuga luminii
căutarea suspină în alb
sub cerul rezemat de copaci
în tăcerea vidului nescrisul vieții
topește cuvintele despletind literele
și-n palme strâng doar o lumină goală
o mișcare ondulatorie a cuvintelor
îndreaptă pereții porniți spre visare
nelăsându-i să plece
pe marginea ochiului
rămân suspendate secundele ieșite din rând
într-un surd dialog cu mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cuvinte, poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre tăcere, poezii despre tristețe sau poezii despre prăpăstii
Umbra din cerc.Eu nu sunt
Mă văd înconjurată de umbre
Dispuse într-o simetrie corectă
Ca o placentă din care
Urmează să mă nasc
Din mine dincolo de mine
Pășind peste orizontul privirii.
În stânga, umbra mamă,
În dreapta, umbra tată,
În spate, umbra care mă ține pe loc
Și-n față umbra ta.
În mijlocul cercului, creându-mă
Mi-e frică de întunecimea
Proiecțiilor care mă limitează.
"Deschide ochii și privește în tine.
Umbrele-și întind lipsa de culoare
Împinse de lumina care-ți izvorăște
Din fiecare chemare la viață.
Cercul nu începe cu tine.
Cercul e închis.
Arcurile lui se termină undeva
În spatele pașilor tăi."
poezie de Oana Tonca
Adăugat de Ina Carlan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tată, poezii despre ochi, poezii despre naștere, poezii despre mamă, poezii despre limite sau poezii despre frică
Cuvântul
dintr-un singur cuvânt
s-a născut sensul limpede al înțelesului
pe pagina mea dezordonată și rătăcită în verde
literele și-au aprins lumina
iar căutările din ochi au stagnat
minutele uscate au renunțat la rotire
găsind un alt traseu neinventat
în intervalul dintre cuvinte
sărutul ce se visa în album s-a volatilizat
iar orizontul expulzat a devenit un punct în descreștere
cuvintele și-au luat un fel de libertate
evadând din unda aceea cu mesajul unei singure inimi
a apărut un alt fel de primire a dimineții neinvitate
între pereții suspendați în alb
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut
Minute albe
la marginea cuvintelor armonia se topește ca o ceară,
săbii de ceață discreditează minutele căzute-n visare,
literele își storc ideile pân' la epuizare.
stă ca pe jeratic golul ce murise
gata să-și ocupe locul
pierdut, într-un cromatic adormit.
căi și ceruri divine s-au retras cu foșnetul sacrificat
pe orizontul rămas ca o umbră jilavă.
minutele albe, ca o răsplată a luminii
sugrumate de o altă lucire a unei luni desculțe,
înaintează nevăzut în timpul pus pe fugă.
albastrul își marchează întinderea peste obositul verde
pe drumul uimit fără capăt.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre sacrificiu, poezii despre răsplată sau poezii despre idei
Cine sunt eu
cine sunt eu, în anotimpul acesta obișnuit cu mine,
în coaja subțire a lumii,
într-o lumină urmată de întuneric
cu chakra într-o variantă rebelă,
în gustul amar al melancoliei creând tonuri de gri spre seară
conectată la nimicul spre care mă îndrept?
cine sunt eu să te găsesc într-o reflexie excentrică
ascuns în ceva-ul ce-mi oprește fuga,
într-un mare zoom de pe ecranul mut?
cine sunt eu să încolțesc iarba în cuvinte,
să aud strigătul din pietre,
să fii prelungit prin mine
până la descompunerea solidară în ceea ce nu există?
sunt poate coerența formată din frunze, din piatră, din ploaie,
cuvinte trezite din șoapte, mirajul că ești lângă mine.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre solidaritate, poezii despre seară, poezii despre ploaie, poezii despre melancolie, poezii despre frunze sau poezii despre existență
Pauza
Apăsarea sculptează o pauză de alb
acoperind solemn mâinile goale,
cuvintele libere încetează să critice,
doar ochii rămân și întreabă.
Liniștea își așază culorile în golul creat,
uimit întunericul pleacă.
Ideile topite din zona de ieri
au plămădit o pulbere în gând
și care nu se spală nici cu lacrimi.
În spațiul micșorat,
un timp redesenat măsoară
în neștire miezul nopții.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre spațiu și timp, poezii despre sculptură, poezii despre noapte, poezii despre mâini sau poezii despre miezul nopții
Poem ieșit dintre pereți
îți scriu c-un început de comunicare
dinspre treptele ocupate în orele noastre libere
despre stelele evadate în șir indian
incertitudinea răsăritului în cercul meu oval
toamna scăldată în umbre de verde
lumină altoită în vârful lui te iubesc
durere nescăzută din talciocul de gânduri
plimbate între corzile fără direcții
așteptarea sinceră sculptată pe față
în nepriceperea de a-și schimba culoarea
și chiar neîmblânzita foaie de scris
își alege literele din distanța aceea apreciată
în secunde până la tine
pentru poemul ieșit dintre pereți
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre sinceritate sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fără vis
ceva din tine dizolvă o parte din mine
se naște un zâmbet neîntrebat
dimineața miroase a metafore agățate de tălpi
ipotezele desfrunzite recompun resturi de stele
se desenează pe perete un zbor spre fereastră
mă definesc într-o respirație înfometată
lumina din palme devine stingheră
locul pe care stau e străin
fac un armistițiu între mine și cuvinte
pentru a nu tulbura verticala pe care urc
povara verbului mă apasă
pierd din lumină ascultând pendula timpului
bucăți de albastru răsturnat
te estompează tăcerea golului înflorește
rămân fără vis pe o paralelă verde cu frunze ucise
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zâmbet sau poezii despre verb
Alfa
o acceptare de alfa
cruciadele vor recompensă asupra albului
peretele își recompune liniștea din cioburi
literele vin în culori amestecate
asaltând pânza dimineții
formând cuvinte neîntrebate
cerul răsturnat pe asfalt caută alt adânc
în care să rămân
Dumnezeu
în vagi nuanțe compune un peisaj obosit
aerul devine alergat de păsări
nu mai am ochi pentru vedere
nici nu mai suntem
au rămas visări aiurite rotite-n neștire
trecute prin mizerii din scamele lumii
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre păsări, poezii despre peisaje, poezii despre dimineață, poezii despre devenire, poezii despre culori sau poezii despre cruciade
Vântul răsucea umbra
Sunt înghițită de camera largă,
cuvintele se urcă pe pereți,
rămân ca niște stalagmite galbene
prin care trece un ecran cu visuri,
unde iluziile poartă mască.
Ușa are o trântire importantă
simțindu-se rănită în tăcerea ei.
Furtuna mea se sparge în cioburi
pe care tot eu le adun, aranjându-le
într-un mod ireversibil.
Caut conturul umbrei mele pierdute
în stropii bucuriei de soare,
trezind un dor dintr-un migdal înflorit
și tulburând drumul din zare.
Un ochi a îngenuncheat în fața mea
și strada s-a spălat curând de oameni.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre măști, poezii despre galben, poezii despre flori, poezii despre dor sau poezii despre bucurie
Suntem absenți
Suntem absenți din lucrurile noastre comune,
absenți din același geam prin care intră lumea.
Ne bântuie însă aceleași tristețe
ce umblă desculță prin odăile noastre,
întunecând culorile zilei
și devastând orele nopții făcându-le albe.
Aceleași cuvinte mângâie lumina
și așază un freamăt pe aripi de fluturi.
Cioburi de stele se găsesc în cercul nostru,
ca niște iscoade venite din veșnicie.
Adâncul cuminte e răscolit
de rezonanța dintre viu și neviu,
de orga vântului,
sau de telurica stea polară.
Călătorim invers ieșind din culori,
sfâșiați pe cărarea de cer
de melancolia plopului venit din alte ierni.
Prezentul curge într-un deșert,
gata gătit cu amprente de gol.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre ore
Caut un rest
caut un rest rămas din stele
în noaptea neverde
pictată cu un zâmbet nedumerit de Giocondă
printr-un labirint cu sensuri confuze
trec prin fuga luminii
prin ziduri de strâmtoare
înmugurind rugul
într-o amintire deschisă cu prezența ta
undeva unde noaptea cade în silabe
te simt imaginar cu suflet ars de vânt
cu ochii rotiți peste mine
într-un poem modern
unde doar tu îmi cunoști literele
dizolvate în ochiul meu verde.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre pictură
Contur reinventat
un contur reinventat în oglindă
strivește umbra furată din trecut,
locul evadat al sărutului e gol.
clipele sunt împărțite în cioburi,
unele au trecere fugară în ecou spart,
altele își certifică prezența mușcând din inimă.
respirația e îngreunată de gândurile mutate la suprafață.
trebuie să rememorez gesturile senine mirosind a petunie,
mersul grăbit și camera goală.
din televizor sunt azvârlite cuvinte fără gravitație
astupând fereastra cu zborul spre neant.
lung pe masă se-nșiră lumina.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre televiziune, poezii despre petunii, poezii despre gânduri sau poezii despre gravitație
Nu pot să te vreau
nu pot să te vreau,
nedescifrate hotărâri sunt în neîmpăcata iubire,
convoi lung de iluzii tresărind arhaic
grație eternului amăgitor scăldat în glasul dulce.
nu pot să te vreau
împăcând noaptea cu lumina din frunze,
așa de aproape încât visele deșarte
știu că sunt năluci și nu există.
nu pot plimba euforia prin abisuri
lângă fântâna aceea care minte.
nu pot să te vreau
peste fragilul adânc răscolit
ce cunoaște infernul zărit în acel te iubesc nesupus.
nu pot să te vreau într-o biserică de plumb.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre plumb, poezii despre plimbare sau poezii despre iad
Toamna
deodată greierii nu mai cântă,
frunzele își pierd copacii,
într-o altă rotire praful se așază pe geam.
alte culori despică lumina,
liliecii învață un nou echilibru
ascunși printre stânci.
melcii tulburați nu mai ies la soare,
luna se deșiră murind în ochii mei.
cearcăne de toamnă se ascund în vie
tu ești încă acolo, cu pașii tăi grăbiți,
poteca de la capăt ce taie noaptea albă
vom regăsi-o poate, într-un decor, în vis.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre stânci sau poezii despre muzică
Poem nerefuzat
din preistoria pașilor
obsedați de a merge printre stele,
rămâne amurgul concentrat pe frunze,
o comemorare a absenței din secundele verzi,
șiruri de gând albastru prezent
în cuvintele ce vin spre altoire,
înainte de acoperirea golului pustiu.
închisoarea prismei clonează miraje fără identitate
reînviind o stare de fluturi,
din bucăți de iubiri dezintegrate,
din distanțe înjunghiate de lumina
ce-și sparg alcătuirea,
curgând palpabil pe buze.
prelungește un aer primăvăratec
ce o luase anapoda pe altă cărare,
așezând literele aprinse în cuvântul stins,
creând poemul nerefuzat de lună.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre sunete
rătăcesc printre sunete cu diferite frecvențe,
caut frecvența ultimului pas rămas în aer,
ecou pierdut și vag.
undeva într-un tablou răsturnat
un zâmbet trece prin mine
și chipul meu din toamnă
e reîntors din vreme.
dincolo voi coborî o alta,
înaintea cuvântului rostit de pe acum
cu fragmente din soare, din geamul în care te-am văzut
și cu ultima fărâmă din mine.
rămâne doar să mai găsesc frecvența
și mă vei ocupa în întregime.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre aer sau poezii despre Soare
Între minus și plus
între minus și plus,
marcând întinderea conturului verde,
nu te mai caut.
restitui liniștea,
dinaintea incendierii în roșu
a alergării,
în labirintul meu de zare închisă.
adun cuvintele retrase pe-o pagină palidă de alb,
înflorind o lumină de frunze liniștite,
pe literele galbene întârziate în colțul ochiului,
cu un luciu de cer neplouat.
secundele reci pictează în sânge
o nouă chemare,
fără un tei suit în vârful visării.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sânge sau poezii despre roșu
Vecernie cu parfum de lumina
Sunt tot aici,
nu știai?
tocmai îmi caut urma prin catacomba
îngerilor purtați de lumină.
mi-e teamă să respir cu ei,
m-aș putea lovi de lumina lor,
așa.. m-am prefăcut în aburul din ochii tăi
cerșind mâna ta cu gust de mare...
aș sta o veșnicie și încă o zi
mirosind cu ei lumina,
dar acum locuiesc cu două aripi
într-un copac pictat de umbra ta.
de atâta alb si liniște
se răstesc fulgii la mine
ei nu știu că mai am de născut
o viață din tine,
mă înghesui toată
într-o vocală ce cuprinde cerul,
toate cuvintele plâng cu mine
mă lași să mor încet...
ca un tribut adus femeilor din tine,
eu sunt zeița ce ți-a dat tămâia
călcând nisipul de pe marginea
râului cununat cu iarba.
am plecat să-mi duc aripile
la vecernia cu parfum de lumină,
goală cu pântecele
imens de copilul din mine..
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aripi, poezii despre îngeri, poezii despre voce, poezii despre râuri sau poezii despre plâns
O liniște
o liniște țiuie prin varul pereților,
prin albul zăpezii scuturat de pe tălpi,
prin amănunte înșirate pe margini de gând.
o piramidă de gesturi nedescifrate
îmi bântuie mintea cu aduceri aminte.
mâinile-mi stau în repaus,
arde alb și uscat asfaltul.
zăpada albește copacii,
lucește lumina și-mi tulbură pașii,
ziua de azi sosește scrisă-n alb,
rece, desculță, spartană.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre zăpadă sau poezii despre copaci