Nu dau coliba pe vilă...

- Şterge-ţi lacrima, măicuţă,
Şi mă iartă! Că mă duc,
Din curtea cu potecuţă,
Straie faine să-ţi aduc...

- Fericirea nu stă-n straie,
În fustă sau în nădrag,
Fericirea-i că-n odaie,
Păşeşti tu, copile drag...

- Am să îţi aduc merinde,
Să-ţi umpli masa, cămara,
La noi, pita, scump se vinde,
De-aia, mamă, îmi las ţara...

- Poţi să îmi aduci cu sacii,
Poţi s-aduci mai mult de-atât...
Pentru lux laşi coada vacii?
Le-oi mânca cu nod în gât...

- N-ai dori un pat mai moale?
Poate-o perină mai nouă?
De ani buni te vaiţi de şale,
De-i frig afară, sau plouă...

- Lasă, maică, că mi-e bine,
Câtă viaţă-oi mai avea,
O să dorm, ascult' la mine,
Pe paie, fără saltea...

- De-mi voi face acolo-rost,
O casă şi-un trai decent,
Te voi lua în adăpost,
Casa? Se dărâmă lent...

- Casa noastră n-are hibă!
Nu mai insista, nu vin!
Nu dau draga mea colibă,
Pe vila de la străin...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum îţi e Crăciunul, mamă?

- Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Cum îţi e Crăciunul, mamă?
- Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl şterg cu-n colţ de năframă.

V-am pus cozonac în tavă,
Casa, cu drag, mi-am gătit,
Ştiţi bine că sunt bolnavă,
Însă voi... n-aţi mai venit.

Cumpărat-am şi-un brăduţ...
Le-am tot "dichisit" odaia,
Pruncilor, cu-n pom micuţ,
Cât or să stea "la mamaia".

V-am pus cadouri sub el,
Atât cât pensia-mi permite,
Că mi-eşti plod, ori nepoţel,
Doream să-ţi aduci aminte,

De Sfântul Crăciun, la ţară,
... Poate că la anul... mor,
- Viaţa e prea grea "afară"...
- Mai grea ca a mea, fecior?

Voi rupeţi în patru-o pâine,
Cu poftă, din ea, muşcaţi,
Eu împart pita cu-n câine,
Având ochii-nlăcrimaţi...

Voi-acolo aveţi de toate,
Habar n-aveţi cum o duc,
Că-n şopron stau netăiate,
Vreascurile dintr-un nuc.

Am făcut ciorapi din lână,
Că nu mai suntem în Mai,
Puiul mamii, sunt bătrână,
... Cum aş putea să le tai?

Chipul mi-e de lacrimi uns,
Îl şterg cu-n colţ de năframă,
-Iartă-ne, n-am mai ajuns...
Ne vedem la anul, mamă.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare?

Ce să-ţi aduc iubito de pe mare,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe ocean?
Ce să-ţi aduc iubita mea din depărtare,
Din timpul şi din mitul necontemporan?

Ce să-ţi aduc iubita mea din Atlantida,
Ce să-ţi aduc iubita mea de pe Olimp?
Ce să-ţi aduc iubito din legenda
Unui ţinut şi a unui ev uitat de timp?

Vrei să-ţi aduc poemele străvechi despre iubire
Şi diamante ferecate-n aur şi argint?
Sau amfore greceşti scăldate-n nemurire,
Din Sparta din Athena sau Corint?

Poate doreşti să îţi aduc numai seninul
Şi liniştea albastră din nemărginiri?
Ori poate vrei ca să-ţi aduc destinul,
Potopul şi blestemul unor mari iubiri?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

În casa sufletului tău,
Fă curat, dacă e cazul,
Alungă ce-ţi face rău,
Şi-ţi ţine umed obrazul.

Lasă să între lumina,
Trage oblonul din geam,
Ca tristeţea, bat-o vina,
Să nu mai revină. Neam!

Şterge praful, du gunoiul,
Scormone prin amintiri,
Strânge mizeria, noroiul,
Lăsat de false iubiri.

Pune-ţi o lalea în glastră,
Toarnă-ţi un pahar de vin,
Nu mai sta aşa sihastră,
Timpul trece şi-i puţin.

Lasă muzica să-ţi cânte,
Pe-acorduri de pian şi Bach,
Rana inimii să-ţi zvânte,
Şi să nu-ţi mai urle "Ah! ".

Schimbă yala, e mai bine,
Că altă adresă... n-ai,
Nu mai primi pe oricine,
De vrei linişte să ai.

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă, Dumnezeul meu

Mamă, Dumnezeul meu,
Prima lacrimă de mine
S-a ivit în ochi la tine,
Ţi-a părut aşa de bine
C-am venit pe lume eu.

În această seară tristă, plouă, plânge Dumnezeu
Sunt aşa de singur, Mamă, şi ce dor îmi e de tine!
Oare mai trăieşti măicuţă, să-ţi mai fie rău sau bine,
Ca măcar un ochi pe lume să plângă şi pentru mine
Când mi-e teamă sau mi-e greu,
Mamă, Dumnezeul meu!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (25 noiembrie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimi de copil

De-aş avea o păturică,
Să mă apere de frig...
Of, şi mi-e aşa fomică,
Am păpat doar un covrig.

Sunt murdară şi tristuţă,
Trupuşorul mi-e fragil,
Zi de zi, în batistuţă,
Adun lacrimi de copil.

Mai primesc câte-o pâinică,
De la oamenii cei mari,
Zic: "Săraca mititică...",
Şi se duc... cu paşii rari.

Nimenea nu mă întreabă,
(Trec cu toţii, fericiţi...),
De ce am lacrimi în barbă?
Sau de am, cumva, părinţi?

Mă tot uit aşa, cu frică,
În casa altor copii,
Au hăinuţe, căldurică,
Şi atâtea jucării...

Hăinuţele mele-s roase,
Picioruşele sunt... sloi,
Perişorul îmi miroase,
Plin de praf şi de noroi.

Din norişori, iarăşi pică,
Stropii reci, neîncetat,
Dacă-aş fi avut mămică,
Ploaia nu m-ar fi udat...

Şi o căsuţă din paie,
Era bună, adăpost...
Nu aş mai fi stat în ploaie.
Şi din paie să fi fost...

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâneţe

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Am fost sărac, dar te-am crescut pe tine,
Nu am ştiut că într-o zi vei fi departe.

Nu, dragul meu copil, eu n-am furat
Şi n-am averi să-ţi las ca moştenire,
N-aş vrea să-ţi spun cât am avut de îndurat,
Şi cât mi-aş fi dorit ca să rămâi cu mine.

Dar ai crescut, copile, şi-ai plecat,
Şi tu, şi sora ta v-aţi dus mânaţi de soartă,
Eu am rămas cu sufletu-ntristat
Şi încă vă aştept plângând singur la poartă.

Şi ştiu că uneori vă mai gândiţi la mine,
Dar viaţa voastră nu-i uşoară,
Acum, când zilele-mi sunt mai puţine,
Aş vrea ca depărtarea asta să nu doară.

Îmi e din ce în ce mai greu cu bătrâneţea,
Dar nu mă plâng şi nu vă chem,
Şi dacă Domnul mi-ar întoarce tinereţea,
Fără regrete şi-ndoială, eu mi-aş dori ca să trăiesc la fel.

Şi dacă nu puteţi veni, o să vin eu,
Să va aduc câte ceva ca să puneţi pe masă,
N-am să vă spun cât mi-e de greu,
Când voi veniţi atât rar şi aţi uitat cum e acasă.

Aş vrea ca să mă ierţi, copile,
Că n-am să-ţi las în urma mea palate,
Şi dacă s-o întâmpla să nu ajung la tine,
Să nu lăsaţi zambilele să moară neudate...

poezie de Dorin Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te iubesc cu trupul meu de umbră

Eu nu doresc să-ţi intru pe moşie,
Nici graniţa s-o trec, ca un tâlhar,
Doar să mă laşi să vin pe la chindie,
Să îţi aduc iubirea mea în dar.

Să te privesc, aşa, de la distanţă,
Să nu te sperii, nu vreau să te-ating!
Mă lasă, să-ţi pătrund în ambianţă,
Să pot, iubita mea, să te mai ning.

Te voi ciopli din trunchiul de mesteacăn,
Mai albă decât neaua de Crăciun
Şi doar cu gândul voi atinge-un cearcăn
Şi nu voi îndrăzni nimic să-ţi spun.

Te voi iubi cu umbra-mi, la amiază,
Cu umbra-ţi să te-apropii de-un sărut,
O vară indiană-ţi pun de pază
Iar, dacă ai nevoie de un scut,

Doar îţi trimit cu vântul mângâiere,
Căldura mâinii-n palmă s-o primeşti,
Să ne iubim în cuibul de tăcere,
Cum n-am iubit şi n-ai să mai iubeşti.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce pot să fac mai bine

Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtăşeşti sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te mişti prea repede
Şi voi încerca să-ţi aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puţin pentru mulţi ani
Dacă ştii că niciodată nu voi putea
Să-ţi alung toate temerile
Şi nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine

cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduc Isus onoare

mă închin Isuse Ţie
şi te laud şi îţi cânt
fii slăvit în veşnicie
de aici de pe pământ

în lumina Ta Divină
vreau Isuse să mă-nchin
de har cu inima plină
înaintea Ta eu vin

îţi aduc Isus onoare
şi te laud te slăvesc
căci îmi dai a Ta salvare
pentru veci eu te iubesc

o Isuse scump şi drag
îţi cânt azi Numele Tău
şi-ţi dau inima din prag
că-mi eşti Domn şi Dumnezeu

Doamne-ţi cânt a Ta iubire
şi te laud — te slăvesc
că-n a Ta neprihănire
eu şi azi mă adâncesc

vin acum în faţa ta
o Isuse prin credinţă
îţi dau ochii — inima
şi întreaga mea fiinţă

fă-mă Isus cum Tu ştii
viaţa-ntreagă mi o schimbă
ca să-ţi cânt în veşnicii
păcatul — să nu mă frângă

fă-mă Doamne un izvor
de milă şi îndurare
Tu să-mi fii Mângăitor
pentru veci de veci salvare

Ţie Isus mă închin
iată azi din Mănăştur
fă-mă Domne mai deplin
să-mi fie sufletul pur

pune-ţi Doamne Isus mâna
chiar acum pe fruntea mea
ca să-ţi cânt întodeauna
Tu îmi eşti neprihănirea

Tu — al vieţii Sfânt Cuvânt
şi-al vieţii Creator
de iubirea Ta înfrânt
vreau să fiu — în vecii vecilor

eu să cad la umbra Ta
sub privirea Ta Divină
să-ţi dau viaţa —inima
ca s-o umpli de lumină

fii slăvit în veşnicie
o Isuse scump iubit
căci ne dai lumina-ţi vie
doar Isus — ne-ai mântuit

poezie de Ioan Daniel Bălan (7 august 2018, Mănăştur)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tacând
Şi spitalul din gând.

Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,
Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,
Te aştept sus în cer,
Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,
Să mă ierţi ca pe-un mort.

Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,
C-am să-ţi dau nişte ani, strânşi în zile şi nopţi,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ţi dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plec, dar fără rădăcină...

Te las mare fără mine, mi-o fi dor până la sânge,
Sufletul s-a-nchis în toamne, inima în ierni s-o frânge.
O să-mi fie poezia ca o lacrimă amară,
Mă dă viaţa, înc-o dată, din grădina ei, afară.

Plec cu ploile pe frunte, rămân amintiri pe stradă,
Un suspin pe un perete, va striga ca să mă vadă.
Îmi voi săruta podeaua, fiecare colţ din casă.
Ce-aş rămâne-acasă, Doamne, însă viaţa nu mă lasă!

Ce să iau din toată viaţa, ce s-arunc, Doamne, din mine?
'S patruzeci de ani în ziduri, rămân multe, iau puţine.
Mult voi bântui lăcaşul unde am crescut poveste,
Chiar de voi lăsa în urmă tot ce-a fost şi nu mai este.

Şi mă duc în lumea mare, să-mi pierd urma, să le fie
Lor, duşmanilor, mai bine, fără vers în poezie.
Să bârfească pe la colţuri, şi veninul să îl verse,
Să se-nece în minciuna ce le curge în averse.

Casa mea, ca o grădină, să nu mă încarci cu vină,
Că te las pe mâini străine. Plec, dar fără rădăcină.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi

Nu poţi pleca înaintea mea!
Nu pot fi martorul propriei sinucideri,
Căci aşa se va întâmpla.
Voi fugi de clipa aceasta
Şi nu mă veţi mai cunoaşte vreodată.
Copiii nu iartă!
Pentru ei durerile nu mai dor
Când părinţii se retrag în veşnicul somn.
Vă las cu grijile mele
Şi cu dragostea care va veni
După ce nu voi mai fi.
Nu vreau nimic de la voi!
Îmi ajunge sărăcia şi lacrima
Ce m-au urmat cu aleasă credincioşie.
Când puteaţi să mă iubiţi aţi fugit.
M-aţi rănit!
Plâng acum în tăcere, cu ploi,
Toamna din voi.
Nu mă căutaţi! Pentru voi am murit...
Amintiţi-vă doar,
Cât de mult v-am iubit!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te du cu bine!

Nu ţi-am mai scris de mult, măicuţă,
Despre pădurea de goruni,
Despre livada de sub munte
Şi despre casa din străbuni.

Nu ţi-am mai spus ce e prin lume,
Ce dor îmi e de amândoi,
Căci zeci de ani ne-au despărţit
Şi de acuma mă îndoi

Şi eu de griji şi de povară,
De boli, de nedreptăţi, de frig,
Dar geaba lacrima-mi se uscă,
Degeaba dorul meu îl strig.

Îl ştiu doar eu şi-l tac în mine,
Îl ştie Dumnezeu cel Sfânt,
Dar câte-o dată ţi-l trimit
Şi ţie, mamă, în cuvânt.

Azi vreau să-ţi spun ceva anume:
Măicuţă dragă, ţi-a venit
Şi sora ultimă aproape
Să fiţi tustrele în zenit.

Şi-a pus broboadă de mătase
Ieri dimineaţă-n fapt de zori
Şi a pornit spre voi, spre stele,
Ori, poate, s-a ascuns sub flori.
Te du cu bine, suflet drag,
Te-aşteaptă sora ta în prag.

poezie de Eugenia Mihu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condiţional

Gândesc.
Ar fi bine să-mi fii
De unde nu mi-e.
Să-mi aduni de unde scad
Şi să-mi aprinzi din zbor
Ce sting...
Gândesc.
Aduc.
Ar fi simplu să-ţi dau
De unde n-am.
Să-ţi cânt de unde n-aud
Şi să-ţi strâng din suflet
Ce nu poţi...
Aduc.

Simt.
Ar fi frumos să vii
De unde nu mergi.
Să poţi de unde nu vrei
Şi să iubeşti din mine
Ce nu am.
Simt.

Chem.
Ar fi tu să strigi,
De unde nu vin,
Ar fi eu să strâng de unde nu eşti
Şi să iau din tine
Ce nu sunt.
Chem.

poezie de Gabriela Chişcari (21 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

La revedere, mamă, la revedere, tată!

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că-n ziua asta caldă de blajin,
nu vin cum vine toată lumea cumpătată,
să dau pomană pentru voi, ca un creştin.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
că azi cu voi e doar singurătatea...
şi mă căznesc aşa cum niciodată,
şi soarta mi-o blestem, şi laşitatea...

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar ştiţi si voi că sunt plecat la muncă,
şi peste tot e-o criză blestemată
şi dacă vin, stăpânii mă aruncă.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
voiam să vă aduc o nepoţică,
adică pentru voi, e strănepoată...
adică sunt bunel... la o adică.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
şi vă promit c-oi încerca la anul
să vin şi eu cum vine lumea toată,
la cimitir, să-şi ostoiască-aleanul.

Mă iartă, mamă, şi mă iartă, tată!
dar am vorbit mai an cu un vecin,
cu moş Vasile, cel de peste-o poartă,
să iasă-n locul meu la ţintirim...

Să toarne câte un pahar de vin,
lângă mormântul tău şi-al mamei – tată,
iar lumea spună: Să trăim, să-i pomenim!
şi liniştea cu clopote să bată.

Şi-atunce firea-mi se va linişti,
simţind din depărtări că e iertată,
şi buzele-mi uscate vor şopti...
la revedere, mamă, la revedere, tată!

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce rost ar fi avut?

Ce rost ar fi avut această viaţă
de n-ai fi existat, copilul meu?...
N-aş fi ştiut nicicând cum se-nvaţă
cu sufletul să fi prezent mereu
la tot ce deopotrivă ai în faţă
trecând prin lume, de-i uşor sau greu.

Am înţeles mai bine ca oricine
iubirea să o dau celor din jur,
să îndrăgesc, aşa cum se cuvine,
şi să ridic în zări fără cusur
ce-i mai de preţ în clipa care vine,
pentru a clădi un viitor mai pur.

Ai fost cununa mea întotdeauna,
o port mereu ca pe un cer senin,
puteri îmi dai ca, una după una,
prin zilele ce neoprite vin,
în inimă să îmi aduc întruna
icoanele la care să mă-nchin.

Când n-oi mai fi cu tine-n astă lume
te voi privi din flori şi din copaci,
iar tu vei şti că cineva, anume,
prezent şi nevăzut în tot ce faci,
mereu va fi cu tine să te-ndrume,
să-ţi netezească locul care-l calci.

poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întotdeauna mi-am spus că, dacă voi dori vreodată să îmi întemeiez o familie, o voi face la scară mare. Am vrut să fie haos în casă. În casa noastră există un zgomot constant, pentru că mereu cineva chicoteşte, ţipă, plânge sau sparge ceva.

citat din Brad Pitt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Tu-mi eşti fericirea

Doamne cum să îţi cinstesc
Numele şi-a Ta Fiinţă
Pururea să te iubesc
Să mă-mbraci în biruinţă

Cum să-ţi laud al Tău Nume
Să-ţi aduc Isus onoare
Har nespus în rugăciune
Tu să-mi dai— şi-a Ta salvare

Vreau pe palmele-ţi Divine
Să mă iai— şi eu să-ţi cânt
C-ai murit şi pentru mine
Să te ascult pe acest pământ

Mă închin în faţa Ta
Şi ţi-aduc a mea fiinţă
Să-mi speli duhu— inima
Să mă umpli de credinţă

Să mă faci aşa cum vrei
Cuvântu să-ţi împlinesc
Ca pe braţe să mă iei
Eu în veci să te iubesc

Cum în dragostea Ta vie
Eu umblarea să ţi-o cânt
Să-ţi dau fiinţa-n veşnicie
Nu numai pe acest pământ

Pân"la sfintele-ţi picioare
Vreau Isuse să mă-nchin
Glorie cinste onoare
Să-ţi aduc Mire Divin

Leagă-mă aşa cum ştii
De a Ta scumpă Fiinţă
Ca să-ţi cânt în veşnicii
Viaţa nouă prin credinţă

Numai Tu-mi eşti fericirea
Şi lumina mea Isus
Tu-mi eşti Doamne bucuria
Viaţa fără de apus

Mire scump şi minunat
Ţine-mă pe palma Ta
Să-ţi cânt drumul Tău curat
De mine— o nu uita

Fă-mă crinul din grădină
Numele să-ţi proslăvesc
Ca străpuns de-a Ta lumină
Pururea să te cinstesc

Înfăşoară-mă-n iubire
Şi în harul Tău nespus
Viaţa de neprihănire
Tu să-mi fii o scump Isus
03-02-2018 cluj

poezie de Ioan Daniel Bălan (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai iartă încă un copil...

Mi-e frică de-ntuneric, Doamne,
Nu-mi lua lumina ce-o mai am,
Ci iartă-mă, cu tot cu neam,
Fii blând şi bun cu mine, Doamne!

La Tine-s toate cu putinţă.
Mai iartă încă un copil,
Risipitor şi pueril,
Aducător de suferinţă.

Ştiu că îmi poţi citi în suflet
Şi mă încred că-i unul bun.
Nu mă lăsa s-ajung nebun,
Prin rătăcirea mea din umblet.

Eu îţi râvnesc Împărăţia,
Nu prin durere şi suspin.
De bună voie vreau să vin
Şi să-ţi slăvesc Mărinimia.

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis cu mama

Raiul e ascuns în stele şi-n privirea ta, copile,
Tu-mi aduci un strop de rouă într-un boţ de amintire.
Văd cum alergai prin iarbă, cu tălpiţele de-o palmă.
Azi eşti ditamai bărbatul şi ai trei copile, mamă!

Eşti bogat şi fericirea îţi stă, maică, la picioare.
Ai maşină, casă mare, un fecior precum o floare...
Poate ai uitat, măicuţă, de căsuţa cu pridvor,
De fântâna nesleită... Mie, maică, mi-este dor,

Să te mai privesc odată şi să-ţi mângâi tâmpla ninsă.
Flacăra luminii mele e din ce în ce mai stinsă.
Mi s-a prăfuit icoana. Şi de-atâta rugăciune,
Te-ai îndepărtat copile şi te-ai dus străin în lume.

Am gândit că asta-i calea, că aşa vrea Dumnezeu
Şi-am rămas ca o străină ca să duc al casei greu.
Dar de dor mă mână paşii, caierul mi-e pe sfârşite
Şi-aş vra să te port cu mine în aducerile-aminte.

Cat cu gândul la fereastră să-ţi văd paşii pe uliţă.
Dar tu eşti un om cu stare şi ai treburi, măiculiţă.
Ai facturi şi rate, maică, ai nevastă şi copii...
Când ai să te-ntorci acasă, poate eu nu voi mai fi.

Poate că ţi-o fi ruşine să-ţi porţi paşii printre duzi...
(Alergaţi mai toată ziua dezbrăcaţi, flămânzi, desculţi...)
E atâta praf în lume, s-a pus şi pe amintire
Şi-ai uitat, copile dragă, de a satului iubire.

Flutură în vânt perdeaua, ca o şoaptă, ca un vis...
Lumânarea mea, măicuţă, precum viaţa mi s-a stins.
Din urciorul de pe masă ce cu apă l-am lăsat,
Sorbi o lacrimă, copile! Văd şi eu, nu m-ai uitat...

Iei în lama coasei iarba... dorul te-a furat o clipă
Şi din valurile morţii chipul mamei se ridică.
Alergai să-mi sari în poală. Azi, răpus de-al vieţii somn,
Ţi-ai dormit, ultima oară, puiul meu, întâiul somn.

Crucea, uite,-i aplecată şi umilă precum noi.
Pune iar o lumânare, nu privi înspre-napoi!
Drumul vieţii, un' te-o duce, nu uita de satul tău
Şi te-ntoarce la căsuţa părintească, puiul meu!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!