Romanța ultimei seri
Pe buzele-mi roșii port și-astăzi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seară...
Pe buzele-mi roșii - apusuri de vară -
Port urmele luptei pierdută-n palatul
Eternului Mâine
Și fostului Ieri!...
Mi-ai spus într-o seară că-i ultima seară!...
Vai!... Ultima seară ce trist se sfârșea...
Te văd parcă și-astăzi învinsă,
Culcată,
Pe-aceeași arabă și veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-ncleștată
Și mâinile-n cruce ca două stindarde
Salvate din focul cetății ce arde!...
Sărmană învinsă de însuși învinsul
Voințelor tale...
Supremă chemare
Ce-și pierde zigzagul în gesturi ce mor...
Lumină nocturnă de stea căzătoare...
Pe buzele-mi roșii privește stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seară
Și-ascultă-ți a luptei stridentă chitară
Cum plânge,
Și-n urmă, cum moare-n palatul
Eternului Mâine
Și fostului Ieri!...
Sunt glasuri de clopot ce parcă te cheamă
Și glasuri de ștreanguri ce scârțâie-n vânt...
Un glas de frânghie și-un glas de aramă
Se zbat împreună,
Și două sentințe
Topite sunt parcă-ntr-un singur cuvânt:
"Amantul te minte"...
"Amantul te minte"...
Și-n viață, același etern Început
E doar profanarea acelor Sfârșituri,
Trăite
Și-apuse cu cei din trecut!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre trecut
- poezii despre seară
- poezii despre început
- poezii despre vânt
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre sfârșit
Citate similare
Într-o seară
Te aștept într-o seară să vii,
Depărtări să pălească uimite,
Până ieri se credeau infinite,
Iar acum parcă nici n-ar mai fi.
Te aștept într-o seară să-mi spui
De iubiri care nu au sfârșit,
De un vis ce s-a vrut împlinit,
Făr-a da vreun tribut nimănui.
Poate-am spus, poate sper doar să știi
Că iubirea nu are hotare,
E-o cerească și pură-ntâmplare,
Te aștept într-o seară să vii.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre iubire, poezii despre visare, poezii despre graniță sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Sărută-mi ultima clipă
Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ține-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.
Să-mi lași te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă
Ca dragostei să-i fie scut.
Îl voi păstra pe veșnicie
Și am să-l returnez cândva,
În altă viață, numai ție,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.
Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre sărut, poezii despre reîncarnare, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Sărută-mi ultima clipă
Ultima seară împreună,
Apoi, tu vei pleca departe,
Mai ține-mă te rog de mână,
Căci cerul mâine ne desparte.
Să-mi lași te rog ultima clipă,
Ascunde-mi-o într-un sărut,
Să-l port pe-a gândului aripă,
Ca dragostei să-i fie scut.
Îl voi păstra pe veșnicie
Și am să-l returnez cândva,
În altă viață, numai ție,
Ne-om regăsi, te-oi căuta.
Iar când vom fi din nou alături,
Nu te voi mai lăsa să-mi pleci
Precum un fulg purtat de vânturi,
Ne vom iubi frumos, pe veci.
poezie de Adi Conțu din Dansul emoției
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre zile, poezii despre trenuri, poezii despre timp, poezii despre păr, poezii despre oi sau poezii despre cereale
Ecce homo
Eu sunt o-mperechere de straniu
Și comun,
De aiurări de clopot
Și frământări de clape -
În suflet port tristețea planetelor ce-apun,
Și-n cântece, tumultul căderilor de ape...
Eu sunt o cadențare de bine
Și de rău,
De glasuri răzvrătite
Și resemnări târzii -
În gesturi port sfidarea a tot ce-i Dumnezeu,
Și-n visuri, majestatea solarei agonii...
Eu sunt o-ncrucișare de harfe
Și trompete,
De leneșe pavane
Și repezi farandole -
În lacrimi port minciuna tăcutelor regrete,
Și-n râs, impertinența sonorelor mandole.
Eu sunt o armonie de proză
Și de vers,
De crime
Și idile,
De artă
Și eres -
În craniu port Imensul, stăpân pe Univers,
Și-n vers, voința celui din urmă Ne'nțeles!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre trompetă, poezii despre suflet, poezii despre râs, poezii despre religie, poezii despre proză sau poezii despre poezie
Într-o seară
Într-o seară ploioasă de Mai,
te-am desenat așa cum erai,
într-un décor hașurat în creion,
tu, lângă un vechi magnetofon.
Într-o altă seară târzie de Iunie
am corectat și ultima linie.
Atunci am crezut că totul s-a sfârșit,
decorul, decorul era greșit.
Apoi te-am desenat pe nisipul auriu
sub cerul de August purpuriu.
Te-am desenat pe o plajă pustie,
eram doar noi și-o coală de hârtie.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Alin Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre plajă, poezii despre nisip, poezii despre greșeli sau poezii despre desen
Rondelul speranței
De crezi că ți-am plăcut în astă seară
Și simți că mâine vei vibra de dor,
Dă-mi semn să-mi fac din suflet o vioară,
Să-ți cânt iubirea și apoi să mor.
Pe Cupidon să nu-l lăsăm să piară,
Pătrunși fiind de-al dragostei fior,
De crezi că ți-am plăcut în astă seară
Și simți că mâine vei vibra de dor.
Sărutul tău e-o rază-n primăvară,
E un acord de glasuri într-un cor,
Pe chipul tău vreau zâmbetul s-apară,
Răspunde-mi cu iubire, te implor,
De crezi că ți-am plăcut în astă seară.
rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre vioară, poezii despre primăvară sau poezii despre moarte
Toamnă de suflet
Zilele albe, iată, au început să plece,
Ca niște bărci tăcute, pornind fără lopeți.
În țărm se face seară, și steaua-n cerul rece
Păzește cripta nopții cu candeli și peceți.
În șirul vieții noastre întreg, se face seară,
O seară fără sunet, nici vînt, nici amintiri.
Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară,
Convoi de goluri strîmpte pe undele subțiri.
De-ar răsuna în lume măcar un glas de goarnă!
De s-ar clăti pe lume un singur larg talaz!
Nu. Nemișcată-n margini, lumina se răstoarnă
Și, ca să cînte, streaja de sus și-a luat răgaz.
De-aș fi un ștei de peșteri, cioplit cu dalta-n lung,
Aș sta s-aștept cu tihnă, culcat pe-o muche dreaptă,
Cele din urmă mute vecii să le ajung,
Cu templul în spinare, cărui slujesc de treaptă.
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre bărci, poezii despre tăcere sau poezii despre toamnă
E ultima seară, iubite
E ultima seară, iubite,
Pleca-vom tăcuți pe alt drum
Să scriem versetul postum
În cartea cu slove cernite.
E seara în care tăcerea
Se mistuie-n fum de țigară,
Să urle ar vrea, să o doară,
Cu lacrimi să-și stingă durerea.
Iubite, e seara în care
Povești nu mai știm să rostim,
Cu vorbe absurde mânjim
Orgolii... sentințe amare
Prea lesne, prea aprig rănite...
Pleca-voi prin bezne în noapte...
Și seara o simt prea departe,
Și nu-ți mai pot spune,, iubite"...
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre fum, poezii despre durere, poezii despre cărți sau poezii despre absurd
Ce seară de toamnă
Ce seară de toamnă
are tulpini de lună
și de rouă
iar sufletul uitat
aici
în mâinile amândouă
Ce seară de toamnă
seamănă a nemurire
mi-e dor de tine..
de ochii-mpăduriți
cu trestiile
de astă-vară
din candela mării
de tâmpla
sărutată
în șuvoiul nopții
așa într-o doară
Ce seară de toamnă
în umbra ploilor
umerii gândului
leagănă
biserici de dor
Ce seară de toamnă...
Doamne
mi-e dor să mor
iar
pe pe altarul
frunzelor
poezie de Valentina Ștefan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre rouă sau poezii despre ploaie
Respiră
punem culorile pe paletă
numărăm în gând
albastru de voroneț au ochii
iubitei, cerul și elevii nu au plâns
ziua respirau cum pictau
noaptea croșetau pânze de păianjen
și
respirau - somnul ne povestește
ultima pânză -
pânza de mâine au visat
- o a
seară de vară vișinie din geneză
durerea albastrului de voroneț
(?!) se estompează
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre somn, poezii despre păianjeni, poezii despre plâns sau poezii despre ochi
Pentru un autor dramatic prezent seară de seară la spectacolul cu ultima sa comedie
Mă scald în baia unui vast suspin,
De-acum cortina se ridică,
Eu nu cunosc pe lume un alt chin
Ca teama de-a fi pus să râzi... de frică!
epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre frică, epigrame despre seară, epigrame despre râs, epigrame despre prezent, epigrame despre cunoaștere sau epigrame despre comedie
Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări
* * *
Ascult
cântecul nocturn
al greierilor,
în ultima seară de iulie
a acestui an,
pierdut din șirul vieții mele...
Câte comori
am ascuns până acum
în sufletul meu,
nu știu să spun,
însă câte lovituri
am primit,
îmi voi aminti
la fiecare pas...
Ultima e cea mai grea,
e cea mai dureroasă,
dar nu cea din urmă...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre muzică, poezii despre greieri sau poezii despre comori
Urme de pași
Urme de pași înșirate-n zăpadă
De parcă nu știam cum e albul,
De parcă a fost ultima oară când ninge.
Urme de noi împrăștiate alături
De parcă te-am strâns prima oară
De parcă a fost ultima oară când strâng.
Urme de tine mângâiate pe mine
De parcă nu știam cum sunt ochii închiși
De parcă a fost ultima oară când văd.
poezie de Alexandru Cernit
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ninsoare sau poezii despre alb
* * *
e ultima zi
când soarele doarme
în raza ucigașă a Lunii
e ultima seară
când se deșteaptă lumina
și toate mările cerului
nasc prunci
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre inteligență, poezii despre copilărie, poezii despre bebeluși sau poezii despre Soare
Jucătorii de golf
Noi jucăm, jucăm atent/ultima repriză
Este clar, avem talent/meciul are miză;
Împreună noi jucăm/din zori până-n seară
Cei mai buni ne declarăm/de la noi din țară;
Jucăm golf ne desfătăm/pe câmpia-întinsă
Dăm cu crosa, judecăm/lumina e stinsă;
Nea Ion este ursuz/cum să se deștepte?...
Mama lui de cucuruz/poate să aștepte;
Noi jucăm, jucăm cu spor/ultima repriză
Ohohoo... ce de popor/meciul are miză;
La oraș e tot la fel/toată lumea joacă
Veselie la castel/omul... ce să facă?!...
poezie de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre talent, poezii despre oraș, poezii despre mamă sau poezii despre castele
Iubito...
Iubito, cu fața ta moartă,
Cu chipul oglindit în apă,
Te visez noaptea-ntr-un turn,
Și-n păduri vocea-ți-aud.
Iubito, cu mâna de ceară,
Te visez seară de seară,
Te aud țipând în vis
Ca un glas din paradis.
Te aud cântând odată,
Stând, plângând la a mea poartă,
Parcă-i vântul așa cred,
Unde ești, ca să te văd?
Te-ai ascuns în paradis,
Vreau să te mai văd în vis,
Dar nu pot că ai plecat,
Singur în lume m-ai lăsat.
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre păduri, poezii despre mâini sau poezii despre apă
Romanța iahturilor
Iahturile albe,
Iahturile roșii,
Iahturile negre,
Iahturile celor înfrățiți cu marea,
Înfrățiți cu vântul
Și cu resemnarea ―
Iahturile vieții
Ancorară-n port
Dimineața-n clipa când cântau cocoșii.
Iahturile albe ancorară-n dreapta,
Iahturile roșii ancorară-n stânga,
Iahturile negre ancorară-n mijloc.
Iahturile albe aduceau cu ele
Cântece și-ovații,
Marșuri triumfale,
Pilde de-ndrăzneală și de vitejie,
Toată chintesența unei generații,
Tot ce cântă glonțul,
Tot ce scrie spada ―
Clipa ce-nfrățește
Sângele cu ploaia,
Rana cu zăpada.
Iahturile roșii aduceau cu ele
Vaiete și lacrimi,
Flamuri sfâșiate,
Scuturi găurite,
Săbii ruginite
Și armuri pătate
De noroi și sânge,
Și figuri schiloade,
Mute
Și-ncruntate ―
Mute ca sentința luptelor pierdute,
Triste ca fantoma gloriei defuncte.
Iahturile negre aduceau cu ele
Liniștea deplină,
Miros de tămâie,
De făclii de ceară
Și de flori funebre,
Pe catarguri două flamuri lungi de doliu
Și pe bord stigmatul stinsului orgoliu.
Dar după trei zile
Și după trei nopți,
După trei apusuri
Și trei răsărituri
Iahturile negre morții-și debarcară;
Pe când cele albe
Și cu cele roșii
Ancorele grele greu le ridicară
Și din port plecară
Dimineața-n clipa când cântau cocoșii.
Încotro?
Spre care țărmuri depărtate?
Încotro?
Spre care zări însângerate?...
Încotro?
Spre care lupte-apropiate?...
Unele spre dreapta,
Altele spre stânga,
Iahturile vieții iarăși au pornit...
Dar în largul mării
Iahturile albe
Și cu cele roșii,
Iahturile celor înfrățiți cu marea,
Înfrățiți cu vântul
Și cu resemnarea ―
Iahturile vieții
Naufragiară
Dimineața-n clipa când cântau cocoșii!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sânge
Romanța ploilor de vară
Ce voluptoase-s ploile de vară!...
Sunt veșnic calde și catifelate
Ca bratele femeilor ce ne-nfioară
Cu-aceleași biblice senzații repetate
La infinit -
Ca ploile fără sfârșit -
Din clipa primului păcat
De Eva și Adam sanctificat!...
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când se-mpreună sexele spre seară!...
Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când le lăsăm să intre în odaie,
Să ne topească buzele timide
In buzele lor calde și umide!...
Ce voluptoase-s picăturile de ploaie
Când ne repetă-n fiecare seară
Romanța ploilor de vară -
Pe care noi,
Doi câte doi -
N-o mai cântam nici pe ghitară,
De câte ori
Nerăbdători
Ne-nchidem tainic în odaie...
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Și ne sărută, seară după seară,
Cu-aceleași buze pline de văpaie,
Eternizând acel "Da capo-al fine",
Pe care noi îl repetam fără rușine
Pe-aceeasi sofa din odaie
Armonizindu-l cu-ale ploii șoapte
Până se schimba seara-n miez de noapte...
Ce voluptoase-s ploile de vară
Când ne saruta pina ne omoară...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre schimbare, poezii despre rușine, poezii despre nerușinare sau poezii despre miezul nopții