Repetiţii pentru niciodată

nu am avut niciodată curaj
să fac vreun rău ori vreun bine
am mers doar în linie dreaptă
cu grijă să nu trezesc copilăria
dintr-o jucărie pe care n-am scos-o niciodată din cutie

niciodată n-am dus dragostea până la capăt
am lăsat un cerc incomplet
o rană deschisă
cu orice senzaţie analizată catalogată anesteziată
în acest insectar unde mă trag singură-n ţeapă
cu o viaţă mereu amânată
cu fiecare clipă tăiată milimetric
totul conform planului
totul pentru iluzia certitudinii

noapte de noapte acelaşi vis
o cădere continuă cu viteză constantă
şi nu vreau decât să ating pământul odată
să mi se împrăştie creierii pe asfalt
ca în ultimul tablou al lui Pollock
dar nu sfârşesc nimic niciodată

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am numărat fericirea

N-am numărat niciodată paşii pe care i-am făcut
Pe calea către Puritate...
Şi nu ştiu dacă vor fi fost suficienţi!
Dar am avut grijă ca, fiecare din ei să ocolească noroiul!
Nici numărul treptelor pe care le-am urcat
Pentru adorarea Supremaţiei, nu m-a interesat...
E posibil, să nu fi zăbovit, îndeajuns!
Dar ştiu că, pe fiecare din ele, am lăsat o fărâmă din mine!

N-am numărat niciodată slovele pe care le-am găsit
În căutarea Luminii...
Probabil, nu voi ajunge niciodată la înţelepţire!
Dar ştiu precis că, niciun gând nu mi-a rămas în întuneric!
Nici vorbelor pe care le voi fi rostit
În contul Frumuseţii nu le voi fi ţinut seama...
Poate le-am spus de prea puţine ori!
Dar ştiu că, pe cele mai bune, nu le-am rostit încă!

N-am numărat niciodată zâmbetele pe care le-am dăruit
Pentru împlinirea iubirii...
Unele nu vor fi fost reuşite, din cauza propriei dureri!
Dar ştiu că, pe cele mai convingătoare, nu le-am dăruit, încă!
Nici drumurile pe care le voi fi străbătut
De dragul Dreptăţii şi Binelui, nu le voi fi memorat...
Poate voi fi mers prea repede, ori prea încet!
Dar pe ultimul, musai să alerg, ca să ajung la timp!

N-am numărat niciodată răsăriturile, dimineţile, amiezile
Din călătoria mea pe Pământ...
Sigur, am irosit mult mai multe decât am putut agonisi!
Dar vreau ca, apusul să mă găsească în tumultul trudei!
Nici de numărul zilelor în care am îngenunchiat
Pentru a mulţumi Fericirii, nu m-am învrednicit...
Poate Spaţiul şi Timpul nu-mi vor fi fost îndeajuns!
Dar în fiece noapte slăvesc cerul, dăruit de Tatăl Însuşi!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară

Într-o zi am să mă prefac în ploaie de vară, am
să cad în stropi mărunţi pe acoperişul casei tale;
fiecare strop te va striga pe nume până când
îţi vei aduce aminte cine sunt.
Stiu, vei rosti numele atâtor femei încât
privindu-mă mai apoi în ochi ţi se va face ruşine
dar dragostea este un lucru care ni se întâmplă
de mai multe ori fiecăruia.
Ştiu, ştiu, îmi vei spune că pe mine m-ai iubit
mai mult decît pe toate la un loc,
asa suntem noi oamenii avem întotdeauna
câte o minciună la îndemână pe care o rostim
de atâtea ori încât sfârşim prin a o crede.
Dar eu am să aleg să fiu ploaia ta doar
pentru o noapte, n-am să zabovesc mai mult,
vreau să trezesc în tine toate amintirile,
vreau doar ca rana de mine să îţi rămână mereu deschisă,
eu vreau să fiu cutiţul tu rana lui nevindecată;
n-am să mă sfiesc, va fi o noapte în catre va curge mult sânge.
Minte-mă, răscoleşte în tine adânc, sapă, zgârăie, scurmă, ţipă!
Vreau ca durerea ta de mine să fie maximă.
Mă voi preface când îmi spui că mă iubeşti că te cred,
ţi-am pregatit cea mai frumoasă noapte de dragoste,
am gandit totul din timp, va decurge totul perfect,
la fel ca şi o crimă premeditată.
Cu fiecare sărut voi semăna în tine floarea tristeţii,
nici nu ai să simţi cum viata ta se va schimba în rău de azi pe mâine.
Iubirea, da iubirea este un joc plăcut,
de la tine am învăţat asta,
câştigă întotdeauna jucătorul care ştie să măsluiască zarurile,
am avut profesorul perfect,
exerciţiul te învaţă să fii mereu cel mai bun.
Niciodată nu este prea târziu pentru a trăi
cea mai frumoasă poveste de dragoste
şi nimic nu va întrece vreodată dulceaţa răzbunării
chiar dacă în urmă două inimi rănite vor blestema ceasul
în care s-au cunoscut.
Într-o zi am sa mă prefac în ploaie de vară chiar dacă ştiu că am putea împărţi acelaşi nor.

poezie de Valeria Iacob Tamaş
Adăugat de Valeria Iacob Tamaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori îmi cumpăr un oraş şi-l ţin pe palmele amândouă (cum ctitorii ţineau odată biserici de jucărie) oraşul meu nu durează. Mi se fură, mi se fură clipă de clipă. Niciodată n-am trăit într-un oraş fără ca el să se dizolve în jurul meu ca zahărul în apă. Niciodată n-am privit o casă fără s-o văd cum se apleacă pe-o rână.

Mircea Cărtărescu în Ochiul căprui al dragostei noastre (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mi-a spus niciodată

intră
dragostea mea
am lăsat uşa deschisă
acum te poţi plimba în voie prin casă
poţi să ştergi praful
să uzi florile
să-mi arunci amintirile pe fereastră
el nu mi-a spus niciodată
hai
intră
dragostea mea
plimbă-te în voie printre umbrele vechi
fii cea care ai fost mereu
îmbracă-mă în iluzii
să îmi pot duce
mai departe viaţa asta
nu
el nu mi-a spus niciodată
intră
intră dragostea mea
am lăsat uşa deschisă
de acum poţi să îţi prinzi umbra subţire
pe oricare zid
hai
intră
intră dragostea mea
fii tu femeia fără de care sângele meu
nu mai poate să tacă
el nu mi-a spus niciodată nimic
şi eu l-am iubit
da
l-am iubit
chiar şi aşa

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea

N-o pot deloc înţelege –
Este prea de tot;
Mai ales când mă provoacă
Să o trec înot!
Dar oricât aş încerca,
Pe celălalt mal –
Nu pot să ajung deloc...
Mă las dus de val!
Doar că valul nu mă duce...
Unde vreau s-ajung,
Ba din contră: el în larg
Vrea să mă scufund!
Niciodată n-am răbdare
Să se potolească...
Ca apoi să pot s-o trec –
Să mă limpezească!
Şi mereu şi tot mereu,
Eu mă duc la fund!
Niciodată n-am puterea
Să pot s-o pătrund,
Dintr-un capăt până-n altul...
Unde mă aşteaptă
Răspunsul la întrebarea:
"De ce e nedreaptă
Această latur-a mea
De necontrolat?
Şi de ce de când mă ştiu,
Eu te-am căutat?!"

Ca să vezi, nu e vorba
Doar de un răspuns...
Ci, de fapt, am mai multe,
Întrebări de pus!

Mai rămâne doar să pot
Să ajung la TINE!
Doar că pentru-a reuşi,
Tre' să lupt cu mine!
Să lupt şi să mă înving –
Să nu mă mai las
De al vieţii mele timp,
Vrăjit, dus de nas!
Dar şi când voi izbuti,
Nu vei mai putea –
Decât să te contopeşti
Cu inima mea!
Cu tot ce până acum,
Nu am înţeles...
Mai exact: cu tot ce-nsemn
Şi să-mi dai un sens!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (17 mai 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino tu la mine, vin' odată!

Şi vreau să fie totul aşa simplu,
Dar cântă tristeţea-n capul meu...
Timpul să-l dilat, să-l umplu
Numai cu bucurie, azi... mereu.

Şi vreau să ştiu ce o să mai fie...
Cu noi... cu dragostea ce-o am,
Şi fericirea să mă scoată din cutie,
Unde m-am închis, căci sufeream.

Şi vreau deznodământ plin de iubire!
Să vină un miracol şi uimită...
Să văd cum intră-n nemurire,
Dragostea noastră risipită...

Şi vreau să mă iubeşti cum îmi doresc!
Tu ştii cum vreau să mă iubeşti pe mine...
Total şi fără limite... mă împlinesc,
Să te deschizi... şi-atunci îmi va fi bine.

Şi tu să simţi iubirea mea...
Să mă iubeşti la rândul tău la fel,
Şi chiar de soarta ne-a fost rea,
Acum să fiu rebelă, tu rebel!

Şi fără limite, restricţii şi-ntreruperi...
Să ne eliberăm prin gând, iubind,
Şi niciodată să nu mă mai superi...
Să ne iubim cu artă, tot iubind...

Da... te iubesc pe tine şi te vreau!
Alegerea-mi este foarte clară...
Vreau să mă ofer, să iubesc, să dau,
Şi tu să preţuieşti fiinţa-mi rară.

Şi totul are-un rost de-a fi...
Nu cred în întâmplare niciodată!
Vreau timpul a nu-l mai risipi,
Hai vino tu la mine, vin' odată!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notele mele de la şcoală subliniau faptul că nivelul meu de concentrare era îngrozitor. N-am ascultat niciodată în clasă, pentru că visam mereu la cursele de maşini. Nu m-am gândit niciun moment la posibilitatea de a face orice altceva. Nu aveam nicio garanţie că voi reuşi să-mi fac o astfel de carieră, dar n-am avut niciodată un plan B.

citat din Jenson Button
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

România niciodată

România n-a fost mai urâtă
niciodată niciodată niciodată
dimineaţa vine iată ca o bâtă
şi aruncă totul în a zilei baltă

Niciodată niciodată niciodată
poporul n-a fost mai hulit
şi ce soartă vai blestemată
să mori înainte de a fi trăit

Poporul n-a fost mai hulit
vine dimineaţa iată ca o bâtă
de la plus la minus infinit
România nu este mai urâtă

Niciodată niciodată niciodată
n-a avut nici mamă n-a avut nici tată

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 noiembrie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acum cred

Niciodată n-am crezut
Că pot să mă ridic, după ce-am căzut...

Niciodată n-am crezut
Că pot să muşc un fruct atât de crud...

Niciodată n-am crezut
Că pot s-ating o stea ce cade-n vid...

Niciodată n-am crezut
Că Soarele se stinge, când pui pe el pământ...

Acum cred.

poezie de Ruxandra Palade
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-am întârziat niciodată şi n-am obosit niciodată. Am ajuns primul la teatru şi am plecat întotdeauna ultimul.

citat din Mitică Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată omul nu a fost mai puternic şi niciodată el nu s-a simţit, ca individ, mai neputincios. Niciodată el nu a fost mai savant şi niciodată nu a avut impresia că înţelege atât de prost ceea ce se petrece în lumea sa. Niciodată nu s-a apropiat cu mai multă fervoare de ţelurile progresului său, niciodată barbaria lui nu i s-a arătat mai bine înarmată pentru a distruge aceste ţeluri.

Denis de Rougemont în Partea Diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţam normal. N-am avut niciodată corigenţe, am fost un copil care a învăţat bine, dar n-am epatat, n-am fost înnebunit să fiu conştiincios, silitor - că ăsta e cuvântul potrivit pentru şcoală, unde te sileşti.

Mircea Albulescu în ziarul Adevărul (5 aprilie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă tot ce te îndeamnă inima dar nu uita nici o clipă că datorezi totul unui Dumnezeu măreţ şi necuprins care A dat totul pentru tine deşi nu meritai nimic şi Care îţi dă cu dragoste totul, în fiecare zi, deşi nu-ţi datorează nimic niciodată!

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrân de fel

Am început să-mbătrânesc
Şi tânăr n-am fost niciodată
N-am să mai pot să te iubesc
Dar cum n-am putut odată.

Că tu nu vrei din fel de fel
De cauze – te văd schimbată
Cu toate că rămâi la fel
Cum altfel n-ai fost niciodată.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Traian, te rog... Nu-l mai favoriza atât. Nu-i face nici lui bine. Eşti directorul, ştiu că ai putere nelimitată în acest Institut, dar... Lasă-l în pace! Se descurcă foarte bine şi singur; e capabil. Nu are nevoie de intervenţiile tale.
Traian: Intervenţii?! De ce mă acuzi, Diana? Cred că e de ajuns! Să n-o luăm de la capăt! Nu-ncepe şi tu ca Luci, că n-are rost! Trebuie să înţelegeţi că n-am intervenit cu nimic în favoarea lui. I-am dat doar maşina şi telefonul, atâta tot! În plus, o săptămână, cât a lipsit de acasă, apartamentul meu... Dar de intervenit în favoarea lui, n-am intervenit deloc! De ce crezi că n-am făcut parte din Comisia pentru Zboruri Spaţiale? Ar fi trebuit, în mod normal, să fiu preşedintele acestei Comisii. Dar nu s-a putut. Pentru că se ştie că e preferatul meu şi l-aş fi putut favoriza; aşa însă... N-a fost decizia mea! De ce crezi că sunt atât de mândru de el?! Acum sper că ţi-e destul de clar că n-am avut nici un amestec în numirea lui, nici ca membru al echipajului şi nici în faptul că a fost desemnat în funcţia de comandant al misiunii, deci, sper să nu mai aud astfel de acuzaţii niciodată. Şi gata! Crezi ce vrei. La urma urmei, nici măcar nu mă interesează ce crezi, doar să nu mă mai acuzi pe mine de chestiile astea. Nici tu, nici el!
Diana: Bine, deci nu l-ai favorizat. Şi înţeleg că eşti mândru de el, dar încearcă să te abţii; nu mai tot afirma acest amănunt peste tot, în public; e periculos!
Traian: Diana, încetează cu cererile de acest gen! Nu mai poţi să te joci cu mine cum vrei tu. Nu te mai las să mă manipulezi, nu vreau să-ţi mai fac mereu pe plac, nu vreau să mă las mereu influenţat de tine! Îmi ajunge! M-am săturat! Speram că ai să te întorci vreodată la mine, dar acum am înţeles că te-am pierdut definitiv, că nu vei renunţa nicicând la blondul tău, aşa că... Lasă-mă-n pace!
Diana: Să te las în pace?! Bine, cum vrei.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţea [La beauté]

Muritori, sunt frumoasă! un vis împietrit,
Sânul meu, unde toţi au jelit cu regret
E făcut să inspire un amor de poet
Ca materia, mut şi etern, infinit.

Eu tronez în azur ca un sfinx nepătruns
Unesc inima pură cu a lebedei nea;
Şi urăsc tot ce linii din loc va mişca,
Niciodată n-am râs, niciodată n-am plâns.

Iar poeţii, văzând cum mă îngâmf tot mereu
Inspirată de orice edificiu măreţ,
Zi de zi, an de an, cerceta-vor din greu;

Fiindcă eu, să inspir orice-amant nătăfleţ,
Am oglinzi ce fac totul să pară frumos:
Ochii mei, mari şi veşnici, cu aspect luminos!

poezie de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Briony Tallis: N-am făcut niciodată acel drum la Balham. Aşadar am inventat, mi-am imaginat scena în care eu le mărturisesc totul. Şi, în realitate, nici nu ar fi fost posibil să se întâmple aşa... pentru că Robbie Turner a murit de septicemie la Bray Dunes pe întâi iunie 1940, ultima zi a retragerii trupelor... şi n-am avut niciodată ocazia să îndrept lucrurile cu sora mea Cecilia... pentru că a murit pe 15 octombrie 1940, fiind surprinsă de atacul cu bombă de la staţia de metrou Balham care a distrus conductele de apă şi de gaze. Aşa încât nici sora mea şi nici Robbie nu au putut fi niciodată împreună aşa cum şi-au dorit... şi cum ar fi meritat. Lucru pentru care... am simţit mereu că sunt vinovată. Dar ce fel de sentiment de speranţă sau de împlinire ar mai fi avut cititorul aflând acest final? Astfel că, în roman, am vrut să le dăruiesc atât lui Robbie, cât şi Ceciliei ceea ce au pierdut în timpul vieţii lor. Mi-ar plăcea să cred că nu este o dovadă de slăbiciune... sau un mod de a scăpa de vină... ci un ultim act de generozitate. Le-am redat fericirea.

replică din filmul artistic Ispăşire, scenariu de Christopher Hampton, după Ian McEwan
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi promit că n-am să iubesc pe nimeni

niciodată
cum te iubesc pe tine
cuvânt după cuvânt
zi după zi
îţi promit că n-am să trec
prin sufletul tău
ca printr-un tunel fără capăt
lovindu-mă
la nesfârşit
de ziduri
şi umbre
atât îţi promit
că voi rămâne
pentru tot restul vieţii
îngrămădindu-mi plânsul
între palmele tale
îţi promit că n-am să plec nicăieri
cu nimeni
pentru nimic
şi voi rămâne
să gust puţinul pe care mi-l dai
până la capăt
atât îţi promit
că zidurile se vor prăbuşi
lumea va învăţa să tacă
timpul se va retrage
în matca lui
şi totul va fi
aşa cum
e scris
în palmele tale

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Resac de dragoste

Ale tale visuri mărmuroase,
Pierdută singurătate.
Marmuroasa a ta viaţă,
O noapte de dragoste.

Ca o noapte de visare
Oceanul îşi aduce aminte,
A valurilor unduire
Cu a mării asemănare.

După valurile sparte,
Marea te va uita.
Dar eu visul meu:
Niciodată, niciodată, niciodată...

poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2015), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spune niciodată, niciodată...

De spui în viaţă: niciodată, niciodată!
Convins de hotărârea ta,
destinul a tot ştiutor...
te va purta ca vântul răsfăţat,
din poartă în poartă,
spre scopuri precise,
spre capăt de şoaptă,
fiind dinainte prescris,
nu cum vrem noi,
nici cum vrei tu,
ci cum vrea EL,
căci toţi suntem lucrarea Lui enigmatică.
Nu spune niciodată, niciodată!

poezie de Valeria Mahok (6 mai 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!