Dedublare

Noaptea cineva umbla cu hainele mele
Si mi le poarta.
Dimineata observ pe pantofi noroi proaspat,
Cine-o fi semanand la umblet cu mine?

De la o vreme a inceput
Sa-mi imbrace si gandurile,
Cand ma trezesc nu le mai gasesc niciodata
Unde le-am pus.

Sunt uzate, obosite, cu cearcane
In jurul ochilor.
Se cunoaste ca cineva a gandit cu ele
Toata noaptea.

Cine s-o fi potrivind la suflet
Cu mine?!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum sa pot....

Sunt momente in care as vrea cu ardoare sa trec peste
Scriind aceste randuri sperand sa nu-mi mai pesse
Luptand ca sa-mi gasesc un nou inceput in viata
Sa-mi spun bine-ai venit, cand o sa fiu de fata

Si cred,e complicat sa cred ca voi fi tare
Dar eu nu am uitat cum este sa lupt...si doare
Eu n-o sa ma mai caut decat in alinare...
Si-o sa lovesc cu forta acolo unde doare

Dar cum sa pot eu sa ranesc pe cineva?
Cand toate-aceste lucruri nu sunt in firea mea
Si cum sa pot eu sa spun ca va urasc?
Cand mie mult imi place sa spun c-o sa iubesc

poezie de Alexandru Cristian
Adăugat de Alexandru Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva ca mine

trece prin epoca de beton
şi sticlă (a)fumată de lampă
în cer
un avion-lumânare descrie
noaptea ca fiind luminoasă
titlul
acestui poem cineva cineva
ca mine îl scrie orbeşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo

Femeia asta
Are pe cineva în baie.

Vorbeşte cu mine,
Mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi,
În păr,
În linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploua...trist...

A inceput sa ploua... trist
Iar gandurile imi aluneca
Pe pietrele ude
Ma impiedic de picaturi
Si uneori... cad zambind
Lacrimi sunt oare stropii?
Parca i-as plange
De prin adanci trecuturi
Sau... nu mai stiu
De cand noroiul
Nu mi-a mai cantat pe gene
Si de cand aripile tacute
Au inceput sa-mi curga
A maini
Ploua trist
Si eu nu mai stiu
Sa-mi ascund ochii, buzele
Nu mai stiu sa ma lupt cu stropii
Ce ma pipaie lacomi
Infiorandu_ma cu degetele lor reci
Sau poate... nu mai vreau

poezie de Cătălina Stănescu
Adăugat de Adnana Ilfoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halebarda

Inghesuiala in troleibuz,
Balamuc mare,
Oameni cu pachete in brate,
Cu microbi
Si, cum stau eu pe scaun,
In spatele meu,
Un mos cu o cazma-
Naiba stie la ce-i trebuie s-o care acasa.
O tine de coada ca pe-o halebarda
La usa cortului imparatesc.
E batran mosul de cand lumea,
Are o pata mare pe ochiul drept,
Ii mai tremura si man ape deasupra.
“Asta acum o sa-mi scape cazmaua in cap-
Ma gandesc, lua-l-ar dracu!”
El e un mosulica simpatico de altfel,
Politicos,
Vorbaret chiar.
Zice:” Nici o grija, tin cu strasnicie de afurisita asta de cazma.”
Si cu toate astea, din cand in cand o scapa: poc,poc, poc!
Trei sferturi din pasageri au fost deja bubuiti.
Mosul continua sa scape cazmaua,
S-o blesteme sis a-si ceara scuze.
“Sunt neputincios, pacatele mele,
Dar n-aveti nici o grija,
Va rog frumos sa nu va alarmati,
Afurisita asta de cazma n-o sa-mi mai scape
Acum si-n vecii vecilor.
Nu vedeti ce strans o tin?”
Si tocmai atunci- pleosc!
Drumul e plin de gropi,
Hurducaturile sunt hurducaturi.
Si soferul asta nici nu observa,
El isi face cursa si ce sa-l intereseze:
Duce pasagerii vii sau pasagerii morti- tot aia!
Altfel nu-mi explic de ce nu opreste niciodata
In nici o statie,
De ce nu face o halta,
Am putea sa-l dam jos pe criminalul asta ramolit,
Mai ales ca, dupa cate observ,
i-a cam lichidat pe toti,
si acum s-a protapit chiar in spatele meu
cu halebarda lui –
“Sofer, hei sofer!”
Dar te mai poate auzi cineva?
Autobuzul merge, poate are plan sa mearga pana la capat.
Hurducaturile se intetesc,
Mosul a si intrat in vorba cu mine,
E din ce in ce mai politicos
Si incepem sa discutam despre vreme.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo

Femeia aceasta are pe cineva în baie.
Vorbeşte cu mine, mă iubeşte sincer,
Dar cineva se tot foieşte în sufletul ei,
Dincolo de mine.
Îi citesc în ochi, în păr, în linia vieţii din palmă
Că această casă n-are decât o singură intrare,
Că-mi ascunde pe cineva în baie.
Sau, mă rog, în casa vecină,
Sau într-o altă casă,
Undeva pe stradă,
Într-un alt oraş sau într-o pădure,
Ori pe fundul mării.
Cineva stă ascuns acolo,
Pândindu-mi gândurile,
Ascultând sentimentele mele eterne
Cu ochii pe ceas.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş vrea ca fiicele mele să aibă întâlniri cu un tip ca mine. Am fost periculos în jurul femeilor, când aveam douăzeci de ani. Sunt îngrozit că ele s-ar putea întâlni cu cineva ca mine.

citat din Antonio Banderas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua Polara

Visez la Steaua Polara
Nu pot ajunge la ea niciodata.
Am nevoie de ea
Sa-mi fie calauza,
Sa nu-mi pierd drumul,
Sau sa mi-l gasesc
Urmand lumina ei, neabatut.

Incerc sa nu ma ratacesc
In intunericul din mine.
Caut Steua Polara.
Daram intuneric dupa intuneric
Si gasesc in mine lumina ei
Si, o vreme, ma calauzesc
Dupa stralucirea ei.

Apoi ma pierd din nou
Cand Steaua Polara paleste.
Ma aflu intr-un hatis,
Ma cuprinde panica,
Simt forte potrivnice in atac.
Strig numele Lui Dumnezeu
Si lumina stelei apare.

Nimeni nu e singur pe pamant
Si, totusi, cat de singur e fiecare...
Dar daca e singur, cu Steaua Polara,
Atunci e impreuna cu Dumnezeu
Si poate merge mai departe,
Cu fruntea sus si fara-ncovoiere
Pana la ultimul... apus.

poezie de Iulia Comaniciu (ianuarie 2000)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai Noaptea

Numai noaptea vino, cand tacerea
Se loveste tainic de feresti,
Cand ma-nchid ursuz in incaperea
Unde stau si-astept sa te ivesti.

Ca un fur ce vrea sa-mi intre-n casa,
Dar s-a prins in curte, printre vreji,
Numai noaptea vino, cand se lasa
O perdea de plumb pe ochii treji.

Fluturand in urma ta esarfe
Negurile toate de pe lac,
Fa sa inceteze-aceste harfe
Care ziua-ntreaga nu mai tac!

Si la umbra lunii blestemata
Te apropie-ncet, prin pragu-nchis,
Ca sa fii si mai neasteptata
Decat ai fi fost, venind prin vis.

Nu-s frumoase zilele, nici calme,
Cat aceste nopti ce ma-mpietresc.
Daca vii, batand usor din palme,
Numai noaptea vino, cand primesc!

Numai noaptea, cand e luna plina
Si pe stanca neagra, langa-un trunchi,
Presimtindu-si pantecul, virgina,
Caprioare cad in genunchi,

Cand se umple cerul cu soapte
Pline de mister si prevestiri,
Numai noaptea vino, cand e noapte,
Si Sibiul tot, un cimitir.

Vino-ncet, ca ora ce-mi aduce
Sarutarea noptii pe obraz.
Locuiesc la ultima rascruce!
Cheia-i langa poarta pe zaplaz!

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microb frumos

Ai intrat in inspiratia mea de astazi
Ca un microb frumos,
Si sunt fericit
Fiindca imi place aerul tandru
Din jurul tau.
Acum imi vei circula nestingherita
In Univers,
Si in fiecare zi imi vei trimite cate o stare sufleteasca
In loc de scrisoare.
Cred ca uneori voi fi trist
Ca un elefant omorat de un fluture,
Si te-as da afara
Dar nu voi sti unde sa te gasesc:
Tu imi vei fi cand intr-o mana,
Cand intr-un ochi, ori pe frunte,
Cand intr-un gand.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de CristiB.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie de tine

Am nevoie de tine,
Cand plang si oftez,
Cand dimineata vine
Si nu te gasesc.

Am nevoie de tine,
In timp de ma pierd
Tu stii mai bine,
Unde ma opresc.

Am nevoie de tine,
In somn m-ascund,
Sa caut prin vise
La chemare raspuns.

Am nevoie de tine,
Sa-ti spun: te iubesc!
La greu si la bine,
Cu mine te doresc.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte buna

cand ti-e dor de... noaptea buna
sa iti teasa fir de luna,
cand ti-e dor sa se atinga
geana-n geana, si sa-ti ninga
iar cu stele,
recunoaste
doar Mos Ene mai cunoaste
zbor de fluturi printre vise,
peste neguri necuprinse
si atunci cuminte-alene
dimineata iti apare
blanda, calda, ca un soare...

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul ingerilor morti

conventii ciudate si-nrauriri de stele
se-amesteca de ieri in patul de cristal,
astept un uragan cu nume de fecioara,
ma daruiesc aiurea intr-un sonet banal.

plang irisi la fereastra deschisa de val,
singuratatea toata o poti cuprinde-afara,
cuvintele-s prea goale sa fie de final,
gandurile prea pline sa poti uita de ele.

ea nu mi-a spus nimic din ce-ar fi trebuit,
ea doar mi-a mangaiat visele rebele
si m-a facut sa simt ce nu am mai simtit
din vremea cand m-am coborat din stele
sa-i fiu strain, sa-i fiu iubit
si s-o acopar noaptea cu aripile mele.

sonet de Florin Deroxas (2006)
Adăugat de paladi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scut

Iubirea ma apara,
de aceea port
fruntea sus, in exil printre oameni.
Cand ziua decade si cand, spre apus,
Cumpana linistita se-nclina,
o, atuncea, de sus,
primesc o tristete senina.

Ochii mei in extaz ratacesc
spre adancul fantanii unde stelele scapara.
O, de al stelelor dor ma topesc
si m-as duce la ele,
dar Iubirea ma apara.

Cu graiuri nebune ma cheama,
in lunci, cantatoare Undine.
Si cand sa le ajung, Piaza Rea
ma trage la dansa: la mine, la mine!
Dar ma insoteste acel Cineva,
Iubirea, pururi cu mine.

poezie celebră de Emil Botta din volumul: Pe-o gură de rai
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invata-ma

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut, tot mai trist, tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus, daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas, si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi, te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci, care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine, iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa, iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol, fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc, invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc, oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic, cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc, chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

poezie de Manuel Gabriel Danca (22 mai 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel Danca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela din vis

Las liber locul meu in Paradis
In sentimente nu mai vreau
Sa fiu inchisa,
Las dragostea pictata pe un vis,
Sa nu mai ai nimic in jurul tau
Nici dorul meu
Ascuns dupa o usa care a fost
deschisa.
Durere-am sa las ascunsa-ntr-un
nor,
Sa nu mai cada
Peste nici un muritor,
Iar pe cararile de la apus
Cand sufletele se aduna sa
il vada,
Las pasii mei sa-mi duca
gandul,
Pe unde gandurile s-au dus
Pe unde cerurile saruta
s-acum pamantul.
Las pasii mei sa-mi duca sufletul
deschis
In Paradis,
Las vietii mele o candela
si-un vis.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca mor zeii?

Au cam inceput sa moara zeii.
Ii vad din cand in cand in grupuri
Ilegalisti din timpuri apuse.
Tusesc. Stiti cat de ciudat este
Sa il vezi pe Thor cum isi lasa ciocanul
Si scote sticluta cu sirop?
Odin, care si asa avea un singur ochi
A inceput sa faca,.... cataracta.
Si-i vad in fata blocului
Jucand table si amintindu-si
De zilele cand stapaneau lumea.
A trecut pe langa mine, mai ieri, Eos.
Era palida, aproape alba,
Si m-am intrebat unde-i sunt
Obrajii ei roz si surasul stralucitor.
Purta proteza. E trist.
Au inceput sa imbatraneasca zeii
Si pamantul a inceput sa-i uite.
Mai sunt pe undeva, mi-a spus Diana
Cateva vestale, fete batrane
Care mai umbla inca cu arcuri
Dar nu prea mai sunt paduri
Iar vanatul a inceput sa dispara.
Persefona a murit de mult, iar Hades,
Dupa cateva secole de doliu,
Cauta acum in van trei samburi de rodie.
Au inceput sa dispara zeii
Si ce-i mai rau, noi am inceput
Sa-i uitam. Olimpul e gol,
Asgardul in paragina, miroase a fum,
Si chiar si mortii au uitat de Ragnarok.
Pamantul e nemuritor, acum,
Cand zeii au inceput sa moara,
Dar parca e o amfora fara vin,
Nu ne mai aduce nici o bucurie.

poezie de Dragoş Angelescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Of,primavara

Aseara am primit dezlegare
Sa imi trezesc simturile toate
Le uitasem de asta iarna
In fundul sertarului cu frunze moarte
Acum s-au intors pe furis
si imi inmuguresc gandurile
lastari peste razele de soare
parul mi se lasa sarutat de vant
inverzindu-se de bucurie.
Seva furioasa isi cere drepturile
Muscand din mine, se nasc fluturi
Imi acopar amandoua urechile
Si palmele nu ma asculta
Devenind vrabii ce-si striga
Dreptul la sfada.
A sosit oare timpul sa-mi trezesc
Inima si s-o oblig sa se intoarca
Din cetatea nametilor
Ca sa vada primavara de afara
Dar mai ales din mine?

poezie de Monica Danila
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

Nici gandurile voastre, nici florile nu-mi spun,
Nici negurile toamnei, ca sunt iesit din minte –
Ci numai mie-mi pare mereu ca sunt nebun,
De vreme ce-mi prind viata si moartea in cuvinte.

Ard in lumina zilei de parca uit ca n-am
Decat un drum prin iarba, un singur drum si-o poarta
Prin care voi patrunde ca luna-ncet prin geam,
Sau linistea din salcii rotind in Marea Moarta.

Ma bucur cand mai trece un an si-un anotimp,
Cand prin oglinzi straine imi rataceste chipul,
Si iar mi-aduce vremea acelasi dor sa-mi schimb
Inelul meu cu-al marii ce l-a-ngropat nisipul.

Traiesc mai mult cu roua campiilor, mai mult
Ca pasarea padurii si poate ca mi-e bine:
Vad ridicata steaua de-al carei semn ascult,
Vad risipita ora de plumb din care vine.

De-acum e dimineata pe cer ca un suras
Pe fata ravasita. De-acum e aurora …
Stau si-mi gravez in suflet ca-ntr-un margean deschis,
Cu litere tacute, speranta tuturora.

poezie clasică de A.E. Baconsky
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ma recunosc,ma regasesc

Ma “recunosc”, caci nu ma pot “cunoaste”
Si nu-nteleg, cind Mi-esti necunoscut,
Cind nu Te vad, m-am cufundat in noapte,
Cind Te gasesc, gasesc un inceput.

Ma recunosc in leaganul din casa,
Ma recunosc si-n plins si-n gingurit,
Ma recunosc si-n cel plecat din casa,
Ma recunosc si-n toate m-am gasit.

Dar cine sint, de unde vin si unde,
Spre ce ma-ndrept, spre ce liman m-avint,
Eu nu cunosc si nici nu pot patrunde,
Iar truda mea e goana dupa vint.

Sint fiul ratacit ce-a fost departe,
Fara parinti, far-casa, doar cu chin.
Sint cel ce se pierduse fara moarte,
Strin de toti si siesi tot strain.

Ma-ntorc acum-napoi si-mi caut dorul.
Te caut iar, si iar ma las gasit.
Iar Te cunosc si-mi recunosc izvorul;
Ma recunosc in Cel ce m-a gasit.

Ma recunosc in trecatorul astazi,
Dar sint flamind de timpul infinit.
Nu stiu ce sknt, dar recunosc in mine
Un Dumnezeu ce-n fine m-a gasit.

Ma recunoasc, caci nu ma pot cunoaste
Si nu-nteleg, cind mi-esti necunoscut;
Cind nu-mi vorbesti, cind negura ma paste
Nu sint nimic, dar SUNT cind Te-am vazut.

poezie de Daniel Branzai
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!