Ziua cu ochii ei mari
În ploaia
Ce-mi bate la geam
mi-am ascuns privirea
și-not
pe geana aceasta de ploaie
până
în dosul ochilor tăi
uimită ziua
mă privește cu ochii ei mari
înfășurându-mi degetele
în surâsul apei
ce-ți umple
și ochii
și umbra
mers pe hârtie
până în marginea serii
26-09-2019 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, poezii despre ochi, poezii despre seară, poezii despre hârtie, poezii despre degete sau poezii despre apă
Citate similare
Farfuria aceasta de aer a zilei
Indiscutabil
cu o imaginație primăvăratică
îmi spăl ochii
în surâsul frunzelor jucăușe
când
vântul bate printre crengile de nuc
de la geam
și-mi
reâmprospătez memoria
cu
verdele lor viu
până în umbra dintre mine
și palma vântului ce le
leagănă ușor în
floarea zilei
un pireu de cuvinte ni se
servește în
farfuria aceasta de aer a zilei
împletită cu secunde
ni s-au
topit în palmă cuvintele
ca o privirea întoarsă spre zi
când norii
ne flutură din mâini într-un salut
până în lacrima cerului
umezindu-ne
și ochii
și pașii
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre timp
- poezii despre cuvinte
- poezii despre verde
- poezii despre secunde
- poezii despre primăvară
- poezii despre nori
- poezii despre mâini
Ploaie de litere într-o cutie cu metafore
cu
surâsul timpului
îți scriu
pe fiecare filă
a imaginației
și
ți le trimit
pe degetele vântului
sau
vreo ploaie neștiută de litere
într-o cutie cu metafore
înflorită cu silabe artistice și
cu surâsul tău
neverosimil
ochii să-ți ia
atâta doar
și tu să te înscrii pe
degetele timpului
din umbra
dintre un ieri învechit
și-un azi înflorit în roua trecerii
spre un mai bine
mai elocvent
vizând
un salt în infinit
vis
și stea
06-02-2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre flori, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre rouă sau poezii despre prezent
Cuvinte stropite cu umbra zilei
ne-au înflorit cuvintele
pe
degetele zilei
când umbra e-o floare
superâvnită de atâți
umblu
printre cuvinte
stropite
cu umbra zilei și
freamătul vântului de abia așteptat
printre frunze
să mai aducă răcoarea atât de râvnită
pe
degetele zilei
m-am așezat la
umbra ochilor tăi
colorându-mi tăcerea printre cuvinte
stropite
cu însăși surâsul tău
a
mai rămas puțin
și vara-i pe ducă
de aceea
căldura toridă îmi sapă ființa
cu pașii zilei înflorindu-mi ploaia de simțuri
până la nori în floare-mpletiți
pe aripa vântului
poezie de Ioan Daniel Bălan (21 august 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre simțuri
Locuiesc într-un cerc de priviri
Într-un cerc de priviri
locuiesc
pe palmele timpului
înflorit
cu zâmbetul zilei
aici drumul
mi-e pavat cu
florile imaginației
și mă scald
în culoarea zilei pe
degetele vântului
tot timpul
soarele-mi zâmbește
iar norii
uneori îmi fac cu mâna
stropindu-mi ochii cu uimire
cu umbra lor înveșmântându-mă
până în umbra zilei
strecurată prin surâsul tău
17-02-2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet sau poezii despre imaginație
Ești copac
pe drumul meu
sunt multe drumuri
în stânga buruieni
în dreapta buruieni
la a treia răscruce
un afin se-nfige
cu rădăcina în iad
băltoaca îl hrănește
până la sevă
otrava rostirilor de prunci
cu un mugur de crin în torace
îi dau ocol
îl adulmec
până sângerează ochii mei
ochii tăi
ochii ochilor mei
ochii ochilor tuturor
mă-ndeamnă la culcuș
de frunze reci
eu mârâi
și trec mai departe
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre muguri
- poezii despre iad
- poezii despre frunze
- poezii despre crini
- poezii despre copilărie
- poezii despre copaci
- poezii despre bebeluși
Fericirea mea e Isus
-poem-
Doamne
Tu care ții legământul
și umbra
Cuvintelor Tale
nu vrei
pe palma Ta azi să mă iei
și
viața să-mi schimbi
subtil
și-n umbra Ta să mă transformi
după
propria-ți dorință
o umbră
din propria-ți umbră
să înfloresc
o dată cu ziua pe care Tu Însuți mi-o
dai
cu Tine în Rai
odată să fiu
Isus
Mâna Ta
eu mâna Ta
o vreau
mâna
străpunsă pe Golgota
și azi ce dăruie viață
și
atâta mângăiere
pe
Tine te vreau
Isuse
Miel și Mire
la umbra aripilor Tale
eu vreau să m-odihnesc
și
odihna să-mi găsesc
pe degetele
curcubeului mă culc
dar ochii
spre Tine îmi fug Isus
ca limbile unui ceas fără liniște
vreau
să-ți văd ochii ca para focului cum mă
urmăresc
și ochii mei mi-i caută
Doamne
eu nu mi-am găsit odihna
aici pe pământ în
lipsa Ta
ci doar
pe
palmele Tale
și-n
lumina ochilor Tăi ca para focului ce ard orice taină
căci
odihna mea
în Tine s-a ascuns Isus
Tu
ești viața
și fericirea mea Isus
n-am găsit
nici pacea
nici liniștea
și nici fericirea
pe palmele lumii acesteia
și nici în poala hainei ei
pentru mine
nici măcar literatura
și nici poezia
nu
sunt
nu sunt
fericirea mea
ci
numai Tu Isus
Tu
Isus
ești fericirea mea
fericirea
numai Tu Isuse ești
așa
a hotărât
Cel Prea Înalt
s-ascundă
în Tine tot ce există bun în Univers
Isuse
Ție mă închin
Și
pe degetele Tale îți pun
ființa mea
primește-o
te rog
și
dă-i Tu frumusețea Ta
așa cum voiești
să
fiu și eu o lumină
și
să mă aseamăn cu Tine
fă-mă
umbra Ta pe
degetele zilei de azi
înflorită
cu privirea ochilor Tăi ca
poara focului
cât de scump
Isuse ești
cât de scump
uită-te
Tu Însuți uită-te
și vezi-ți Propria-ți Ființă
prin ochii mei
căci pentru Tine e simplu
Tu
ești Dumnezeu
și nu ești un om ca mine lipsit
de
putere
și atâta-nțelepciune
căci
numai chipul zilei îl pot prinde în
privirile mele
Tu
prinzi în
privirea Ta
și gândul și umbra
în umbră ascunsă
și tainele toate doar Tu le pătrunzi și le știi
și ochii Tăi vii
toate le văd
înmugurindu-ne și ochii și pașii pe măgura timpului
tivită cu picuri de floare
pe
aripile vântului
ușor
ce încă mai bate
Isuse
vreau degetele Tale
umbra să-mi prindă
și odihna mea
Tu
să-mi fii un izvor de cuvinte
cum
numai Tu Însuți știi să le spui
Lumina
Și viața mea
Pururi
Isuse să fii
04-12-2019 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre viață, poezii despre aripi sau poezii despre înălțime
Picuri de vânt ardelean - Bogata de Jos
imaginea
pomnițelor de pădure
și aroma
căpșunilor de câmp de pe Priloage
când vara-ți
subție privirea și mersul
e
satul acesta
Bogata de Jos numit
de departe
doar cu un ochiu
Ogrădeasa ne privește pașii la fiecare
pe palma secundei făcuți
încep
hribele să-și arate privirea de
sub tufele din Șesuri și
cele de la Peșteș ca
o floare de vânt în palmele zilei
aroma
din floarea de vânt împletită cu
visul Zgleamănului
adus prin Ogrădeasa pe
degetele plorii de vară
e
satul acesta
inimă
în Ardeal
cu
flori stropit
cu gustul căpșunilor de câmp ce-ți fură ființa
și
savoarea hribelor ce-ți înflorește și mersul și ochii
la umbra pădurii cu drag ce-ți șoptește
pe aici să mai vii
și
aroma pomnițelor de pădure ce-ți umple ființa
de gustul lor fin ce nu îl mai uiți
aceste arome-s
Bogata de Jos
Roiba
Armata
Ogrădeasa
Citera
Dosu Răcii
Și Dâmbu li"Dan
cu Dealul Blaghii
și Lornițul
tot satu-l împletesc
cu flori de
hai vino
mireasma de vară
tu însuți s-o guști
gingășia să știi ce înseamnă
iarbă
flori
și picuri de ploaie pe
aripile vântului
de
pe Lupoaia
pe Lorniț
până la Ogrădeasa
aici doar
vântul te ia de mână
și-ți scaldă ochii
în zâmbetul său
Bogata de Jos
e
satul amintirilor
e satul
unde tu însuți îți poți frige ciupercile ce le-ai cules
de pe
Imașul din Sus
la flacăra focului
imaginea zboară
ca un țiglu pe drum cu el când te joci
ori
de-a țădiu cu alți copii
sau de-a untuțu
în minunata copilărie din Bogata de Jos
cât de scumpă
era apa de la Bortă
chiar din borta de sub nuc când soarele arde
dar
s-au topit acele vremuri
nucul a dispărut
și borta nu știu dacă mai există
în floarea Bogății de Jos
aproape de Pietrosul unde avem câțiva meri
și din dreapta
dinspre cumpăna dealului Dosul Răcii te privește
prin ochii turmei de oi
pășunată de mult pe la Bortă
și-n Dosul Răcii
cântecul
ciocârliei când se avântă spre cer
într-o zi de vară pe Imașul din Sus
când mireasma pășunii te trece
dincolo de dincolo
în melodia aceea pe lame de vânt
întreg imașul
când e o muzică parcă din alte sfere
cusută cu raze de soare
cu-o adiere de vânt
e
Bogata de Jos
satul
acesta ce-ți surâde cu flori de priviri până
în Jii
în Poieni
în Dâmbu li' Dan
și până în Deal și
în Lazuri
de pe
culmea aceea acoperită cu păduri
Rupturile ne zâmbesc
Peste Valea Târgului
spre Dealul Blaghii privind
imaginea aceea
cu
Valea Târgului
cu Rupturile
cu Fundu Târgului
cu Dealul Blaghii
parcă îmi mângîie ființa
căci pe acolo
mi-am petrecut copilăria
la oi și la miei
singur
sau cu alți copii
încălzindu-mă în floarea primăverii timpurii
umblând
sau aprinzându-mi focul pe ploaie uneori și
destul de greu și zgribulind de frig
am fost și pe Dălina
cu oile și mieii
unde
pe vremea aceea era o neviscă ce
prindea păsărele probabil pentru puii ei
cu mieii
și oile-mpeună
ziua era țesută
cu flori și cu jocuri
cu trâmbița
ce legăna așa de dulce melodia aceea de
primăvară subțire
așezând-o cu atâta drag pe lambriuri de vânt
Lornițul
cu ochii mari
ne privea pe sub sprâncene
înscriindu-ne mersul pe degetele tale de la mâna stângă
până
pe aripa ploii
la Bortă
pe Lupoaia
sau la Ogrădeasa
până în Zgleamăn urcând
aroma
căpșunilor de câmp
de pe Priloage
ori din Coastă
nu pot s-o uit
căci îți fură ființa
și simțul
într-o nuanță sălbatică de câmp
când ziua se scurge-n pahare
la umbra pădurii
visul
ploii de vară
când ploaia cade pe un pământ proaspăt cosit
în brazde
cu atâtea arome
cu atâtea miresme
de căpșuni
de pomnițe de pădure
de hribe
și strigătul mieilor primăvara
e
Bogata de Jos
din lungul șir de priviri a Ogrădesei spre Oveștene
și Lorniț apoi
în behăitul oilor de la Halauă
ori din Zgleamăn
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oi, poezii despre păduri, poezii despre muzică sau poezii despre foc
Mers ascuns în cuvinte până poezia-nflorește cu numele tău
Totul
mai altfel e aici
pe muchia aceasta deslipită
de ochi și lumină
cernut
aici timpul
înflorește cu fiecare surâs
scăldat
în roua-nflorită de
cuvintele tale
doar
cuvintele ne sunt la îndemână și
fiecare ne lăsăm colorați
de
zâmbetul timpului ce așa de bine ne prinde într-un mers
ascuns în cuvinte
până
poezia-nflorește cu numele tău
în
ochii cusuți cu ciocolată
alături
de mugurii taină
poezie de Ioan Daniel Bălan (20 aprilie 2017, Cluj-Napoca)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori sau poezii despre ciocolată
Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nchin
Și le îndoaie.
Acuma tot ei înfloresc
De primăvară
Și-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin,
Cu-așa văpaie,
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre vestimentație, poezii despre mândrie sau poezii despre Soare
Și era ploaie cu senin
Și era ploaie cu senin
Senin cu ploaie,
Salcâmii ramurile-nclin
Și le îndoaie.
Acuma toți ei înfloresc
De primăvară
Ș-un dulce miros răspândesc
În dalba sară.
Un mândru soare scânteind
Pe bolta-albastră
El bate ploaia șiroind
Pe-a ta fereastră.
Și-n haină albă tu apari
Cu pasuri line
Și numai ochii tăi cei mari
Privesc la mine.
Atât de dulce și de plin
C-așa văpaie
Ah, era ploaie cu senin
Senin cu ploaie.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pe marginea privirii caut chipul zilei
Îmi spăl ochii
în chipul zilei
și-mi ung obrajii
cu surâsul vântului
cu flori de aer împletindu-mi pașii
de priviri
ochii nu mi se
mai satură
nici urechile de auz
și nici mintea
de idei
alerg
pe marginea privirii
căutând chipul zilei pe
fiecare deget al luminii
cu degetele timpului împletindu-mi și mersul și umbra
într-un cerc de stele în zbor
în
fântâna cunoașterii
poezie de Ioan Daniel Bălan (28 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre urechi, poezii despre stele sau poezii despre idei
Marginea ploii
locuiesc
pe marginea ploii
într-un cub de priviri
cu pași peste ape
cu ochi și idei
în zbor și-n surâs
palmă
între mine și drum
picură
floarea și umbra
mersul și zborul
peste degetele tale
într-un unghi de priviri
însetat de
florile
ochilor tăi
zbor peste ape
și picuri rotunzi pe degetele timpului în umbra
dintre un strigăt și un cuvânt închis într-un cerc
de pași
din miezul Ogrădesei
aici
plouă cu zâmbetul tău îmbrăcat în picuri de rouă
dintre o secundă
și o altă umbră
rămâi
pe degetul tău drept
rămâi la ce ai învățat
căci fericirea e doar Cuvântul cel veșnic
Hristos-iubirea
22-04-2016 cluj
poezie de Ioan Daniel Bălan din Antologie-Poetica (februarie 2018)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură
Micuța mea cu ochii mari
Micuța mea, cu ochii mari, cu ochii mari... strălucitori,
Sublima mea, din visuri calde, ți-s ochii două ghicitori.
Privirea ta mă-nnebunește... și mă îndeamnă la iubire,
Micuța mea, vreau ochii tăi... și-n răsărit, și-n asfințire.
Micuța mea, cu ochii mari, cu ochii mari... scânteietori,
Magia mea din basmul viu... ți-s ochii cerul cu doi sori.
Privind, la tine,-nnebunesc și mă-nfior plin de dorință,
Micuța mea, de ochii tăi, îmi pierd întreaga chibzuință.
Micuța mea, cu ochii blânzi, cu ochii blânzi... și lucitori,
Îmi dezvelești uitate simțuri și rătăcesc cu capu-n nori.
Privirea ta mi-aprinde viața, iubirea ta e-al meu păcat,
Micuța mea, vreau ochii tăi, să lumineze-al meu ducat.
Micuța mea, cu ochi duioși, cu ochi duioși... și sclipitori,
Iubita mea cu chip de înger, amurgul dulce și dulci zori!
Privind la tine, mă topesc, amorul meu... târziu și mare,
Micuța mea, vreau ochii tăi... să ți-i iubesc fără-ncetare.
Privind la tine,-nnebunesc și mă-nfior... plin de dorință,
Micuța mea, de ochii tăi... îmi pierd întreaga chibzuință.
poezie de Ion Apostu (2 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre uitare, poezii despre dorințe sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Ploaie de cuvinte pe flori de aer
mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingașe
stropită cu
cântecul toamnei
mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă
îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
pașii umbrei tale
până la
o aruncătură de cuvinte
pe flori de aer
nu ne
mai privește ziua cu
atâta îngăduință
și
pentru fiecare pas al clipei
ni se cere parola
ca să ne avântăm
în coșul acesta cu ciuperci ale toamnei la
o aruncătură de frunze căzute
sub privirile acestea ale nimănui prin dosul
surâsului tău zugrăvit
în umbra cuvântului
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre toleranță sau poezii despre toamnă
Însetat
Azi mi-am ros tot piciorul
până la mers
și mână până la șters
și ochiul până la ceafă
și ceafa până la vers...
Și limba până la mână
Și urechea până la...
Până la ce mă?
Până la ce?
Până la fântână...
Până la fântână!
Însetatule!
Însetaților!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre picioare
Mă stingi în ochii tăi
Mă stingi în ochii tăi
bulgăr de iubire
rostogolit sub pașii
pe care au nins
cuvintele ce nu s-au spus
te rostogoleai
lacrimă albastră
sub pleoape te cuibăreai
în ochii mei ca într-o ciutură
sorbeam și mă îmbătam
până dimineața
simt cum mă stingi în ochii tăi
chiar dacă lumânarea
pâlpâie încă
mă stingi în ochii tăi
lumina stinsă
își va risipi cenușa
nu va mai fi timp
nici o mână
să o adune în urnă.
poezie de Ioan Barb
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ninsoare, poezii despre lumânări, poezii despre dimineață sau poezii despre cenușă
Văzul înaintea văzului
Înaintea ochilor am avut ideea de piatră
clipitoare
una în locul văzului stângace
alta în locul văzului văzător..
Văzătoare
mă lăsau în pace
până se izbeau pe orbită și se desfăceau în meteori
izbitori.
Izbitoare
înaintea ochilor să te fi avut eu oare
când înaintea ochilor tăi
ca o piatră-ți desfăceai
ochii mari
clipitori
și orbind a mirare?
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stângaci, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre pace
Umbra mâncată
Umbra mea mânca chipul tău.
Ochii mei sângerau ochii tăi și privirea
privirea înțepenită-n privire
scobea obrazul în neștire
în neștirea palmelor spălate cu aer
călduros de rece și-amorțite
în părul aromat cu zile încâlcite.
Umbra mea îți mânca chipul
înfierbântat de răcorită
foșneau în ea imagini mestecate
de-o gură despletită.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâncare, poezii despre păr, poezii despre imagine, poezii despre gură sau poezii despre aer
Aripa zilei
Printr-o
pădure de pași
pun imaginea aceasta întoarsă a zilei
pe muchia
ochilor tăi
cântec până în dunga albastră
a Cuvântului
privire
întoarsă-n privire
de atâta vedere
mi s-au topit
și degetele ochilor
ca un cuvânt abia stors de-nchipuiri
până în măduva taină a secundei
ce nu-și mai numără pornirile
în pădurea acesta de ochi
și cuvinte
zbor
întors
în zbor
până
în lambriurile de foc ale memoriei
din aripa zilei binecuvântate
aer
și drum
din stele
spre stele
poezie de Ioan Daniel Bălan (9 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ardealul - ploaie de stele
Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
șuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colț
cu stânci
și cu pași
același
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someș și Mureș
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
și-mpletire
de șoapte și voci
cunună de ploi
de pași și de stele
cuvinte și stânci
prăpăstii adânci
pasul și zborul
pe ulițe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
și cântecul pietrei
sălbatice-n munți
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e țara aceasta
numită Ardeal
poveștile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ți fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând
zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ți afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
să intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porți în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea orașe
cu sate și văi
cu muguri și ochi
cu stele și oi
cu miei și cuvinte
ce-ți plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb și te pun
să umbli pe drum
cascade de vis
și pomi
și păduri
aici se-mpletesc
cu soare și dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
și zborul spre stele
când însuși o stea
ți se deschide
ție în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
și zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-și minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munți de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Brașovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce crește-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
și stele
până
în
Bogata de Jos
poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre Transilvania sau poezii despre țări