Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Nicolae Matei

Noapte de toamnă

Ziua își sfârșește drumul în amurgul cenușiu,
Nopții îi deschide poarta lăsând voalul plumburiu,
Nori răzleți se plimbă-n voie prin văzduhul liniștit,
Vălul negru se coboară peste satul adormit.

Plopii, negre siluete, rupți dintr-o lume de basme,
Înșirați ca niște umbre umple noaptea de fantasme,
Printre nori strecoară luna blânde raze de lumină,
O admiră-n drumul ei crizantema din grădină.

Mărul doarme liniștit, mulțumit de-a lui povară
Și în visul lui adânc înflorește-a doua oară,
O broscuță n-are somn, într-o ultimă strigare
Răgușită nu renunță la a dragostei chemare.

Greierele-aruncă fracul, îmbracă de zor paltonul,
Vioara e pusă-n cui, a luat sfârșit sezonul,
Chefuind noapte de noapte vara-ntreagă-a tot cântat,
N-a strâns nimic în cămară, acum doarme nemâncat.

Pâlpâie o stea pe boltă în lumină purpurie,
Țipăt de cocor se-aude, a plecat în pribegie,
Mi-a luat cu el și anii ce se duc și nu se-ntorc,
Norii au uitat să plângă, nicio lacrimă nu-și storc.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Lorin Cimponeriu

O floare a nopții

E timpul ce-l făr' de lumină
Moare, se stinge ca o zidire,
Topindu-se la soare cu mâna
Privire ce în rouă se trezește
Așa e timpul, fără tine ca miezul nopții
Ce coboară luna în ape
Tot se coboară pe obraji ca o lacrimă
Lumina curge, îl oprește are pământ și cer
Și e cuprins de dragoste timpul
Iubirea seamănă cu un pește alb ce zboară,
În aripile lui stă poezia și Dumnezeu plângindu-i pe oameni
Așa e timpul când îl răsucești în palme,
Ca pe o lumină a libertății.
Noaptea e liniște!
Ziua fântinile orașului se tot mută în umbre de lumină,
Răsărind în fiecare culoare a curcubeului
În raze, purtând un înger.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marilena Ion Cristea

Se lasă noaptea..

Se lasă voalul nopții peste lume,
O stea se pierde-n valuri, printre nori,
Cu ochi de înger, mari, strălucitori,
E steaua mea ce-și caută un nume.

În noapte, des, cărările își schimbă,
Strângând în mâini un felinar aprins,
Cu-o rază tremurândă m-a atins,
Iar pe pământ regretele se plimbă.

După un nor, o simt, se-ascunde luna,
Subtila ei prezență mă-nfioară,
Uitate amintiri încep doară,
Dar ea le-alungă, una cate una..

A mea e noaptea asta până-n zori,
O simt cum mă-nfașoară, mă cuprinde,
În sufletu-mi alte lumini aprinde,
Cu luna ei, cu stele și cu nori..

poezie de (25 mai 2019)
Adăugat de Marilena Ion CristeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vasile Alecsandri

Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se pierd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbuci albi de fum

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare
Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare.
Iată-o sanie ușoară care trece peste văi...
În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

poezie celebră de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Concert in lunca. Pasteluri" de Vasile Alecsandri este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.
Nicolae Matei

Rondelul reginei nopții

Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară,
S-a gătit regina nopții în rochie sidefie
Și răcoare-aduce vântu-n adierea lui de seară.

În mireasma ei divină, in a serii feerie,
O privighetoare-și cântă dorul de la inimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie,
Peste florile-ațipite liniștea încet coboară.

Cupe albe își deschide zâna nopților de vară,
Singuratică în noapte veghează cu strășnicie,
Stelelor în dans feeric le compune-o simfonie,
Dintr-o cupă-nrourată i se scurge-o lăcrimioară,
Luna spune o poveste pe-o cărare argintie.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Topîrceanu

Noapte de iarnă

Cad din cer mărgăritare
Pe orașul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Și pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streșinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi și peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite și bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Și pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi ușor de fluturi...

*

Și din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeț ciudat răsare...
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
Câte-odată stă s-asculte
Clopoțeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
din mâini șoptind grăbit -
Parcă spune-o taină mare
Unui soț închipuit...
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, și iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.

Fața lui se lămurește, -
Pare-nduioșat acum...
Visător și lung privește
Casele de peste drum:
Poartă mică... pomi în floare...
O fereastră luminată...
Streșini albe de ninsoare...
Toate-i par ca altădată!

Și păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
"Bulgăraș de gheață rece,
Iarna vine, vara trece
Și n-am cu cine-mi petrece...
Bulgăraș topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc..."

Glasul, înecat, se curmă.
Omul, șovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.

poezie celebră de
Adăugat de SagittariusSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.99- 9.99 lei.

Sfarsit de toamna

Ceața coboară, ca un voal de mireasă,
Păsările țipă undeva pe creastă,
Luna goală-n ceruri, trece ca o mânză,
Printre nori țesându-și subțiratec pânză,
Drumul prin hățișuri, tremură uitat,
Plopii se cutremur, cerul e brumat,
În grădina goală, a căzut o stea,
Albă de miresme, mirosind a nea.

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nesomn

Noaptea șade la taclale
cu luceferii și luna,
îngânând încet în somnu-i
doarme liniștit Natura.

Pe la mine, moșul Ene
n-a trecut mă salute
și tot stau, cercând degeaba
să n-aud vocile-mi mute.

Mult prea multe întrebări
vin ca somnul -mi alunge;
neputând știe totul,
sufletu-mi în noapte plânge.

Lacrimile sale albastre
sunt tot gânduri nemiloase;
‘geaba ochii mei așteaptă
vreun semn, privind la astre.

Doarme bunul Dumnezeu,
n-are timp mă asculte;
somnul Lui – nesomnul meu
îl sporește și-l ascute.

Și tot stau, cercând zadarnic
-L trezesc și să-I vorbesc
și să aflu astfel totul
din cuvântul Său ceresc.

Doarme Marele și Bunul
și eu cerc la nesfârșit
-I grăiesc și să mă mântui...
Și mi-e teamă c-a murit!

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lumea visului

Noapte,noapte intunecata
Luna sraluceste
Si ne arata
Drumul vietii ce va fi urmat
De noi,printre nori.printre flori
Pana vom ajunge
Unde lumea-i buna
Si totu-i un paradis
Unde totul pare cantru-un vis.
Paradisul este visul
Unde totu-i frumos
Unde mergem printre flori
Si plutim pe nori!

poezie de
Adăugat de Ganta Elena DanielaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Noapte de toamnă

Murmură lin vântul, streșini triste plâng,
Lacrimi reci se-adună și în bălți se strâng.
Ploaia peste ramuri pică tot mai des,
În șoptiri de ape noi povești se țes,
Cu un înțeles.
Ploaia bate-n geamuri, umbre saltă-n joc
Ce-au cuprins și luna plină, la mijloc,
Ce cu-a ei lumină, zvânturând grei nori,
Șterge de pe fruntea-i plină de sudori,
Picuri incolori.
Ies prin crăpătura cerului deschis,
Salbe lungi de picuri, cu luciri de vis,
Sărutând pământul care, amorțit,
Readus la viață, ochii și-a clătit,
Ca din somn trezit.
Toată lumea doarme, că e ceas târziu.
Eu privesc prin geamu-mi cerul plumburiu,
Gândul meu plutește către tine-n zbor.
Te aștept pătrunsă de tainic fior
Și mi-e tare dor.

poezie de din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alfred de Musset

Stea palidă a serii

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,
Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,
Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?
Ce vrei vezi în depărtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;
Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;
Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul
Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?
Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;
Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,
Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,
Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,
Și vezi în depărtare păstorul care vine
Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?
Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?
Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,
Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?

De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă
Vrei pletele bălaie le scufunzi, îți cer:
Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!
Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

poezie clasică de (1835)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Rodica Nicoleta Ion

A timpului glossă

Trecem peste timp și timpul ca o pasăre de ceară,
Peste cerul de rugină, liniștit și trist coboară.
Au înmugurit cocorii la o margine de lume...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune.
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști...
Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști.

Trecem peste timp și timpul, ca o pasăre de ceară,
Grânele înmiresmează... Seva-n noi, de mirt, coboară.
Riduri negre strâng sub streașini de tăceri, lumina lunii...
În beteală argintie trec călări pajii furtunii.
Totu-i teamă și tăcere, negura în noi se-ascunde
Și în noapte (ori îmi pare?!), tunetul prelung se-aude.
Cad dantelele de valuri - dansuri ca un plâns de prunc...
Paparude de lumină rod bogat din cer aduc.

Peste cerul de lumină liniștit și trist coboară,
Ca un cânt, o voce lină, din corabia de ceară.
Este susur de izvoare, dulce ploaie de lumină,
Cânt de stele căzătoare, a universului liră...
Este voalul de mireasă sub mieroasa diademă,
Ori e Constantin cel sfântul, lângă mama sa Elenă.
Pe sub florile de sânger, pe sub ploile de stele,
Ești doar tu acum - un înger, paznic al iubirii mele.

Au înmugurit corăbii la o margine de lume...
Cad din cer cireșe coapte, rumene și-atât de bune!
Zâmbete de maci în lanul ce s-a copt de-acum în plete,
Ochiul căutându-și timpul sub a lacrimilor sete.
Ape limpezi, limpezimea cerului sorbind de-a valma
Și căsuța bătrânească, curtea și fântâna, mama...
Toate împletindu-și rostul sub a verilor povară,
Gândul la povești uitate, spuse-n fiecare seară...

Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune,
Urma doar, la malul mării, în nisip, adânc, rămâne.
Iar se-ntoarce spre apusuri visul, taina, pacea, gândul...
Retrovers și asimetric a-nceput bată vântul
Spulberând peste lumină, nori lucind în depărtare
De-al sfielnicelor bice strânse-n fulgere de soare.
Chiar și-n suflet e furtună, plângem lacrimă de stele...
Suntem pași uitați în noapte sub o dulce adiere.

Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare,
Cu lumină și speranță s-a-mbrăcat întreaga zare.
Sidefat ne este chipul radiind de fericire,
Strălucind etern și simplu în poeme de iubire.
Doar o undă de tăcere-și trece vraja prin adâncuri,
Precum firul de lumină, lin scânteietor prin crânguri.
Ape limpezi se coboară, trup de suflet se desparte
Și unindu-se-n iubire, trec pe catifea de noapte.

Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Este vaiet, ori se-nalță sfânt alai de nuntă-n zare?!
Este-a spicelor nuntire. Macii, lacrimi sângerânde
În adâncu-le suspină. Lacrima li se ascunde
Azi, în pita de pe masă. Truda brațelor vânjoase
Asudând sub cerul liber, când țăranca ia-și coase
Prinsă-n firele de aur, imn al patriei române
Bucuria și speranța răsărite-n coapte grâne.

Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști,
Desfrunzindu-și fremătarea pe a sufletului miriști...
Cântă greieri serenade... Se ascund în ram de stele
Și iubire și credință... și poveștile cu iele...
Ochiul - leagăn de mătasă se revarsă iar în mare.
Prin zăbrele de-ntuneric, pescăruși rotesc în zare.
Doliu-i?! Ori e nor deodată?! Ori e somn, ori reverie?!
S-au topit în gânduri toate... Oare ce-i?! Nimeni nu știe.

Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști,
Și în suflet, dintr-o dată, se ascund ploi de neliniști.
Regăsindu-se-n lumina limpezimilor cernute,
Ape, vin învolburate vocea vieții să-și asculte.
Luna, albă ca o pită, prinde-n ochiul ei de sticlă
Dulce semn de adiere - fâlfâire de aripă.
Minunat sobor de grâne, dulce pâine în hambare,
Roi de păsări de lumină, cer gătit de sărbătoare...

Trec tractoarele să are, ca albinele, pe miriști,
Se frământă frunza-n ramuri, freamăt, temeri și neliniști.
Ca un clopot se aude, ca un vuiet... Ce e oare?!
Sângerie, mătăsoasă și sfielnică chemare...
Stânci brodate cu lumină cad în dulce plecăciune,
Au înmugurit cocorii la o margine de lume.
Peste cerul de rugină, liniștit și trist coboară...
Trecem peste timp și timpu-i ca o pasăre de ceară.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Sorin George Vidoe

Prima noapte

A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a ușa nopții
și mi-a așezat în palmă
o viață de copil,
mi-a dat cămașa lumii,
m-a transformat în șarpe
sap un adăpost
la temelia casei.

Voi pune între mine și soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi așterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.

O filă dintr-o noapte
gonește către ziuă
lumină, lumină
și cât soare...

poezie de din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Amurg

Duios cântec din caval
Se aude-n depărtare.
Până-n satul de sub deal
Răsună a lui chemare.

Iar acolo, jos, în vale
Se-aude apa clipocind.
Printre brazi își taie cale,
Din munte, pietre se desprind.

Amurgul cade peste sat,
Dintre brazi apare luna,
Întreg cuprinsul a-înnoptat,
Cum face dintotdeauna.

Peste casele-adormite
Luna-și picură argintul.
Cu puterile sleite
Se culcă acum și vântul.

poezie de (8 mai 2013)
Adăugat de Dumitru DelcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
George Topîrceanu

Înserarea
(Fragment dintr-un poem)

După culmi de piatră sură când își pleacă-ncet mărirea,
Soarele sărută codrii unde doarme mânăstirea.
Între brazi feriți de vânturi, lângă zid de stâncă drept,
A durat-o-n vremuri grele domn viteaz și înțelept.

Sus, la turla care-apasă boltă grea de cărămidă,
Pe o lespede umbrită în privazul de firidă,
Slova veche, ocrotită de al vremii sfânt Visternic,
Spune leatul și domnia voievodului cucernic.

Umbra lui veghează parcă din bătrânele chilii
Prin despicătura neagră a ferestrelor pustii...
Dar acum încremenită poarta schitului rămâne,
Când coboară seara, nimeni n-o mai mișcă din țâțâne.

Vremea-i macină cu-ncetul putregaiul sub zăbrele,
Pe veriga ruginită nu mai cad lacăte grele, –
Ci prielnic duhul păcii stăpânește-aici de veacuri...
Iar pe stâlpi cu zugrăveală, din înaltele cerdacuri,

Ca un semn de biruință râde veselă-n culori
Minunata strălucire a belșugului de flori.
Și-n amurgul serii calde munții Coziei s-arată
Cum își zugrăvesc pe ceruri muchea neagră și crestată, –

Tot mai roșii scad în zare luminoasele văpăi,
Vălul nopții se coboară tot mai negru peste văi...

citat celebru din
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amurg

Vălul de rubin
Apune
După creasta
Munților, încă o noapte
Se depune
Peste cuta
Frunților
Raze de safir
Pălite
Pe deasupra
Apelor,
Dorm ca gânduri
Ostenite
Sub miragiul
Viselor.

Fire de smarald
Topite
De arșița
Dorului,
Spun prin șoapte
Tăinuite
Zbuciumul
Amorului
Diamante împresoară
Ametistul
Cerului
Peste fire
Se coboară
Farmecul
Misterului
Noapte alba
Și senină
Peste lumea
Visului,
Și speranțe
De lumină
Peste noaptea
Plânsului.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Matei

O seară fără rimă

Amurgul izvorăște din desișul pădurii
Și coboară spre satul muruit,
Prin rărișul de frunze
Zăresc un petic de cer
Unde norii supărați se adună,
Se ceartă între ei, apoi se despart.
Ploaia obosită de răpăieli
Mă pătrunde în trup, în auz,
În priviri și se prelinge pe
Obrazul fierbinte.
Luna nu se arată, e-nchisă
Între zăbrele iar stelele
Stau ascunse în tufișuri de nori,
E vară și mi-e rece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Vivian Ryan Danielescu

Izvor cu apă vie

La poarta dintre noapte și zi
Văd pașii ce te-au căutat
Tălpi de bocanci în zăpezi
Timpul urme adânci a pictat

Străjeri sunt crengile îmbrobodite
Cu franjuri reci din gheață
De vremuri grele sunt albite
Și riduri poartă pe a lor față

Aprind un felinar în noapte
Să pot găsi drumul spre casă
Deschisă-i poarta ce ne desparte
Inundă o lumină se revarsă

Și mă trezesc din somnul negru
Mă regăsesc în albul din lumină
Arunc mantia pi voalul sobru
Pășesc în ziua cea de mâine senină

Trec soarele cald îmi sărută fruntea
Nici urmă de ger și de gheață
Izvor cu apă vie îmi potolește setea
Alerg pe câmpuri cu flori și verdeață

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini și umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranțe deșarte
Pierdut în noapte...
Ești tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veșnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ți spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aș vrea mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Darul Îngerului

Un înger drag mi-a apărut în vis,
M-a luat de mână, și mi-a spus:
"Viața nu e întotdeauna ceea ce pare,
Nici pe oameni nu-i cântări după înfățișare:"

Mama m-a luat de mână
Și mi-a șoptit:
"Te voi conduce în locul unde visele sunt vii
Închide ochii și inima-ți deschide,
Pe tine te vei redescoperi "
Ea m-a condus prin Întuneric și Lumină,
În brâul curcubeului învăluită, calm-senină.
Fiecare culoare e un vis ce se poate împlini,
M-a condus aievea printre galaxii
Apoi am ajuns într-o grădină
Mângâiată de o boare divină.
Mama mi-a spus cu vorbă blajină:
"Admiră copacii și florile,
Miroase și gustă din roade"!
Am privit, am mirosit, am gustat,
Și totul era dulce, era parfumat,
Era o curgere în armonie,
Aș fi rămas acolo o veșnicie...
Îngerul m-a luat de mână și mi-a spus:
"Toate acestea îți aparțin, în inima ta au curs,
Visul te va conduce spre ele în fiecare noapte,
Cu visul înaripat poți călători departe!"
***
De-atunci viața mea este divină,
Împart tuturor, taina ascunsă în grădină
Visele dulci de Iubire și Lumină,
Și îngerul mă conduce, în fiecare noapte
Pe tărâmuri necuprinse și îndepărtate,
Unde Mama-înger îmi revarsă în inimă
Căldură, Armonie și blândă Lumină.

partea a 2-a

Văzându-mi lacrima din ochi curat
Ce printre gene mi s-a strecurat,
Îngerul a venit, și m-a-ntrebat:
-"De ce ești tristă"?
-"Sunt singură, i-am răspuns,
Și-un dor adânc de tine m-a străpuns".
Cu ochii ei duioși, m-a-mbărbătat,
Și mi-a destăinuit:
"Dumnezeul bun și preaiubit
Astăzi mi-a îngăduit
Să-ți șterg lacrima,
Și să-ți spun că întotdeauna
De îngeri ești înconjurată,
Că singură, nu vei fi niciodată.
Deschide-ți inima curată!"

La piept m-a strâns cu drag,
Șoptindu-mi:
"Copilul meu, copil iubit
Îngerii sunt pretutindeni
Atunci când te simți rătăcit,
Îngerul poate fi străinul întâlnit
Ce-ți zâmbește arătându-ți drumul.
Poate fi fără vârstă, poate avea riduri.
Îngerii pot fi pretutindeni,
Se pot deghiza în prieteni,
Sau "așa-zișii" dușmani,
În frați, surori sau propriii copii.
Doar în Lumină ei călătoresc
Cu misiuni dumnezeiești
Abătându-ți pașii
Când ești aproape de abis
Orientându-te pe cale
Așa cum ți-a fost scris.

Când vei deschide ochii,
Toate acestea le vei zări
Oriunde în lume, astăzi, vei privi!

"Acum a venit vremea plec..."
Am început a plânge și m-am trezit...
Precum în grabă a venit,
La fel de repede m-a părăsit.
"Rămas bun, astăzi nu-ți voi spune,
Pentru că în Ceruri se întâmplă o minune,
În Sferele Înalte e o întreagă lume
În care Tu și Eu avem un loc anume..."

poezie de (26 martie 2009)
Adăugat de Adina M. NeghirlaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantina Gina Dumitrescu

Plimbarea

Plimbarea printre stele,
Dorința timpului.
Plimbarea printre veacuri,
Suportul veșniciei.
Plimbarea printre cuvinte,
Durerea sufletului.
Plimbarea printre milenii,
Noblețea timpului.
Plimbarea printre lacrimi,
Durerea trupului.
Plimbarea printre nori,
Surâsul apelor.
Plimbarea printre cristale,
Dorința Soarelui.
Plimbarea printre pietre,
Amintirea trecutului.
Plimbarea printre gene,
Drumul către somn,
Plimbarea către tine,
Iubire seculară.
Plimbarea peste noapte,
Putere nemărginită.
Plimbare printre inimi,
Dragostea bucuriei.
Plimbarea fericirii,
Suport al venerării.
Plimbarea-i dependentă
De Lumină,
Plimbarea este regina sufletului,
Plimbarea pășește cu vremile ce vin,
Plimbarea-i surâsul zorilor,
Plimbarea-i semnul dragostei
Când petreci timpul cu iubirea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook