Noapte de toamnă
Ziua își sfârșește drumul în amurgul cenușiu,
Nopții îi deschide poarta lăsând voalul plumburiu,
Nori răzleți se plimbă-n voie prin văzduhul liniștit,
Vălul negru se coboară peste satul adormit.
Plopii, negre siluete, rupți dintr-o lume de basme,
Înșirați ca niște umbre umple noaptea de fantasme,
Printre nori strecoară luna blânde raze de lumină,
O admiră-n drumul ei crizantema din grădină.
Mărul doarme liniștit, mulțumit de-a lui povară
Și în visul lui adânc înflorește-a doua oară,
O broscuță n-are somn, într-o ultimă strigare
Răgușită nu renunță la a dragostei chemare.
Greierele-aruncă fracul, îmbracă de zor paltonul,
Vioara e pusă-n cui, a luat sfârșit sezonul,
Chefuind noapte de noapte vara-ntreagă-a tot cântat,
N-a strâns nimic în cămară, acum doarme nemâncat.
Pâlpâie o stea pe boltă în lumină purpurie,
Țipăt de cocor se-aude, a plecat în pribegie,
Mi-a luat cu el și anii ce se duc și nu se-ntorc,
Norii au uitat să plângă, nicio lacrimă nu-și storc.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre somn
- poezii despre noapte
- poezii despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre negru
- poezii despre visare
- poezii despre vioară
- poezii despre uitare
- poezii despre toamnă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
O floare a nopții
E timpul ce-l făr' de lumină
Moare, se stinge ca o zidire,
Topindu-se la soare cu mâna
Privire ce în rouă se trezește
Așa e timpul, fără tine ca miezul nopții
Ce coboară luna în ape
Tot se coboară pe obraji ca o lacrimă
Lumina curge, îl oprește are pământ și cer
Și e cuprins de dragoste timpul
Iubirea seamănă cu un pește alb ce zboară,
În aripile lui stă poezia și Dumnezeu plângindu-i pe oameni
Așa e timpul când îl răsucești în palme,
Ca pe o lumină a libertății.
Noaptea e liniște!
Ziua fântinile orașului se tot mută în umbre de lumină,
Răsărind în fiecare culoare a curcubeului
În raze, purtând un înger.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre îngeri, poezii despre zbor, poezii despre rouă, poezii despre religie sau poezii despre poezie
Se lasă noaptea..
Se lasă voalul nopții peste lume,
O stea se pierde-n valuri, printre nori,
Cu ochi de înger, mari, strălucitori,
E steaua mea ce-și caută un nume.
În noapte, des, cărările își schimbă,
Strângând în mâini un felinar aprins,
Cu-o rază tremurândă m-a atins,
Iar pe pământ regretele se plimbă.
După un nor, o simt, se-ascunde luna,
Subtila ei prezență mă-nfioară,
Uitate amintiri încep să doară,
Dar ea le-alungă, una cate una..
A mea e noaptea asta până-n zori,
O simt cum mă-nfașoară, mă cuprinde,
În sufletu-mi alte lumini aprinde,
Cu luna ei, cu stele și cu nori..
poezie de Marilena Ion Cristea (25 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion Cristea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre schimbare, poezii despre plimbare sau poezii despre mâini
Iarna
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum
Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre ninsoare, poezii despre iarnă, poezii despre Soare, poezii despre zăpadă sau poezii despre văi
Rondelul reginei nopții
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară,
S-a gătit regina nopții în rochie sidefie
Și răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.
În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-și cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară.
Cupe albe își deschide zâna nopților de vară,
Singuratică în noapte veghează cu strășnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre monarhie, poezii despre stele, poezii despre singurătate, poezii despre rochii, poezii despre muzică sau poezii despre inimă
Noapte de iarnă
Cad din cer mărgăritare
Pe orașul adormit...
Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Și pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.
Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streșinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi și peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite și bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Și pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi ușor de fluturi...
*
Și din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeț ciudat răsare...
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoțeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini șoptind grăbit -
Parcă spune-o taină mare
Unui soț închipuit...
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, și iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.
Fața lui se lămurește, -
Pare-nduioșat acum...
Visător și lung privește
Casele de peste drum:
Poartă mică... pomi în floare...
O fereastră luminată...
Streșini albe de ninsoare...
Toate-i par ca altădată!
Și păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
"Bulgăraș de gheață rece,
Iarna vine, vara trece
Și n-am cu cine-mi petrece...
Bulgăraș topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc..."
Glasul, înecat, se curmă.
Omul, șovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi sau poezii despre săniuș
Sfarsit de toamna
Ceața coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările țipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori țesându-și subțiratec pânză,
Drumul prin hățișuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur, cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.
poezie de Ion Vanghele
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre nuntă sau poezii despre cutremure
Nesomn
Noaptea șade la taclale
cu luceferii și luna,
îngânând încet în somnu-i
doarme liniștit Natura.
Pe la mine, moșul Ene
n-a trecut să mă salute
și tot stau, cercând degeaba
să n-aud vocile-mi mute.
Mult prea multe întrebări
vin ca somnul să-mi alunge;
neputând să știe totul,
sufletu-mi în noapte plânge.
Lacrimile sale albastre
sunt tot gânduri nemiloase;
geaba ochii mei așteaptă
vreun semn, privind la astre.
Doarme bunul Dumnezeu,
n-are timp să mă asculte;
somnul Lui nesomnul meu
îl sporește și-l ascute.
Și tot stau, cercând zadarnic
să-L trezesc și să-I vorbesc
și să aflu astfel totul
din cuvântul Său ceresc.
Doarme Marele și Bunul
și eu cerc la nesfârșit
să-I grăiesc și să mă mântui...
Și mi-e teamă c-a murit!
poezie de Cosmin Soames
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre trecut, poezii despre plâns, poezii despre ochi sau poezii despre natură
Lumea visului
Noapte,noapte intunecata
Luna sraluceste
Si ne arata
Drumul vietii ce va fi urmat
De noi,printre nori.printre flori
Pana vom ajunge
Unde lumea-i buna
Si totu-i un paradis
Unde totul pare cantru-un vis.
Paradisul este visul
Unde totu-i frumos
Unde mergem printre flori
Si plutim pe nori!
poezie de Ganta Elena Daniela
Adăugat de Ganta Elena Daniela
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Noapte de toamnă
Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre viață sau poezii despre tristețe
Stea palidă a serii
Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei să vezi în depărtare?
S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.
Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.
Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,
Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?
De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!
poezie clasică de Alfred de Musset (1835)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre tăcere sau poezii despre păr blond
A timpului glossă
Trecem peste timp și timpul ca o pasăre de ceară,
Peste cerul de rugină, liniștit și trist coboară.
Au înmugurit cocorii la o margine de lume...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune.
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști.
Trecem peste timp și timpul, ca o pasăre de ceară,
Grânele înmiresmează... Seva-n noi, de mirt, coboară.
Riduri negre strâng sub streașini de tăceri, lumina lunii...
În beteală argintie trec călări pajii furtunii.
Totu-i teamă și tăcere, negura în noi se-ascunde
Și în noapte (ori îmi pare?!), tunetul prelung se-aude.
Cad dantelele de valuri - dansuri ca un plâns de prunc...
Paparude de lumină rod bogat din cer aduc.
Peste cerul de lumină liniștit și trist coboară,
Ca un cânt, o voce lină, din corabia de ceară.
Este susur de izvoare, dulce ploaie de lumină,
Cânt de stele căzătoare, a universului liră...
Este voalul de mireasă sub mieroasa diademă,
Ori e Constantin cel sfântul, lângă mama sa Elenă.
Pe sub florile de sânger, pe sub ploile de stele,
Ești doar tu acum - un înger, paznic al iubirii mele.
Au înmugurit corăbii la o margine de lume...
Cad din cer cireșe coapte, rumene și-atât de bune!
Zâmbete de maci în lanul ce s-a copt de-acum în plete,
Ochiul căutându-și timpul sub a lacrimilor sete.
Ape limpezi, limpezimea cerului sorbind de-a valma
Și căsuța bătrânească, curtea și fântâna, mama...
Toate împletindu-și rostul sub a verilor povară,
Gândul la povești uitate, spuse-n fiecare seară...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune,
Urma doar, la malul mării, în nisip, adânc, rămâne.
Iar se-ntoarce spre apusuri visul, taina, pacea, gândul...
Retrovers și asimetric a-nceput să bată vântul
Spulberând peste lumină, nori lucind în depărtare
De-al sfielnicelor bice strânse-n fulgere de soare.
Chiar și-n suflet e furtună, plângem lacrimă de stele...
Suntem pași uitați în noapte sub o dulce adiere.
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare,
Cu lumină și speranță s-a-mbrăcat întreaga zare.
Sidefat ne este chipul radiind de fericire,
Strălucind etern și simplu în poeme de iubire.
Doar o undă de tăcere-și trece vraja prin adâncuri,
Precum firul de lumină, lin scânteietor prin crânguri.
Ape limpezi se coboară, trup de suflet se desparte
Și unindu-se-n iubire, trec pe catifea de noapte.
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Este vaiet, ori se-nalță sfânt alai de nuntă-n zare?!
Este-a spicelor nuntire. Macii, lacrimi sângerânde
În adâncu-le suspină. Lacrima li se ascunde
Azi, în pita de pe masă. Truda brațelor vânjoase
Asudând sub cerul liber, când țăranca ia-și coase
Prinsă-n firele de aur, imn al patriei române
Bucuria și speranța răsărite-n coapte grâne.
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști,
Desfrunzindu-și fremătarea pe a sufletului miriști...
Cântă greieri serenade... Se ascund în ram de stele
Și iubire și credință... și poveștile cu iele...
Ochiul - leagăn de mătasă se revarsă iar în mare.
Prin zăbrele de-ntuneric, pescăruși rotesc în zare.
Doliu-i?! Ori e nor deodată?! Ori e somn, ori reverie?!
S-au topit în gânduri toate... Oare ce-i?! Nimeni nu știe.
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști,
Și în suflet, dintr-o dată, se ascund ploi de neliniști.
Regăsindu-se-n lumina limpezimilor cernute,
Ape, vin învolburate vocea vieții să-și asculte.
Luna, albă ca o pită, prinde-n ochiul ei de sticlă
Dulce semn de adiere - fâlfâire de aripă.
Minunat sobor de grâne, dulce pâine în hambare,
Roi de păsări de lumină, cer gătit de sărbătoare...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști,
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști.
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune,
Au înmugurit cocorii la o margine de lume.
Peste cerul de rugină, liniștit și trist coboară...
Trecem peste timp și timpu-i ca o pasăre de ceară.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre voce, poezii despre suflet, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre sfinți
Prima noapte
A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a ușa nopții
și mi-a așezat în palmă
o viață de copil,
mi-a dat cămașa lumii,
m-a transformat în șarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.
Voi pune între mine și soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi așterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.
O filă dintr-o noapte
gonește către ziuă
lumină, lumină
și cât soare...
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre tată, poezii despre odihnă sau poezii despre moarte
Amurg
Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.
Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi își taie cale,
Din munte, pietre se desprind.
Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.
Peste casele-adormite
Luna-și picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum și vântul.
poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre munți, poezii despre brazi, poezii despre argint sau poezii despre apă
Înserarea
(Fragment dintr-un poem)
După culmi de piatră sură când își pleacă-ncet mărirea,
Soarele sărută codrii unde doarme mânăstirea.
Între brazi feriți de vânturi, lângă zid de stâncă drept,
A durat-o-n vremuri grele domn viteaz și înțelept.
Sus, la turla care-apasă boltă grea de cărămidă,
Pe o lespede umbrită în privazul de firidă,
Slova veche, ocrotită de al vremii sfânt Visternic,
Spune leatul și domnia voievodului cucernic.
Umbra lui veghează parcă din bătrânele chilii
Prin despicătura neagră a ferestrelor pustii...
Dar acum încremenită poarta schitului rămâne,
Când coboară seara, nimeni n-o mai mișcă din țâțâne.
Vremea-i macină cu-ncetul putregaiul sub zăbrele,
Pe veriga ruginită nu mai cad lacăte grele,
Ci prielnic duhul păcii stăpânește-aici de veacuri...
Iar pe stâlpi cu zugrăveală, din înaltele cerdacuri,
Ca un semn de biruință râde veselă-n culori
Minunata strălucire a belșugului de flori.
Și-n amurgul serii calde munții Coziei s-arată
Cum își zugrăvesc pe ceruri muchea neagră și crestată,
Tot mai roșii scad în zare luminoasele văpăi,
Vălul nopții se coboară tot mai negru peste văi...
citat celebru din George Topîrceanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre seară
- citate despre râs
- citate despre negru
- citate despre înțelepciune
- citate despre văi
- citate despre vânt
- citate despre timp
- citate despre sărut
- citate despre stânci
Amurg
Vălul de rubin
Apune
După creasta
Munților, încă o noapte
Se depune
Peste cuta
Frunților
Raze de safir
Pălite
Pe deasupra
Apelor,
Dorm ca gânduri
Ostenite
Sub miragiul
Viselor.
Fire de smarald
Topite
De arșița
Dorului,
Spun prin șoapte
Tăinuite
Zbuciumul
Amorului
Diamante împresoară
Ametistul
Cerului
Peste fire
Se coboară
Farmecul
Misterului
Noapte alba
Și senină
Peste lumea
Visului,
Și speranțe
De lumină
Peste noaptea
Plânsului.
poezie de Agatha Grigorescu Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dor sau poezii despre diamante
O seară fără rimă
Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre păduri sau poezii despre ploaie
Izvor cu apă vie
La poarta dintre noapte și zi
Văd pașii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat
Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheață
De vremuri grele sunt albite
Și riduri poartă pe a lor față
Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă
Și mă trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Pășesc în ziua cea de mâine senină
Trec soarele cald îmi sărută fruntea
Nici urmă de ger și de gheață
Izvor cu apă vie îmi potolește setea
Alerg pe câmpuri cu flori și verdeață
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre viitor, poezii despre sărut sau poezii despre pictură
Pierdut în noapte...
Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre
Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint
Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe
Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun
Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea să mai pot
Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început sau poezii despre nebunie
Darul Îngerului
Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, și mi-a spus:
"Viața nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfățișare:"
Mama m-a luat de mână
Și mi-a șoptit:
"Te voi conduce în locul unde visele sunt vii
Închide ochii și inima-ți deschide,
Pe tine te vei redescoperi "
Ea m-a condus prin Întuneric și Lumină,
În brâul curcubeului învăluită, calm-senină.
Fiecare culoare e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii
Apoi am ajuns într-o grădină
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
"Admiră copacii și florile,
Miroase și gustă din roade"!
Am privit, am mirosit, am gustat,
Și totul era dulce, era parfumat,
Era o curgere în armonie,
Aș fi rămas acolo o veșnicie...
Îngerul m-a luat de mână și mi-a spus:
"Toate acestea îți aparțin, în inima ta au curs,
Visul te va conduce spre ele în fiecare noapte,
Cu visul înaripat poți călători departe!"
***
De-atunci viața mea este divină,
Împart tuturor, taina ascunsă în grădină
Visele dulci de Iubire și Lumină,
Și îngerul mă conduce, în fiecare noapte
Pe tărâmuri necuprinse și îndepărtate,
Unde Mama-înger îmi revarsă în inimă
Căldură, Armonie și blândă Lumină.
partea a 2-a
Văzându-mi lacrima din ochi curat
Ce printre gene mi s-a strecurat,
Îngerul a venit, și m-a-ntrebat:
-"De ce ești tristă"?
-"Sunt singură, i-am răspuns,
Și-un dor adânc de tine m-a străpuns".
Cu ochii ei duioși, m-a-mbărbătat,
Și mi-a destăinuit:
"Dumnezeul bun și preaiubit
Astăzi mi-a îngăduit
Să-ți șterg lacrima,
Și să-ți spun că întotdeauna
De îngeri ești înconjurată,
Că singură, nu vei fi niciodată.
Deschide-ți inima curată!"
La piept m-a strâns cu drag,
Șoptindu-mi:
"Copilul meu, copil iubit
Îngerii sunt pretutindeni
Atunci când te simți rătăcit,
Îngerul poate fi străinul întâlnit
Ce-ți zâmbește arătându-ți drumul.
Poate fi fără vârstă, poate avea riduri.
Îngerii pot fi pretutindeni,
Se pot deghiza în prieteni,
Sau "așa-zișii" dușmani,
În frați, surori sau propriii copii.
Doar în Lumină ei călătoresc
Cu misiuni dumnezeiești
Abătându-ți pașii
Când ești aproape de abis
Orientându-te pe cale
Așa cum ți-a fost scris.
Când vei deschide ochii,
Toate acestea le vei zări
Oriunde în lume, astăzi, vei privi!
"Acum a venit vremea să plec..."
Am început a plânge și m-am trezit...
Precum în grabă a venit,
La fel de repede m-a părăsit.
"Rămas bun, astăzi nu-ți voi spune,
Pentru că în Ceruri se întâmplă o minune,
În Sferele Înalte e o întreagă lume
În care Tu și Eu avem un loc anume..."
poezie de Floarea Cărbune (26 martie 2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curățenie, poezii despre copilărie, poezii despre înălțime sau poezii despre întuneric
Plimbarea
Plimbarea printre stele,
Dorința timpului.
Plimbarea printre veacuri,
Suportul veșniciei.
Plimbarea printre cuvinte,
Durerea sufletului.
Plimbarea printre milenii,
Noblețea timpului.
Plimbarea printre lacrimi,
Durerea trupului.
Plimbarea printre nori,
Surâsul apelor.
Plimbarea printre cristale,
Dorința Soarelui.
Plimbarea printre pietre,
Amintirea trecutului.
Plimbarea printre gene,
Drumul către somn,
Plimbarea către tine,
Iubire seculară.
Plimbarea peste noapte,
Putere nemărginită.
Plimbare printre inimi,
Dragostea bucuriei.
Plimbarea fericirii,
Suport al venerării.
Plimbarea-i dependentă
De Lumină,
Plimbarea este regina sufletului,
Plimbarea pășește cu vremile ce vin,
Plimbarea-i surâsul zorilor,
Plimbarea-i semnul dragostei
Când petreci timpul cu iubirea.
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet