Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mioara Anastasiu

Aniversare

Pe mine toamna m-a zvârlit din trup,
Ca pe o pasăre imaginară,
Și n-am vrut vraja ploii să-ntrerup,

Ci am lăsat-o-n mine să compară
Cu toate frunzele-n alai nebun,
Eu îi sunt toamnei lacrima amară

Și asfințitului doar mă supun,
Când e de căpcăuni însângerat,
Cu mâna aurul din pomi adun,

Să fac coroană celui adorat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Mioara Anastasiu

Mă iubești...

Sunt atât de fericită că vei fi cu mine,
De ziua femeii!
Cum n-aș prețui darurile tale de suflet,
Pe care, cu degete tremurânde, mi le vei dărui,
Când le știu valoarea?
Sunt de-o seamă cu dragostea pe care mi-o porți,
Și toate,
Ei, da, chiar toate
Sunt
Din
Coprolit!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Când vine toamna

De fiecare dată când toamna vine-n mine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și văd atât de bine
Ce-am vrut să fac în viață și, azi, ce-abia mai sunt!

Am vrut din piatră tare modelez statuie
Iubirii. Și un templu am vrut ca -i zidesc,
tai spre templu trepte pe care se suie
Îndrăgostiții vremii, toți cei ce se iubesc.

Mi-e gura, azi, amară de-atâta amăgire!
N-a mai rămas nimica, nimic din tot ce-am vrut.
Tot ce-am clădit cu trudă, surpatu-s-a-n neștire
Și visul, azi, mi-l sprijin pe mucezitul lut!

Unde a fost statuia, se cască-o groapă-adâncă,
Unde zidiri de templu, se-ntind prăpăstii rând!
Doar treptele rămas-au, pe care mai urc, încă,
Toți amăgiții vieții, acei ce mor sperând!

......................................................
De fiecare dată când toamna tristă vine
Cu trena ei de frunze ce flutură în vânt,
Mă uit în apa vieții și întreb în mine:
Dacă surpat e totul, eu, totuși, cum mai sunt?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Prin mine

De n-ar fi acceptat în trup rănirea,
Cum altfel ar fi înflorit copacul?
Tu, dovedindu-ți chiar prin răni simțirea,

Ai deschis ușile din tabernacul
Și ai lăsat lumina pătrundă,
Când dragostea te-a prins ca un tentacul

Nu măsura cât este de profundă!
Nu cântări ce nu se cântărește
Când flori de primăvară o abundă.

Prin mine chiar păcatul se sfințește,
Îți voi urca prin vene precum seva
Care în flori tristețea convertește,

Eu sunt copacul, șarpele și Eva.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Sonet de toamnă

O să mă las înduplecată
De toamna care va veni,
Voi sta cu ușa descuiată,
Fiindcă nu știu în care zi...

Prin frunza putredă din mine
Vin iubiții se plimbe,
facă dragoste, în fine
jure că n-o să se schimbe.

Eu port eșarfe colorate,
Urzeala anilor trecuți,
Sub pași, frunze-scrisori uitate,
De la amanți nepricepuți.

treacă vara anodină!
Eu numai toamna sunt deplină.

sonet de din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu va găsi acasă,
Îi las un bilețel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port prețuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neștearsă.

Dau veste toamnei care vine.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Nu va mai fi prilej

Se-ngălbenește foaia de hârtie
Pe sub cuvintele ce ți le scriu,
Lovește vântul cu-nșelătorie
ne împingă vorbele-n pustiu...
Și ochiul cerului e vinețiu.

Fragile gânduri își încearcă zborul,
-Sau sunt închipuiri de cuc trădat
Care și-a condamnat alungătorul
Atunci când s-a simțit abandonat.-
Vor ști plece când e de plecat?

Ca și cum ai strivi-o între palme,
Ziua se lasă tristă pe genunchi,
În timp ce toamna, plină de sudalme,
O-njunghie-n pădure, sub un trunchi,
Și roșii devin frunzele-n mănuchi.

Nu ai cum ști, dar am plecat departe,
Doar ni se pare că mai suntem treji,
Iubirea asta e un fel de moarte,
Dusă de vânt, cu frunzele-n vârtej,
Și nu va mai avea niciun prilej.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Nu va mai fi prilej...

Se-ngălbenește foaia de hârtie
Pe sub cuvintele ce ți le scriu,
Lovește vântul cu-nșelătorie
ne împingă vorbele-n pustiu...
Și ochiul cerului e vinețiu.

Fragile gânduri își încearcă zborul
Sau sunt închipuiri de cuc trădat
Care și-a condamnat alungătorul
Atunci când s-a simțit abandonat.
Vor ști plece când e de plecat?

Ca și cum ai strivi-o între palme,
Ziua se lasă tristă pe genunchi,
În timp ce toamna, plină de sudalme,
O-njunghie-n pădure, sub un trunchi,
Și roșii devin frunzele-n mănuchi.

Nu ai cum ști, dar am plecat departe,
Doar ni se pare că mai suntem treji,
Iubirea asta e un fel de moarte,
Dusă de vânt, cu frunzele-n vârtej,
Și nu va mai avea niciun prilej.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Adun în mine...

Adun în mine ani cu hărnicie
din frunzele copacilor nemuritori,
să îi sădesc în vițele de vie
când toamna-n brume cade peste flori.
Nu opresc din mersul meu prin lume,
neobosit colind peste iubiri și dor,
folosesc de haruri fără nume
când trec grăbit și le culeg din zbor.

Popasuri lungi prin suflete rănite
mai fac și le alint lăsându-le în dar
licori curgând din marile ispite
păstrate-n amfore vrăjite de stejar.
Nu opresc prin casele blamate,
plătind amoruri false, date la oca,
nici nu adun cuvintele furate
strigate noapte-n cântecul de cucuvea.

Sunt doar un simplu trecător prin lume,
Trudind din greu ca îmi fac un rost,
pe cartea mea, la urmă, doar un nume
va sta v-amintească cine-am fost.

poezie de din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Aurora Luchian

Toamnă, te adun din lut

Toamnă te adun de jos,
Îți șterg lacrima duios,
Șiruri lungi de castaniu,
Galbene și-n ruginiu,
Și cert vântul supărată,
Că-mi goli pădurea toată.

Printre neguri și pustiu,
Te adun din pământiu,
Cert și bruma de pe flori,
Îmi cer vraja de culori
Ce îmi bucura privirea,
Da cunosc împotrivirea.

Sar văpăi din ochii tăi,
Când te salt din luturi, văi,
Din mormane de frunziș;
Și mă pun și-n curmeziș
-ți alin chipul de fată,
Când caldă, când frisonată.

Te ridic din râuri reci,
Te usuc printre poteci,
Îți șterg ceața de pe ochi,
De pe chipul bazaochi,
Ce era vesel odată;
Și-ți spăl poala întinată.

Din dumnezeiescul plai,
Te adun cu mult alai,
Îți răsfir șuvițele,
Îți repar altițele,
Și de-aveam un strop de rouă
Ne spălam în ea, noi două...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Parfum stelar

Dau veste toamnei care vine
Că nu va găsi acasă,
Îi las un bilețel pe masă:
"Eu însămi voi pleca din mine"!

Las lenjeria cu suspine
Sintagma dragostei contrasă,
Dau veste toamnei care vine
Că nu va găsi acasă.

Parfumului stelar din tine
Port prețuirea mea aleasă
Pe care o transform în rime,
Ca să rămână-n veci neștearsă.

poezie de din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Citeam la focul iadului

Ca un întemnițat pe veșnicie,
În lumea lanțurilor te-am născut,
Te-am scrijelit în mine poezie
Cu unghiile, până mi s-au rupt.

În bezna încăperii latrinare
În care zvârlise zeul lumii
– O lapidare-n plus, din răzbunare –,
Citeam la focul iadului postumii.

Infatuații lumii, la răstimpuri,
Cei cu halouri și cămăși în vine,
Priveau cum strâng în poală anotimpuri
Și revoltați scuipau atunci pe mine.

Ce fericire e să mori nebun,
Când numai poezia ți-e stăpân!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Am învățat să fiu eu

Tu crezi că n-am probleme?
Tu crezi că totu-i roz?
Tu crezi că numai ție îți e greu?

Te-nșeli! Există doar o diferență
Eu sunt eu, iar tu ești tu!
Eu am învățat din viață
Ce să fac și ce nu,
Care-i chipul cu venin
Care-i leacul la suspin.

Zâmbesc... Și ce?
"Zâmbetul celui care suferă
E mai dureros decât lacrima celui care plânge!"
Nu cunoști așa cum sunt
Uită-te la mine și-n adânc
Am învățat că viața e așa cum e
Și-am învățat trec peste greșeli.
Pentru tine viața mea e roz
Pentru mine totul e pe dos.
Dar am învățat fiu eu
Și să ignor, tot ce-nseamnă...
TU!

poezie de din Complotul simțurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza CotovanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Sunt cel mai bun [Rondou... de candidat]

Sunt cel mai bun și vreau supun
Dorința mea: de-acum fiu imun...
(Așa-s de bun, că uimesc pe mine
Că pot să mă prefac atât de bine
Și pot în jurul meu adun).

Vedeți, eu nu -ncred ca un păun,
Și nici nu țip spre voi ca un nebun,
Mănânc sarmale, nu mâncări străine,
Sunt cel mai bun.

Vă jur că n-am să fiu un căpcăun
(La unele, nu știu de m-aș abține,
Măcar puțin, în brațe, de le-aș ține)
Să mă votați, eu asta vă propun,
Nu fac promisiuni, dar pot spun:
Sunt cel mai bun.

poezie satirică de din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Revedere...

Codrule, codruțule,
Să mă ierți, drăguțule
de când nu ne-am văzut
Te-au tăiat cât ei au vrut...
Și de când m-am depărtat
De tine nu prea mi-a păsat...

Ia, eu fac ce fac de mult
Sunetul drujbei îl ascult
Și sunt tare supărat
Fiindcă de mine ai uitat...
Codrul parcă-ți era frate
Tu te-ai dus așa departe...
Complice ești la-acest omor
Chiar de n-ai pus mâna pe topor.

Codrule cu râuri line
Plânge sufletul în mine.
N-am oprit măcelul, am ales tac,
Când multe pentru tine puteam eu să fac...

poezie de (7 noiembrie 2019)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Rondel trist

Singurătate, să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin,
În fața ta din nou eu înclin,
Iubirea îmi făcuse un complot.

Și m-am purtat atât de idiot,
Mă iartă dacă încă mai suspin,
Singurătate să mă iei de tot!
Din mine însămi am lipsit puțin...

Am vrut speranței -i mai dau un vot,
Dar ea nu face parte din destin,
Măcar am încercat, așa socot,
Că nu cerusem mult, dar nici puțin,

Singurătate să mă iei de tot!

rondel de din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iisus Hristos: Când veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învățat Tatăl, așa vorbesc. Și Cel ce M-a trimis este cu Mine; nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui.

replică din Sfânta Evanghelie după Ioan, Femeia păcătoasă. Iisus este Lumina lumii. Cuvânt împotriva necredinței iudeilor. - 8:28-29, după Sfântul Ioan Evanghelistul
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Măsura vinei

Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat
cunosc starea de păcat
Și frica morții – ghilotinei -

Ce șansă ai în fața tinei
Decât genunchiul jos plecat?
Mizez pe sentimentul culpei,
A Celui ce m-a destinat.

Voința mi-e sclavă ispitei
Și orice gând e un păcat,
Viața e măsura vinei
Căci a prióri sunt vinovat.

Mizez pe sentimentul culpei...

rondel de din Vise clandestine
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adina-Cristinela Ghinescu

Vorbesc cu cerul... (întru toate)

Atunci când scriu, sau când oftez...
Adun poveri despre iubire;
Și mă trezesc că-ți desenez
Profilul tău... ca pe un mire.

Atunci când dorm, visez la tine...
Nu reușesc să mă desprind;
Nici chiar în vis nu pleci din mine,
Îmi domini viața doar fiind.

Atunci când nu mai știu de tine...
Vorbesc cu cerul și îl rog,
-mi dea curând veștile pline,
Ca din suspine -mi abrog.

Când nu te am cât mai aproape,
Simt că sunt doar pe jumătate...
Mă scald în întrebări de ape,
Când ești cu mine... sunt întru toate.

poezie de din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Trec mistic clipele prin mine

Trec mistic clipele prin mine
Și mă transformă riguros
Dar nicidecum în rău sau bine,
(Această transformare-mi aparține),
Ci doar în mai puțin frumos...

Iar eu le consemnez și le adun
Într-un nimic pe care-l folosesc,
Numindu-l "timpul oportun",
Să mă transform din rău în bun,
Să mă edific, să mă înțelepțesc...

Le pun într-un burduf imaginar
Și zic: "acesta e trecutul meu"...
Și este... îmi aparține mie dar,
Stăpân pe el a fost și este clar
Și categoric Dumnezeu!

La fel sunt toate clipele ce vin;
Îmi aparțin doar mie într-un fel...
Dar sunt convins că nu mi se cuvin
Ci le primesc spre-a dovedi cui aparțin,
Căci toate sunt din El și pentru El!

Trec clipele prin mine neîncetat
Îmi vestejesc verdeața din țărână
Și-o pregătesc de ultimul asalt...
Dar duhu-n mâna Celui Preaînalt
Tot verde-n veci o să-mi rămână,

Căci Chipul Său în mine e sculptat
Prin dalta și ciocanul clipei,
De Duhul, la Rusalii revărsat,
Ce în trupul lui Isus a adunat
Risipitorii fii, nedestinați risipei...

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Aurul toamnei

Aurul toamnei a-ndulcit sărutul,
Palme-ndrăznețe visele cuprind
Și frunzele acoperind pământul,
Tainici fiori... în suflete... aprind.

Sfioase raze... te ating... rotunde,
Lipindu-se de trup... ca un păcat,
Și-o ploaie de ispite... se ascunde
În răsuflarea șoaptei... sacadat.

Aurul toamnei... visele seduce,
Ca o romanță galbenă-n amiezi,
Care extravagantă... ne conduce
Spre poarta neștiutelor... livezi.

Apare vântul... blondelor regrete,
Bodogănind cuvinte făr-de sens
Pe-alei de dor și pasiuni secrete,
Când aerul se-ncinge... și e dens.

Amurgul de aramă... ne sfințește
Cu farmecu-i de amant cuceritor,
Ce-aruncă înspre cer cavalerește
Aurul toamnei... magicul amor.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook