Glezna rănită
În umblet pe țărm
s-a rănit glezna în cioburi de scoici.
Apa se-ndură și-i alină durerea
în dantelă de spumă.
Ce trup și ce viață se târăște la marginea mării?
De ce-s mute cuvintele pictate-n nisipurile fine?
Cărarea-i prea strâmtă
să vezi clar între lumi,
e mult prea îngustă.
Îngrozit să te frângi de trădări,
nici nu vrei să privești,
prea mult ai fost înșelat.
Naivitatea copilului din tine,
atinsă dureros,
tânjește după ce n-a fost să fie.
În fântână adâncă-i căzut
copilul din tine.
De te iubești, lasă-l să lupte,
să se salveze
prin rugă spre binele tău.
Despuiat de candoare,
te-ai făcut mare acum.
Știi oare
la ce-ar trebui să fii mai atent?
Ce-ar trebui să iei în considerare?
Din glezna rănită o iubire stă să-nflorească!
Așteaptă doar o privire!
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- poezii despre copilărie
- poezii despre viață
- poezii despre trădare
- poezii despre salvare
- poezii despre nisip
- poezii despre naivitate
- poezii despre inocență
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
A fost destul
A fost destul, dar tu nu știi, ce-ar însemna să fii sătul
Și nici cum e să poți iubi, vreodată, cum iubești acum.
Știu, ești mereu un extremist prea mult sau prea puțin. Deloc,
Nu-ți e pe plac că doar exist și-un act din viața ta îl joc.
Ești "speriat și imatur", imprevizibil, sincer, cast,
Însă nimic nu e destul, chiar dacă totul ți-a rămas.
Înghesuită-ntr-un bagaj, e spaima sufletului tău
Și plec cu dânsa la oraș și-am s-o arunc într-un pârău.
Și-ți las în grijă viața mea, iubirea, gândul cel mai pur,
Dar n-ai să mă mai poți avea, căci știi că m-ai avut destul.
Întotdeauna, de copil, te știu profund nemulțumit.
Oh, nu-ți ajunge doar un pic. Și vrei mai mult, nu doar nimic.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre suflet, poezii despre sperieturi, poezii despre spaimă, poezii despre sinceritate, poezii despre oraș, poezii despre nemulțumire sau poezii despre jocuri
* * *
În fiecare dintre noi există moarte si iubire când ceasul tace și zeii vor să vindece rana
ne-am născut prea târziu sau mult prea devreme
eu sunt mut,
tu aripă din care odată a curs apa și sânge
hai nu știi că e dimineață și fluturii se scaldă în lumină?
tâmpla mi-a amorțit pe glezna ta ca florile tomnatice în acordul de frunze prea departe
ascultă apa umbrită din care soarele urcă la cer azi fără fluturi, fără curcubee se ascute vântul, doar pe el ascultă-l, pe bunul meu prieten cu care am îmblânzit șerpii cu o nuia de argint și acum plec pentru tine în cuvinte.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre fluturi
- poezii despre șerpi
- poezii despre vânt
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre sânge
- poezii despre prietenie
- poezii despre prezent
- poezii despre naștere
În acordul de frunze
În fiecare dintre noi există moarte și iubire
Când ceasul tace și zeii vor să vindece rana
Ne-am născut prea târziu sau mult prea devreme
Eu sunt mut, tu aripă din care odată a curs apa și sânge
Hai, nu știi că e dimineață și fluturii se scaldă în lumină?
Tâmpla mi-a amorțit pe glezna ta, ca florile tomnatice
În acordul de frunze prea departe
Ascultă apa umbrită din care soarele urcă la cer azi
Fără fluturi, fără curcubeu se ascute vântul,
Doar pe el ascultă-l, pe bunul meu prieten
Cu ajutorul căruia am îmblânzit șerpii cu o nuia de argint
Și acum plec pentru tine în cuvinte.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu...
L-ai iubit dumnezeiește, sau poate, nebunește?
Te-ai lăsat prea mult dominată de tăcerea prea grea?
Si aveai atâta putere!... Oare, de ce așa?
Înseamnă că nu te iubea si sigur doar se juca.
.
Mereu ai încercat și ai reparat, ce nu, tu ai stricat,
Nu mai încerca ce-ai mai încercat! Acum, lasă-l plecat,
Dacă l-ai iubit... A fost minunat? Tot e dărâmat.
Clepsidra n-a mai rezistat. A lăsat nisipul si s-a spart.
.
Ai vrut să iei de la el, cu lăcomie-păcat, tot
Ce n-ai avut, tot ce viata, ca o hoață, ti-a luat?
Așteptări, vise... acum, iluzii duse și răpuse.
... Și esti tăcerea pierdută, dar tot de tine găsită!
poezie de Garofița Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare
Inside
&
iarnă dependentă de vânt și zăpadă
când încerci să scrii asta inseamna ca te-ai gândit deja
prea mult la un sentiment
compulsiv
care îți crește în creier un gheizer din
care țâșnește apa fierbinte în plină iarnă
cand scrii asta pe pământ oamenii curg / aceeași apă
nestavilită î n s p r e mormintele lor
nu astăzi, nu mâine zăpada se va topi
și vei vedea cum prin fumul de țigară
reclamele luminoase ne vor striga de pe străzi
ca în niște filme vechi în alb - negru
"ar trebui să vă fie frică de noaptea care vine",
dar atât. liniștea obsesivă ne va amorți
durerea si truda ne va împinge la marginea somnului
ca într-o prăpastie
în care nu ne veghează nimic. sfârșitul e întotdeauna același,
lași corpul moale
să poată zbura / pentru că știi
asta se întâmplă de fiecare dată când vrei să visezi.
și când încerci să scrii asta înseamnă că te-ai gândit prea mult la un sentiment obsesiv
de exemplu / moartea ar trebui să nu existe / moartea ar trebui să fie
o mângâiere pe care o vezi în filmele vechi
o iubire care se consumă ca o flacără de chibrit.
o secundă care nu doare / o iarnă nesfârșită îngropată
în zăpadă și vânt.
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre filme, poezii despre apă, poezii despre zbor, poezii despre viitor, poezii despre timp sau poezii despre somn
Lia: Dacă tu ai să gătești, eu ce-ar trebui să fac între timp?
Lucian: Nimic. Doar să privești. În plus, mai putem discuta.
Lia: Nu cred că-mi convine varianta asta; pare plictisitor.
Lucian: Nu-i adevărat. Ai făcut destule pentru mine zilele astea; acum e timpul să stai liniștită. Și ar trebui să fii obișnuită cu așa ceva, doar asta face de obicei un terapeut: Stă de vorbă cu pacienții, pune întrebări, îi ascultă cu atenție și le dă sfaturi utile.
Lia: Ai dreptate, însă acum nu sunt aici în calitate de terapeut, iar tu nu ești pacientul meu; ai fost al doctoriței noastre, nu și al meu. Și ți-aș dori să nici nu ajungi vreodată.
Lucian: Așa sper și eu. Deși nu cred că m-ar deranja prea mult acest lucru.
Lia: Să nu-ți închipui că ar fi o plăcere să fii pacinetul unui psihiatru.
Lucian: Dar al unui psiholog?
Lia: Nu încerca să întorci lucrurile în favoarea ta, pentru că e cam aceeași chestie.
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre pacienți, citate despre zile, citate despre sfaturi, citate despre psihologie, citate despre psihiatrie, citate despre plăcere, citate despre medicină sau citate despre medici
Zâmbește
E Soare, liniște și poezie. La tine?
Doar furtună, ploi și vânt.
Nu stai prea mult pe-acest Pământ,
De ce nu vrei să-ți fie bine?
Deschide ochii, nu țipa.
Vezi cât e de frumos afară?
Nu vezi nici flori, nici primăvară,
Simți doar furia și tristețea ta.
Ce n-ai, ce-ai vrea ca să zâmbești?
Bani mulți și trai îmbelșugat,
Ai vrea o viață de-mpărat.
Nu vrei mai bine să iubești?
Pe cine? Poți pe cel de sus
Și oamenii creați de El,
Pe tine, floarea sau un miel,
Ori luna, răsăritul, un apus.
Fii blând și plin de bucurie.
Zâmbește-i vieții și-o sărută,
Că nu stă mult, în rai se mută.
Și-apoi acolo.... cine știe.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre flori, poezii despre tristețe, poezii despre sărut, poezii despre religie sau poezii despre rai
Adela: Nu cred că vreau să-mi imaginez ce-ar fi zis dacă ar fi văzut mediile mele la mate...
Nistor: N-ar fi fost prea încântat, dar te-ar fi pregătit în așa fel încât să nu mai iei asemenea note, dacă ar fi avut timp.
Adela: Crezi că ar fi reușit?
Nistor: Da, e foarte priceput. Nu-ți place matematica?
Adela: Nu prea; e o materie foarte dificilă. Cui i-ar place așa ceva?
Nistor: Șefului meu, spre exemplu... După puțin timp de pregătire cu el, te asigur că ți-ar fi plăcut foarte mult matematica, nu de el, deși... Poate și de el.
Adela: Acum fabulezi. Într-adevăr, l-am văzut la TV, e foarte drăguț, dar ar trebui să știi că nu mă interesează altul, cu excepția ta, nici măcar el.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre matematică, citate despre imaginație sau citate despre asigurări
Dinspre tine
Dinspre tine doar tăcere
clipe nu mai am de dat
ce să faci printre himere
tu, cu cercul tău pătrat...
Prea e vis...
arde năprasnic
focul ce mi l-ai aprins
dorul tău mult prea obraznic
e cuminte, nu-i proscris...
Eu duc toată nebunia,
tu de mine nu ai somn
mie mi-ai fost agonia
frunzei ce-a căzut din pom...
Mai departe fie bine
trebuia să ne întâlnim
s-adunăm din risipirea dragostei
un dulce chin
ce-l vom bea în apus de vreme
ca pe-un tonic verde vin...
poezie de Gabriela Marieta Secu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre obrăznicie, poezii despre nebunie, poezii despre frunze sau poezii despre foc
Mihai: Te rog, Stela, îngăduie-mi măcar mie să-i fac o scurtă vizită, de unul singur și-ți promit că nu voi sta mult și nici nu-l voi deranja cu prezența mea. Dacă-mi dai voie...
Stela: Bine, campionule, poți merge, acceptă ea. Dar numai tu, iar după cum ai promis, să fie o vizită de scurtă durată. Deși n-ar trebui să-ți dau voie; consideră însă că-ți fac o mică favoare.
Mihai: Mulțumesc.
Nistor: De ce el și eu nu? Ce, e mai cu moț în frunte?! Eu ce cusur am, de nu mă lași? Pentru că nu sunt un fost campion mondial? Pentru că-s prea înalt? Sau din ce alt motiv?
Stela: Încearcă: "Pentru că-s prea tont."... Nis, te rog, nu mă obliga să te trimit înapoi în orașul artificial chiar acum, pentru că vei regreta. Revizuiește-ți comportamentul! Stăpânește-te!
Nistor: Ești grozavă! Dar nu te înțeleg deloc...
Stela: Ar trebui să-mi înțelegi atitudinea. Să pricepi că e spre binele șefului tău.
Nistor: Și de ce consideri că prezența mea l-ar deranja mai mult decât a lui Mihai?
Stela: Pentru că așa consider eu, din anumite motive... Nu, zevzecule, evident că nu fac discriminări de genul ăsta, deci, nu consider că prezența ta l-ar deranja mai mult decât a lui Mihai, însă, spre deosebire de tine, campionul m-a rugat foarte frumos și speram să ne înțelegem omenește, în mod civilizat. Dar dacă te deranjează atât de mult faptul că i-am acordat lui Mihai permisiunea de a-l vizita pe șeful tău, atunci, îmi retrag cuvintele. Regret, Mihai, dar cred că ar fi mai bine să rămâi aici, alături de colegii tăi; vezi doar cum reacționează aceștia.
Nistor: Ah, nu... Nu mă deranjează chestia asta. N-am nimic împotriva lui Mihai. Doar că nu înțeleg, atâta tot. Lasă-l să meargă, măcar pe el, apoi ne va spune ce face șefu'. Ești liber, asule. Vezi ce face șefu'...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sport, citate despre promisiuni, citate despre înălțime, citate despre oraș, citate despre mulțumire, citate despre libertate, citate despre frumusețe sau citate despre cuvinte
Tu știi
Tu știi.
Eu nu.
Iar între noi
Ochii se închid
De prea multă întrebare.
Și-i gol în cârma
Cu răspunsuri.
Eu văd.
Tu nu.
Iar între noi
Mâinile se strâng
De prea multă absență
Și-i stinsă vina
Cu neputințe.
Tu stai.
Eu nu.
Iar între noi
Buzele se pierd
De prea multă-așteptare.
Și-i dor în suflete
Cu tremur.
Eu sper
Tu nu.
Iar între noi
Visele se scurg
De prea multă prezență.
Și-i jenă-n vorbe
Cu nebunie.
Tu știi.
Eu nu.
Iar între noi
Cuvintele se vând
De prea multă iubire.
Și-i gol în foamea
De răspunsuri...
poezie de Gabriela Chișcari (1 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre ochi, poezii despre mâini, poezii despre dor sau poezii despre cuvinte
Copilul meu
Și de vei vrea, copilul meu
Cartea vieții să-mi citești
Vei înțelege ce simt eu
Acum, când și tu părinte ești
Doar pentru tine am existat
Și am trăit doar pentru tine,
Din răsputeri eu am luptat,
Ca-n viață să-ți fie bine.
Când somnul ți-era tulburat,
Nu reușeai deloc să adormi
Eu te vegheam, copile drag
Noaptea întreagă până în zori.
Și pașii ți i-am îndrumat
Ca tu să mergi fără să numeri,
Când ai căzut, te-am ridicat
Luând povara pe-a mei umeri.
Și dacă crezi că ți-am greșit,
Tu iartă-mă copile drag.
Poate prea mult te-am iubit...
Prea mult te-am așteptat în prag.
poezie de Elena Bulancea (2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre lectură, poezii despre greșeli, poezii despre existență sau poezii despre cărți
Plângi, țară iubită, pentru copilul nenăscut care este moștenitorul temerilor noastre. Să nu iubească pamântul prea mult. Să nu râdă prea bucuros când simte apa șiroindu-i printre degete, nici să nu stea prea tăcut când soarele ce apune înroșește savana. Să nu fie prea emoționat cand aude păsările cântând, nici să nu îndrăgească prea mult un munte sau o vale. Pentru că teama îl va lipsi de toate dacă dă prea mult.
Alan Paton în Cry, the beloved country! (1985)
Adăugat de Rosca Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre frică, citate despre văi, citate despre tăcere, citate despre roșu, citate despre păsări, citate despre plâns, citate despre munți sau citate despre moștenire
O lume gri
Bine, prea mult gri
E prea puțin
Tu vrei doar apă
Dar bei vin
Nimic nu-i veșnic!
Secundele nu au un preț,
Mă pierd în părul tău prea creț,
Să știi că azi,
Lumea a mai pierdut o zi.
Lumininile nu le mai vezi,
Refuzi să crezi ochi prea verzi
Și totuși,
Inima nu are robinet.
Când visele nu mai au aripi
Eu te invit să decolăm,
O lume gri, necunoscută,
Să știi, ne așteaptă să zburăm!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde, poezii despre păr, poezii despre inimă sau poezii despre aripi
Împăcarea
Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toți,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoți.
Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.
Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândești la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca să vezi că are-un rost.
Supărarea nu va ține
Nici prea mult nici prea puțin,
Mâine vine să-ți aline
Inimioara cu venin.
Când ți-am spus, prietenă dragă,
Că iubirea e de foc,
N-a fost vorba să te-atragă
Să te mai clintești din loc.
Însă azi la vorba celui
Care-ți spune "Te iubesc"
Toate-ți par frumoase... ceru-i
Un tsunami amoresc.
Țin să sa fii azi fericită
Pentru dragostea ce-o ții
Prin puterea moștenită
Până-n orele târzii.
Cu cuvântu' ți-aduc pace
Și cu mâna trandafiri,
Vreau să știi că el te place
Și curând o să fiți miri.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri sau poezii despre supărare
Se crede îndeobște că indienii au fost alungați de pe pământurile lor pentru că au fost fie prea proști, fie prea neștiutori, fie încă uneltitori și dezbinați. Dar cea din urmă lovitură ce li s-ar fi dat ar fi fost alcoolismul. Astfel, se atribuie alcoolismului, mult mai mult decât războiului însuși, exterminarea majorității indienilor. E drept că nu mare era viclenia indienilor, de vreme ce ei își respectau promisiunile. Își închipuiau că toată lumea era ca ei. Războinicii lor însă valorau câteodată cât o sută de adversari și nu erau mai puțin cruzi decât aceia. Ce s-a întâmplat nu s-a întâmplat nici din prostie, nici din încăpățânare, nici din lipsă de răutate.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre prostie, citate despre alcoolism, citate despre India, citate despre încăpățânare, citate despre război, citate despre răutate sau citate despre ignoranță
Și ce-ar fi poezia?
I. Și ce-ar fi poezia
Când n-ar fi frumusețea?
Ce-ar fi ș-un muritor
Când n-ar simți amor;
Ce-ar fi și veselia
Când n-ar fi tinerețea;
Ce-ar fi niște comori
La cei din închisori;
Ce-ar fi mărețul soare
La cel ce vederi n-are
Sau geme-n chinuiri;
Ce-ar fi o moștenire,
Ce-ar fi o fericire,
Ce-ar fi a ta iubire
La cel fără simțiri.
II. Albastra ta privire
E-atât d-atingătoare,
Ca și un cer senin
Ce scoate un suspin
Din cel ce-n absorbire,
Își uită ce îl doare.
Spre cei ce-i arunca
Dulcea cătare-a ta, -
Abstracție-n simțire, -
Își pierd a lor gândire;
În tine toți trăiesc.
Răcoarea cea de sine
Ce-n preajmă-ți simți că vine,
Ăst vânt ce tragi în tine,
E suflet omenesc.
poezie celebră de Cezar Bolliac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre poezie, poezii despre moștenire, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre fericire
Mi-am dat seama, prea târziu
Mult prea repede-am căzut
Când din flori ai apărut.
Pe spate eu am căzut,
Toată viața am zăcut.
Să mă ridic, n-am putut,
Și m-am transformat în lut.
Poate tu, asta ai vrut,
Când din flori ai apărut.
De-atunci, mult timp a trecut.
Din cenușă-am renăscut,
Pe tine iar te-am văzut,
Pe spate, n-am mai căzut.
Acum, noroc am avut
Că tu mi-ai dat un sărut.
Viața nu mi-am mai pierdut
Și-am rămas pe acest lut,
Să trăiesc, nu ca-înainte,
Fiindcă m-am învățat minte.
Atunci când răsari din flori,
Tu nu vrei să mă omori.
Tu vrei doar să mă iubești,
Fericire să-mi dorești.
Viața vrei să ne unim
Și-împreună să trăim.
M-ai convins, acuma știu.
Mi-am dat seama, pre târziu.
poezie de Dumitru Delcă (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trecut, poezii despre noroc sau poezii despre lut
Minciună? Sau adevăr aprins?...
Și totul a fost numai minciună?
Doar te-ai jucat cu mine și atât...?!
Doreai ca între noi să nu rămână,
Decât o aventură, minus cât...?
De ce nu m-ai lăsat totuși în pace...?
Știai că ești indisponibil și mințeai,
Ai sentimentele așa sărace,
De numai la tine te gândeai...?!
De ce ai insistat să fii cu mine,
Și m-ai îndrăgostit până la nori...?
Chiar n-ai simțit nimic profund în tine,
Să te gândești la mine până-n zori...?!
De ai știut că nu ești în putere,
Să îți schimbi viața, s-o iei de la-nceput...
Nu trebuia să îmi provoci durere,
Să intri-n viață mea cum tu ai vrut!
N-a fost corect nici drept cum ai jucat,
Eu sinceră ți-am fost întotdeauna...!
M-ai sfâșiat când eu secretul ți-am aflat,
Și de atunci inima plânge ca nebuna!
Și tot tu necontenit mă căutai...!
Deși descoperit ai fost de mine!
De ce în pace oare nu mă lăsai,
De ce mi-ai dus inima în ruine?...
Ori egoist, ori nu știu ce ai fost...!
Ori parșivism a fost ascuns în tine!
Cum ai putut să-ntorci viața-mi pe dos,
Și să-mi răpești ce nu îți aparține?...
Și multe se lovesc în contradicții...
N-am înțeles nici azi ce ai făcut...!
Ori decăzut-ai tare în perdiții...
Ori m-ai iubit, și nu ai știut...!
O joacă, un capriciu, o iubire...
Atât a fost, sau ce a fost de fapt?!
Dar ce a fost, mi-a dat nemulțumire,
Când fals trăiai rolul tău din act!
Vreau să-nțelegi impactul ce-ai lăsat!
Eu nu mai pot să fiu la fel vreodată...
N-am fost eu cea care te-a chemat,
Și altceva ți-am fost eu ție toată!
De ce nu te-ai uitat atent la mine?...
N-ai remarcat că eu sunt altceva?!...
Nu ai văzut structurile-mi divine,
N-ai sesizat nimic?! Orice! Ceva!!!
Fost-ai așa de orb la mine oare...
De n-ai văzut cât pot și ce sunt eu?!
Trebuia să mă iubești tare,
Să mă ții lângă tine tot mereu!
Și la final perplexă m-ai lăsat!
Lovit-ai crunt în inimă și cuget...
Cum ai făcut, mult m-a îndurerat,
În cioburi ai lăsat un suflet...!
Minciună?!... Sau adevăr aprins?...
Ce-a fost în inima-ți vicleană?
Doar te-ai jucat până ai fost prins?
Și n-ai gândit că mi-ai lăsat o rană!...
Ce-a fost, s-a dus... dar pentru mine-i viu!
Nu pot uita și merge mai departe...
Sufletul rănit, plânge în pustiu,
Și toate rănile mi le adun în carte...
De n-ai iubit defel, doar te-ai jucat,
Mă rog să suferi mult... așa ca mine!
Nu pot să iert mai mult de am iertat,
Să mă distrugi atunci când îți convine...!
Și înțelege că nu ai fost corect!...
Și nici iertare n-ai învățat a cere!
Schimbă-ți caracterul mult infect,
Și inima amară ca o fiere...
Lumina să se-abată asupra ta...!
Să înțelegi că viața nu-i o joacă...
Nu-ți bate joc în viață... treaba ta!
Dar roata se întoarce ca o placă!
Și să înveți iubirea și iertarea...
Să le oferi cu suflet luminat,
Ascultă-ți din inimă mereu chemarea,
Că să trăiești cinstit, corect, salvat!
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre lumină sau poezii despre sărăcie
Iubirea mea s-a stins
pentru Bianca
Lacrimi nu mai am, când te privesc zăcând neînsuflețită....
În agonii și suferințe te-am privit zvâcnind...
O singură dorință aveam a-mi fi împlinită...
Ca tu, să te mai bucuri... prin viață tot trăind....
Nu poate nici cuvânt, și nici lacrimi amare,
Să stingă cea durere ce-o simt în piept arzând...
Mi-ai fost copilul dulce, ce m-alinta c-o floare,
Iar eu... fără de tine, mă văd ușor căzând...
Și te-am iubit, cum nu se scrie-n cărți...!
Și mi-ai fost în suflet... tu mult m-ai alinat...!
Poate să mai treacă încă zece vieți...
Eu nu am să te uit, copil mult adorat!
Bianca, te iubesc! Tu ești acum plecată...
M-ai părăsit și tu... cu mult, mult prea devreme...!
Și trebuie s-accept soarta... deși, neresemnată...
Primisem despre tine, atât de multe semne!
Nu pot eu fără tine! Copil celest ce-ai fost...
Sufletul mi-e spart în cioburi răsfirate...
Voi înțelege poate, că totul are-un rost...
Deși, prin agonii plutesc acum în toate!
Mă doare și mă probușesc de a ta plecare...
Ai fost prea tânără, când tu m-ai părăsit...!
Acum am o nevoie aprig de-o schimbare,
Am inimă zdrobită și suflet pustiit!
Oh, te iubesc atât! Iubesc spre veșnicie...!
Și ne vom revedea... atunci când ceasul vine.
Tot ce-a fost dat să am, mi-a fost luat să-mi fie...
Dar ne vom întâlni... pe plaiuri verzi, divine.
Tu, suflete curat... să știi cât te-am iubit!
N-aș fi crezut vreo clipă... să mori în locul meu...!
M-aș fi sacrificat... și iar m-aș fi zidit...
Și ți-aș fi luat durerea și tot ce ți-a fost greu.
Și la final am înțeles: noi nu putem alege!
Destinul este scris cu mult timp de am fi...
Acela ce iubește... doar bucurii culege,
Nimic din ce-ți propui... nimic nu vei primi!
Pentru aleșii Domnului...
Dedicație specială pentru fiica mea, plecată prematur către cele sfinte...
R. I. P. BIANCA - 3 februarie 2000 - 22 mai 2017
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre bucurie