Ultimul rând

am să mă rup din rândurile noastre
am să devin universal, cosmopolit
şi am să mă strecor tacit printre dezastre
de ele ocolit. Şi tot tacit...

s-am să mai trec încet de orice rânduri
a voastre, ale lor, a tuturor
şi postament am să-mi ridic din roi de gânduri
pe care să-mi aştern un bust. De dor...

şi am să-mi duc dostoinic bătrîneţea
şi jingaşia ei în propriul azil
să mă închidă -n carapacea şi fineţea
din ciuda tuturor figurilor. De stil...

în rest - nu mai importă nici un eu
ajuns la pragul veşniciilor cu bine
rup rândurile care stau la rand mereu
şi trec in ultimul. Neocolit. De nimeni...

poezie de Iurie Osoianu (17 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coborâtei din stele

printre visele mele
cu năluci şi castele
din petalele grele
rup şi rup floricele

... erai una din ele
da, desigur din cele
coborâte din stele
asasin de rebele

erai una din cele
tot umblând să înşele
toate gurile rele
cu miros de lichele

coborâtă din stele
şi din visele mele
te tot duc în castele
cu năluci şi lichele...

poezie de Iurie Osoianu (17 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am să mă-nchid în vers

Am să mă-nchid în vers să-mi fie bine
Să nu mai ştiu nimic - nicicând de nimeni,
Să mă acopăr toată cu o strofă
Să stau ascunsă-n trista-mi poezie.

Să nu trimiteţi critici după mine
Caci mă găseasc în versul alb sau rimă,
Şi mă ucid aşa cum ştiu ei: bine,
Atunci când scrisul meu nu le convine.

Sau o să mă mut în rândurile unui necrolog
Şi acolo o să stau fără de teama
Că m-or găsi;
Să dau lor socoteală
Cum şi de ce sau care e mesajul?
Atunci când doar încerc să-mi pun
Fărâmele de suflet în simplă poezie.

poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roiul

ce poţi să ştii tu despre mine- doar n-ai trecut prin patul meu
şi nici prin ce numeşti tu bine şi nici prin ce socot eu rău
ce pot să-mi spui când noi în viaţă de-a pururi nu ne-om întâlni
cum poţi să-mi râzi mereu în faţă ştiind că nu mai poţi iubi

se scurge vremea printre coarde din glasu-mi trist şi răguşit
şi-n sângele din vine arde un boţ de suflet ostenit
aprind încet o lumînare să văd ce drumuri am greşit
aprind deşi afară-i soare şi bate vântul răguşit

se simte zarea cum tresaltă de mila ochilor mei orbi
din stuful unduind în baltă trei broaşte se stropşesc la corbi
se trec în zbor deasupra noastră şi dau onoruri de rigoare
cu tril de pasăre măiastră spărgând îndelungata zare

ce pot să-ţi spun la despărţire când nu mai am nimic de spus
şi colbul scurs din amintire cu apa sâmbetei s-a dus
ce pot să mai cerşesc la soartă când nu mai ai ce mai cerşi
şi lumea mea demult e moartă iar lumea ta va mai trăi

rămâi să mai păstrăm o clipă de reculegere totală
să mai zâmbim cu colţ de pripă din stima noastră cordială
oricum pe orizont se lasă o noapte lâncedă şi goală
o noapte de destin aleasă şi neagră ca un roi de smoală...

poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare

Trec lunile mamă şi tare mi-e dor
De zâmbetul tău adumbrit şi sfios
Când mă simţeam al luminii fior
Prin tine eram cu mult mai frumos

Eu nu ştiu din stele pe cine trimiţi
Dar vreau mângâierea din zâna grădinii
Când se-aplecau spre mine mălinii
Ca niste dulci şi apoşi eremiţi.

Aş vrea sărutarea femeii cea ruptă
Din coasta mea – tandru şi tainic cuvânt
Un cer care vine spre vechiul pământ
Şi care mă-ndeamnă spre veşnica luptă.

Trec lunile, mamă, şi verzi anotimpuri
Mai roagă-l pe Domnul să-mi dea bucurie
Femeia din mine învaţ-o să fie
Mai dalbă ca zborul din mitice timpuri.

Să-mi fie de bine, să-mi fie de dor
Să vină spre mine candoarea iubirii
Sclipească sprânceana pe lacrima firii
Să vină din noapte al stelei fior.

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –
nespusele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipe reci..., prin acele de ceas –
nespusele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Trec clipele prin acele de ceas –
prea multele-ntrebări încep să doară,
din câte-au fost, din câte-au mai rămas
pe gânduri se aştern ca o povară.

Răspunsuri n-am găsit până acum,
dar dacă timpul curge doar-nainte
cum de se-ntorc regretele din drum
ca să-mi aduc mereu de tine-aminte?

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demult...

demult sunt surd la toate şi orb mă ştiu demult
şi ros avar la coate şi încă mai incult

trimis în vremea noastră de altele, mai gri
să bat când la fereastră când toate ponegri

aşa e scris în stele să urc încetişor
când ploile din ele când trepte care dor

şi să ridic o zare cu ochii mei cei orbi
uitându-mă la soare cu stoluri lungi de corbi

să trec din fugă vama cu umbre stacojii
spre ţara mea din rama cu oameni încă vii

şi înmuind pensula în gamă de culori
s-aştern pe pânze nula drapată între nori

s-adaug la ispite nuanţă mai albastră
cu buze strâns lipite de linişte sihastră

şi -apoi să-mi bat în cuie pe albul din perete
esenţa amăruie de foame şi de sete..

poezie de Iurie Osoianu (8 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lut sugrumat

drumurile noastre nu pot fi uitate
nu pot fi ocolite şi nici evitate
drumurile noastre când scurte, când late
când cu raze stelare, când cu lacrimi pavate

privirile noastre din veacuri şi ere
s-au stins în deplină şi amplă tăcere
privirile noastre ţesute din vrere
şi fir de paiangen şi colb din unghere

şoaptele noastre mereu reţinute
mai stăruie încă în linişti cernute
şoaptele noastre, pe-alocuri durute
pe-alocuri stridente, pe-alocuri nevrute

destinele noastre ca şi orice destine
cu-ncetu, cu-ncetu se trec în ruine
destinele noastre, cu degete fine
sugrumă tot lutul din mine şi tine...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa arată că acei care sunt cei mai tulburaţi de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine şi că ele sunt din acele percepţii pe care strânsa legătură care există între suflet şi corp le face confuze şi obscure.. Ele se pot numi şi sentimente, deoarece sunt primite în suflet în acelaşi fel ca obiectele simţurilor exterioare şi nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi şi mai bine emoţii ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru că, din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure şi să-l mişte atât de puternic ca aceste pasiuni.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie lichidă

soarele bucuriei e ascuns după nori
tristeţea sfredeleşte în profunzime
m-a părăsit extazul s-au destrămat fiori
n-am ştiu că boala e plină de cruzime.

plânsul mi-e aproape, lacrimi eliberează
sufletul şi mintea de gânduri obtuze
linişteşte inima care din greu oftează
se zbate să ridice zâmbetul pe buze.

chem Sfântul Duh în mine să-mi dea pace
energii sănătoase să-mi reverse în trup
tristeţea s-o închidă sub zece capace
de marea deznădejde să pot să mă rup.

să nu mai apară gravă, nebună, vorace
bucurii să freamăte ca albinele-n stup.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

Norii se adună şi încep să se-negrească,
Se încruntă furios, trosnesc şi luminează
Nu vor să se-astâmpere, parcă vor să mă vrăjească
Însă ştiu că asupra mea este El şi mă veghează.

Vântul mă învăluie, mă trage şi mă izbeşte,
Nu vrea să-mi dea pace, deodată îmi vorbeşte.
Nu vreau să-l aud, mă sperie, vreau să dispară
Strig disperată cu lacrimi în ochi, ca El să apară.

Ploaie şi grindină se aruncă asupră-mi, din văzduh
Pace nu vor să-mi dea, voiesc să îmi strivească
Şi ultimul meu gând şi dor, şi însuşi duh
,, Vino şi ia-mă", Îi spun, atât dorea, să mă stârnească.

Un fulger mă încălzeşte, devin lumină,
Mă ridic cu vântul la cer, încet-încet,
Iar ploaia şi grindina acum trec prin mine
Nu mă mai opresc, şi-L văd, am ajuns la El.

poezie de A.I. Raluca Băceanu (3 iunie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut

Să-mi fii motivul de a scrie
Un ultim vers, atât aş vrea,
O lacrimă de bucurie,
Care din suflet va cădea

Să-mi fii atingerea plăcută
În dimineţile târzii,
Privirea caldă şi tăcută,
Care şopteşte... vreau să-mi fii

Să-mi fii culoare în trăire,
Pictează-mă în curcubeu,
Eu să-ţi fiu cer, tu fi-mi iubire,
Iar amândoi să fim mereu

Să-mi fii apusul enigmatic
Indiferent de anotimp,
Sărutul ultim şi sălbatic,
Prin care vom fugi din timp

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stele verzi ...

din manuscrisele nepublicate rup
ba când un hop, ba când un hup
iar din turbinca lui Ivan
scot naiba naibelor de an
în tot ce scot, în tot ce rup
ba talmeş-balmeş văd, ba lup
şi când ajung la stele verzi
ba te găsesc ba iar mă pierzi...

poezie de Iurie Osoianu (10 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bulgărele cu mustăţi

Sunt un câine pe care nu-l mai iubeşte
nimeni
de aceea stau lângă strachina mea
pe care cade bruma
şi a devenit la fel de ruginie
ca frunzele pe care
doar vântul le mai ţine
înainte de a îngroşa pământul.

Zilele au devenit din ce în ce
mai puţin luminoase
trec una după alta
fără a mai aduce nimic în plus
afară de amintiri.

Am fost odată fericit
curtea prin care alergam
mi se părea cea mai frumoasă grădină
din câte pot exista
ascultam paşii stăpânilor mei
ca pe o declaraţie de dragoste.

Acum nu mai aud decât asprimea
din glasurile lor
când mă strigă din pragul uşii
ca să-mi arunce un os.

I-am iubit aşa cum numai un câine
poate iubi
numărând ceasurile lungi
de aşteptare
până la momentul întoarcerii.

Curând va sosi iarna
fulgii de nea o să-mi umple
strachina
ca nişte bănuţi
iar eu mă voi transforma
într-un clovn de zăpadă
cu tichia pusă pe cap
care pe nasul-morcov are mustăţi
şi vântură zăpada
cu coada

poezie de Florentin Gheorghe Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare... iubitei

Răzleţe gânduri mă cuprind,
Mă cheamă-n miez de noapte;
Scântei aprinse, ocolind
Şi care totuşi, se aprind
În mii şi mii de şoapte.

Cum să mă scap de-aceste gânduri
Ai milă, şi-mi vorbeşte;
Mă simt închis, în patru scânduri
Şi vreau să evadez... în rânduri
Să-ţi viersuiesc... fireşte.

Iar dacă nu, rămân cu ele
Rămân îngândurat;
Şi se vor pierde... printre stele
Şi printre toate cele...
Ce nu mi le-ai aflat.

Şi ce folos, dacă îţi tac
Şi mă îmbolnăvesc;
Poate mă duc, răţoi, pe lac
Făcând... "mac-mac"
O raţă să-mi găsesc.

S-au dacă nu, mă duc la mare
La marea îngheţată;
Aştept prelung... să iasă soare
Şi cumpărând o floare
O dau... la prima fată.

Şi poate fata,-mi mulţumeşte
Se uită-n ochii mei;
Şi-mi vede ochii... ce-o priveşte
Şi fetei... povesteşte
Căci tu... nu mă mai vrei.

Gândeşte-te... că te-am iubit
Şi încă te iubesc;
Sunt un băiat... mai diferit
Ţi-am fost iubit
Mai vreau... mai te doresc.

Gânduri răzleţe... mă cuprind
Şi nicidecum nu-mi trec;
Ca mort în pat, eu mă întind
Visând, iubind...
Şi gândurile-mi frec.

Probabil că, vor face pui
Care se duc pe apă;
Să nu cumva... ceva să-mi spui
Şi-n inimă un cui
Care adânc mă sapă.

Bine ar fi, să te gândeşti
Să nu mă laşi să zac;
Iarăşi să-mi spui, că mă iubeşti
Şi mă doreşti
Poeme să-ţi mai fac.

Tremur de frig, îngândurat
Aştept înfrigurat... o veste;
Aştept un dulce... sărutat
Dulce şi aromat
Având... altă poveste.

poezie de Paul Preda Păvălache (17 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri

De unde atâtea sălbatice gânduri
Îţi tulbură mintea cu suflet cu tot?!
Eu ştiu că-i târziu dar trei rânduri
Mai poţi să citeşti ca adesea, socot?

Pământu-i Pământ şi de-aceea se-nvârte
Să care în spate şi proşti şi deştepţi.
Deci rabdă şi tu, din iubire, mai multe
Chiar dacă ştii la ce să te-aştepţi.

Am pus printre rânduri albastre-n scrisoare
Tot ce-am furat ca să-ţi facă plăcere
Am pus lacrimi, zâmbet şi lună şi soare
Şi păsări şi fluturi, bucurii şi durere...

Chiar nu poţi, o clipă, iubirii trecute
Din oceanul visării, un strop să-i jertfeşti?
Nu-ţi cer să-mi dai daruri, nu-ţi cer lucruri multe
Îţi cer ca răvaşul acesta să-mi citeşti!

poezie de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mă duc

Eu mă duc departe
De pământul care l-am iubit,
Şi sufletul mă doare,
Inima îmi sângerează
Ca o rană adâncă de cuţit!

N-o să mai gust
Din pâinea mamei caldă,
Nici apa din izvor,
Rămâi cu bine ţara mea dragă!
De tine veşnic o să-mi fie dor.

poezie de Vladimir Potlog (15 mai 2008)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare

eu ieri ţi-am scris şi azi îmi pare rău
pentru momentul de subtilă slăbiciune
dar intuiţia mă apăsa mereu
ceva măcar dintre decenii de a-ţi spune

nici nu-mi mai amintesc ce ţi-am şoptit
şi cât de speriat fujeam de gânduri
că tu, că tu iubito ai murit
şi tot ce-ai scris era pe rând, nu printre rânduri

dar a trecut şi asta. Te-ai trezit
cum te trezise-i în adolescentă
şi nici măcar nu te-ai catacdisit
să-mi spui de starea mea de somnolenţă

şi cine te-a impus să uiţi de mine
la propriu invocându-mi nebunia
aşi vrea să-l ştiu, pe ăla nimeni, cine
s-a luat de piept cu însă-şi veşnicia.?!

în rest, îmi pare rău să-ţi spun adio
a două oară-n viaţă asta ca un val
"e vals în doi, deşi persistă trio
şi sună melodia a metal"...

PS

cieste cu atenţie. E ultima scrisoare
citeşte cu atenţie. E ultimul cuvânt
citeşte cu atenţie. Şi nu lovi că doare
şi nu lovi că doare în sentimentul sfânt...

poezie de Iurie Osoianu (12 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...!

Nici nu ştiu ce!
Cum mai eşti!
Pe unde... eşti!

Mai trăieşti?
Ce întrebare!
Mai ai o clipă...
Să-mi vorbeşti?

Unde eşti?
În ce poveşti?
Tot ratăceşti!
În care vieţi?

Mi-aluneci
Printre clipe!
Eu printre...
Vremuri!

Îmi tremuri,
Printre rânduri!
Îmi baţi în gânduri,
Începuturi!

Tu şti?
Unde-am rămas!
Când te-asteptam,
Doar printre lacrimi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!