Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Octombrie Frumoasă

Octombrie frumoasă ce-ncet te dezbraci,
Și-ți lași frigul peste tot prin casă,
Mă învelești în frunze, poate mă împaci,
De dorul de astă toamnă ce mă apasă.

La prima vedere pari cam dezordonată,
Îți arunci peste tot ruginiul tău regal,
Frumoasă mai ești când pari supărată
Și aduci nori negri uitați-n larg la mal.

Mă seduci cu al tău parfum uscat
Și încerci să mă prostești cu câte-o rază,
Mă crezi copil, dar n-am uitat,
Cum m-ai răcit dezbrăcat în primă fază.

Totuși îmi porți de grijă, mă îmbraci gros,
Să nu ies subțire ca-n Iulie în lume,
Să mă vadă toți doar piele și os
Și să lase-n urmă urme, printr-un nume.

poezie de din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Citate similare

Idilă cu Toamna

Îmi mângâi obrajii cu al tău vânt,
Ai uscat și frunzele de când te cânt,
Și-mi lași buzele crăpate de la frig,
Și mă faci răgușesc la cât te strig.

Ți-ai pornit și ploaia peste mine,
Ca -mi inunzi gândurile numai cu tine,
Ți-ai ascuns soarele-n buzunar,
Când vreau căldură tot la tine apar.

Ți-ai împrăștiat și părul peste verde,
uit la codru, gândul la tine se pierde,
Și încerc în casă să mă feresc,
Dar ceaiul de tei nu mă lasă greșesc.

Poate dacă doar cerul îl privesc,
Am o șansă gândul -l risipesc,
Dar ai ajuns până și în acest loc,
Ți-ai aruncat privirea albastră-n joc.

poezie de din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Urme prin zăpadă

Pășesc zăpada necălcată,
Prin locuri care-mi dau fiori,
Urma -mi rămână nestricată,
De pașii altor trecători.

Tot singur calc exact la fel,
Al meu pas pe-al tău îl îngână,
Și calc cu putere lângă el,
pară că am pășit tot împreună.

Sunt multe urme prin zăpadă,
Dar doar una-i talpa ta,
Care s-a oprit să vadă,
Unde este urma mea.

Este cea mai accentuată,
Ai călcat cam cu putere,
Pare de la doruri apăsată,
Și parcă-i înghețată de durere.

Urmăresc văd unde duce,
Dar treptat pasul îți dispare,
Căci o altă urmă la răscruce,
Lângă a ta timid apare.

Am rămân tăcut în spate,
Rămas sporadic în decor,
Căutând urma care poate
O să mă învețe cum zbor.

poezie de din Autopsia Inimii (februarie 2021)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mie-mi pari tot o codană

Când te văd trecând pe stradă
ochii tăi zăpăcesc.
Ies și eu la promenadă
dornic să te întâlnesc.

Uimit de-atâta frumusețe,
patru versuri ți-am compus.
E drept că-s versuri îndrăznețe,
dar am spus, ce-aveam de spus.

Ești dulce, ești minunată,
Ești cea mai frumoasă fată.
Deși ești stimată doamnă,
Mie-mi pari, tot o codană.

poezie de (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Frumoasă ești

Cu frunze galben-arămii, tu toamnă scumpă ne-nvelești..
Și picuri picuri mii și mii, pământul rodnic îl stropești.
Cu nori cenușă de albastru, cu vânt în păr, cu poame multe
Tu ne aduci din timp povești, aflate pe cărări uitate de munte.
Când turturelele-au plecat,
Se simte fum de paie
Pustii sunt horele din sat
E liniște-n odaie.
Și rolul tău de mii de ani, neîncetat îl joci la timp,
Aduci copiii de prin lan și îi trimiți furiș la școală,
Ești ca o mamă an de an, ce nu cunoaște oboseală.
Esti toamnă, tu in pământ întorci comori
De gură hrană pentru muritori,
De dor, de Dumnezeu cel sfânt,
Țiganii scot viori si cânt...

O, tu, frumoasă toamnă
Ce te comporți precum o doamnă,
Miroși frumos, a lemn de pin udat
Te porți cu straie vechi, ce lumea nouă le-a uitat.
O, tu, tânără toamnă...
Ce mergi agale ca o doamnă,
Covor de frunze ai pe jos
Cu ploi de frunze, curcubeu frumos...
Aduci cu sine vieții bucurie,
Când roade sunt în farfurie,
Când plin paharul zace mut,
Când mustul roșu e plăcut.. cânte lăutarul mut!

poezie de (6 octombrie 2014)
Adăugat de Ionuț CapotăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De vorbă cu Toamna

Bun găsit, iubită toamnă,
Muză tristă, blândă doamnă,
Ai umblat mult, îmi pari obosită,
Mereu ajungi la mine ruginită.

Nu-ți fie rușine așează-te la masă,
Lasă-ți frunzele, simte-te ca acasă,
La mine e puțin dezordonat,
E la fel ca în Noiembrie, când ai plecat.

Tare dor mi-a fost de tine,
Ești tot tu, adică plină de mine,
Ce îți mai fac frunzele, ploaia și văntul?
Vorbește încet, să nu ne audă trecutul.

Lasă-ți frigul rogute-n cuier,
Pornește vântul ne cânte din fluier,
Îți fac și o cafea, fără zahăr, fără lapte,
O savurăm la fel, ce gusturi asortate!

Vorbește-mi, ce ai mai făcut?
Săraca cerneală, cât a mai tăcut...
Se uita după tine seara la geam,
Dar era doar Martie și eu te așteptam...

Dă-mi voie să-ți țin norii grei,
Cred că ai obosit plimbându-te cu ei,
Ochii-s tot de gheață, neschimbați,
Ca și ai mei de altfel, zici că suntem frați.

Mi-ai făcut urme de ceață prin casă,
Fără griji, dispar când soarele o să iasă,
Acum, bucur doarte privesc,
Am atât de multe îți povestesc...

poezie de din Autopsia Inimii (25 august 2020)
Adăugat de Iustin MironSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marie

te iubesc, îmi cer fiu iertat
Dar viața mea mi-o pun ofrandă ție;
Frumoasă ești, cum alta nu-i, Marie!
Întreci și alba ziuă și cerul înstelat!

iartă că în cale îți ies topit de dor
Când tu alergi pe umăr cu cofița,
Ca trupul să-ți dezmierd și ochii și gurița
De dragul tău preface-m-aș izvor.

Mlădie când te-nvârți în roata horii
Și când cu-n zâmbet larg îți umpli fața
Și blândă și frumoasă îmi pare dimineața.

fii a mea ucide-aș toți feciorii!
Lipici le-aș pune opincilor ce porți
Oriunde ai pleca, la mine să te-ntorci!

poezie de (mai 2010)
Adăugat de Florica IacobSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicu Gavrilovici

Când te dezbraci

Când te dezbraci îmi pari pe ape nufăr,
Iar ochii mei în lacuri se prefac.
Te sorb cu sete, dionisiac
Și nudu-ți pun în al retinei cufăr.

Când te dezbraci miroase a gutuie,
Pe bolt-alei de stele înfloresc...
Buchet de mângâieri îți dăruiesc
Și-n vene, val de arșiță îmi suie..

Când te dezbraci îmi pari o catedrală
În care îngeri picotesc cuminți.
Eu -pictor iconar- ieșit din minți
Uitând de șevalet și de morală

Îmbrățisându-te, elegiac,
Păcătuind, cu mine te îmbrac.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Gânduri de ziua mamei

Trecut-au anii iute ca un fum
Și-au luat cu ei copilăria mea,
Când te priveam, simțind al tău parfum,
Și frumusețea ta copleșea.

Îți mai aduci aminte cum râdeam,
Cum mă legai la pantofiori în prag
Și-apoi spre grădiniță o porneam
Și mă priveai tot timpul cu mult drag?

Cum mă duceai la școală de mânuță,
Cărându-mi neîncetat acel ghiozdan,
Și mă-ngrijeai precum o albinuță
Zi după zi și-n fiecare an?

Eu n-am uitat candoarea ta de zână
Și faptul că am fost nedespărțiți,
Am străbătut o viață împreună
Am fost și triști, am fost și fericiți.

M-ai învățat puhoi de lucruri bune
Și cu atâta forță m-ai iubit,
Încât ai ars de dor și pasiune
Și ca o lumânare te-ai topit.

Povara ta m-apasă și pe mine,
Căci vârsta ta e ca un bolovan,
Dar este rândul meu stau cu tine,
Zi după zi și-n fiecare an.

Tu nu mai ești acum ca o mireasă
Eu nu mai sunt acel copil micuț,
Dar vei rămâne zâna mea frumoasă,
Iar eu voi fi mereu al tău puiuț.

poezie de (26 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dorina Omota

Cum de-am uitat?

Și dă-mi uitarea de nu crezi
Că pentru mine ești speranța,
Dar de mi-o dai, cum o să vezi,
nu s-a terminat romanța?

Șinu pot, șinu știu,
Pe care drum să te mai caut
Deși nu e deloc târziu
cânte iar dorul din flaut.

Tot vreau plec însă revin,
În zarea plină cu iubire,
Dar numai frunze de pelin
Mai caută prin amintire.

Deși tăceri în mine-au nins
Și încă ning de-atâta vreme
Mi-e focul dragostei nestins
Iar vâlvătaia-i la extreme.

O vorbă doar aș vrea -mi spui
Când doruri grele mă apasă
Dar m-ai lăsat a nimanui
Și ai ales o altă casă.

Iar noaptea este pe sfârșite
Dar adorm n-am reușit
Și gândurile-s obosite
De dorul ce le-a răvășit.


Dar zorii vin și din coșmar
Trezirea cu un zâmbet vine;
Cum de-am uitat că-n calendar,
Tu scrii zilnic doar pe mine?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-ai fi...

De-ai fi tu Lună, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita cum orbitezi
Zi și noapte, aproape la nesfârșit,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un om
umble pe scoarța ta,
Pe praful tău selenar,
Să vadă mai de aproape
Dacă ești chiar așa de frumoasă
Cum pari de la distanță.
De-ai fi tu Soare, iar eu
De-aș fi Pământ,
M-aș uita la tine prin ochelari fumurii,
Și te-aș orbita câte zile și nopți oi avea,
Și din când în când
Ți-aș trimite câte un zâmbet
Sau câte un sărut fierbinte,
Aproape la fel de fierbinte
Ca și atmosfera ta,
Dar om nu ți-aș trimite
Să vadă cât de frumoasă ești,
Căci s-ar topi de tot
Și ar muri, frumoasa mea,
Așa știi...

poezie de (8 februarie 2010)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ești altfel

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Pe lângă ploi ai și ninsori,
Cât de-ncâlcită ești spre seară,
Ești cum n-ai fost pe vechii zori.

Acum ești verde cu răceală,
Acum ești caldă peste flori,
Apoi ești albă de zăpadă,
Ești cum n-ai fost pe ochișori.

Cât te-ai schimbat de astă vară,
Când ai plecat unde nu știu,
Lăsându-ți sora tropicală,
ardă verdele cel viu.

Îmi pari atât de supărată,
Pe pomi, pe flori și-apoi pe noi,
De-aș ști ce ți-am făcut surato,
Cât m-aș certa întins sub ploi.

Cât te-ai schimbat iubită primăvară,
Te porți de parcă te răzbuni,
ai găsit pădurea rară
Și luncile ce nu mai sunt.

E timpul, scurs, pleci surato,
E timpul tău să nu mai fii
Și-ai să dispari îngândurată,
Cu stolul tău de păpădii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Peste sufletu-mi cărunt

Sunt aici
și mai tresar,
când se-nchid, pe umbre, stele,
mă mai leg
de câte pot...
printre gândurile mele.
Tot mai duc
și tot mai car,
viața-n firul ei subțire,
și ca sprijin,
drept toiag,
folosesc o amintire.

Au trecut
prea multe veri
peste iernile din toamne,
m-a durut
pustiul lor
și mă rog la tine, Doamne,
vreau copiii
-i mai văd,
cât îmi este incă bine.
Pune-un gând
în gândul lor
să mai treacă pe la mine.

Timpul mult
prea nemilos,
când îi ia și când îi lasă,
n-am o vorbă
cui -i spun,
bolul singur de pe masă
îmi vorbește
fără grai,
fără grai se-aude-n toate,
tot încerc,
încerc uit,
mamă sunt și nu se poate.

Mai aud
curgând prin ploi
câte-o lacrimă tăcută,
dorul ei
de dorul lor,
când obrazul îmi sărută.
Mai aud
cum nu mai sunt.
poarta, veșnic, încuiată,
peste
sufletu-mi cărunt
s-a uscat tăcerea toată.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Femeia

Tu, ființă dulce și suavă
Ce porți în suflet primăveri
Azi te-ai îmbrăcat ca o mireasă
Atât de mândră dulce și frumoasă

Ești ca un mândru ghiocel
Ce înflorești în razele de soare
Ai lângă tine un lăstărel
Ce îți poartă al tău nume

Când îl aduci pe lume, te mândrești
Cu drag tu îl privești cum crește
Iar cu a ta privire blândă
Cu drag îi dai povețe

Nimic nu poate egala
Iubirea ta de mamă
Ai da și luna de pe cer, și stelele arginții
Iubirea ta nemărginită ce o porți pentru copii.

poezie de din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Livia Mătușa

Femeia

Tu, ființă dulce și suavă
Ce porți în suflet primăveri
Azi te-ai îmbrăcat ca o mireasă
Atât de mândră dulce și frumoasă

Ești ca un mândru ghiocel
Ce înflorești în razele de soare
Ai lângă tine un lăstărel
Ce îți poartă al tău nume

Când îl aduci pe lume, te mândrești
Cu drag tu îl privești cum crește
Iar cu a ta privire blândă
Cu drag îi dai povețe

Nimic nu poate egala
Iubirea ta de mamă
Ai da și luna de pe cer, și stelele arginții
Iubirea ta nemărginită ce o porți pentru copii.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Viața trece ca o clipă

Cine ești tu suflet de om?
Tu care te-ai născut.
Să ai un nume, fii un domn.
Dar până la urmă te usuci ca o frunză
Pe o ramură de pom.

Cine ești tu pasăre care zbori?
Peste dealuri, peste nori.
Cu aripile întinse în vânt,
Dar nu ai cuibul tău pe pământ.

Cine ești tu fir de iarbă verde?
Care nimeni nu te vede.
Dar toți te calcă în picioare.
Poate ești o frumoasă floare.

Cine ești tu pui de pom?
Care ai fost sădit de mâna unui om.
Ai suflet tu sau nu ai?
Sau poate ești un cântec frumos cântat la nai.

Cine ești tu inimă care bați în piept?
Plină de bucurie și regret.
Tu ești acea care ne îndemni mereu iubim.
Căci viața trece ca o clipă și trebuie s-o prețuim.

poezie de (11 mai 2020)
Adăugat de Vladimir PotlogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iar toamnă

Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veșnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!

Cu pași plini de iubire, spre tine îndrept,
În fiecare an tu cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viața, am înteles!
În tine, sunt toate nopțile de dragoste promise.

Te scuturi de speranțe și le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniștea și puritatea ce-o trăiești,
Aduci în jurul tău doar iubire!

Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!

poezie de (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este obositor să ai permanent grijă să pari mai inteligent și mai cult decât ești în realitate, deși tot este bine că-ți dai seama de insuficiența inteligenței și culturii tale. Este obositor, de asemenea să pari prost, nefiind astfel, dar în acest caz nu simți oboseala. În plus, când vrei să pari prost, contează și scopul pentru care o faci.

(4 septembrie 2015)
Adăugat de Marian PătrașcuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Daniel Vișan-Dimitriu

Tu știi?

De unde vii? Din care gând ascuns,
de care n-am știut și-acum îl văd,
îl simt, îl mângâi, vreau -l mai revăd
și, la-ntrebare, găsesc răspuns.

Și... cine esti, îmi spui? Aș vrea știu
cum de-ai venit. Ești zâna din povești?
Așa îmi pari atunci când îmi zîmbești
sau când în brațe-mi vii, al tău să fiu.

Știu, ești aceea care-am vrut fii,
ești steaua, nimfa, tot ce am visat
și am dorit alături să îmi vii.

Încerc, privindu-te, a-mi aminti
trecutul sau o lume ce-am uitat
și-n care te iubeam. Nu pot. Tu știi?

poezie de din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dulce și frumoasă Afrodita

Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere,
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți și speri,
că vei învinge ispita,
Ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă Afrodita.
Ești zeița care dăruiește
fără încercări, fără așteptări.
Ești fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.

poezie de (mai 2016)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ionuț Popa

Doar dorul tău... (Sonet XCVI)

Doar dorul tău mă prinde ca un clește,
Și nu mai pot dormi un somn profund;
Pe cer te văd... tu, stea care-mi sclipește,
Prin ochi pătrunzi și-n mine te scufund.

E trist, știi... (mirarea -nconjoară)
Că niciun stol de păsări nu cuprind,
Din cerul tău aprins de-atâta vară,
Decât un fulg și-acela plin de jind.

Ușor să crezi îți pare că minciuna
Îmi ține-acum scabrosul adăpost,
Când geana ta mi-e dulce cum niciuna
Nu îmi va fi, nu este, nu a fost.

Subțire crești în mine ca o floare,
Și te înalți prin suflet cu pudoare...

sonet de (17 mai 2008)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 4 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook