Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Daniela Luminița Teleoacă

Post-scriptum

timpul se întindea nesfârșit înaintea noastră
mai că aveam temeri că nu-l vom putea umple
drama noastră se desfășura pe cu totul alte planuri
orgolii vanități... stupide preocupări adolescentine

nu era de ajuns că veverițele inundaseră Cișmigiul
nici statuile uriașilor care înviaseră... nici barca
sărutul cădea sacadat în pământul returnat
pe motive de nefuncționalitate
odată cu iubirea

mâinile noastre se încurcau în detalii
poate pentru că
pe mine mă strângeau foarte rău pantofii
iar tu inhalaseși prea mult fum de țigară
cel mai probabil
delimitarea inexactă a esențialului

galbenul crăițelor ne acostase gleznele
porțiunea aceea susceptibilă de a fi remodelată
ne-am trezit vorbind în somn
preferasem dintotdeauna zambilele albe

eram veșnici
și atât de răi!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Daniela Luminița Teleoacă

În absența noastră

îndepărtarea se instaura
într-o complicitate stranie
traversam pe sens interzis
cu ochii închiși
nevăzându-ne moartea

nu știu dacă asta se numea curaj
făcea parte din codul genetic de eroi
anonimizați de istorie deodată scoși de la naftalină
asemenea unor fluturi somați să iasă din crisalidă
de întâmplarea mult prea personală

?! era pur teribilism
o sfidare a sorții
o punere voită cu fața la țintă:

trage dracului odată, trage!

era nepăsare!?

în lumea cu ochii închiși imaginam
câmpii cu zombi și păsări intrate
în adâncul oamenilor
în zona aceea cu bulină
susceptibilă de reeditare

traversam...
în absența noastră
explodau obuze
se ciocneau meteoriți
se disociau rase și specii
în faliile desprinzându-se
de pe fața pământului
bucăți vii de carne
din trupurile noastre
repudiate

era curiozitate:
până unde avea să meargă impertinența destinului?

și-apoi
cine ar fi băgat mâna în foc pentru noi
că nu ne vom trezi împreună
în fața supermarketului cu de toate?!

poezie de din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cătălin Varga, Nu ne mai vrea pământul

Rugăciune


Nu ne mai suferă pământul,
am devenit atât de răi
Încât curând presimt că ne va vomita pământul
precum pățit-au canaaniții în vechime.
Nu știu exact cine ne va înlocui – probabil îngerii,
dar știu că ne vor pune embargo toate planetele din preajmă.
Vom deveni refugiații universului ce nu-i dorește nimeni!
Nu cred va mai fi dispus nici Dumnezeu să joace la vreo loterie cosmică,
încât să ne găsească un alt loc,
o altă casă;
Cu siguranță o vom spurca și pe aceea!
Așadar, pământule străbun, ce mai aștepți?
Dar stai te rog, dacă ne vei vomita pe noi, pentru că merităm aceasta,
Pentru că prea mult timp ne-am bătut joc de tine;
Totuși, lasă-i măcar pe copiii noștri să te locuiască-n continuare
Ei săracii, nu au nici o vină!
Lasă-le te rog și pe mamele noastre,
ele ne-au crescut curat, noi am ales să ne întinăm;
Lasă-le de asemenea și pe bunicile noastre
ele nu sunt vinovate de căderile noastre în neant;
Ai milă totuși și de soțiile noastre
ele poartă-n pântece un univers aparte, creat după chipul tău pământule...
De fapt, știi ce?
Vomită- doar pe mine,
cred ar fi de ajuns pentru însănătoșirea ta, pământule preabun...

12 martie 2020

rugăciune de
Adăugat de catalin_vargaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Renasteri baptismale" de Cătălin Varga este disponibilă pentru comandă online la 27.00 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Din simplul motiv

nu, n-o să te mușc de gât!
n-o să-ți fac nici cel mai mic rău!
o să fiu: im-pe-ca-bi-lă
deși adjectivul ăsta s-ar putea
să aibă sensuri distincte
pentru fiecare dintre noi

o să-mi amintesc din când în când de tine
cu îngăduință poate chiar cu simpatie
(Rămânem prieteni, nu?!)
cu nostalgie decentă
cel mult generatoare estetic

o să-ți aprind lumânare albă
... îîîîî... la vii, domnule!
n-o să cer nimic
voi încredința
bunei întămplări

așa o să înțelegi probabil
că nu ești deloc un martir
(nu te mai lamenta!)
îți aduci ofranda
împotriva
propriei
vreri

din simplul motiv
Iubirea
este
sau
nu!

și atât.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Uscăciune

[file de jurnal afectiv]

am ajuns probabil la capăt de lume!

de aceea poate literele
de aceea poate somnul... vis de fluture amorțit
cu puțin înainte de a intra în afectivitate

pulsul rarefiază scurgerea prin timp ca printr-o gaură neagră
omul îmbracă pustietatea locului cu pustietatea-de-sine
tabloul zilei: 2 șopârle extenuate și corb
cu semnul mirării imprimat pe față

o fata morgana ne ia în posesie viețile
mâinile se alipesc altora...
cu noi în afara noastră ridicăm pueril....
dintr-un imbold... dintr-o neacceptare
"magazin sătesc cu de toate":
eugenii-cico-caramele-ciocolată-cu-ursuleți-biscuiți-în-folie-galbenă
mirosul acela subteran aproape salvator dându-ne iluzia
suntem într-o vecinătate

o hiroshimă își revendică exponatele:

anii-întuneric din interior până la suprafață
această eviscerare insidioasă a sufletului
aria decretată virană la care nu mai avem dreptul
pe motiv de neîncadrare în marja de eroare

cu noi în afara noastră ridicăm pueril
copaci imaginari ascunzând în rădăcini pictate
fieful pescărușului peste cactuși

un autobuz așteaptă parcă să se umple cu noi!

electrocutați în zumzetul a milioane de lăcuste
cădem din copilărie în rugii cu-pietre-și-sânge ai liniei ferate:
destinul ne curbează gleznele până la fărâmițare


datori vânduți deșertului înțelegem...
mult mai gravă decât moartea...
neiubirea... de care nimeni nu scapă


ne întoarcem


fiecare


pe alt drum

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lev Tolstoi

Doresc cu patimă un singur lucru: să-i implor pe oameni, de la Nicolae al II-lea până la ultimul tâlhar, să se cruțe pe sine, să uite tot, toate cugetările despre Dumnezeu, despre viața viitoare, nu mai vorbesc de stat, familie, propriul trup, și să-și îndrepte toată atenția, toate puterile asupura unui singur lucru, singurul care este fără de tăgada, viața lor, și să n-o dea nici pentru patrie, nici pentru glorie, nici pentru bogăție, nici pentru Dumnezeu, ci să trăiască pentru sine, pentru binele lor, să se folosească de binele vieții care e în puterea noastră. Binele ăsta care nu ni se poate lua, care atârnă mai greu decât orice altceva, care distruge tot ce poate fi greu în viața noastră. Binele ăsta e iubirea, iubirea față de tot ce e însuflețit, și chiar neînsuflețit, ba chiar și iubirea față de sine, față de sufletul nostru. E starea aceea a duhului în care totul e bine. Mă chinuie, ațâță, torturează, bat, iar mie mi-e milă de cei care fac asta, îi iubesc și mă simt cu atât mai bine cu cât ei sunt mai răi cu mine. Sădește în suflet sentimentul ăsta, căci e cu putință, și totul va fi bine, tot ce e considerat nenorocire, inclusiv moartea, totul se va transforma în bine.

în Despre Dumnezeu și om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba rusă. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Ru.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Set Anna Karenina" de Lev Tolstoi este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -69.90- 34.99 lei.
Daniela Luminița Teleoacă

Cât mai ales

o vreme am spus
n-o să mai vorbesc despre mine
nici măcar n-o să tac despre

! dar nu avem încotro

atâta vreme
cât cireștii care nu-și aduseseră încă
florile pe lume erau
cu ochii pe mine
fără să pretindă ceva în schimb
îmi împrumutau uitătura
retragerea grabnică spre alt habitat
gesturile speciei pe cale de a se sălbătici
într-o lume scufundându-și contururile


și poate nu atât cireșii
nici florile lipsă
mult prea puțin
transferul acela cromatic
de incertitudine de spaimă
nici răsfrângerile vegetale
în ultimele rămășite
de constituție umană

nici atât
pocnetul sufletului
ca un furuncul mult prea timp
păstrat sub pielea adâncită
asemenea crimei primordiale

cât mai ales

nesupunerea întâmplării
în fața deciziei personale
de-a nu mai fi niciodată
eu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Într-un fel sau altul trebuia să fie duminică!

începeam și azi cu aceeași oboseală
aceeași teamă estompa contururile
trecerile noastre spre un capăt cu sens al zilei
plânsul era la fel de sugrumat nu știu
dacă ne rușinam dacă ne încăpățânam
să intrăm... să rămânem într-o imagine:
"eroii fără de riduri", "micii zei", "invincibilii"?

încet încet ne pierdeam
abilitățile de actori
o pală intempestivă și rolul nostru...

am zis e bine
la fel ca altădată
că totul era cel mai probabil
o deraiere ușoară o "variație"

se lăsa amiaza se bătea de noapte
n-ai fi știut să-mi răspunzi dacă te-aș fi întrebat
care era punctul acela de unde continuaseși
n-aș fi știut să-ți răspund dacă m-ai fi întrebat...

poate vrusesem cu orice preț să fim originali... alții
fără prea mult pe gânduri să stăm... o luasem de la zero...?!

de undeva se cernea o tristețe vanilată
prelungi umbre tainice dezveleau timpul
și fețele noastre palide s-au oprit din tăcere:

ni s-a făcut dor!

dintr-un instinct am apăsat butonul acela
pe care-l acopereau praful nimicul fricile

ne-am trezit
de noi amintindu-ne

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-! Poți oare să ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine căputea să...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să pierzi, prostuțule!
Nick: Și vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Din jurnalul lui (2)

da, ea își luase zborul undeva departe și părea
că nu are mari probleme cu gravitația
nici cu iubirile ingrate
nici cu vreo interogație metafizică
nici cu răcirea intempestivă a sângelui
cu ironia sorții sau alte clișee...
nici cu el

o vedea pasăre cu ochii intrați în foc
(o nimica toată, o altă vocație de a ei!)
sufletul ei se mișca precum balerinul
(cineva o imortalizase)
hipnotiza frunzele și vorbea cu pământul
îl făcea ghem de mătase și-l purta
direct în inimă ca pe o povară dragă

fața ei: când foarte aproape / când foarte-cer

era sau nu era?! fusese?!

ea se auzea... se auzea... se auzea...

ca o silabă deschis㠖 clopot al dimineții
victoria feminină neclamată
atât de evidentă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Silvia Goteanschii

Da, te aștept

fumez îndelung o țigară cumpărată
la Alma-Ata (pentru mine
Alma-Ata nu este decât o altă planetă,
așa cum este pentru tine,
de exemplu, Adevărul)
urmăresc cum cauți, zile
și nopți, planuri celebre de evadare
și ocupare de noi teritorii
(cel mai probabil, în formă de cerc,
așa cum fac câinii pentru marcare)

în sfârșit,
la sfârșitul acestui viciu divin,
rotocoale de fum se destramă și te văd
Făt-Frumos, cavaler de infanterie
cu cea mai sensibilă mustață
la tot ce înseamnă preț al libertății

și îmi trece prin cap un gând rău,
foarte rău, pentru o vinere seara,
(sigur îți aduci aminte c-ai uitat
să lași bilețel
despre cum într-o bună zi
ai să te întorci acasă obosit și înfrânt)
așa cum trece o rază de lună
printr-o fofelniță
și nu ajungi tu la mine convins
cum nici eu la dumneata răbdătoare,

dar am face măcar un schimb de păreri
și adrese, apoi
ne-am întoarce învingători la
ale noastre vechi tabieturi de paraziți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

Mă apropiasem de tine... 3

așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata să fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]

hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
lovea
golul
de undeva
aproximativ din stânga / aproximativ de sus...

Pasărea m-a smuls în ultima clipă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Robu

Dragostea bate rău cordul

Iubirea noastră bate, rea, corduri,
La cele două, sigur, refer,
Ce prin artere pulsează noduri,
Venele noastre-s albe de la ger.

Iubirea noastră bate un rău cord:
Inima mea, taler cu două fețe;
Cu ea nici ea nu este de acord,
Și-o dă cu foc afară, să înghețe.

Iubirea noastră bate un record
Al rezistenței jarului în scrum;
Cu ea nici noi nu suntem de acord,
Iar fără ea, nu suntem nicidecum.

poezie de din Suflet la troc (3 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius RobuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Foarte multe lucruri în iubire și relații ar deveni mult mai simple și ușoare pentru toată lumea dacă înainte de a începe orice discuție despre subiectele astea s-ar aprinde un neon care ne-ar atenționa: ❕❕❕ "Ne-am născut singuri, vom muri singuri, iar libertatea și demnitatea noastră nu sunt de cumpărat nici cu bani, nici cu șantaj, nici cu sex, nici cu reproșuri și învinovățire, nici în numele familiei sau al copiilor, nici cu lacrimi fierbinți, nici cu cuvinte frumoase, nici cu manipulări josnice."

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniela Luminița Teleoacă

* * *

voi da like zilei acesteia nici măcar începute
așa cum acorzi prezumția de nevinovăție... de frumusețe
necunoscutului pe care foarte probabil nu-l vei vedea
niciodată în carne și oase

realitatea se va abține
(de) la eventuale pronunțări de sentințe
în virtutea memoriei devenite afectivă
printr-o întâmplare fericită
prin strădaniile mele proprii

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Detalii

Aș zice acum știu foarte bine
Dar nu știu precis unde
De aceea nu mă pot abține
Să știu în spate ce se ascunde.
Mai important este că nu știu de ce!?
Deși paradoxal știu cum,
Răspunsurile îmi par apocaliptice
Și nu vreau să fac un lucru oricum.
De aceea mai întreb încă odată,
Detalile să îmi ofere întrebarea
Mult așteptată și asumată
Ce precis îmi va modifica abordarea.
De aceea mă frământă... de ce merit?
De ce mai despic firul în patru!?
De ce sunt sceptic, când totul este lămurit
De ce mă mai mir cerul este albastru.
Precis în detalii m-am născut
Și-n detalii probabil am să mor
Totul mi se pare contrafăcut
De aceea întrebările mele dor.

poezie de
Adăugat de Iustinian Gr. ZegreanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prieten drag

Când gândurile noastre nu sunt suficiente, recurgem la cuvinte.
Când cuvintele noastre nu sunt suficiente, recurgem la atingere.
Când atingerea noastră își întâlnește limitele, descoperim o nouă dimensiune.
Un spațiu atât de adânc încât mințile noastre nu-l pot percepe,
O dragoste atât de rafinată încât este imposibil să vorbești despre ea.
În acest spațiu sălășluiește adevărul ultim al ființei noastre cele mai intime,
Unde pacea domnește peste înțelegere, auz și văz.
S-ar putea să te consideri pregătit pentru această întâlnire transformatoare,
Sau ai putea crede un astfel de lucru nici măcar nu este posibil.
Indiferent de caz, timpul potrivit este întotdeauna acum.
Deschide larg ferestrele inimii tale,
Și vei primi cu siguranță binecuvântările sale.
Sincronizează-ți auzul cu melodia sa,
Și nu vei putea abține de la a cânta odată cu ea.
Fără alte amânări, fără alte scuze, o întâlnire dincolo de bine și rău.
Te voi întâlni acolo.
Cu iubire și respect, Alex.

poezie de
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ne mințim

frumos și ne place mult
ne ținem de mână
și ne mințim că ne sărutăm
la început
a
fost mai greu eram stingheri
ne suspectam spunem adevărul
tu erai suspectă eu eram suspect
dar ne mințeam atât de frumos
încât am fost nevoiți să recunoaștem
că totul e fals (?!) nimic nu este adevărat
nici măcar dragostea noastră
ne-am retras fiecare în inima noastră
de acolo mimăm fericirea
eram doi actori ratați suntem fermecători
și ne mințim frumos

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georgeta Radu

Furt

Oprește timpu-n loc și fură-i secundarul,
să uite să mai treacă peste IUBIREA noastră,
și schimbă-l cu norocul, când întâlnești coșarul!
Norocul răsădește-n priviri de floare-albastră!

Topi-vom apoi clipa cu torțele IUBIRII,
doar tinerețea, veșnic, ne va lumina chipul,
zilele n-or mai umple cămările -amintirii,
vom fi îndrăgostiții care-au păcălit timpul.

Fă asta primăvara, în zorii dimineții,
când fluturii curtează magnolii înflorite
și oamenii și-ascultă, zâmbind, duhul blândeții,
fără să pizmuiască iubirile-mplinite.

nu ai nicio milă de timpul fără pas!
Nu va băga de seamă n-are secundar
și, când, de oboseală, va face un popas,
fură-i și viitorul, bagă-l în buzunar!

Așa, IUBIREA noastră rămâne în veci vie
și nimeni, niciodată, n-o va putea ucide.
Nici vântul, nici pământul nu trebuie să știe!
Doar noi vom ști că timpul nimic nu mai decide...

Oprește timpu-n loc și fură-i secundarul!
Hai, nu mai zăbovi, să nu treacă hotarul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeu

Într-o zi,
În care vom înceta cu întrebările, cu mirările,
Răspunsurile în așteptare vor înceta să existe,
Ei bine,
În ziua aceea nu cred soarele va fi acela care va mai răsări
Asupra noastră.
Nu, nici ploaie, nici nori nu vor fi,
Dar nici liniște,
Și poate… nici iarbă nu va mai fi pe câmp.
Copacii?!...
De fapt, nu va mai fi interior și exterior
În același timp.
Stai să ne lămurim:
Viața probabil va părăsi orice formă,
Esențele neavând nevoie de simțuri,
Noi ne vom pierde
Limitele
Și uite așa, din aproape în aproape,
Ne vom opri abia atunci când
Fiecare se va suprapune perfect fiecăruia!
Nu e vorba de identitate,
Întregul fiind egal cu fiecare parte…
Muzica nu va mai avea nevoi de note,
De succesiune,
Ci totul va fi dintr-odată,
Capabil să umple deplin!
Așa cred ca va fi simpla zi în care
Totul va fi dragostea
Pe care am cunoscut-o mereu altfel.
…și da, era să uit:
Tactilul va rămâne în continuare roz,
Undeva între o sticlă de lapte și humă!
Într-o zi,
În care vom înceta cu întrebările, cu mirările,
Răspunsurile în așteptare vor înceta să existe,
Ei bine,
În ziua aceea nu cred soarele va fi acela care va mai răsări
Asupra noastră.
Nu, nici ploaie, nici nori nu vor fi,
Dar nici liniște,
Și poate… nici iarbă nu va mai fi pe câmp.
Copacii?!...
De fapt, nu va mai fi interior și exterior
În același timp.
Stai să ne lămurim:
Viața probabil va părăsi orice formă,
Esențele neavând nevoie de simțuri,
Noi ne vom pierde
Limitele
Și uite așa, din aproape în aproape,
Ne vom opri abia atunci când
Fiecare se va suprapune perfect fiecăruia!
Nu e vorba de identitate,
Întregul fiind egal cu fiecare parte…
Muzica nu va mai avea nevoi de note,
De succesiune,
Ci totul va fi dintr-odată,
Capabil să umple deplin!
Așa cred ca va fi simpla zi în care
Totul va fi dragostea
Pe care am cunoscut-o mereu altfel.
…și da, era să uit:
Tactilul va rămâne în continuare roz,
Undeva între o sticlă de lapte și humă!

poezie de
Adăugat de Alda DorhanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pacey: Știu că nu prea putem lua înapoi tot ce s-a întâmplat între noi. Și nici nu aș îndrăzni să cred pot rezolva totul cu o conversație pentru că nu așa se procedează. Dar am tot vrut să-ți spun -mi pare rău, Dawson. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat primăvara asta. Pentru rolul pe care l-am avut eu în tot, pentru suferința pe care ți-a provocat-o. Și îmi pare foarte rău că am distrus prietenia noastră pentru că îmi lipsește foarte mult. Și oricât de îndepărtată ar fi, aștept cu nerăbdare ziua în care vom fi din nou prieteni.

replică din filmul serial Cei mai frumoși ani
Adăugat de Moț MădălinaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook