Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Aurora Luchian

Iartă-mă, frunziță scundă

Când sunt veselă, când tristă într-o toamnă ce abundă,
Ce își pierde ziua lungă, dintr-un veac, într-o secundă,
Și își irosește frunza creionată în rugini,
Când un vânt cu zgomot smulge mărăcini din rădăcini.

Da îmi port în gri veșmântul cu-mprumut din bolta sură,
Și strivesc sub talpa-mi rece - cer clemență - o făptură
Ce s-a pitulat plăpândă sub o frunză de arțar,
De s-a-nfiorat de spaimă și molidul sulițar.

Nu am vrut... și-o frunză moale mă străpunge mustrătoare,
Cu un scâncet de aramă, m-a avertizat că moare
Dacă mai înăbuș inimi mititele și în frici...
Și jenată mă cuprinde o durere ca de bici.

Iartă-mă frunziță scundă, și tu gândăcel sărmane,
Că te-am dus în veșnicie în condiții inumane,
Iartă-mă pădure rară că ți-am sfărâmat o frunză,
Să mă ierte cititorul dacă par de-un timp, confuză...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Despre frunză

Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?

Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?

Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?

Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?

Știe frunza când e ruptă
și când moare ca o frunză,
când căzută ruginită
e călcată și e frântă?

Sau când doare poate știe
sau când vântul o adie,
sau când este ruginie,
știe frunza... cine știe?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunză de toamnă

Toamna, un tablou arămiu
Când fiecare frunză căzută
Se pierde definitiv în pustiu
Cu tot cu povestea avută.

Toamna, un trist recital
La care o frunză suspină.
Când după ultimul ei bal
Dispare în a nopții surdină.

Toamna, expoziție de pictură
În care minunata frunză
Destinul nemilos îl îndură
se transforme într-o muză.

poezie de (2 noiembrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frunză verde și-un smarald

Frunză verde și-o lalea,
ce spectaculoasă-i viața mea
Când urmez a înțelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi țin poftele în frâu
Și îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde și-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Și în apa frumuseții eu scald!

Frunză verde și-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Și ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde și-un safir,
Cu fugiții nu dau bir
Și port al curajului trandafir!

Frunză verde și-un rubin,
De forță îmi e gândul plin
Și rapid iubire eu obțin!

Frunză verde și-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Și îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!

poezie de (26 septembrie 2020)
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Dana Ene

Cântec de schimb

leagănă-te, frunză de arțar
în amurgul toamnei când mă plimb.
timpului, un nemilos șperțar
te ofer ca pe un ultim schimb

pentr-o legătură de zețar,
pentr-un cântec, pentru-al vieții nimb.
leagănă-te, frunză de arțar,
în amurgul toamnei, când mă plimb.

lutul strânge cuibul de scorțar.
inima în piept e un corimb.
leagănă-te, frunză de arțar
și înșiră orele pe limb!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pas in pas,frunza in frunza

Treci pe lângă mine tăcut
Uiți ținta. O atingi cu vârful buzei
Pas în pas, frunză în frunză așterni…
Vânt de gând alunecă-n palmele mele
fi fost oare părere?
Sau poate o lumânare aprinsă,
Tăiată în clipa strălucirii?
O singură dată suflând s-a stins.
Repetabilă singurătate eu, lumina,
Tu, plecând pas în pas, frunză în frunză…

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

După ce a mușcat din măr, lui Adam i-a fost rușine și s-a acoperit cu o frunză de smochin. Și Evei i-a fost rușine, așa că s-a acoperit tot cu o frunză de smochin. Apoi s-a dus după o tufă și a probat o frunză de arțar, una de stejar și vreo trei specii de palmier...

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oare am înțeles ce înseamnă să fii sclav?

o frunză știe -i legată de copac
dar asta nu-i știrbește demnitatea de-a fi frunză
căci libertatea-înseamnă rupere și moarte
și orice frunză își visează nemurirea

o pasăre străpunge cerul, e libertatea în mișcare
o pană cade, dar ea, pasărea nu moare
și prinsă între cuib și înălțare
ea uită că își smulge carnea ce-o oferă de mâncare

știam nimeni nu-mi oprește mersul către mâine
dar mâinele e deja ieri și moare-încet
cu rădăcinile înfipte în pământ
privesc înaltul și observ n-am nici un regret

știam nu sunt liber, prea multe duc în spate
dar alergam prin viață știind moartea departe
acum o simt aproape, rugina-n carne mușcă
ce este libertatea când viața-i doar o cușcă?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Reconsiderare

În pădure, sub o frunză,
într-o zi de toamnă tristă,
tot scâncea o buburuză-
mare-artistă pointilistă.

Dimineața, când pictase
aripioare, la surori,
un picior i se-agățase
în... parfumul unei flori!

Se zbătuse, disperată,
își tragă piciorușul,
dându-și seama, de îndată,
nu-i mai ieșea urcușul.

N-o durea piciorul lipsă,
însă, cu greu se târa,
derutată de-o eclipsă
ce lumina omora.

Se-ascunsese, speriată,
sub o frunză arămie,
cu inima sfâșiată,
gândind la policromie.

În durerea ei de suflet,
c-a rămas în trei picioare,
își aminti, cu un zâmbet,
are și aripioare.

"Cât timp am două mânuțe,
antenuțe și-ochișori,
voi putea picta punctuțe
-n zeci și sute de culori!

Doamne, cum să nu zâmbesc?
-își spuse, privind spre Soare-
Bieții oameni cum trăiesc
numai cu două picioare?!"

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin Olariu

Sunt frunză

o frunză stingheră
în palmă îmi cade
căderea ei mută doare
roade

pătrunde în carne să-mi
ardă de-a valma
și mâna-ncleștată
și ochiul și
palma

iar moartea pornește
să-mi cate ocol
mi-adulmecă
trupul nevolnic și
gol

sunt una cu frunza
ce-n palmă o strâng
sunt una cu frunza
ce moare și
plâng

și-acum înțeleg ce
anume doare
sunt singur și
veșted sunt frunza
ce moare

poezie de
Adăugat de Alex DospianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Iarta-ma

Iartă-mă
se zbat aripi în mine
ca într-o colivie.
Iartă-mă
se prăbușesc trepte în mine
ca într-o mină.
Iartă-mă
mi-e irisul transparent
ca o lentilă.
Iartă-mă
mi-e surd ecoul
ca pe o stradă aglomerată.
Iartă-mă
e plină de riduri
foaia pe care scriu,
de ele se împiedică griful
și se rupe.
Iartă-mă
mi-e pustie colivia...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Mihaela Soare

Rugă

Mi-e dor de tine frunză verde
Din primăvara ce s-a dus,
Mi-e dor de tine și se vede
Că-s ofilită spre apus.

Mi-e dor de tine frunză verde
Și de mai crede doar puțin,
Ai înverzi în iarna unde
Eu am albit și-am părul lin!

Te rog, revino frunză verde,
Ajută- să fiu copil
Și te-oi uda cu apă rece
Și ți-oi cânta un vesel tril!

E toamna mea în multe ape
Și-s în noroiul ăstei vieți,
Te rog, revino frunză verde,
Ridică-mi mările de poți!

Mi-e dor de tine frunză verde,
De primăvara mea cu flori,
Aș vrea să vii și nu mă pierde
În tainicele tale zări!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vladimir Potlog

Iartă -mă, Ană (Ana din Balada Meșterului Manole)

Iartă-mă, Ană, că te-am zidit
Într-un zid care a fost de Dumnezeu părăsit,
Iartă-mă, Ană, că ți-am acoperit sânul nu cu sărutări,
Dar cu piatră albă de granit!
Iartă-mă, Ană, că te-am părăsit,
Ca pe un lucru de nimic
Într-un loc de diavol sfințit.
Iartă-mă, Ană, dacă mă poți ierta,
nu am zidit în zid și inima mea!

poezie de (25 iulie 2023)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Marin Moscu

Frunza veșniciei

Frunze parfumate cu miros de fum
Cad înfiorate la margine de drum,
Trec mașini, căruțe, vântul le ridică,
Le zburlește forma și forma le strică.

O fată se apleacă să ia o petală,
Devine de-odată prea sentimentală,
Culoare și mirosuri chiar de-s trecătoare
Sunt de crizanteme, din grădina-i mare.

Ce păcat? Își spune, iarna vine-acuș,
Frunzele de urcă, sus, pe derdeluș,
Nici o săniuță nu le duce-n spate,
Joaca lor de viață, e joaca de moarte!

Un bătrân se-ntreabă de-i frunză în vânt,
Răspunsul îi vine din guri de pământ,
Ești frunză aleasă sub soare, pe câmpie,
Când timpu-și rupe coasta intri-n veșnicie!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Confesiuni

Iartă-mă că sunt semnul de-ntrebare
din propoziția ta
și avidă de răspunsuri
îți fur gândurile nerostite.
Iartă-mă că plec la drum
și dornică de depărtări
îmi pun bagajul de vise pe umerii tăi.
Iartă-mă că menită să nasc vânt
și visând la ocean
stârnesc furtuni într-un pahar cu apă.
Iartă-mă că m-am născut prea târziu
și flămândă de viață
am să-nvăț să mor prea devreme.
Și... mai iartă-, te rog,
-n mareea stârnită de sufletul tău
te-am rugat să ierți.

poezie de din Risipitor de albastru (16 septembrie 2009)
Adăugat de Luiza-Adriana GramaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Frunză molcuță,

FRUNZĂ MOLCUȚĂ,
TOAMNĂ DESCULȚĂ
Din frunze, vântul țese covoare,
Le pune toamnei, moi, la picioare;
Sunt veștejite, asta le ține
nu-i rănească tălpile fine;
Când se usucă, își ia botine,
Le poartă până ce iarna vine...
Toamna-i desculță, și, prin urmare,
Frunza-i molcuță, ea, fată mare.
01.09.2021

poezie de
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Costel Zăgan

Toamnă cinică

Eu cad frunză
tu cazi frunză
el cade frunză

Ea taie frunze la câini

poezie de
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Luminița Ignea

Doina din frunză

Frunză verde din copac,
Eu când vreau să fluier, tac
Și nu fluier după câini,
Fiindcă știu au stăpâni,
Care i-au dresat să muște;
Nu fluier nici după muște,
Chiar dacă m-a cătrănit
Enervantul bâzâit.

Frunză verde fluturi triști,
Lumea-i plină de-ariviști,
Care au dat ocol școlii
Și-acum rod ca niște molii
Pâinea omului sărman,
Care strigă of și-aman;
Frunză verde primprejur,
Eu când vreau să tac, înjur.

Fir-ar mama ei de lume,
Care-și face noi cutume,
Căzută în amorțeală,
Repetentă la morală,
Cu virtuți de antrepriză,
Unde viața-i numai miză;
Frunză verde suflet tâng,
Eu când vreau să-njur, doar plâng.

Plâng de asta și de aia,
Mocănește precum ploaia,
Plâng de sus și plâng de jos,
Însă fără de folos,
Peste lava de sub stern;
Plânsul lumii cel etern,
Vaierele mocirlite,
Ca pământul le înghite.

Lancea mea de frunză verde,
Fluieri, taci, tot te vor pierde.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iartă-mă. mamă

Iartă-mă, mamă
Mamă, iartă-mă de toate
Ce eu le-am făcut,
Cu tandrețe și cu șoapte
Alte gânduri am avut.
Refuzând a ta vorbă
Am avut mai multe rele
Iartă-mă de rog mamă
Și ma rog eu pân' la stele.
Știu nu te-am ascultat
Când îmi vorbeai adesea
-Ascultă Sorina acest sfat
Și vei putea să treci de rele.
Iartă-mă mamă, am greșit
nu te-am ascultat la timp
Tu ești cel mai scump prieten,
Cel mai scump cuvânt.
Aș da totul să ierți,
Doar pe-o clipă să te-ascult
Mamă iartă- re rog
Pentru tot ce am făcut.

poezie de (4 noiembrie 2017)
Adăugat de Sorina GandraburSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Te-am cules

Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... și fără poartă.

Te-am cules din clipa rece,
Și din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Și când sânii-ți-erau goi.

Te-am cules târziu... din vise,
Tainică și zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.

Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinț rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.

Te-am cules... dinspre lumină,
Și din candela sfințită,
Când luceferi stau să vină
Și când luna-i... părăsită.

Te-am cules din depărtare
Și din așteptări adânci,
Dintr-un val pierdut de mare,
Trist, încolăcit pe stânci.

Te-am cules... știu asta bine,
Din parfum de trandafiri,
Din smaralde și rubine,
Din speranțe... și-mpliniri.

Te-am cules din veșnicie,
Dintre doruri și tăceri,
Din extaz, din agonie,
Din durere sau plăceri.

poezie de din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Balada renunțării

Lăsatu-m-am de stăpâni
Și de flori și de ciulini
Și am trecut între bătrâni –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de iarba verde
M-am lăsat de ce n-ai crede
Și am stins în ochi lumini –
Ca să tai frunză la câini.

Am lăsat speranțe vagi,
Am urât pe toți cei dragi
Și m-am ascuns de vecini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de mine-n mine
Am uitat ce-i rău, ce-i bine
Și mi-am pus lanțuri la mâini –
Ca să tai frunză la câini.

M-am lăsat de ce-i plăcere –
Chiar de of și de durere
Și tot număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

M-am lăsat de calea bună
Și-am trăit mult în minciună
Și-mi socot anii străini –
C-am tăiat frunză la câini.

M-am lăsat de noaptea grea
Și de deal și de vâlcea
Și-am plecat printre străini –
Ca să tai frunză la câini.

De din zori și până-n noapte
M-am lăsat de-ascultat șoapte
Și m-am smuls din rădăcini –
Ca să tai frunză la câini.

Lăsatu-m-am de iubit
De frumos și de urât
De dureri și-amărăciuni –
Ca să tai frunză la câini.

Ce am sperat și ce-am voit
Ce-am dorit și-am plănuit
Am lăsat de azi pe mâni –
Ca să tai frunză la câini.

Am trecut între bătrâni
Și am stins în ochi lumini
Și m-am ascuns de vecini
Și mi-am pus lanțuri la mâini
Și m-am smuls din rădăcini
Am plecat printre străini
Ca să număr săptămâni
De când tai frunză la câini.

poezie de
Adăugat de Boris IoachimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook