Această ploaie

îţi stă bine cu
această ploaie -
să o porţi şi data viitoare
când ne vom întâlni în respiraţia
timpului.
îţi stă bine şi ştii asta, te înfăşori în ploaie ca
într-un zâmbet de bună regăsire.
te-aş săruta dar dispari între siluete,
mişcătoare zăbrele grăbind umeda amiază.

câteva bătăi de inimă se mai aud
în locul unde ai fost

şi ploaia care îmi cade în suflet.

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unda de şoc

Da! Găsesc că îmi stă bine cu o pălărie
cu boruri din fontă de nuc
fără pană de melc dar înceată
ca iubita unui haiduc.
Da! Găsesc că îmi stă bine cu o mănuşă
din pielea mea asprită de pământ
fără frică
să mângâi
un cuvânt cu un alt cuvânt.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu părul pe păr adormit
să mă tragi de el când îţi vine
şi nu am venit.
Da! Găsesc că îmi stă bine
cu mine
la aşa depărtare
aproape de tine.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş săruta

Te-aş săruta... acolo unde,
Nimeni măcar... n-ar bănui
Şi nici cu gândul a pătrunde,
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.

Te-aş săruta... cu buze fripte,
Cu patimă arzând şi dor,
Păstrând privirile înfipte
Şi-alunecânde-nspre picior.

Te-aş săruta... înlănţuită
Şi dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia şoptită,
Pe-o dulce margine de pat.

Te-aş săruta... şi tu ştii bine
Pe unde? cum? de câte ori?
Şi clipe-ţi vor părea puţine,
Pentru nebunele chemări.

Te-aş săruta... fără-ncetare,
Sorbindu-ţi magicul nectar,
Când eşti deschisă ca o floare,
Plină de patimă şi har.

Te-aş săruta... acolo unde,
Nimeni n-ar încerca în veci
Şi-adânc, în tine m-aş ascunde,
Rugându-te... să nu mai pleci.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş săruta

Te-aş săruta acolo unde
Nimeni măcar n-ar bănui
Şi nici cu gândul a pătrunde
Pe trupul tău, n-ar îndrăzni.

Te-aş săruta cu buze fripte,
Cu patimă arzând şi dor,
Păstrând privirile înfipte
Şi-alunecânde-nspre picior.

Te-aş săruta înlănţuită
Şi dezgolită de păcat,
Ca o-ntrebare-abia şoptită,
Pe-o dulce margine de pat.

Te-aş săruta şi tu ştii bine,
Pe unde? cum? de câte ori?
Şi clipe-ţi vor părea puţine,
Pentru nebunele chemări.

Te-aş săruta fără-ncetare
Sorbindu-ţi magicul nectar,
Când eşti deschisă ca o floare
Plină de patimă şi har.

Te-aş săruta, acolo unde
Nimeni n-ar încerca în veci
Şi-adânc în tine m-aş ascunde
Rugându-te... să nu mai pleci.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia de lacrimi

Şi plouă, plouă
Şi plouă lin pe faţa ta
Şi nu ştiu dacă
Această ploaie vom uita.
Privesc la tine
Şi ochii ţi i-aş săruta
Dar ploaia asta
A inundat dragostea mea.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie rece...

E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n braţe tu nu stai
Şi plâng, şi plâng până târziu.

E o ploaie rece de mai...
Şi-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...

E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îţi aminteşti tu, oare?

E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat aşa departe...

E o ploaie rece de mai...
Dar va veni şi vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viaţă nu e doar furtună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negaţie

Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost respiraţia timpului.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost dorinţa şi cerul.
Ai fost o zi de ploaie şi una de vânt
Foarte aproape de inimă.
Nu te-am iubit niciodată
Dar te-ai desfăcut în petale de trandafir
Şi ai curs în pahatul cu vin
Unde vinul vechi te-a iubit.
Nu te-am iubit niciodată
Dar ai fost reflectarea bruscă
A soarelui pe părul meu
Încăpăţânată să nu plece
Până la următorul zori de zi,
Când te-aş vedea din nou
Să-ţi spun că nu te iubesc!

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram veşnic în preajmă-ţi, veşnic în aşteptare şi agitată; tu însă nu simţeai asta, după cum nu simţi tensiunea arcului de la ceasul ce-l porţi în buzunar şi care în întuneric îţi măsoară şi îţi numără cu răbdare orele, care te însoţeşte cu bătăi de inimă neauzite în drumurile tale şi pe care privirea-ţi fugară cade abia o dată la milioane de secunde.

Stefan Zweig în Scrisoarea unei necunoscute
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Această ploaie de martie

nu cade şi ea ca orice ploaie
cade năvalnic măsurând în invizibile fire
pe ieri în azi
până mâine
se învârteşte în jurul meu
neîmpuţinată ar vrea să mă ocolească dar se răzgândeşte
apoi mă înveleşte cu năframa-i transparentă
această ploaie de martie
ce cade în sus apoi se răsfiră dintre nori
ca un cântec de păun
duplicat în toate oglinzile fanteziei
să-l asculte
grădina
ce vieţuieşte sinceră
nimic nu o costă să fie
mai răbdătoare cu dorinţe de confidenţe decisive
fără dor de a fost

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Chiar cred că seara asta a fost destul de reuşită.
Joey: Da. Destul de reuşită. Perfectă. A fost... a fost o seară perfectă. Pace? Nu pot face asta.
Pacey: Ce anume?
Joey: Chiar şi atunci când totul este perfect, am impresia că nu e bine să am o relaţie cu tine şi îmi pare rău. Seara asta a fost drăguţă şi distractivă, iar tu ai devenit acest bărbat extraordinar, dar nu... Îmi pare rău. Dar nu simt nimic. Şi nu-ţi pot face asta ţie.
Pacey: Bine. Joey. Stai puţin.
Joey: Nu, Pace. E adevărat şi îmi pare rău.
Pacey: Şi ce?! Te temi. Nu-i aşa? Te temi. Şi eu la fel, crede-mă. Şi eu mă tem pentru că nu ştiu încotro ne îndreptăm. Adică eu cred că ar putea duce oriunde. Ar putea fi şansa noastră.
Joey: Nu o să fie.
Pacey: De unde ştii tu asta? Serios acum. Săptămâna trecută erai cu totul de acord şi acum îmi spui că relaţia dintre noi nu ar putea fi niciodată una reuşită. Nu ai de unde să ştii asta, Joey.
Joey: Şi îmi pare rău. Ştiu că e îngrozitor ce îţi spun eu acum.
Pacey: Dar cum? Cum poţi tu să ştii? Şi când ai luat decizia asta? În seara asta? Am crezut că seara asta a fost reuşită.
Joey: A fost. A fost perfectă.
Pacey: Şi atunci? Şi nu-mi spune că nu eşti speriată pentru că ştiu că eşti. Te ştiu de prea mult timp şi te-am văzut dând la o parte foarte multe lucruri bune ca să te las să faci asta şi cu mine acum. Ai fost mereu cel mai frumos lucru din universul meu. Şi sentimentele mele pentru tine mi-au demonstrat că pot fi o pesoană mai bună. Şi acele sentimente erau mai puternice şi mai înţelepte şi mai stăruitoare şi mai curajoase decât orice altceva legat de mine.
Joey: Pacey, opreşte-te.
Pacey: Jo...
Joey: Pacey!
Pacey: Când mă temeam de orice, nu mi-a fost teamă să te iubesc şi te-aş putea iubi din nou. Îţi spun since, asta ar putea...
Joey: Pacey, nu. Opreşte-te! S-a întors Eddie. Îmi pare rău. S-a întors aseară. A venit la bar şi...
Pacey: Ah. Bine.
Joey: Îmi pare rău...(Pacey pleacă.)

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh! cât de bine ştii

Mi-am rătăcit gândul
Într-o zi din luna martie
L-am căutat în nenumăratele
Poeme de iubire
Dar l-am găsit înlănţuit
În amintirea unei clipe

Oh! cât de bine ştii
Cât arde locul
Unde dragostea a copilărit

Mi-am rătăcit amintirea
Căutând-o în lunile ce au urmat
Dăruind-nopţilor poveşti
Scăldate în râuri de dor

Oh! cât de bine ştii
Cât doare locul
Unde dorul şi-a făcut albie

Mi-am rătăcit zâmbetul
Într-un colţ de suflet
Mirosind a sare

Oh! cât de bine ştii
Cât de sărate sunt lacrimile
Născute din dor

Mi-am rătăcit iubirea
Într-o inimă de gheaţă
Dar gândul amintirea şi zâmbetul
Vor naşte speranţa
Ce mă va ajuta s-o regăsesc
Oh! cât de bine ştii
Cum speranţa transformă gheaţa
În bulgări de vise scăldate în soare

Oh! cât de bine ştii
Şi totuşi mă laşi să iubesc
INIMA MEA

poezie de Florentina Danu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus de soare

E ultima zi, e ultima noapte
Când mai stai lângă mine.
Apoi cu dulce şoapte
Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine!
E ultima zi, e ultima noaptea
Când îţi spun că te iubesc.
Aş vrea să opresc timpul
Dar, din păcate nu reuşesc.
E ultima zi, e ultima noapte
Când îţi sărut obrazul moale.
Că tu pleci departe, Zeiţa mea cu chip de floare.
E ultima zi, e ultima noapte
Când se mai leagănă frunza pe ram.
Şi eu visez mai departe, că alături te mai am.
Iată a trecut această zi şi această noapte
Şi tu te-ai dus, afară o ploaie rece cade
Şi soarele meu a apus.

poezie de Vladimir Potlog (27 septembrie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sfat

Când cineva îţi spune, din mândrie un sfat
Înainte ca să-l zică, tu îl şti de fapt
Şi cum criticii goale îţi aduce
Mai bine de te-ar pune răstignit pe-o cruce.

Nu că te răneşte, dar îţi ia la palme nervii
Şi nu că îţi vorbeşte sau că s-ar împotrivii
Vorbele lui te lovesc, nu c-ar vrea să te-ajute
Ar vrea să-i mulţumeşti când buzele-ţi sunt mute?

Îl aprobi îi dai şi mâna, nu eziţi să-i mulţumeşti
Şi aproape deschizi gura, te prefaci că larg zâmbeşti
Porţi tu masca bucuriei! De i-ai scrie pe-un bilet
Cum îţi fierbe al tău suflet şi de-atâta timp stă fiert.

poezie de Ilie Dragomir (4 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire după amiază

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îţi răspundeam,
aşa cum fredonai tu răzleţ
într-o după amiază.

mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îţi răspundeam,
doar le mai cad petalele puţin
după o ploaie răzleaţă
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,

mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărţiri,
nu, ţi-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puţin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiţi
într-o după amiază
răzleaţă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeta - poem dedicat unei prietene de suflet, Mariana Gurza

zidită între tăceri
o inimă se zbate
pe coala albă, în cetate
eşti strop suav de iubire
ce arzi în cuvânt
eşti clipa senină
eşti strop de lumină
o inimă bate
pe coala murdară
în neliniştea gândului şi ţipătul timpului
îţi este dor de ploi
de-o ploaie cu stele
ploaia să-ţi zideasca iubirea
să simţi lacrimile cerului la porţile dorului
îmi este dor de nopti cu stele
în vis să te privesc în ele
cuvântul, o lacrimă în palma ta
un trecator
ce trece pe un drum
scriind sau poate cântând
departe de lume, aproape de cer
visând într-un gând
aici, acolo, pe un rând

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

(după ploaie şi furtună, împarţi cerul în două, ştii tu omule de unde apare?...)

Curcubeu pe cer aprins
Roşu galben parcă-i nins
Verde şi alte culori
Toate prinse-n lumea lor.
Vântul ţi-e tată străin
Ploaia mamă din vecini
Soarele frate holtei
Ziua sora ce o vrei.
După ploaie şi furtună
Ieşi zâmbind tinând în mână
Un mănunchi de viorele
Sus pe cer te joci cu ele.
Altă ploaie şi furtună
Îţi faci drum ca o nălucă
Şi te-aşezi cu fală mare
Unde-i locul dumnitale
Şi râzând priveşti la soare.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Ploaie de lacrimi de dor,
Ploaie de jăratec arzând,
Azi vreau să te-alung din pridvor,
Să nu mă mai văd lăcrimând.

Ploaie de focuri din mine,
Te-aş stinge cu-o simpla mângâiere,
Dar când îl aştept şi nu vine,
Te las să mă arzi şi plâng de durere.

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ploaia dispare

Se plimbă şi ploaia îi udă uşor,
Sunt două suflete ce au acelaşi zbor,
Stau în ploaie şi se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Şi îmbrăţişarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă şi îi atinge uşor,
Ar vrea să fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Şi-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Şi-aşteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.

poezie de Eugenia Calancea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Realitatea este relativă (poem postmodernist)

Văd cum paşii mei de zăpadă dispar în
zăpadă. Frigul îi înghite. Umezeala tresare
pe nea, mai umedă decât orice tresărire.

Sunt cu mult mai mult implicată într-o întindere
ascuţită dată de absenţa zăpezii decât am fost
vreodată. Am uitat că exist. Încerc să-mi amintesc.

Un nor îşi clatină albul a ploaie. Nimic nu plouă
exteriorul, universul, sensul ploii este întotdeauna
spre interior. Trebuie să se claine mai întâi,

ca să devină ploaie. Copacii simt, cu exactitate,
acest lucru, pentru că ei, cu siguranţă, sunt existenţi.
Mai mult decât atât, copacii înţeleg de ce sunt existenţi.

Ei aşteaptă ploaia, chiar dacă grindina le poate rupe
crengile. Când îi bate frigul după ploaie, ramurile lor
lucioase îngheaţă. Vreau paşii mei înapoi, aşa precum

vreau să aud, din nou, cântecul care se cânta odinioară
în aceeaşi cafenea, chiar dacă mai am şi acum o pată
de cafea pe pantof. Iau acel taxi, care nu mă poate duce

niciunde, dar şoferul ştie să conducă în prima ploaie,
care cade peste stratul de zăpadă. De fapt, această
zăpadă este existentă, până când este dizolvată de

ploaie. Eu pot fi existentă atâta timp cât nu mi-e frig
şi această ploaie nu este nicidecum una tropicală,
iar eu n-am fost niciodată mai indiferentă ca acum.

Cineva sau ceva merge nestingherit drept înainte.
E corpul meu. E ceva, care nu are nici început şi nici
sfârşit. Este mişcarea, care pierde caracteristica timpului.

Ploaia şi zăpada au nevoie de timp pentru a dovedi că
au personalitaţi similare şi aparenţe diferite. Timpul este
existent. Eu nu pot fi existentă într-un timp diferit. Eu nu pot
deveni existentă a doua oară.

poezie de Marieta Măglaş din Antologie de poezii
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melodia sufletului

Aud în ploaie melodia sufletului
In inimă îmi bate note de iubire
Trece pe la mine tropotul gandului
Solfegiul pare rupt dintr-o poezie

Mi-ai tatuat pe suflet numele tău
Inimă agăţată in cheia: re, mi, sol
In ploaie răsuna melodios mereu
Sufletul meu iubeste nu este gol

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia din gând

Mi-e teamă, ploaie, c-ai să-mi vii mai rece
Decât un gând ce-adânc mă înfioară
Când mă cuprinde, nu mai vrea să plece
Şi-aduce-n suflet noaptea de afară.

Cu el mă pot lupta: mi-aduc seninul
Din zile-n care cerul mi-e aproape
Iar sufletu-mi respinge tot veninul
Venit cu întuneric să-l adape,

Dar nu pot, ploaie, să mă lupt cu tine,
N-aş îndura cu lacrimi reci să-mi vii
Din ochi pe care ştii atât de bine
Că îi iubesc demult şi-i voi iubi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!