(pseudo)imunizare
atinseserăm probabil
punctul acela paroxistic
al suportabilității durerii
în ordine umană
de aceea poate ne permiteam
să existem firesc, ba chiar cu urmele
unei fericiri tâmpe incrustate
în felul de a așeza o gutuie
rufele pe culme
undeva
același lup sta la pândă
aceeași pasăre își reprima negația
simulând și ea marea normalitate
văzut din afară tabloul era banal
cu nonșalanță distribuindu-se
în rândul produselor în serie
se prognoza fenomenul globalizării
acea uniformizare plictisitoare de moarte
dar cartofii înfloriseră din nou
purtau aceiași gândaci insistenți de Colorado
numai ochii le crescuseră suspect de mult
pâine era suficientă
pentru o euharistie
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
- poezii despre ochi
- poezii despre moarte
- poezii despre lupi
- poezii despre gutui
- poezii despre fericire
- poezii despre durere
Citate similare
Supraviețuind
noaptea venea ca de obicei
ca o ascunzătoare... ca o cursă
intuiam mirosul de acasă aparenta liniște
acceptam... făceam cu rândul la pajiștea de zmei
unde subtil fără de știre ne lăsaserăm sufletul
lapte era de ajuns... iarbă
.... chiar dacă uscată
cer cât să acopere
lipsa lamentabilă
din podul palmelor
rufele noastre translucide
se acomodau inimilor permeabile
greoaie trupurile produceau urme
un fel de boală ucigașă a pământului
peste toate se așeza ninsoarea... alte vietăți darnice
ne măsuram timpul
în rana unei vrăbii... într-o invazie
ajunseserăm chiar să ne spunem pe numele noastre mici
tăcute frumoase adevărate
privirea continua să delimiteze orizontul
spațiul acela fantastic în care iubirea se elibera din moarte
existam
întotdeauna făcuserăm asta!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre știri
- poezii despre vrăbii
- poezii despre tăcere
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre poduri
- poezii despre noapte
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În ordine umană
[file de jurnal afectiv]
sărăcia noastră începe
în dreptul liniilor discontinue
acolo unde cu nonșalanță cosmosul face tabula rasa
mizând pe efectul privirii de ansamblu
[durerea se conservă sine die în detalii microscopice!]
ai zice că e un fel de orizont
cerul se desface în franjuri!
aici încep și nesfârșesc monologurile
poteca omului singur pe sine cărându-se
povara aceasta pentru care niciun sfânt
nicio inchiziție n-au găsit încă rezolvare
siluete decolorate se supun mecanic ritualului colectiv
diminețile își revendică porția de articulații nervoase
ușile se dau parțial/ se intră/ se crede/ se pleacă...
iluzia trecerii se măsoară în visele erodate
somnul ia în posesie luciditățile
bătrânii din noi au nevoie urgentă de mamă!
se ignoră eventuale deraieri de la normalitate
într-un gest de revoltă... într-o nebunie
pasărea își împrăștie aripile
și iată-ne!
alunecați unul din celălalt
incapabili de moarte
imposibili în viață
serile se fac goale
nopțile își adâncesc aberațiile
o memorie afectivă paroxistică lasă loc
suprafeței plane ca unei amnezii supreme
imperfecțiunea este regula în ordine umană
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre sărăcie, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre seară sau poezii despre revoltă
Într-un fel sau altul trebuia să fie duminică!
începeam și azi cu aceeași oboseală
aceeași teamă estompa contururile
trecerile noastre spre un capăt cu sens al zilei
plânsul era la fel de sugrumat nu știu
dacă ne rușinam dacă ne încăpățânam
să intrăm... să rămânem într-o imagine:
"eroii fără de riduri", "micii zei", "invincibilii"?
încet încet ne pierdeam
abilitățile de actori
o pală intempestivă și rolul nostru...
am zis că e bine
la fel ca altădată
că totul era cel mai probabil
o deraiere ușoară o "variație"
se lăsa amiaza se bătea de noapte
n-ai fi știut să-mi răspunzi dacă te-aș fi întrebat
care era punctul acela de unde continuaseși
n-aș fi știut să-ți răspund dacă m-ai fi întrebat...
poate vrusesem cu orice preț să fim originali... alții
fără prea mult pe gânduri să stăm... o luasem de la zero...?!
de undeva se cernea o tristețe vanilată
prelungi umbre tainice dezveleau timpul
și fețele noastre palide s-au oprit din tăcere:
ni s-a făcut dor!
dintr-un instinct am apăsat butonul acela
pe care-l acopereau praful nimicul fricile
ne-am trezit
de noi amintindu-ne
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frică, poezii despre tristețe, poezii despre prezent, poezii despre plâns, poezii despre miezul zilei sau poezii despre instinct
Poate mă fraieresc
să mă îndrăgostesc din nou
cu aceeași pierdere de memorie
și după aceea voi sta trist
undeva departe
poate într-o amintire pe pragul
unei nebunii efemere
poate mă apucă din nou nebunia
să iubesc încă odată cu aceeași
pasiune să alerg pe dealuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nebunie, poezii despre iubire sau poezii despre amintiri
În punctul acela
chipul mamei se scufunda
n-aș fi știut să spun
cum îi erau ochii
dacă îi ținea deschiși... înalți
sau pătrunși de un somn
bradul era viu
lângă o vitrină
poate în unghiul acela
unde uimindu-se un copil
își așezase hotărât desaga cu fericire
un altul se trezea
intempestiv umplea aerul
cu sperietură de aripi
fuga lui în picioarele goale
impregna cosmosul
cu atâtea lecții neînvățate
supusă mâna desena
formule chimice alambicate
numai dorul de altceva
se simțea parfum de levănțică!
din abisul unui balcon
doboram cu viteza iubirii
mai toate necunoscutele
până la floarea-de-măr
de nu va fi fost
Mama.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din O Leoaică îmi traversează centrul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre înălțime, poezii despre viteză, poezii despre sperieturi, poezii despre prăpăstii, poezii despre picioare sau lecții de engleză
Depersonalizare
cu certitudine
războiul acela
nu era al nostru
cineva trasase o linie
pusese un punct
plasându-ne în afara jocului
cu oameni suficient de mari
pentru a scrie istorie
anodini în afara pericolului
am privit călduț la spectacolul celorlalți
ne-am construit chiar și o peșteră am plantat vreo 3 brazi
... ceaiul la ordinea zilei și fardul... uneltele eficace
desigur eroismul avea să fie încă o vreme
piatra de poticnire a minților mult prea acomodate
ne forțam poate norocul, cine știe?!
micșunelele crescuseră uriașe irecognoscibile
cu greu ne aminteam florile pitice ale copilăriei
ne-am impus iubirea dezinteresată față de sine
așa cum necondiționat un părinte învață să ierte
crima unui copil
într-un final
am înțeles:
sângele era
chiar al nostru.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre învățătură, poezii despre sânge, poezii despre speologie, poezii despre sfârșit, poezii despre război, poezii despre pericole sau poezii despre noroc
Excepția de la regulă
a fost o vreme
când cutreieram străzile
pur și simplu mergeam...
pur și simplu existam ca și cum
asta aveam să facem întotdeauna...
burta trotuarelor se juca înghițind urme
dâra șotroanelor incrustate în adn
bunăoară șorțulețul meu galben-cu-gărgărițe
bunăoară borcanul tău verde cu compot
! un spiriduș scotea dintre degete puful viu!
cireșii erau aceiași dintotdeauna
fântânile adăposteau ape
lângă îngrămădire de petunii
! o mireasmă aparte desprăfuia drumuri
ERA o după-amiază nesfârșită de vară
una dintre acelea când te pui
cu pepenii roșii și mătasea porumbului
! moartea simpla excepție confirmând regula
ploaia își îndeplinea ritualul veșniciei
inventat anume parcă pentru tălpi de copil
testându-și goliciunea
pe nuditatea perfectă a pământului
ne întruneam în cercuri ample
un fel de cenacluri ale secundei circulare
purtam tricouri cu-deschidere-la-sidef
dulceața răscoaptă a vișinelor
ne permiteam chiar și plictisul
în acea eternitate căutam
șiretlicuri de umplere a timpului liber
după "azi" veneau narcise fără de număr
păsări exotice poposind în grădini personalizate
cu ele aducând cosmos după cosmos
acele generații existând sincron
în familia adevărată
din incipitul curții până la nesfârșirea ei...
sălciile uriașe purtau destinul
lunca!
ghioceii de baltă!
lupii fantastici ai pădurii bune!
și noi
mogâldețe găzduind gigantic
facerea timpului
nepieirea lui...
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vișine, poezii despre verde, poezii despre timpul liber, poezii despre secunde, poezii despre roșu sau poezii despre păduri
Pseudolexical
necunoscutul se strecurase
în noi asemenea unei umbre
ne culcam cu el ne trezeam
era numai un fel de a da
un nume eufemistic fricii
care ne încleșta venele
coborâți
în prima copilărie
am căutat
antonimul cuvântului iarbă
n-am găsit decât lipsa ei
cum antonimul iubirii
nu era nicidecum ura
ci marea absență
a celei dintâi
acest univers fatal structurat
cu plusuri
mai ales cu minusuri.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Mă apropiasem de tine... 3
așa într-o doară
ca o vietate fără de ochi
fără prea multă imaginație
fără pic de personalitate
spațiul perfect vid gata să fie locuit
ceva / un fel de instinct (... vreun demon?!) îmi spusese
acolo / pe partea aproximativ stângă / aproximativ înaltă
era cald / era bine / era.
[cel mai probabil acolo se petreceau vacanțele cele mai reușite / tot de acolo se lua secunda aceea când timpul era pe sfârșite...]
hipnotizată și singură
discontinuă literă F
căutasem adăpost
[și la mine / cumva pe stânga / aproximativ sus..........]
n-am mai ezitat
m-am tot desprins din mine...
o îndepărtare stranie ce nu mai sfârșea...
orașul capitula... / nu înțelegeam
liniștea aceea devastatoare
mă lovea
golul
de undeva
aproximativ din stânga / aproximativ de sus...
Pasărea m-a smuls în ultima clipă.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre vacanță sau poezii despre perfecțiune
Tangențial
lumea era grăbită
și timpul se grăbea și străzile
experimentam superficial stările anoste de agregare
un puls lichefiat învăța să pâlpâie în doze homeopate
semilucid transcriind ceva din sensul iubirii sugrumate
ne feream de cuvinte
desenam în aer mici înțelesuri cât să conservăm
îngemănarea aceea mecanică a mâinilor
iluzia întâmplatului
încurcam la răstimpuri copacii
inutil ne corectam din mers încercam
să reținem diferența specifică
aveam aceeași dragoste răvășită
în lăuntrul lor acolo unde
o pasăre încă își inventa puii
când am început să vorbim
nimeni nu a ghicit semnele
istoriei personale.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vorbire, poezii despre superficialitate, poezii despre puls sau poezii despre mâini
Versus
[file de jurnal afectiv]
lumea ta
de parbrize și neoane
fugile clandestine în miez-de-întâmplare
derogările de la normalitate
unduiri lipicioase... hipermutații
apucăturile damelor ușoare
goale-de-tot luându-se la întrecere
cu baloanele cu heliu:
parașutare eșuată!
fluieratul acela lipsit de subtilitate
vânatul de duzină... produsul în serie
iluzia dobândirii... fantasma situării în masculinitate
grimasele tale de cerber
înfierbântat și nevrotic
neînstare de 1 Femeie
! poate îți trebuie o dalilă!
codul tău etic cod de bare
descifrabil după legi de minimarket
recunoașterea optică a caracterelor
principiul frumuseții eronate
depresiile tale într-o pasageră luciditate
felul acela în care pe mine mă faci vinovată
de sugrumarea Iubirii... de inutilitate
și
te complaci
dependențele îți restrâng aria oxigenată
ai nevoie de dragoste... intuiești cumva
în realitate te umpli de moarte
o lume se perindă
nu contează acordul subiectului cu predicatul
poate numai rostirea dialectală a afectului
trupurile se îmbulzesc pariind pe nedivinitate
performanțele se măsoară în hectare-sex-putere
când înțelesurile se închid în derizorate
boala ta îmi impune eliberarea
chit că pentru asta voi face moarte
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre vânătoare, poezii despre vinovăție, poezii despre realitate, poezii despre principii, poezii despre optică sau poezii despre medicină
Din jurnalul lui (2)
da, ea își luase zborul undeva departe și părea
că nu are mari probleme cu gravitația
nici cu iubirile ingrate
nici cu vreo interogație metafizică
nici cu răcirea intempestivă a sângelui
cu ironia sorții sau alte clișee...
nici cu el
o vedea pasăre cu ochii intrați în foc
(o nimica toată, o altă vocație de a ei!)
sufletul ei se mișca precum balerinul
(cineva o imortalizase)
hipnotiza frunzele și vorbea cu pământul
îl făcea ghem de mătase și-l purta
direct în inimă ca pe o povară dragă
fața ei: când foarte aproape / când foarte-cer
era sau nu era?! fusese?!
ea se auzea... se auzea... se auzea...
ca o silabă deschisă clopot al dimineții
victoria feminină neclamată
atât de evidentă
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre victorie, poezii despre metafizică sau poezii despre inimă
Nicio stare
epuizarea vine frenetic dinspre oameni
de-aia te ia cu gol la stomac... cu monde à l'envers
nu aprofundezi dai pagina îți faci de lucru
cu gâza exasperată să se insinueze întru ale tale
acaparat până peste poate dincolo de o fereastră
planurile cosmosului cu tine se amână salutar
[nu știi nici tu cum faci dar nimeni nu bagă de seamă]
personal nu-ți propui
marea cu sarea
vrei numai să ajungi
la frunza cea mai frunză
a smochinului dintr-o cale
care la o adică poate fi calea ta
... să eviți înțepătura unei insecte
să o fentezi printr-o piruetă printr-un trompe l'oeil
simulând apartenența la același regn
[ai exclude din start toate teoriile fratricide]
să intri în ziua aceasta ca și cum ar fi a ta măcar parțial
să-ți permiti de pildă femeie cu frumusețe și ancoră
să prelungești timpul să poți scrie firesc despre
ca și cum chiar ar/ai exista
când ai privi
spre cerul decupat în centrul celulei
ai capta.... gândurile pescărușului
alunecându-și cântecul de înțelesuri
spre închisorile dintr-un om
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre smochine, poezii despre muzică, poezii despre insecte, poezii despre gânduri sau poezii despre frumusețe
Normalitate
Am înțeles frivola ta dorință
Născută din capricii de bărbat,
Fiind captiv în propria-ți ființă
Îți căutai pe undeva un vinovat
Eu m-am ascuns, dar nu-I fatalitate
Că nici măcar n-ai încercat să mă găsești,
Ți-am înțeles acea frivolitate
Căci tu pe tine nu te regăsești.
Doream un joc ce nu l-ai înțeles,
Un joc ce ne-ar fi animat ființa,
Dar l-ai văzut anost și fără sens,
Frivolitatea-ți răscolise neputința.
Era un joc cu doi câștigători
Cu împliniri de fiecare parte,
Pentru ca noi, doi simpli muritori,
Să anulăm acea frivolitate
Dac-aș fi fost Euridice, tu, Orfeu,
De m-ai fi adorat precum o zeitate,
M-ai fi adus din morți, însă ți-e greu,
Fiindc-ai văzut în mine, tu, frivolitate.
Nici tu un Ares, nici eu Afrodita,
Niciunul nu suntem vreo zeitate,
Dar dacă m-ai fi vrut iubita
Să mă curtezi, era normalitate.
poezie de Florentina Mitrică (24 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre naștere, poezii despre jocuri, poezii despre capricii, poezii despre bărbați sau poezii despre Orfeu
Ce-ați văzut, păstori?
Ce-ați văzut, păstori,
Sculați până-n zori?
Am văzut pe nou născut
Prunc Isus din cer venitul
Fiu Dumnezăiesc
Ce palat era
Unde Domnul sta?
Peșteră săracă rece
Peșteră de dobitoace
Palatul era
Ce avea de-așternut
Micul nou născut?
Ieslea îi era culcușul
Fân și paie așternutul
Micului Isus
Cine sta cu el,
Domnul mititel?
Sta Maria, maica sfântă,
Sta Iosif cu fața blândă,
Sta și se-nchina
Cine îi cânta,
Cine-l preamărea?
Îngerii din cer veniră
Vesele cântări doiniră
Pruncului Isus
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre palate, poezii despre bebeluși sau poezii despre îngeri
Scopul artei, scopul unei vieți, poate fi numai acela de a crește suma libertăților și a responsabilităților care se ascund în fiecare om și în întreaga lume. Nu poate fi, sub nicio formă, acela de a reduce sau de a reprima acea libertate, chiar și numai pentru o perioadă. Nici una dintre operele mărețe nu a avut la bază, vreodată, ura și disprețul. Din contra: nu există măcar o singură operă de artă adevărată care să nu-și fi adus, în cele din urmă, aportul la libertatea interioară a fiecărei persoane care a cunoscut-o și a iubit-o.
citat celebru din Albert Camus
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibilă și traducerea în engleză.
Vezi mai multe citate despre libertate, citate despre artă, citate despre viață, citate despre responsabilitate, citate despre existență, citate despre descreștere, citate despre creștere sau citate despre adevăr
Cartofii grămezi
Gândaci de Colorado
Escaladându-i.
haiku de Mihail Mataringa (8 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă!
foarte probabil nu din egoism
resimțeam eu senzația aceea
într-un fel sau altul
era primăvară!
îmi plăcea nebunește noaptea să contemplu
când străini oamenii se băgau înfrigurați sub așternuturi
neștiind dacă aveau să repete și mâine gestul acela
până la insomnie până la ridicarea subtilă din patul fantomatic
îmi plăcea
legănarea albă-catifelată a florilor de cireș ca niște soldați
pe timp de pace când liniștea împrăștie miros de scutec
și mângâie geamuri într-o desființare aparte a separării
era povestea fostului copil... poate!
și ziua!
ziua-n amiaza mare!
hainele mele colorate făcând pe plac vântului
mai ales foamei personale de irealitate
tărâmul acela în care nicio trecere nu e definitivă
și asta nu încurcă nicidecum planurile vreunui dumnezeu
știam: purtam parfumat părul și pulover cu mărgele
o eșarfă păstrată în creanga ascunsă a unui copac
stările mele ieșeau dintre clișee asemenea rădăcinilor ample
îndelungă-vreme captive în conținutul atrofiat
undeva la un capăt praful tramvaielor secetoase
figurine mergând la voia întâmplării
lăsându-se murite
nici măcar până la proba contrarie
nu din egoism resimțeam eu senzația aceea
eram sigură!
o dragoste anume încă era capabilă
să țină desfășurat pământul
deasupra nimicului
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre tramvaie, poezii despre religie, poezii despre păr, poezii despre primăvară sau poezii despre pace
Iepurească
Era lună plină și liniște,
banale și plictisitoare discuții
despre o moarte
care îmi părea frumoasă
și chiar așa era,
pentru că înșelase asimetria,
așa cum eu pe tine
cu un iepure,
primul dintre toți iepurii
pe care i-am întîlnit
mort și viteaz,
umbla cu pușca după vînător
și era grozav în convingerea lui
că mai trăiește,
dar tragedia acestei întîmplări,
nu a fost un iepure sau
o simplă moarte -
ci liniștea,
căci era lună plină și liniște,
liniștea aceea
care îți fură pepenii din grădină
și hoțul îți place.
poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iepuri, poezii despre tragedie, poezii despre lună plină sau poezii despre Lună
Lia deschise ușor ochii, părându-i-se că aude pe cineva strănutând într-una. Evident, nu i se părea deloc, dar ea încă nu știa acest lucru. Somnoroasă, se frecă la ochi, pentru a se dezmetici. Buimăcită, încă nu-și dădu seama unde se afla. Deși deschisese ochii, întunericul din jurul ei nu ceda deloc, iar patul de sub ea era tare și colțuros. Nici chiar perna nu era moale ca de obicei, părea diferită, iar pătura călduroasă cu care era acoperită era și ea neobișnuită. Ce se întâmpla oare? Se trezise sau încă dormea? Oare visa? Acel strănut puternic se auzi din nou, undeva din apropiere, apoi din nou și din nou, de câteva ori. Cine să fie oare? Ly?! Parcă nu părea a fi ea... Atunci cine altcineva?
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre visare sau citate despre somn