Schimbarea la glas

Schimbarea la faţă
A frunzei din vie,
Într-o dimineaţă
Rece şi-argintie,

Mă pune pe gânduri,
Cum să-mbătrânesc:
În mai multe rânduri
Sau precum păţesc,

Brusc, la prima brumă,
Frunzele? Mi-e milă!
Cine le sugrumă
Biata clorofilă?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru începători

Ai multe morţi de oameni dragi în faţă,
Nu este cazul să stai în genunchi
La prima încercare de la viaţă,
Când ţi-a murit un verişor, un unchi...

Va trebui să te obişnuieşti
Precum cu soarele de dimineaţă,
Căci altfel pe la prânz poţi să orbeşti,
Ai multe morţi de oameni dragi în faţă.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (1 octombrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e milă

Nu mi-e milă de ajuns să iubesc viaţa făpturilor tale,
pe care le-ai facut ca să le ucizi.
Mi-e milă, omule, de tine.
Mi-e milă de copiii tăi plăpînzi.
Mi-e milă că te istoveşti muncind.
Mi-e milă de caii care cad subt povară.
Mi-e milă de cîinele pribeag.
Mi-e milă de păsările care plîng iarna în codrii îngheţaţi.
Mi-e milă de cerbi, căprioare şi iepuri ucişi de omul de
care mi-e milă.
Mi-e milă de vită blîndă, faţă-n faţă cu ucigaşul topor.
Mi-e milă de stejarul doborit din rădăcina lui.
Mi-e milă de toată carnea, de toată vlaga, de toată slăbiciunea.
Mi-e milă de tine, canalie perfidă - javră cu inima seacă şi
cu creierul murdar.
Mi-e milă şi de tine, înfumurat şi prost.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa

Sufletul în multe rânduri
Mi-a rămas în aşteptare
Ca o minte fără gânduri
Ca un trup fără picioare.

Dumnezeu în rânduri multe
Mi-a venit în aşteptare
Neputinţa să-mi asculte
Ca pe-o binecuvântare.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbarea la faţă a sufletului

Am o mie de motive
Şi-o mie de argumente
Valide, obiective,
Să nu cred în sentimente.

Totuşi, după vreme lungă,
În această dimineaţă,
Când de obicei le-alungă,
Sufletul, schimbat la faţă,

Furişat după perdele,
Se-nchina din nou la ele!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă

Dacă aş pune capăt durerii,
insomniilor, fricilor şi visului
ăstuia alungit, prelungit al
(ne)clădirii cioburilor noastre
ca unic templu monumental,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o murire sau o nemurire?

Dacă ai pune punct singurătăţii,
renunţărilor, izolării şi tăcerii
acesteia uluite, ghemuite a
gândului agăţat de muzica sferelor
netălmăcit prin grai de muritor,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o despărţire sau o regăsire?

Dacă am pune cruce răstignirilor,
incertitudinilor, absenţei şi abandonării
acesteia încremenite, chinuite a
ideii lui tu care îl face să fie pe eu
străpuns cu tot ce n-a murit,
schimbarea noastră la faţă
ar fi o urgisire sau o iubire?

poezie de Carmen Ciornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din dorul meu

Mi-e dor de tine uneori
Precum cocoşilor de zori
Precum urechii de cântat
Precum iubirii de păcat

Mi-e dor de tine uneori
Precum mugurilor de flori
Precum oceanului de vânt
Precum tăcerii de cuvânt

Mi-e dor de tine uneori
Şi-aş vrea din dorul meu să mori.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am început să-mbătrânesc,
Că scriu mai mult decât iubesc.

distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luceafărul de dimineaţă

Luceafărul de dimineaţă,
Un emisar al soarelui,
Sclipind iscoditor în faţă,
Zâmbindu-i feţei omului.

Căci fiecărui om ce-l vede,
Îi face semn din ochi îndată,
Pe care soarele îl crede
Şi mai răsare înc-o dată.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când am început să-mbătrânesc simţămintele mele faţă de farmecul unei fecioare sunt ca zborul firav al unui pui de brabete în primele sale zile de zbor. Durează doar câteva zile.

Marius Robu în Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e seară

Mi-e seară sufletul, mi-e seară
Şi-aş vrea să-l dau din piept afară,
Să nu-i mai fie niciunui
Umil, milă de mila lui.

Mi-e noapte sufletul, să ştii,
Cad stelele peste stihii
Şi beznă vreau să fie când
Murind, le vei privi căzând.

Mi-e noapte-n suflet, însă tu
Te temi de noapte, iar eu nu.

poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocazie de toamnă

Toamna şi-a pus covor de frunze moarte
Pe drumul clandestin ce ne desparte.
Dacă nu ştim să profităm, va trece,
Înlocuit de preşul alb şi rece

Pe care ne vom teme să călcăm,
De semnele pe care le lăsăm,
Căci urmele se văd şi vom fi prinşi
Ca doi fornicatori cu ochii ninşi,

Ce s-au decis tardiv, ca să mai vadă
Atuul frunzei faţă de zăpadă.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cotropirea frunzelor

Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neânvinsa clorofilă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cotropirea frunzelor

Smulgem frunzele şi facem
pat din osul pomilor
paştem iarba şi o toarcem
prin burta flămânzilor.
Ne uităm în sus, la stele,
neştiind că-s mai departe
frunzele din pom, acele
scuturând în toamnă moarte.
Nu-ntre oameni e cuţitul
duşmănia, sfântă milă
ci-ntre sânge, vai, şi verdea
neînvinsa clorofilă.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt copil în fiecare clipă-n care te iubesc,
Şi de când ţi-am văzut ochii, nu mai ştiu să-mbătrânesc.

distih de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunze la câini

De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri şi de şoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.

Şi totuşi, pân-acum nu l-a simţit
Nicio ţipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Şi a călcat pe frunzele uscate?

De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine şi la frunzele uscate.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemurire dalbă

Cad frunzele buluc
Din interzisul nuc,
Dovleacul fără mumă
Se strâmbă rău la brumă.

Dovelţii dintr-o dată
Rămân orfani de tată
Când cade pe grădină
Tot frigul din lumină

Să vă mai spun aş vrea
Că toamna, moartea mea,
Poartă la gât o salbă
De nemurire dalbă.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie

Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...
În groapă simt un miros de brumă,
Pereţi de pământ atinşi de ciumă
Mă strâng, îi simt cum mă sugrumă...

Mă uit la cer şi aştept o pană...
Aştept să cadă peste rană,
Să pot pune amintiri in ramă,
Mă uit la cer şi aştept o pană...

Corbul mă vede, mă plânge, mă simte...
Dorul, durerea şi frigul îl resimte,
Mă priveşte neputincios,
El e acolo sus, iar eu aici jos...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

FRUMUSEŢEA TA ÎN NOUĂ RÂNDURI

Nu există-n limba mea
Vorbe care să descrie
Frumuseţea ta, de-aş vrea
Să-i compun o poezie.

Doar căderea mea pe gânduri
Şi tăcerea mea pot spune
În, cu titlul, nouă rânduri,
Ce frumoasă eşti, Minune!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân de fel

Am început să-mbătrânesc
Şi tânăr n-am fost niciodată
N-am să mai pot să te iubesc
Dar cum n-am putut odată.

Că tu nu vrei din fel de fel
De cauze – te văd schimbată
Cu toate că rămâi la fel
Cum altfel n-ai fost niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parţialele din toamnă

E toamnă şi mi-e dor de cine
Ar trebui să vină, dar,
Se pare că nici azi nu vine;
Mi-e sufletul student-frunzar.

Şi clipele mi-s frunze care
M-acoperă pe ochi treptat,
Să nu mă vadă, când apare,
Nimic din tot ce-am aşteptat.

E toamnă şi mi-e dor de cine,
Chiar dacă vine, tot nu vine.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!