Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Valeriu Cercel

Nedumerire

La spital, o domnișoară,
Subțirică și ușoară,
Fi'nd în sala de-așteptare,
M-a luat la consultare,
Găsind pulsul ridicat,
După cum a constatat
Și colesterolul mare
Cel aveam io în dotare,

Astfel, cu bunăvoință,
Pentru a mea suferință
Mi-a prescris un tratament,
La ea în apartament,
Că la noi, pe la spitale
Nu sunt, neam, camere goale;

Ce mi-a dat, ce mi-a făcut,
Pulsul era dedesubt,
Cu fiole, vitamine,
De colesterol știu bine,
L-a tinut la un nivel,
Fata se-ocupa de el;

Acum, pentru tratament,
I-am vopsit ‘n-apartament
Că uitai ca să vă spui,
Io-s zugrav, de clasa-ntâi:

I-am făcut sufrageria,
I-am făcut bucătăria,
Nu mai zi, în dormitor
Și în pat și pe covor,
Iar în baie, ce frecuș!
Sub chiuvetă și sub duș,
I-am dat, fără de rușine
Pe la colțuri foarte bine,
Și sucita și-nvârtită,
Numai s-o văd mulțumită...

După luni, cum dracu' știe,
S-a-ntâmplat o tragedie:
Într-un hal fără de hal,
A intrat fata-n spital,
Prăpădită, amărâtă,
Plânsă frate, nebătută,
Și precum se văicărea,
Vina, era doar a mea...
De la zugrăveală cică,
A rămas cu... burticică,
Mărișoară, c-am văzut,
Da' îmi e de necrezut(?!)

Fiin'că io, isteț din fire,
Posed o nedumerire
(Și profesionist, se știe,
Vopsitor de meserie):

Cum pot io, așa burtică,
Să i-o fac... cu-o pensulică?!

poezie satirică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Ghiocelul

A apărut de sub zăpadă
Cu trupul gingaș și firav,
A colindat pădurea toată,
Și s-a oprit la mine-n prag.
Încet și dulce la ureche,
Cu glas sfios el mi-a șoptit
Că în pădure-i sărbătoare,
primăvara a venit!
Mirată l-am privit cu drag
Și i-am zâmbit copilărește,
El mi-a făcut discret cu ochiul
Și mi-a șoptit mă iubește.
Mi-a spus c-a așteptat un an
La mine-n prag iar revină,
Ca-i era tare dor de mine
Și că voia să îmi aducă
În sufletul însingurat,
O rază caldă și senină.
I-am sărutat atunci petala
I-am spus că mi-a fost dor de el
Mi-a dat de înțeles îndată
Că el era tot... singurel.

poezie de (11 martie 2010)
Adăugat de Mariana SimionescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marius Coge

La o crâșmă din Ardeal

Lelea de la Orăștie
Multe face, multe știe:
Mi-a dat gura, mi-a dat vinul,
I-am dat cardul, i-am spus PIN-ul...!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rafe: Trebuia fi murit. Când eram în apă, am făcut un pact cu Dumnezeu. I-am spus că îmi pare rău, i-am spus că știu că am fost un prost pentru că te-am părăsit în încercarea mea de a fi erou și i-am promis nu am să îi mai cer nimic altă dată dacă mai pot să te mai văd o dată... Și știi ce? A meritat. Tu m-ai tinut în viață, Evelyn, tu m-ai adus acasă. Așa că o să îmi țin promisiunea. O plec și nu o să îți cer nimic.

replică din Pearl Harbor
Adăugat de Andreea TanaseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cacofonie

- I-am dat mândrei lucruri fine,
I-am dat vin, i-am dat măsline!
- Ea ți-o dat ceva, vecine?
- Mi-a dat un ceas cu... rubine.

epigramă de din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile IușanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Hal: Arăți minunat.
Catherine: Claire mi-a dat rochia.
Hal: Mie... îmi place.
Catherine: Nu mi se potrivește prea bine.
Hal: Ba da.
Catherine: Nu ai cum să demonstrezi asta.
Hal: Păi, aș putea încerca demonstrez contrariul. Aș putea demonstra nu e adevărat nu ți se potrivește.
Catherine: Cum?
Hal: Aș putea cere voturi.

replici din filmul artistic Dovada, scenariu de
Adăugat de Anamaria LicuriciSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Proof: A Play Paperback" de David Auburn este disponibilă pentru comandă online la 57.99 lei.

Fata: E oribil acolo! Aici... e de-a dreptul elegant! Nu sunt făcută rezist unei asemenea călduri! E prima mea vară în New York și pur și simplu mă omoară! Știi ce-am încercat să fac ieri? dorm în cadă. stau acolo întinsă, cu apa până la gât... Dar era ceva în neregulă cu robinetul, tot picura și mă ținea trează. Așa știi ce-am făcut? Mi-am băgat degetul mare de la picior în el. Doar că a rămas blocat acolo și nu reușeam -l scot. Dar, slavă Domnului, era un telefon în baie și i-am putut telefona instalatorului. A fost foarte drăguț deși era dumincă. I-am explicat ce s-a întâmplat și a venit într-un suflet. Oricum... a fost cam jenant. Muream de rușine. Un instalator complet străin și eu cu unghiile nefăcute.

replică din filmul artistic Șapte ani de căsnicie, după George Axelrod (3 iunie 1955)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Șerpii

Copil fiind, de șerpi eu m-am temut
Și de-i vedeam prin iarbă un fior
Mă săgeta din creștet până-n tălpi,
Apoi, crescând, pe toți i-am cunoscut.

Cu ei, eu am crescut și m-am jucat
La sân i-am pus și i-am hrănit cu lapte,
Cu miere, cu blândețe și prin fapte
I-am făcut mari, de jos i-am ridicat.

Încolăciți pe mine i-am ținut
I-am respectat și sângele le-am dat
Și haina de pe mine mi-au purtat...
Mai mult de-atât, i-am pus în așternut!

Și-a venit vremea să îmi fie de-ajutor,
Atunci și-au arătat limbile-n furcă
Și colții cu veninul de năpârcă
În carne s-au înfipt... cu darul lor...

Și n-am murit... nici bine nu mi-a fost...
Și-am delirat tot digerând veninul,
Când de cucută plin mi-a fost tot vinul
Dar chiar și asta a avut un rost...

crezi în om... în șarpe... e totuna
Dezamăgirea e atât de mare
Pe cât e amăgirea, lungă, tare...
Lume cretină, nu mai face pe nebuna!

poezie de din Facebook, 8 septembrie 2018 (8 septembrie 2018)
Adăugat de Petrică ConceatuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O fiară desăvârșită

I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârșită,
Cu părul ei auriu și picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în fața ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăți, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din țeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit și i-am adus jertfe
Părăsind credința strămoșească,
Am rânjit în fața păsării Arheopterix
Și în fața crucifixului, și mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roșu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală și cenușă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficși,
N-a făcut niciun semn și s-a pierdut în mulțime.

poezie de din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Schimb

O crenguță de cais,
M-a trezit în zori din vis
Și, deși-mi bătea în geam,
Vă spun sincer, n-o știam.

Mai deunăzi, spre seară,
Era doar o creangă goală
Și acum, după cum pare,
Este plină de petale.

Mă apropii s-o privesc,
Are strai împărătesc
Și de jur în jur e plină,
De bobițe de lumină.

Într-o altă zi i-am zis:
"N-ai vrea floare de cais,
-ți dau eu rochița mea
Și tu să mi-o dai pe-a ta"?

Și ce credeți c-a făcut,
S-a plecat pân'la pământ,
Mulțumind de poezie
Și mi-a dat rochița mie.

poezie pentru copii de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Butulescu

Brâncuși: Trandafirul era frumos, dar treaba s-a terminat urât. Dascălul, o matahală fără suflet, n-avea habar de artă. A început urle la mine, că i-am stricat banca... Ba m-a luat și la bătaie... Și, lucrul cel mai grav, mi-a confiscate unealta... (Tare, țărănește) Mi-a luat briceagu', mă, oameni buni!... Pricepeți au ba? (Pauză) Așa că am fugit iar la Târgul Jiului...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuși), scenariu de (2007)
Adăugat de alejandroSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Zarea

ăsta în fiecare zi cumpără șampanie zarea ăsta nu e în toate zările șușoteau angajatele supermarketului de peste drum în timp ce aranjau pe rafturi șampaniile zarea până și casierele se mirau când ajungeau scaneze codul de bare al șampaniei zarea ăsta nu e în toate zările probabil gândeau una mi-a și zis sărbători fericite domnu' sărbători fericite i-am spus

deși nu eram în preajma sărbătorilor nici ea nu era blondă una mai în vârstă m-a întrebat vreți să o faceți lată domnu' nu i-am răspuns vreau să o fac lungă luuungă precum viața pe care nu o înțeleg viețuitorii nu știu ce a înțeles nici dacă a înțeles ceva nici nu are importanță de vreme ce acum stau și scriu și scriu în timp ce beau șampanie zarea și mi se deschid toate zările

și îi văd pe angajații self security cum stau cu ochii pe mine ca nu cumva ies cu zarea neplătită ca nu cumva iau prea multe zări dar cel mai mult și mai mult mi-a plăcut casiera aia brunetă și frumoasă și tânără care m-a întrebat ce sărbătoresc viața i-am spus iar ea mirată bine bine viața dar în fiecare zi nu domnișoară i-am zis nu în fiecare zi în fiecare clipă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

De ziua ei

Mă-ntreb nedumerit distinse doamne
Căsătorite sau recidiviste,
Indiferent sub farduri câte toamne
Ascundeți pentru voi de egoiste,

Cum până astăzi nu ați învățat
Că n-are rost, făcând chiar și exces,
Cu soțul a vorbi codificat
Sau pe-ocolite cu subînțeles (?!)

Căci un bărbat fiind dintr-o bucată,
Nu v-o mai spun eu care, de isteț
Nu-i place când femeia-i complicată
Și mai ales când vrea ceva de preț,

Cum m-a luat Măria-n dimineață
Din așternut, fiind iar ziua ei,
împlinea a treia oară-n viață
Ca și acum opt ani tot patruștrei:

Avui as-noapte-un vis tare ciudat,
Mi-ai oferit în dar, de ziua mea,
Un colier de perle minunat
Și nu-nțeleg, Ionele, ce-o-nsemna (?!)

La care eu, de fel intuitiv,
Zâmbind, c-am priceput unde bătea,
În șoapte i-am spus galeș, afectiv:
"... diseară, în mod sigur, vei afla!"

Când ea putea să-mi spună răspicat
Fără rușine, oblu și firesc,
Nu să mă plimbe-n zori neapărat
Știind c-așa ceva nu prea servesc...

Oricum, sub lumânări, seara la cină,
După mesajul clar ce l-am primit,
Cum tocmai fu și ziua de chenzină,
Măriei un cadou i-am oferit,

Găsind, foarte surprinsă, evident,
În pachețel, așa cum își dorise,
De la iubitu-i soț, mereu atent,
Bine'nțeles ... o carte de vise.

poezie de
Adăugat de Valeriu CercelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sigmund Freud

Un bărbat încă tânăr îmi povestește: «Acum câțiva ani, în menajul meu au intervenit neînțelegeri. Găseam soția mea era prea rece și trăiam unul lângă altul lipsiți de tandrețe, ceea ce de altfel nu mă împiedica să-i recunosc calitățile sale excelente. Într-o zi, întorcându-se de la o plimbare, crezând mă interesează, ea mi-a adus o carte pe care o cumpărase. I-am mulțumit pentru "atenție" și i-am făgăduit citesc cartea, pe care am pus-o de-o parte. Au tecut luni de zile, timp în care, amintindu-mi în mai multe rânduri de cartea dispărută, am încercat s-o descopăr, fără a reuși. După vreo șase luni, mama, pe care o iubeam foarte mult și care locuia separat de noi, a căzut bolnavă, iar soția mea a dat fuga s-o îngrijească. Starea bolnavei a devenit gravă, prilej pentru soția mea de a-și dezvălui cele mai bune calități ale sale. Într-o seară m-am întors acasă încântat de soția mea și plin de recunoștință față de tot ceea ce făcuse. M-am apropiat de biroul meu, am deschis fără nici o intenție definită, dar cu o siguranță de somnambul, un anumit sertar și primul lucru care mi-a căzut sub ochi a fost cartea rătăcită, rămasă de negăsit vreme atât de îndelungată.» Odată ce a dispărut motivul, obiectul a încetat să mai fie de negăsit.

în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Pachet Opere Esentiale Sigmund Freud 11 volume" de Sigmund Freud este disponibilă pentru comandă online cu o mare reducere de preț, la -499.00- 299.99 lei.
Dana Logigan

Amalgam

vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine vărs

în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți

mama e mai ușoară cu câteva pietre

când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
mă năștea din nou

pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții

se chinuia râdă
un domn – și el incomplet – i-a spus că e frumoasă

cum să nu fie frumoasă mama mea?

înainte plec
am strâns-o de-un deget
vei fi bine, căprioaro, i-am zis, ai vezi!

Zâna a râs puțin

pe coridor
mi se părea plutesc
și-mi spuneam în gând
Doamne, cât îți mulțumesc pentru zâmbetul ei!

în fața următorului salon de reanimare
am dat cu ochii de tanti Todosica
vindea demult cele mai bune prăjituri
la cofetăria din colț
plângea și-și zgâria obrazul drept
soțul ei nu rezistase


un preot se bâlbâia
rudele scrâșneau din dinți
de ce nu l-ai împărtășit?
cum e sufletul, părinte?
sufletul lui? dar al tău?

restul cuvintelor nu le-am mai auzit

nu mai pluteam
se lipise parcă tot plumbul pământului de picioarele mele
m-am chinuit urc de la 3 la 8

la pediatrie mă aștepta o tânără
n-o cunosc
știu doar că se numește Claudia
și că e prietena din facultate a prietenei surorii mele
fetița ei de abia o lună e bolnavă
nu are cine veni la ele

a ieșit pe hol
i-am dat sacoșa cu mâncare și fructe
printre uși, peste mâna asistentei,
Claudia mi-a dat o iconiță cu Maica Domnului de la Mănăstirea Cămârzani

mi-au dat lacrimile
sufletul omului este atât de imprevizibil
o străină m-a făcut să plutesc din nou
nici nu știu când am ajuns în fața spitalului

știu doar
m-a sunat fiica mă întrebe când ajung acasă
și că am ridicat ochii spre cer
vorbind cu Dumnezeu
nu-i așa că mama vine acasă?...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dana Logigan

Amalgam

vin de la spital
mama a fost operată dimineață
îmi tremură picioarele
îmi vine vărs

în fața ochilor
doar tărgi și seringi
aparate complicate și oameni incompleți

mama e mai ușoară cu câteva pietre

când m-a văzut în ușă
mi s-a părut
mă năștea din nou

pe chipul ei
durerea și toată lumina vieții

se chinuia râdă
un domn – și el incomplet – i-a spus că e frumoasă

cum să nu fie frumoasă mama mea?

înainte plec
am strâns-o de-un deget
vei fi bine, căprioaro, i-am zis, ai vezi!

Zâna a râs puțin

pe coridor
mi se părea plutesc
și-mi spuneam în gând
Doamne, cât îți mulțumesc pentru zâmbetul ei!

în fața următorului salon de reanimare
am dat cu ochii de tanti Todosica
vindea demult cele mai bune prăjituri
la cofetăria din colț
plângea și-și zgâria obrazul drept
soțul ei nu rezistase

un preot se bâlbâia
rudele scrâșneau din dinți
de ce nu l-ai împărtășit?
cum e sufletul, părinte?
sufletul lui? dar al tău?

restul cuvintelor nu le-am mai auzit

nu mai pluteam
se lipise parcă tot plumbul pământului de picioarele mele
m-am chinuit urc de la 3 la 8

la pediatrie mă aștepta o tânără
n-o cunosc
știu doar că se numește Claudia
și că e prietena din facultate a prietenei surorii mele
fetița ei de abia o lună e bolnavă
nu are cine veni la ele

a ieșit pe hol
i-am dat sacoșa cu mâncare și fructe
printre uși, peste mâna asistentei,
Claudia mi-a dat o iconiță cu Maica Domnului de la Mănăstirea Cămârzani

mi-au dat lacrimile
sufletul omului este atât de imprevizibil
o străină m-a făcut să plutesc din nou
nici nu știu când am ajuns în fața spitalului

știu doar
m-a sunat fiica mă întrebe când ajung acasă
și că am ridicat ochii spre cer
vorbind cu Dumnezeu
nu-i așa că mama vine acasă?...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Viata

Mi-a batut viata la poarta.
A venit sa-mi dea o carte.
Manual de utilizare,
Baterii de incarcare.

I-am deschis frumos, voios,
I-am spus:"Roze!"-tacticos.
Am poftit-o-apoi in casa,
I-am pus tot ce-aveam pe masa.

I-am dat vin,
I-am dat pelin,
Am servit-o cu mult chin,
I-am dat lacrimi si durere
Si amaruri dintr-o bere.

Stai asa ca nu-i asa!

I-am mai dat apoi sa bea
Din paharul de cristal!
Am plimbat-o printr-un bal,
Am luat-o la plimbare,
Pe un roib frumos, calare.

Insa viata.... este viata!
Mi-a cerut si ea dulceata!
I-as fi dat mai pe-nserat,
Dar eram lungita-n pat.

Oasele parca dureau,
Tamplele parca-mi plezneau,
Se-nnoptase dintr-o data....
Iar chiseau..... era sparta...

N-am putut sa-i dau dulceata...
Se-nnoptase, era ceata.
Era prea multa durere.
Ea- nu inceta a-mi cere.

Mi-a deschis atuncea carte....
Ha! Atuncea? Viata! Hoata!
A scos beteriile din punga
Cand stia ca-s intr-o dunga.

Pai acum imi dai tu astea?
Cand la poarta veni coasa?
Pai acum imi spui tu, mie
Ca ai fost o vijelie?
Ca te-am ars, pan'la fitil
Cand din gaz, mai am un kil?

Pai acum imi dai de veste
Ca n-ai fost doar o poveste?
Ca n-ai fost traita, draga!
Cand nu mai am puc de vlaga?!

Sa mori tu, ca-mi dai de veste
C-acea viata nu mai este?
Sa mori tu, de viata-viata
Ca in ac nu mai ai ata?
Sa mori tu de pribegita
Ca imi spui c-ai fost hulita?!

Fugi de-aici cu a ta carte!
Fugi tu, viata....
Lasa-mi moarte!

poezie de
Adăugat de Simona MoiseSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Norea

Totuși, în spital mai sunt și oameni de omenie

O soră, căreia i-am spus:
"Cumva, n-ai un halat în plus?"
Mi-a zis "Ba da!" și tacticos
S-a descheiat și l-a dat jos.

epigramă de din Epi...Gramatica / Partea II-a, N-aș sta în spital o oră, dacă n-aș avea o soră (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Cercel

Obiecte pierdute

(anunț în ziarul local)

"Pierdut logodnică în mall,
‘nainte chiar de cununie,
Blondă-natur, cu capul gol,
Pantofi de lac și pălărie".

Ne-am cunoscut ieri după-masă,
Romantici, chiar la tribunal,
Ea divorțând (fire aleasă),
Și io la fel, pentru-n scandal,

Am luat-o fără protocol,
La reședința mea de vară,
locuiesc la un sub-sol
În casă la o verișoară;

Fata era de milioane!
(Două din geantă i-am săltat)
Da' cum sunt plin de ghinioane,
În zori, n-am mai găsit-o-n pat;

Doar în pantofi și pălărie
Plecă săraca dezbrăcată,
La mall, précis, fără să știe
VISA mi-era... expirată!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Florin Rădulescu

Mi-a dat reset la visuri o candrie

Mi-a dat reset la visuri o candrie,
Și mi-a lovit simțirea cu lopata,
Când i-am propus s-o ștergem la Sovata,
Și să intrăm cu sexu' pe felie.

desenăm pe garduri o bachata,
Pân' o să fac în smalț tahicardie,
Și dragostea va deveni manie,
Ea zâmbit:-0 -l întreb pe tata!

Și uite-așa, mai mușc din colivie,
Și uite cum mă zbengui prin nimicuri,
Mă ciupe de izmene triste ticuri,
Cât iarăși fierb speranțele-n ibricuri;

Se duse dracu' dorul pe câmpie,
De ce mi se întâmplă numai MIE?

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Lucian: Și deci, din cauza Adelei nu dorești tu -ți faci o altă prietenă acum, aici, pe această planetă?
Nistor: Păi, cum să-mi fac alta, șefu'?! Nu pot! I-am promis mă voi întoarce special pentru ea și că mă voi gândi mereu numai la ea. N-o pot trăda!
Lucian: Ce-ai zis, mă?!
Nistor: Ce-ai auzit, șefu'. Îi sunt fidel prietenei mele, chiar dacă ea a rămas pe Terra. În plus, mi-a promis și ea că mă va aștepta, oricât de mult va trebui, adică atât cât va dura misiunea noastră.
Lucian: Cum?! Ești cumva într-o ureche?
Nistor: De ce, șefu'?
Lucian: Păi, cum ai putut să-i ceri așa ceva?!
Nistor: Nu i-am cerut nimic; ea însăși mi-a promis... apoi și eu ei!

replici din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!" de (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!